Obligaţie de a face. Decizia nr. 391/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1445/291/2013
Dosar nr._ - obligația de a face -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 391/AC
Ședința publică din 06.11.2014
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelantele-pârâte C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. Locală Secuieni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 2727 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. B. I - Pentru Biserica "Sf.N." Uncești Secuieni - Prin Preot Paroh, cu domiciliul procedural ales în R., ., nr. 5, județul N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Locală Secuieni a comunicat relațiile solicitate de instanță;
- intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constată că intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise și că s-au comunicat relațiile solicitate la termenul anterior de la C. Locală Secuieni.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2727 din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.2727 din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria R. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. B. I în contradictoriu cu pârâtele C. C. Secuieni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și în consecință au fost obligate pârâtele în raport de competențele fiecăreia să soluționeze prin hotărâri separate, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate funciară formulată de reclamantă la data de 15 septembrie 2005 și înregistrată în Registrul de intrare-ieșire sub nr. 2770 din aceeași dată și, în caz de validare, să procedeze la întocmirea documentației prealabile și emiterea titlului de proprietate aferent. A fost obligată pârâta C. comunală Secuieni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să plătească reclamantei suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei și până la data depunerii complete la C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor, a documentației necesare eliberării titlului de proprietate în condițiile de mai sus. Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să plătească reclamantei suma de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere cu același titlu, începând cu data primirii documentației prealabile de la comisia comunală și până la eliberarea efectivă a titlurilor de proprietate în condițiile de mai sus. A fost respins ca fiind fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ reclamanta P. B. I a chemat în judecată pârâtele C. Locală Secuieni și C. Județeană N., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Comisiei Locale să întocmească întreaga documentație care stă la baza eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 0,3486 ha teren arabil în pct. Dealul Uncești; curte biserică și cimitir în suprafață de 0,2394 ha teren și curte parohială în suprafață de 0,8710 ha precum și să o înainteze către C. Județeană N. în vederea eliberării titlului de proprietate; precum și obligarea Comisiei Județene N. să elibereze titlul de proprietate, cu obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere până la executarea obligațiilor și a cheltuielilor de judecată.
A motivat reclamanta că, după . Legii 18/1991, a formulat cerere în vederea punerii în posesie, cerere înregistrată sub nr. 2770/19.09.2005, pentru suprafețele mai sus menționate, dar, cu toate acestea, nici până în prezent, deși au formulat nenumărate solicitări către cele două pârâte, nu s-au pronunțat printr-o hotărâre de validare sau invalidare a acestei cereri, situație în care reclamanta nu poate să-și exercite în totalitate și opozabil tuturor, atributele dreptului său de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 27, 51-59 din Legea nr.18/1991, art. 6 din Legea nr.1/2000 și Legea nr. 247/2005.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ( fl. 6-29) și a probei testimoniale.
C. C. Secuieni a formulat întâmpinare (f. 36) solicitând respingerea acțiunii, deoarece reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (f. 38-46).
C. Județeană N. nu a fost reprezentată în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, care poartă număr cert de înregistrare, respectiv nr. 2770 din 15 septembrie 2005, număr redactat prin aplicarea ștampilei special destinată înregistrărilor care se fac în cadrul instituțiilor publice. Această stampilă cu numărul de înregistrare a fost aplicată pe o filă separată de către secretarul comunei, numita Mavlena N..
Din oficiu, instanța de fond a solicitat Comisiei Comunale Secuieni să depună la dosar copii din registrul general în care susține reclamanta că a fost înregistrată cererea sa. În acest sens, a fost înaintat procesul verbal nr. 3340/01.07.2013 întocmit de Primăria Comunei Secuieni prin care s-a constatat că registrul de intrare-ieșire de la numerele 2707 din 13 septembrie 2005 și până la nr. 2927 din 26 septembrie 2005, nu se regăsește în arhiva primăriei (f. 73).
Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În temeiul Legii 18/1991, reclamanta a formulat cerere, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de așa cum a fost deținută în proprietate anterior colectivizării și înscrise în registrul agricol. Cererea reclamantei a fost înregistrată în Registrul de intrare-ieșire sub nr. 2770 din 15 septembrie 2005, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar pe care instanța de fond l-a confruntat cu originalul (f. 84). Faptul că reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, s-a apreciat că este confirmat și de martorul P. C. audiat în cauză, care a declarat că l-a însoțit pe preotul paroh la Primăria comunei Secuieni, când a fost depusă cererea. A mai declarat martorul că secretara primăriei, numita Mavlena N., în prezent pensionară, a înregistrat cererea și i-a dat număr de înregistrare pe o filă separată .
Deși C. C. Secuieni a susținut că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a constatat că aceste susțineri nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă. Dimpotrivă, prima instanță a reținut că din probatoriul administrat rezultă fără dubiu că reclamanta a formulat cerere la data de 15 septembrie 2005, cerere înregistrată în Registrul de intrare-ieșire sub nr. 2770. Faptul că, în prezent registrul de intrare-ieșire de la numerele 2707 din 13 septembrie 2005 și până la nr.2927 din 26 septembrie 2005, nu se regăsește în arhiva Primăriei Comunei Secuieni, iar ștampila cu numărul de înregistrare nu a fost aplicată pe cererea reclamantei și pe o filă separată, s-a considerat că nu pot duce la concluzia că reclamanta nu ar fi formulat cerere.
Cu toate că reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate și ulterior a luat legătura de nenumărate ori cu pârâta, aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii și nu a înaintat-o Comisiei Județene pentru validare
Acțiunea reclamantei a fost apreciată ca întemeiată și în consecință a fost admisă pe următoarele considerente.
Potrivit art.8, alin.3 din Legea nr.18/1991 „Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate…”, însă în cauză, reclamantei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele menționate deși a solicitat în repetate rânduri să se elibereze titlu de proprietate pentru aceste terenuri pe care le stăpânește în fapt.
Potrivit art.116 alin.1 din Legea 18/1991, raportat la art.5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, care stabilesc competențele comisiilor locale prima instanță a apreciat existența pentru C. locală a obligației întocmirii documentației prealabile complete pe care să o înainteze comisiei județene în vederea eliberării titlului, în condițiile art.6, lit.f din același act normativ.
În cauză, s-a constatat că pârâtelor le incumbă obligativitatea emiterii hotărârilor ce rezultă din dispozițiile art.116, alin.1 din Legea nr.18/1991 menționate mai sus, condiții în care instanța de fond a dispus obligarea Comisiei comunale Secuieni, ca și a Comisiei județene N., în raport de competențele fiecăreia să soluționeze prin hotărâri separate, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate funciară formulată de reclamantă și în caz de validare, să procedeze la întocmirea documentației prealabile și emiterea urgentă a titlului de proprietate aferent.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în exercitarea obligațiilor lor, instanța de fond a constatat că este întemeiat determinat de tergiversarea nelimitată a îndeplinirii obligațiilor de „a face”ce le revin în virtutea legii. În acest sens, instanța de fond a reținut că daunele cominatorii reprezintă un mijloc juridic de constrângere a debitorului la executarea în natură, un procedeu execuțional ce constă într-o condamnare pecuniară eventuală, care asigură realizarea ordinului judecătorului cu privire la obligația debitorului constatată de justiție. A mai reținut că chiar dacă dispozițiile art. 64 din Legea nr.18/1991 prevăd că primarul poate fi obligat la plata daunelor cominatorii în doua situații expres si limitativ prevăzute ,aceasta nu duce la concluzia că in celelalte cazuri de neîndeplinire a obligațiilor, alți debitori nu pot fi constrânși prin amenințarea unei pedepse pecuniare cum sunt daunele cominatorii, de la domeniul general de aplicare dat de dispozițiile Codului civil există și reglementări speciale, inclusiv cele din materia fondului funciar, dar care nu derogă de la cele generale ci se aplică alături de acestea.
Prin urmare, văzând că pârâtele nu și-au îndeplinit până în acest moment obligațiile și că au trecut mai mulți ani de la data formulării cererii, instanța de fond a constatat că reclamanta a fost și este efectiv prejudiciată în exercitarea prerogativelor dreptului ei, prejudiciu ce a fost compensat prin constrângerea pârâtelor la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, apreciindu-se că trăsătura esențială a acestor daune este de constrângere prin amenințarea plății sumei respective zilnic până la executarea obligației și pot fi considerate ca o sancțiune civilă pentru neexecutarea acestei obligații.
Suma stabilită a fost stabilită ca trebuind să fie plătită diferit de cele două pârâte, respectiv C. comunală Secuieni, până la data depunerii complete la C. județeană N., a documentației necesare eliberării titlurilor de proprietate, iar C. Județeană până la eliberarea efectivă a titlului de proprietate.
Față de considerentele reținute instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, acest capăt de cerere a fost respins de instanța de fond ca fiind fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, au declarat, în termenul legal, apel - intimata C. locală Secuieni și recurs - C. Județeană N.. Ambele căi de atac au fost înregistrate pe rolul Tribunalului N. în apel, în considerarea dispozițiilor art.3 alin.1, raportat la art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.76/2012, sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, intimata C. locală Secuieni a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Reclamanta nu a probat faptul că ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele indicate în acțiune și, prin urmare, apreciază că acțiunea trebuia respinsă. Reclamanta a prezentat în argumentarea cererii sale un număr de înregistrare, respectiv nr. 2770/19.09.2005, despre care a precizat că l-ar fi primit la momentul depunerii cererii de reconstituire, însă, în registrul de evidență a cererilor de acest tip, reclamanta nu figurează la nici o poziție.
Față de cele menționate, reclamanta solicită admiterea apelului, considerând că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca suficient faptul că reclamanta a prezentat un număr de înregistrare din registrul general de evidență a documentelor.
C. județeană N., în recursul declarat, înregistrat ca apel, a criticat sentința în ceea ce privește mențiunea prin care s-a dispus obligarea sa la suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere ci titlul de daune cominatorii, începând cu data primirii documentației prealabile de la C. locală și până la eliberarea efectivă a titlului de proprietate.
Consideră că în această modalitate au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, conform cărora numai primarul poate fi obligat la plata daunelor cominatorii și numai în două situații, expres și limitativ prevăzute, respectiv când se refuză de către comisia locală înmânarea unui titlu de proprietate care să fi fost deja emis de comisia județeană și când se refuză punerea efectivă în posesie. Cum cele două obligații care legiferează posibilitatea acordării daunelor cominatorii, prevăzute de art. 27 din Legea nr. 18/1991 raportat la art. 5 lit. i din H.G. 890/2005 nu sunt în competența comisiei județene, apreciază că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata daunelor cominatorii. Mai menționează că are atribuții comisia județeană în reconstituirea dreptului de proprietate doar după ce comisia locală întocmește documentația, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa o neexecutare a obligației de a face.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și înlăturarea mențiunii privind obligarea la plata de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlul de daune cominatorii începând cu data primirii documentației prealabile de la comisia locală și până la eliberarea efectivă a titlului de proprietate.
Față de apelurile declarate, reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că solicită respingerea acestora pentru următoarele motive:
Față de recursul comisiei județene, arată că are comisia județeană atribuții în eliberarea titlurilor de proprietate, fiind ținută să exercite un control permanent asupra acestei activități de reconstituirea drepturilor solicitate, control care presupune și verificarea legalității activității și a ritmicității acesteia pentru a se încadra soluționarea unei cereri de reconstituire într-o perioadă rezonabilă de timp. Consideră că neîndeplinirea obligațiilor arătate atrage după sine și răspunderea comisiei județene pentru neaducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite, ce constituie un temei al daunelor cominatorii.
În ceea ce privește apelul comisiei locale, reclamanta arată că acesta este formulat doar cu rea credință întrucât motivul invocat, respectiv faptul că reclamanta nu a solicitat în termen reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren, a fost verificat în amănunt de prima instanță, care a apreciat că cererea poartă număr cert de înregistrare, aspect rezultat chiar din înscrisurile ce emană de la apelantă. Faptul că apelanta ar avea o altă evidență asupra cererilor de acest gen, consideră reclamanta că situația invocată nu-i poate fi opozabilă, atâta timp cât din înscrisurile depuse se atestă primirea cererii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că este fondat apelul declarat de intimata C. Județeană N. și nefondat apelul intimatei C. Locală Secuieni, urmând a fi admis, respectiv respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta P. B. I a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele comisia locală și comisia județeană, obligarea Comisiei Locale să întocmească întreaga documentație care stă la baza eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 0,3486 ha teren arabil în pct. Dealul Uncești; curte biserică și cimitir în suprafață de 0,2394 ha teren și curte parohială în suprafață de 0,8710 ha, înaintarea acestei documentații către C. Județeană N. în vederea eliberării titlului de proprietate, obligarea Comisiei Județene N. să elibereze titlul de proprietate, și obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere până la executarea obligațiilor.
Instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a obligat pârâtele la îndeplinirea obligațiilor potrivit legilor funciare, sub sancțiunea de daune cominatorii.
Pârâta C. Locală Secuieni a criticat sentința, invocând că reclamanta nu a probat faptul că ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele indicate în acțiune. Sub acest aspect, tribunalul reține că reclamanta a dovedit că s-a prezentat la comisia locală, la data de 15.09.2005, unde a depus o cerere, pentru care a primit un număr de înregistrate, respectiv nr. 2770. Înscrisul de la fila 67 dosar fond, dovedește faptul că preotul paroh, P. B. G., a înregistrat la Consiliul Local al Comunei Secuieni o cerere, care a primit numărul 2770 din data de 15.09.2005. Pârâta C. Locală Secuieni a menționat că acest număr nu este primit dintr-un registru de intrare ieșire pentru cererile de reconstituire, registru special înființat și în care au fost date numere în anul 2005, până la 122 la nivelul datei de 29.11.2005, și nicidecum numărul 2770, cum a indicat reclamantul. Totodată, pârâta a menționat că registrul în care era menționat acest număr nu se mai regăsește în arhivă între înscrisurile care au fost arhivate.
În aceste condiții, în care, pe de o parte, reclamanta a depus un înscris din care rezultă că a formulat o cerere la Consiliul local Secuieni, care a primit un număr și o dată certă de înregistrare, iar, pe de altă parte, pârâta nu a putut face dovada că acest număr a vizat o altă solicitare diferită de o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, se constată că dubiul existent profită reclamantei, cu privire la care se reține că a depus la comisia locală, în termenul prevăzut de Legea nr.247/2005, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Este de menționat că, o altă soluție nu este posibilă, deoarece în caz contrar, ar trebui să fie apreciată existența, în sarcina reclamantei, a obligației de a dovedi un fapt, care excede obligațiilor sale procesuale și anume a caracterului și naturii cererii depuse la Consiliul local Secuieni, care a primit numărul de înregistrate 2770.
Pentru aceste motive, se constată că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză, apreciind că reclamanta a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la comisia locală, aspect care a fost confirmat și de martorul audiat la judecata în fond. Întrucât există o cerere de reconstituire care nu a fost soluționată și care a fost depusă de reclamantă, în termenul prevăzut de Legea nr.247/2005, instanța de fond în mod corect a dispus obligarea pârâtelor în raport de competențele fiecăreia să soluționeze prin hotărâri separate, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate funciară formulată de reclamantă la data de 15 septembrie 2005 și înregistrată în Registrul de intrare-ieșire sub nr. 2770 din aceeași dată și, în caz de validare, să procedeze la întocmirea documentației prealabile și emiterea titlului de proprietate aferent. De asemenea, tribunalul apreciază că se impune menținerea și a dispoziției privind obligarea comisiei locale la plata de daune cominatorii, în condițiile în care modalitatea de soluționare a acestui capăt de cerere nu a fost contestată de pârâtă, în calea de atac declarată.
Pe cale de consecință, apelul declarat de pârâta C. locală Secuieni urmează să fie respins, ca nefondat, în considerarea dispozițiilor art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Cu privire la apelul declarat de pârâta C. Județeană N., tribunalul constată că este întemeiat, urmând să fie admis, pentru următoarele motive:
Pârâta comisia județeană a criticat sentința numai în ceea ce privește obligarea sa la plata de daune cominatorii, considerând că nu sunt incidente dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991. Conform textului arătat, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă. Această modificare a textului inițial al art.64 a intervenit prin art.19 din Legea nr.76/2012, în vigoare de la aceeași dată ca și noul cod de procedură civilă, respectiv din data de 15.03.2013. Prezenta acțiune a fost depusă la Judecătoria R. la data de 18.03.2013, dată la care Legea nr.76/2012 era în vigoare și ca atare și modificarea adusă dispozițiilor art.64 din Legea nr.18/1991. În consecință, se constată că, pe de o parte, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei C. Județeană N. la plata de daune cominatorii, deși acestea nu mai sunt prevăzute în legea specială care este legea fondului funciar, iar, pe de altă parte, daunele cominatorii/penalitățile nu pot fi acordate în această procedură decât pentru situațiile expres prevăzute de textul arătat, respectiv înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, și sunt doar în sarcina primarului în calitatea sa de președinte al comisiei locale și nu comisiei județene.
Cu privire la acest capăt de cerere, se constată că instanța de fond a considerat că daunele cominatorii pot fi acordate, chiar dacă atribuțiile stabilite pentru comisia județeană în această decizie nu se încadrează în cele pentru care este posibilă acordarea în baza art.64 din Legea nr.18/1991, fiind întemeiate pe dreptul comun care reglementează această posibilitate în situația existenței unei obligații de a face. În acest cadru, se constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a textelor legale incidente, întrucât, în procedura funciară se aplică temeiurile cu un caracter derogatoriu de la dreptul comun, în speță legea fondului funciar, iar, în situația în care s-ar aprecia că pot fi aplicate alături de cele cu un caracter general, trebuie să existe în sarcina pârâtei obligate la executarea unei obligații de a face, la momentul pronunțării hotărârii. O obligație născută și actuală corelativă dreptului reclamantei de a primi executarea acestei obligații. Ori, în speță nu există vreo obligație care să nu fi fost îndeplinită de comisia județeană, în virtutea atribuțiilor ce-i revin, față de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în anul 2005 de către reclamantă, care să reclame obligarea la plata de daune cominatorii/penalități pentru întârzierea în executare.
Pentru toate aceste motive, apelul declarat de pârâta C. Județeană N. urmează să fie admis, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, sentința apelată schimbată în parte, în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere prin care se solicită de către reclamantă obligarea pârâtei C. Județeană N. la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2727/12.12.2013 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. B. I - Pentru Biserica "Sf.N." Uncești Secuieni - Prin Preot Paroh, cu domiciliul procedural ales în R., ., nr. 5, județul N..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere prin care se solicită de către reclamanta P. B. – pentru Biserica „Sfântul N.” Uncești obligarea pârâtei C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi întârziere.
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. C. Secuieni pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. L. F. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 25.11.2014
Tehnored. C.A. – 03.12.2014
5 ex.
Fond: M. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 703/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 456/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
