Fond funciar. Decizia nr. 360/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2085/321/2013
Dosar nr._ - plângere împotriva hotărârii comisiei județene -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 360/AC
Ședința publică din 23.10.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelanta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și de apelanta - intervenientă R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA, cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N., împotriva sentinței civile nr. 243 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent D. G., domiciliat în comuna P., ., și intimații - intimați C. C. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și I. T. Silvic și de Vânătoare, cu sediul în Suceava, ., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere împotriva hotărârii comisiei județene;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța constată că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru discutarea fondului acesteia, în condițiile în care dispozițiile invocate pe cale de excepție de către instanța de apel nu sunt de ordine publică și, prin urmare, nu puteau fi invocate din oficiu.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 243 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.243 din data de 12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu N., a fost respinsă excepția tardivității invocată de către C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R. Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică N..
A fost admisă plângerea formulată de petentul D. G., în contradictoriu cu intimatele C. locală P. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, R. Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică N., și Inspectoratul Silvic și de Vânătoare Suceava. A fost anulată în parte Hotărârea Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr.9729/15.02.2013 în ce îl privește pe petent. A fost reconstituit în favoarea petentului în calitate de moștenitor al defunctului D. Gh. V. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. județul N.. A fost respinsă cererea de intervenție formulată de R. Națională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică N.. S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu N. sub nr._, petentul D. G. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr.9729/15. 02.2013 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. în calitatea de moștenitor al defunctului D. Gh. V..
În motivare a arătat că autorul său, care a luptat pe front, așa cum rezultă din certificatul eliberat de Ministerul Apărării Naționale, a fost beneficiarul prevederilor art.2 lit.a și b din Legea 187/1945, fiind îndreptățit a i se constitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha de teren și că el, în calitate de moștenitor al defunctului D. Gh.V., a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren pe raza comunei P., conform prevederilor legilor fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, că a primit până acum 2 ha de teren și a rămas diferența de 1 ha de teren.
C. locală a soluționat favorabil cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate, conform cu Hotărârea nr.34/20.09.2012, și a propus Comisiei Județene N. admiterea acesteia, însă această comisie a respins propunerea, conform Hotărârii nr.9729/15. 02.2013, cu motivarea că cererea sa este tardivă și că nu a făcut dovada faptului că autorul său era îndreptățit să primească teren.
Cu toate că a formulat cererea în termen, a dovedit vocația sa succesorală și că autorul său avea 2 ha de teren și alte 2 ha de teren pe care trebuia să le primească, fiind trecut în tabelul comunei P. cu persoanele îndreptățite a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii 187/1945, C. Județeană a dat o soluție netemeinică. A precizat că el a formulat și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ca locuitor al comunei în care terenul este preponderent cu vegetație forestieră.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri, în copie: hotărârea contestată, certificate de stare civilă, tabel nominal cu cei îndreptățiți la teren.
În drept, s-au invocat prevederile din Legea 18/1991 și art.36 din Legea 1/2000, modificată prin Legea 212/2008.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În fapt, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 9729/15.02.2013 a Comisiei județene N.; prin această hotărâre s-a invalidat propunerea Comisiei comunale P. privind admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent în calitate de moștenitor al defunctului D. Gh. V. pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P..
Petentul a motivat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren la care ar fi fost îndreptățit defunctul autor care a luptat pe front în al doilea război mondial, din care a primit 2 ha de teren.
C. județeană N. a invalidat propunerea comisiei comunale, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind introdusă tardiv, pentru un teren pe care autorul petentului nu l-a avut niciodată în proprietate și implicit nu i-a fost preluat de stat.
S-a precizat prin aceeași întâmpinare că se impune introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA și a I. T. Silvic și de Vânătoare Suceava, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și acestor două organe administrative, motivând că, prin Decizia nr.15 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 827 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, s-a statuat că R. Națională a Pădurilor - ROMSILVA are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene.
De asemenea, prin unitățile sale subordonate, R. Națională a Pădurilor - ROMSILVA pune la dispoziția comisiilor locale documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum și suprafețele de teren cu destinație forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a validat propunerea de reconstituire.
Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de faptul că în aplicarea prevederilor art.36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, este vorba de o constituire a dreptului de proprietate, este necesară implicarea activă a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA în soluționarea litigiilor cauzate de punerea în aplicare a actului normativ susmenționat
În ceea ce privește motivarea solicitării de a introduce în cauză și Inspectoratul T. de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, după cum bine se cunoaște, în conformitate cu prevederile art. lit. A pct. I subpct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, susmenționatul inspectorat participă în condițiile legii la acțiunea de aplicare a prevederilor legilor de retrocedare a fondului funciar. Astfel, potrivit dispozițiilor art.75 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, după operațiunile de validare și punere în posesie, comisia județeană emite titluri de proprietate, pe care le întocmește în două exemplare, din care unul se reține la comisia județeană, iar celălalt se transmite inspectoratului teritorial de regim silvic si de vânătoare pentru arhivare, motivat de faptul că șeful inspectoratului semnează titlul de proprietate.
Prin hotărârea comisiei locale s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 1 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P., or, autorul petentului nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, motivat de faptul că nu a avut în proprietate teren cu vegetație forestieră; ca atare, C. locală putea, cel mult, să propună constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră și nu reconstituirea dreptului de proprietate;
- potrivit art. III alin. (1) lit. „a" pct. V.I din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, deci, comisia județeană nu putea să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum au solicitat petenții prin cererea adresată Comisiei locale, în situația în care autorul petentului nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de folosință în cazul unei constituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută;
- potrivit art. 34 alin. (1) din Codul Silvic, aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau ai vreunui dezmembrământ al acestuia;
Legea nr. 212/2008 face referire, într-adevăr, și la acordarea de terenuri forestiere; de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată la art. 36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată.
Potrivit legislației funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai persoanelor care depun în termenul legal o cerere în acest sens.
Termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, care au efect juridic pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termenul legal. Astfel, nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ori, cererea de reconstituire formulată de petent este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Cererea de reconstituire formulată de petent este depusă cu depășirea termenului legat de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
În concluzie, hotărârea atacată este temeinică și legală, raportat la legislația aflată în vigoare la data emiterii acesteia, precum și la înscrisurile care au stat la baza emiterii ei, și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A solicitat și respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține nici o culpă în sarcina acesteia în acest litigiu, cu motivarea că, de altfel, comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu este persoană juridică - în sensul prevederilor art. 187 și următ. din codul civil și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar - și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.223 alin.3 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.
A atașat la întâmpinare înscrisuri.
C. locală a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității, precum și a cererii pentru introducerea în cauză a Direcției silvice Piatra N. și admiterea plângerii petentului.
S-a dispus citarea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA și a I. Silvic și de Vânătoare Suceava.
R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA a formulat cerere de intervenție motivând următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 15/17.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzută de art.53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și completată împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și al acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere întemeiate pe dispozițiile art.III din Legea 169/1997.
Potrivit Deciziei mai sus menționate, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept-apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, inclusiv a atribuțiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, RNP Romsilva poate fi asimilată persoanelor interesate la care se referă art.53 din Legea 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, RNP ROMSILVA poate uza de calea legii speciale în scopul apărării și asigurării integrității fondului forestier proprietate publică a statului, având astfel calitate procesuală activă în plângerea formulată pe temeiul dispozițiilor art.53 din Legea 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cu atât mai mult, este justificat interesul ROMSILVA în litigiile cauzate de punerea în aplicare a prevederilor art.36 din Legea 1/2000.
Pe fondul cauzei, a arătat că în mod legal s-a dispus respingerea plângerii de către C. Județeană N. de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha de teren forestier, pentru următoarele considerente:
Cererea este tardiv introdusă, în lipsa unui termen expres prevăzut, se are în vedere ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cereri de reconstituire și anume cel prevăzut de Legea 193/2007, art.II, astfel, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art.36 pentru categoria de persoane prevăzută de Legea 212/2008 este de 60 de zile, calculate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume 02.11.2008.
Prin urmare, în mod corect C. Județeană N. a invalidat prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petenți, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii întrucât autorul petentului a primit 2 ha de teren în baza legii 187/1945, alte 2 ha le deținea anterior apariției legii și înțelege să solicite prin plângerea de față diferența de 1 ha pentru a avea limita de 5 ha prevăzută de lege, însă procedura prevăzută de lege a fost epuizată.
În drept, s-au invocat prevederile din Legea 187/1945, Legea 1/2000, Legea 212/2008, Legea 46/2008.
Instanța de fond a pus în discuția părților cererea de intervenție a Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA și introducerea în cauză a I. Silvic și de Vânătoare Suceava.
C. locală a solicitat respingerea cererii de a se introduce în cauză cele două instituții considerând că acestea nu pot avea calitate procesuală pasivă, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție enunțată reglementând asupra calității procesuale active a Regiei Naționale a Pădurilor.
A depus în scris concluzii scrise prin care a argumentat pe larg respingerea excepției tardivității și admiterea plângerii petentului.
S-a admis în principiu cererea de intervenție a Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA.
Analizând plângerea, din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către petent: din analiza textului de lege rezultă că termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi, mai mic, decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului de interpretare a legii: „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, excepția tardivității a fost înlăturată.
Art.36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;
2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;
3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Pentru toate aceste categorii de persoane, a apreciat că se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere, iar autorul petentului îndeplinește condițiile de încadrare ca beneficiar al acestei legi.
Prima instanță a constatat că petentul a dovedit că autorul său, defunctul D. Gh. V. îndeplinea condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/24.10.2008, respectiv a făcut dovada că îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei P. jud. N., fiind înscris în tabelul de împroprietăriți.
Potrivit dispozițiilor art.36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin dispozițiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 și prin dispozițiile Legii nr. 212/2008 raportat la art. 2 din Legea nr.187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5,00 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
Pentru a fi fost posibilă împroprietărirea în temeiul Legii nr. 187/1945 prima instanță a constatat că era necesar ca persoana îndreptățită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depășească această suprafață, iar petentul a dovedit că autorul său îndeplinea și această condiție.
Față de cele reținute, în baza art. 53 din Legea nr.18/1991 și art.36 din Legea nr.1/2000 modificată, instanța de fond a constatat că petentul a făcut dovada proprietății și a calității succesorale, plângerea sa fiind admisă privind diferența de 1 ha de teren și în consecință a fost respinsă cererea de intervenție formulată de R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, intimata C. Județeană N. și intervenienta R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcția Silvică N.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, intimata C. Județeană N. a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Petentul, în calitate de moștenitor al defunctului D. Gh. V., consideră că autorul său se încadrează în categoria de persoane precizate în art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008. Față de temeiul de drept arătat, intimata consideră că prin această lege s-a introdus o nouă categorie de beneficiari ai restituirilor ce au făcut obiectul Legii nr.187/1945, și anume persoanele omise din tabelele de împroprietărire, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele naționale ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de acest act normativ. În speța de față, arată intimata, autorului petentului nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.212/2008, deoarece acesta se încadrează în categoria a doua de persoane precizate de art.36 din Legea nr.1/2000, iar potrivit art.14 și 15 din Legea nr.187/1945, mărimea loturilor gospodăriilor nou create și mărimea loturilor gospodăriilor mici se determină în raport de rezerva de pământ existență în raza plasei, fără depășirea suprafeței de 5 ha. Așadar, arată intimata că împroprietărirea nu se realiza obligatoriu în limita lotului de 5 ha, ci în raport cu terenul disponibil existent, dovadă în acest sens, fiind tabelele de împroprietărire întocmite la nivelul fiecărei comune, potrivit cărora împroprietărirea în baza reformei agrare s-a realizat cu suprafețe care, însumate cu cele deținute deja de persoanele îndreptățite nu însumau 5 ha.
Un alt motiv de apel este termenul de formulare a cererii de constituire, care apreciază intimata este de 60 zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008. Aceasta deoarece termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, iar nerespectarea acestora atrage decăderea persoanelor fizice din dreptul de a uza de procedura administrativă, prevăzută de legile fondului funciar la reconstituire. Faptul că Legea nr.212/2008 nu prevede un termen expres de depunere a cererii de constituire nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, un astfel de efect nefiind avut în vedere nici de legiuitor, care în tipul actului normativ, ca și tehnică legislativă, a arătat că actul modifică o normă juridică al altui act normativ, în speță Legea nr.1/2000, iar titlul acestei legi, precum și art.25 din lege arată că întreaga procedură de reconstituire se face în condițiile stabilite de Legea nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, care în art.11 alin. 4 stabilește un termen de 60 zile de depunere a cererilor de constituire/reconstituire. A mai arătat intimata că legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere din dreptul de a solicita reconstituirea, aspect evident dat fiind că, în lipsa unui asemenea termen, starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit s-ar prelungi la nesfârșit. În situația în care legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar ajunge la o situație inechitabilă față de persoanele care sub imperiul legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr.18/1991. Consideră intimata că cererea de reconstituire formulată de petent la data de 18.09.2012 a fost depusă cu depășirea termenului de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia la cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
Pentru toate aceste motive, intimata solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii petentei.
În apelul declarat, intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică N. a criticat sentința, pentru următoarele motive:
În mod eronat, s-a apreciat că nu se poate pune problema tardivității cererii, deoarece Legea nr.212/2008 nu instituie un termen pentru depunerea acesteia și pentru că actele doveditoare ale participării la război sunt eliberate cu întârziere. Astfel, intervenienta arată că în practica ce s-a creat s-a avut în vedere că ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cererea de constituire, și anume cel prevăzut de art.II din Legea nr.193/2007 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008, iar cererea petenților din data de 18.09.2012 este depusă cu mult peste termenul de 60 zile.
Arată intervenienta că, cererea fiind tardivă, instanța de fond nu ar fi trebuit să mai analizeze celelalte aspecte ce vizează temeinicia acesteia, deoarece tardivitatea se analizează cu prioritate și face de prisos aprecierea îndeplinirii celorlalte condiții de constituire, prevăzute de art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/2008.
Intervenienta menționează că modificarea adusă de Legea nr.212/2008 prevederilor art.36 din Legea nr.1/2000 a constat în includerea în categoria persoanelor beneficiare ale dreptului de constituire, a celor care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării, că au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial și că îndeplineau condițiile prevăzute în mod expres de lege pentru a fi împroprietărite, însă au fost omise de la împroprietărire. Ori, astfel cum reiese din precizările petentului, autorul său a primit în proprietate suprafața de 2 ha teren în baza Legii nr.187/1945, iar 2 ha le deținea anterior apariției legii și ca atare a înțeles în prezenta cauză să solicite restul suprafeței până la limita de 5 ha.
Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că cererea formulată de petenți în baza art.36 din Legea nr.1/2000 nu dă dreptul la reconstituire, ci la constituirea dreptului de proprietate, ori instanța de fond a dispus reconstituire, când în realitate este un caz de constituire, autorul neavând în patrimoniu dreptul asupra terenului, pe care l-a pierdut.
Pentru toate aceste motive, intervenienta solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fond, respingerea cererii petenților ca nefondată.
Intimata C. Județeană N. a formulat întâmpinare față de apelul declarat de intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția silvică N., menționând că este de acord cu acesta, însușindu-și motivul de apel potrivit căruia termenul de depunere a cererii de constituire este de 60 zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008.
Petentul D. G., față de apelul declarat de intimata C. Județeană N. și de apelul intervenientei R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția silvică N. nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că este fondat apelul declarat de intimata C. Județeană N. și nefondat apelul intervenientei R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția silvică N., urmând a fi admis, respectiv respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr.9729/15.02.2013, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale P. de constituire în favoarea petenților, în calitate de moștenitor al autorului său decedat D. V., a dreptului de proprietate pentru terenul de 1,00 ha, cu vegetație forestieră, teren la care avea dreptul autorul, în calitatea sa de luptător pe front.
Instanța de fond a apreciat că petentul îndeplinește condițiile necesare constituirii și a dispus admiterea plângerii. În analiza plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, față de momentul introducerii cererii de constituire, instanța de fond a apreciat că cererea de constituire a fost depusă în termen, justificat de analiza textului de lege din care rezultă că termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008 nu poate fi mai mic decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului de interpretare a legii „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, excepția tardivității a fost înlăturată.
Față de motivele de apel ale intimatei C. Județeană N., referitoare la tardivitatea depunerii cererii de constituire, tribunalul constată că, având în vedere temeiul invocat de petent la formularea cererii de constituire, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr.1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile 204/2004, 247/2005, 193/2007 și respectiv 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr.212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii. Astfel, toate legile fondului funciar care au prevăzut îndreptățirea la formularea cererilor, au prevăzut, în mod expres, termene de depunere a cererilor, care au variat între 30 și 60 zile, de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, care a reglementat dreptul substanțial aplicabil. De asemenea, se constată că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr.193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art.36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr.212/2008 este de 60 zile calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008, aspect care a fost apreciat greșit de către instanța de fond.
Cu privire la termenul de 60 zile de depunere a cererii de constituire, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în decizia nr.2/17.02.2014, a stabilit că cererile de constituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/2008, sunt supuse termenului de 60 zile, care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Petentul a formulat cererea de constituire la data de 18.09.2012, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. Față de cele menționate, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petenți, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
În cauză, nu se poate aprecia existența unui caz de ultraactivitate a legii existente în vigoare, deoarece, ca urmare a modificărilor aduse art.36 prin Legea nr.212/2008, nu s-au extins condițiile de admisibilitate asupra unei categorii de persoane deja îndreptățite la constituire, ci prin acest act normativ s-a introdus o nouă categorie de persoane beneficiare a constituirii. Prin urmare, ultraactivitatea legii în vigoare înainte de modificare ar fi putut fi incidentă și ulterior, numai în situația în care unei categorii de persoane deja existentă ca beneficiară a constituirii i s-ar fi adăugat alte condiții de admisibilitate a cererilor formulate sub imperiul legii vechi, situație care nu se regăsește pentru cauza în speță, în cadrul căreia actul normativ modificator, și anume Legea nr.212/2008, a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la constituire.
De asemenea, nici discriminarea invocată față de celelalte persoane, aflate în situații similare și care au obținut constituirea în același temei, fiind deja puse în posesie, nu conduce la stabilirea temeiniciei cererii, deoarece fiecare caz de speță se analizează de către instanța de judecată distinct, cu luarea în considerare a tuturor condițiilor speciale de admisibilitate, care presupun implicit și formularea cererii de constituire în termenul de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008.
Având în vedere că depunerea cererii în termen este o condiție care se analizează cu prioritate în procedura specială a legilor fondului funciar, și de la care nu se poate deroga prin convenție, celelalte condiții de admisibilitate nu vor mai fi analizate în prezentul apel.
Pentru considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale sub aspectul tardivității depunerii de către petenți a cererii de constituire, motive în considerarea cărora, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 teza a III-a Cod procedură civilă, admiterea apelului declarat de intimata C. Județeană N., schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii formulate de petent.
Cu referire la apelul declarat de intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică N., se constată că nu este fondat, în condițiile în care instanța de fond a respins cererea de intervenție formulată de aceasta, fără a intra în analiza motivelor incidente asupra fondului cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea petentului din perspectiva celor invocate intervenientă. Cu toate acestea, intervenienta, în apelul declarat, nu a invocat motive care țin de calitatea sa de intervenient, ci doar aspecte referitoare la fondul cauzei, ceea ce determină caracterul nefondat al apelului său. Aceasta deoarece mai întâi trebuia criticată sentința sub aspectul respingerii cererii de intervenție și doar ulterior făcute motive și aprecieri asupra fondului acesteia și a condițiilor speciale de admisibilitate ale cererii formulate de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 243/12.02.2014 a Judecătoriei Târgu N., în contradictoriu cu intimatul - petent D. G. (CNP-_), domiciliat în comuna P., ., și intimații - intimați C. C. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și I. T. Silvic și de Vânătoare, cu sediul în Suceava, ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul D. G. împotriva hotărârii nr. 9729/15.02.2013 a Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Înlătură dispoziția privind excepția tardivității formulării cererii de constituire.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenienta R. Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N.,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 12.11.2014
Tehnored. C.A. – 13.11.2014
7 ex.
Fond: V. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 210/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 243/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
