Obligaţie de a face. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 980/321/2013
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 03 decembrie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/AC
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. – judecător
D. M. - judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta-pârâtă Comisia Grumăzești, reprezentată legal prim primar, cu sediul în Grumăzești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr.1384 din 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. C., domiciliată în Fălticeni, .. 28, ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat D. A. – Iași, ., ., . C. L. Grumăzești, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 3.12.2014 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentința civilă nr. 1384 din data de 23.10.2013 a Judecătoriei Târgu N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1384 din 23.10.2013 Judecătoria Târgu N. a admis acțiunea având ca obiect obligația de „a face” formulată de reclamanta C. R. împotriva pârâților . primar și C. L. al Comunei Grumăzești.
Au fost obligați pârâții să respecte destinația de drum și să lase liberă calea de acces de la drumul public la terenul proprietatea reclamantei situat în intravilanul satului Topolița din . cu suprafața de 3.200 m.p., sola 23, . cu: la N-Primăria Grumăzești, la E-S. M., la S-A. I. M. și la V-cale de acces, NCP 346, S. I., drum sătesc ce aparține proprietății publice a comunei Grumăzești, fiind marcat cu culoarea galbenă pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică, situat între parcelele 591 și 592, notat cu DS în planul de încadrare în zonă pentru teritoriul administrativ Grumăzești, intravilan Topolița și în documentația cadastrală NCP 536, înregistrată la OCPI N. sub nr.2/163/8 01 2007.
Totodată, au fost obligați să ridice porțile amplasate la ambele capete ale căii de acces și care blochează trecerea la terenul reclamantei și să permită reclamantei accesul la teren, în caz contrar, să autorizeze reclamanta să ridice aceste porți, pe cheltuiala pârâților și să nu mai împiedice pe viitor accesul reclamantei la terenul ei.
Totodată, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 2.329,2 lei cheltuieli de judecată, potrivit completării dispozitivului pronunțat la data de 15.01.2014 .
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat prin acțiunea de față că pârâții - . primar și C. local al Comunei Grumăzești, în calitate de beneficiar al investiției „Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități” să respecte destinația de drum, a unui drum sătesc ce face legătura între proprietatea reclamantei și drumul public, să lase liber acest drum și să ridice două porți montate la ambele capete ale acestei căi de acces, cu mențiunea că în caz că pârâții se opun, să fie autorizată reclamanta să le ridice, pe cheltuiala pârâților.
Instanța de fond a reținut din probele administrate că reclamanta este proprietara suprafeței de 3.200 m.p. de teren arabil situată în intravilanul satului Topolița, ., sola 23, . ca vecinătăți: N- Primăria Grumăzești, E- S. Mihaită, S-A. I. M., V-cale acces, NCP 346, S. I., conform sentinței civile nr.349/14.02.2012 a Judecătoriei Târgu N., terenul reclamantei fiind învecinat cu parcul Topolița, finalizat în anul 2009.
Reclamanta a susținut că pârâții au blocat trecerea ei de la drumul public pe drumul sătesc (cale de acces ) care duce la locuința ei, judecătorul fondului reținând că într-adevăr, din declarația martorului, din raportul de expertiză și din recunoașterea pârâtei . acces susmenționată, care a fost folosită de ani de zile cu această destinație, fiind trecută și în planul de amplasament, în documentația cadastrală și în inventarul comunei Grumăzești ca drum sătesc a fost blocată cu porți de pârâți și inclusă în incinta parcului Topolița, construit în anul 2009.
Pârâta . prin întâmpinare că reclamanta are cale de acces la teren, însă martorul a contrazis această afirmație, iar după ce expertul a întocmit raportul de expertiză în cauză, a susținut că este loc de trecere de 2 metri pe drumul sătesc în discuție și că reclamanta și vecinii trec la terenurile lor pe terenul lui A. P; că drumul acesta, notat cu DS în planul de încadrare în zonă pentru UAT . din domeniul public, iar potrivit prevederilor art.59 alin.1 din OG nr.43/1997,republicată privind regimul drumurilor: ”Conducerea activității de proiectare, execuție, modernizare, reparare, întreținere, exploatare și administrare a drumurilor județene și a celor de interes local revine autorităților administrației publice locale, cu respectarea prevederilor art.24”, astfel că orice decizie cu privire la acest drum aparține autorităților locale și nu persoanelor fizice, terți interesați”.
S-a mai reținut că textele de lege enunțate fac referire la atribuțiile autorităților locale cu privire la anumite categorii de drumuri, pârâta nu a depus vreo dovadă că este în interesul public schimbarea destinației acelui drum sătesc. Desigur, construcția parcului este tot în interesul public, însă din moment ce nu s-a respectat planul de încadrare în zonă a parcului, mai precis, așa cum a constatat și expertul, amplasamentul parcului este diferit în realitate față de amplasamentul conform cu documentația cadastrală și proiectul parcului, este fără putință de tăgadă că s-a comis un abuz prin restrângerea drepturilor și a intereselor proprietarilor de teren din zonă.
În acest sens, art.13 alin. (1) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede că, “Servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate”.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat stabilirea unei servituți de trecere pe drumul sătesc, notat cu DS în planul de amplasament, iar cererea sa este justificată, terenul acesteia fiind lipsit de acces la calea publică în sensul prevederilor art.617 din codul civil, iar a pretinde reclamantei și celorlalți vecini să treacă pe terenul unei persoane fizice nu este o rezolvare a situației, cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa fără temei juridic. Martorul audiat a declarat că acest proprietar de teren nu permite trecerea necondiționată a proprietarilor din jur.
Cu privire la obligația de „a face”, în speță, solicitarea de ridicare a porților montate la ambele capete ale drumului sătesc blocat de pârâți, având în vedere că drumul este de utilitate publică și nu s-a dovedit că i s-a schimbat această destinație, iar în considerarea acestui fapt s-a avut în vedere că și reclamanta are un drept de folosință a drumului, motiv pentru care au fost obligați pârâții să ridice porțile.
Art.1528 din codul civil, referitor la executarea obligației de a face prevede că: (1) În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația”.
În temeiul art.451 și următoarelor din codul de procedură civilă instanța de fond a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel pârâta . primar criticând sentința ca nelegală și netemeinică, deoarece din probele administrate reiese fără putință de tăgadă că drumul de acces la care face referire reclamanta nu este închis circulației publice, dar și faptul că reclamanta mai are 3 căi de acces la proprietatea sa.
S-a mai criticat că în mod nelegal instanța de fond a respins apărările pe care le-au formulat, apreciind că în cauză nu au făcut dovada faptului că drumul de acces situat la Nord de obiectivul parc realizat prin „Programul Național de Îmbunătățire a Calității Mediului prin realizarea de spații verzi în localități” invocat de reclamantă este liber pentru circulația publică, iar în aceste condiții nu există prejudiciul invocat de reclamantă în cererea sa, aceasta având la dispoziție trei căi de acces la terenul său.
Apelanta a mai arătat că nota de inspecție nr. 1032 încheiată la data de 21.07.2009 de către Inspectoratul de Stat în Construcții Nord Est Iași - Serviciul Control Calitate în Construcții nr. 4 – județul N. prin punctul 1.6 le susțin afirmațiile și arată clar faptul că „…la proprietatea doamnei R. M. este acces direct circa 6 m, din drumul ., pe proprietatea domnului A. P.. De asemenea, pe latura de sud a parcului este lăsată o cale de acces de circa 2 m pentru trecerea persoanelor la terenurile agricole, probe care nu au fost luate în considerare. S-a criticat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, deși au invocat în termen aceste apărări, instanța de fond a omis a se pronunța asupra motivelor și probelor invocate, hotărârea fiind luată doar pe baza înscrisurilor și probatoriului depus de reclamanta R. C..
S-a mai precizat de către apelantă că în motivarea hotărârii, instanța de fond a arătat că a fost audiat un martor care susține afirmațiile reclamantei, dar totodată acest martor recunoaște că nu are cunoștință de amplasamentul parcului conform documentației cadastrale și că cunoaște că accesul la proprietăți se efectuează și pe a doua cale de acces, respectiv pe terenul aparținând numitului A. P. – cale de acces care a fost amenajată de către Primăria comunei Grumăzești, prin aducere de prundiș.
Al doilea motiv de apel critică acordarea în mod nelegal a cheltuielilor de judecată reclamantei R. C., luând în considerare că primăriei Grumăzești nu i-a fost adusă la cunoștință acest capăt de cerere pentru a se putea apăra.
Pentru aceste considerente au solicitat reanalizarea probelor administrate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință respingerea acțiunii civile formulată de reclamanta R. C..
Cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru potrivit art. 30, alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la filele 28-30 a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, invocând considerentele din cererea de chemare în judecată.
La termenul din 09.07.2014 instanța de apel a pus în discuția părților, în mod contradictoriu, cererea de probatorii depusă de apelantă la filele 59-60 și în temeiul art. 479, alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de către expertul Ș. P. la instanța de fond, cu următoarele obiective: să identifice întregul trup de teren proprietatea reclamantei, în raport de titlul reclamantei, constând în sentința de constatare nr. 394 din 14 februarie 2012, îndreptată prin încheierea din 27 martie 2012 (filele 7-9), în întregul său, nu doar parțial, în partea în care este poziționată calea de acces;
- să explice neconcordanțele privind configurația terenului și a căii de acces în litigiu, potrivit schițelor de la filele 15 și 21 dosar, raportate la planul cadastral al localității;
- să precizeze dacă suprafața de teren ce constituie calea de acces figurează în evidențele în domeniul public sau privat al localității sau este proprietatea altei persoane;
- să identifice calea de acces menționată în sentința de constatare, în vecinătatea de Vest;
- să răspundă la obiecțiunile invocate de cate de pârâtă cu privire la raportul întocmit la prima instanță (punctele 1 și 2, fila 115 dosar fond, pct. 1 de la fila 59 dosar apel), ce se vor comunica în copie expertului.
Completarea raportului de expertiză a fost realizată de către expertul J. P. pentru termenul din 29.10.2014 fiind depusă la filele 82-86 și comunicată ambelor părți.
La termenul din 26.11.2014 apelanta a formulat obiecțiuni la fila 100, care însă au fost respinse ca nefondate de către instanța de control judiciar reținându-se că sunt simple opinii exprimate de această instituție cu privire la lucrarea întocmită de către expertul J. P..
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, reclamanta R. C. a chemat în judecată pârâții . primar și C. L. al Comunei Grumăzești pentru ca în calitate de beneficiar a investiției „Programul Național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități”să fie obligați la respectarea destinației de drum a parcelei de teren identificat ca și cale de acces – D.S între parcelele 591 și 592, de a se înlătura porțile amplasate care blochează drumul de acces la ambele capete, să permită accesul reclamantei la terenul său și pe viitor.
Instanța de fond coroborând probele administrate a reținut ca temeinică și legală cererea reclamantei, motiv pentru care a admis-o în totalitate.
Pârâta . primar, a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, deoarece din probele administrate reiese fără putință de tăgadă că drumul de acces la care face referire reclamanta nu este închis circulației publice, dar și faptul că reclamanta mai are 3 căi de acces la proprietatea sa.
În susținerea motivelor de apel a arătat că, calea de acces situată la nord de obiectivul parc este liberă pentru circulația publică, condiție în care nu există prejudiciul invocat de reclamantă, întrucât aceasta are la dispoziție trei căi de acces la terenul său.
În dovedirea acestei susțineri a precizat că instanța de fond nu a luat în calcul toate probele pe care le-a invocat și depus la dosar, respectiv nota de inspecție nr. 1032 încheiată la data de 21.07.2009 de către Inspectoratul de Stat în Construcții Nord-Est Iași – Serviciul Control Calitate în Construcții nr. 4 – județul N., dând însă eficiență declarației unui martor care a susținut afirmațiile părții reclamante, care nu aduce nici un document în susținerea afirmațiilor sale, recunoscând în plus faptul că există o a doua cale de acces la proprietăți pe care o folosesc ceilalți proprietari.
În procesul civil cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească prin toate mijloacele de probă încuviințate de legiuitor potrivit dispozițiilor art. 1169-1170 din vechiul Cod civil, transpuse în dispozițiile art. 249 noul Cod de procedură civilă.
Tribunalul analizând probele administrate de instanța de fond reține că reclamanta a făcut dovada pretențiilor depuse judecății.
Astfel, intimata-reclamantă R. C. a dovedit că este proprietara suprafeței de 3200 m.p teren arabil situat în intravilanul satului Topolița, ., sola 23, . sentinței civile nr. 349/14.02.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N. (filele 7-9 dosar fond), teren care se învecinează cu parcul Topolița, realizat și finalizat în anul 2009 de către apelanta-pârâtă în calitate de beneficiar al investiției „Programul Național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități”.
Ca urmare a realizării acestui parc intimata-reclamantă a reclamat că pârâții au blocat trecerea care duce la locuința ei de la drumul public pe drumul sătesc (cale de acces) atât în instanța de judecată, cât și la Inspectoratul de Stat în Construcții.
Prin nota de inspecție nr. 1032 încheiată la data de 21.07.2009 de către Inspectoratul de Stat în Construcții Nord-Est Iași – Serviciul Control Calitate în Construcții nr. 4 – județul N. (filele 32-33 dosar fond) invocată în apărare și de către apelantă s-a dispus la punctul 2 ca primăria comunei Grumăzești să amenajeze calea de acces pe partea de sud și est a parcului, cu o lățime care să asigure accesul persoanelor și a utilajelor mecanice la terenurile proprietarilor pe care le deține pe aceste laturi, precum și să se specifice regimul juridic al ambelor căi de acces, cea la proprietatea doamnei R. M. și cea specificată la măsura 2 – evidențiindu-se prin aceasta că într-adevăr calea de acces la proprietatea intimatei-reclamante a fost închisă prin realizarea acestui parc.
Or, prin invocarea acestui mijloc de probă în dovedirea motivelor de apel pârâta își invocă propria culpă.
Închiderea căii de acces la proprietatea intimatei-reclamante R. C. a fost dovedită de aceasta atât prin declarația martorului Mogher C. (fila 122) care a arătat că odată cu construirea parcului de către primăria Grumăzești s-a închis calea de acces de la drumul public atât a reclamantei, cât și a sa, iar în prezent întrucât primăria Grumăzești a făcut o cale de acces (cu prundiș) pe terenul A. P. se trece pe această proprietate, însă proprietarul A. P. „lasă să treacă pe cine dorește”. Totodată, situația de fapt a reieșit și din raportul de expertiză realizat de către expertul J. P. la filele 106-107, dar și din completarea adusă la raportul de expertiză la instanța de apel de la filele 82-85, care are la bază extras din planul cadastral al localității Topolița ,existența căii de acces fiind de altfel recunoscută chiar de către apelantă prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, dar și prin obiecțiunile de la fila 100.
Potrivit acestei completări, deși primăria Grumăzești recunoaște calea de acces de la drumul județean către terenurile proprietatea mai multor cetățeni, respectiv A. P., R. M., R. C. și Mogher C., la realizarea parcului „…nu s-au respectat limitele din documentație atunci când s-a realizat împrejmuirea și s-a restricționat practic accesul la proprietățile situate în . 608”.
Potrivit dispozițiilor art. 617 cod civil proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pe exploatarea fondului propriu. Această trecere trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate ce are accese la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i sar aduce cele mai puține prejudicii.
Coroborând aceste dispoziții cu cele prevăzute de art. 13, alin. 1 din Legea nr. 213/1998, Tribunalul va reține că instanța de fond a dat o corectă și judicioasă aplicare a acestor dispoziții raportate la situația de fapt dedusă judecății, fapt pentru care va respinge ca nefondat primul motiv de apel invocat de pârâtă.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, respectiv că pârâta nu a luat la cunoștință solicitarea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează a-l respinge, întrucât verificând sentința civilă apelată nr. 1384 din 23.10.2013 instanța de fond a reținut în practica, că apărătorul ales al reclamantei a solicitat atât admiterea acțiunii în totalitate, așa cum a fost formulată, cât și plata cheltuielilor de judecată (fila 124).
Or, potrivit dispozițiilor art. 453, alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții, care a câștigat să îi plătească toate cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces – dispoziții care au fost corect aplicate de către instanța de fond.
Față de cele reținute, tribunalul urmează ca în temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de către pârâta . primar.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 453 Cod procedură civilă va obliga apelanta să plătească intimatei cheltuieli de judecată efectuate în apel în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanțelor de la fila 110.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELEL LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta . prin primar, cu sediul în Grumăzești, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1384 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. C., domiciliată în Fălticeni, .. 28, ., . - cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat D. A. – Iași, ., ., . C. L. Grumăzești, ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatei R. C. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 decembrie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. BaciuDaniela M. D. L.
Red./V. B./16.01.2015
Tehnored/D.L./20.01.2015
Fond/V.A.
Ex.5
| ← Anulare act. Decizia nr. 335/2014. Tribunalul NEAMŢ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
