Partaj judiciar. Decizia nr. 703/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 5440/279/2010*
Dosar nr._ /2010* partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09.12.2014
DECIZIA CIVILĂ NR.703/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- B. C. | - judecător | |
- C. M. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta O. M., domiciliată în Piatra N., . nr. 4, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 229 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra-N., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M., P. A. și G. R. M. și intimatul-reclamant R. Ș..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă O. M. și intimatul-reclamant R. Ș., asistat de avocat A. F., cu împuternicirea avocațială nr._/2014 – fila 34 dosar recurs, lipsă fiind intimații-pârâți P. M., P. A., R. E. și G. R. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este partaj judiciar;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- recurenta-pârâtă O. M. a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 26.11.2014, originalul chitanței nr._ din data de 26.11.2014 reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 276 și timbru judiciar în valoare de 3 lei și copia certificatului de deces al defunctei R. E..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-pârâtă O. M. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, întrucât, conform certificatului de moștenitor este singura moștenitoare, așa cum și instanța de recurs a reținut că este unica proprietară a terenului de 384 mp, potrivit sentinței civile nr. 5313/1996 a Judecătoriei Piatra-N., intrată în puterea lucrului judecat, iar la dosar au fost depuse suficiente probe în acest sens și, fiind de bună-credință, moștenirea rămasă de la bunici a fost împărțită la patru. Depune concluzii scrise.
Avocat A. F., pentru intimatul-reclamant R. Ș., solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Potrivit mențiunilor din titlul de proprietate nr._, după defunctul R. Ș. au rămas patru moștenitori. Precizează că obiectul prezentei cauze este partaj succesoral suplimentar, întrucât titlul de proprietate a fost completat ulterior cu o suprafață de 384 mp a cărei partajare se solicită în acest dosar. Arată că această suprafață este aferentă unei clădirii, unde intimatul-reclamant are închiriate două camere și a edificat o magazie, acesta fiind singurul teren pe care poate tranzita de la drumul public spre casa respectivă, astfel că are nevoie de o cale de acces. Deși recurenta-pârâtă susține că ar fi unica moștenitoare, certificatul de moștenitor a fost anulat potrivit sentinței civile nr. 1086/2005, modificată prin decizia civilă nr. 55/AC/2006, prin care s-a stabilit calitatea de moștenitori a celor patru și s-a partajat terenul din titlul de proprietate, conform voinței părților prin tranzacție. În cauza de față este importantă autoritatea de lucru judecat față de calitatea de moștenitori a celor 4 descendenți. Astfel, chiar dacă se va mai completa titlul de proprietate, ieșirea din indiviziune se va face tot pentru patru moștenitori. Menționează că în mod corect instanța de fond, în casarea cu rejudecare, prin sentința civilă nr. 2294/2014, a împărțit terenul în patru loturi, să poată avea acces spre camerele închiriate și magazia construită. Solicită respingerea recursului, întrucât nu se invocă alte motive de nelegalitate, fără cheltuieli de judecată.
În replică, recurenta-pârâtă O. M. susține că nu există nici o hotărâre care să fi anulat certificatul de moștenitor.
Avocat A. F., pentru intimatul-reclamant R. Ș., arată că prin sentința civilă nr. 1086/2005, în mod implicit, s-a stabilit calitatea de moștenitor.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 229 din data de 30.01.2014 a Judecătoriei Piatra-N., s-a admis cererea având ca obiect partaj succesoral suplimentar formulată de reclamantul R. Ș. în contradictoriu cu pârâtul R. V. (prin moștenitorii O. M., P. M. și P. A.) și, în consecință:
- s-a constatat că din masa succesorală a defunctului R. St. G. face parte și bunul imobil teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 384 mp, situat în loc. Boțești, ., sola 16, . următoarele vecinătăți N – R. V. M., E – R. Șt. B., S – drum sătesc și V – drum sătesc, înscris în titlul de proprietate nr. 32/1131/3.12.1999, în valoare de 7.680 lei;
- s-a dispus ieșire din indiviziune conform variantei I de lotizare întocmită de expertul A. F.;
- pârâta O. M. a fost obligată să plătească reclamantului R. Ș. suma de 589 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- pârâtele P. M. și P. A. au fost obligate să plătească reclamantului R. Ș. suma de 589 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- pârâtele R. E. și G. R. M. au fost obligate să plătească reclamantului R. Ș. suma de 589 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N., la data de 07.06.2010, sub nr._, reclamantul R. ȘT. Ș. a chemat în judecată pe pârâții R. V., O. M., P. M. și P. A., solicitând să se dispună partajarea masei succesorale compusă din 384 mp teren din ./3 înscrisă în TP nr._, rămasă de pe urma defunctului bunic R. Șt. Ș., care nu a fost inclus în sentința civilă nr. 1086/2005, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 5147/2001, modificată prin decizia civilă nr. 55/AC/2006; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că a fost soluționată o cauză de partaj conform sentinței civile nr. 1086/2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 5147/2001, modificată prin decizia civilă nr. 55/AC/2006 după defunctul bunic R. Șt. G., dar a fost omisă suprafața de 384, categoria „alte terenuri” din ./189/3, înscrisă în TP nr._ .
Titlul emis inițial după defunctul bunic a fost rectificat în sensul completării cu suprafața de 384 mp înscrisă în TP nr._, conform sentinței civile nr. 6879/1998, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 6288/1998. Această suprafață de teren a fost stăpânită de reclamant și pârâta O. M. ca și cale de acces la magazia anexată de magazinul sătesc și bufet din satul Botești. .. Reclamantul a închiriat bufetul de la cooperație pentru a depozita materiale de construcție necesare construirii unei gospodării anexă la casa din Botești, situată în spatele acestui magazin și bufet. Înainte de completarea TP nr._, pârâta O. M. a obținut o hotărâre judecătorească de revendicare, sentința civilă nr. 5313/1996 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 311/1996, în contradictoriu cu Consumcoop Girov, Federalcoop Girov și . însă nu a avut la bază un act de proprietate exclusiv al pârâtei O. M., ci doar al bunicului părților, R. Șt. G., după care, ulterior a fost emis titlul de proprietate indicat. Această sentință nu le este opozabilă celorlalți moștenitori având efecte doar față de părțile din acea cauză.
Având în vedere că suprafața de 384 mp. a fost ulterior înscrisă în TP nr._ după defunctul bunic R. Șt. G. toate părțile din prezenta cauză sunt proprietari în indiviziune asupra terenului în litigiu a cărui partajare se impune. A mai arătat reclamantul că sora sa R. M. a decedat fiind reprezentată de cele două fiice, pârâtele A. și P. M.. Această stare de fapt a fost sesizată de reclamant în momentul în care pârâta O. M. i-a închis poarta de acces pe acest teren și l-a reclamant pentru tulburare de posesie, deși terenul este proprietate comună .
Pârâta O. M. a depus întâmpinare la data de 31.03.2011, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată. A arătat că, în baza certificatului de moștenitor nr. 166 din data de 10.02.1984, pârâta O. M. a rămas unic moștenitor, având în vedere că ceilalți moștenitori au renunțat la succesiune. Reclamantul a omis cu rea-credință să depună acest înscris la dosar, tocmai pentru a induce în eroare instanța. A mai arătat pârâta că, prin admiterea recursului în interesul legii prin Decizia nr. XI/5.02.2007 a Î.C.C.J, s-a stabilit în mod irevocabil și obligatoriu pentru toate instanțele de judecată că efectul renunțării la moștenire are un efect retroactiv, iar renunțătorii nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a moștenirii. În plus, suprafața de teren în litigiu a mai făcut obiectul unui alt dosar în care s-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâta O. M. este unicul proprietar al imobilului, conform dispozitivului sentinței civile nr. 5313/10.09.1996 a Judecătoriei Piatra N.. Calitatea de unic proprietar a pârâtei O. M. este relevată și în considerentele Deciziei nr. 490/20.03.2000 a Curții de Apel Bacău, prin care a fost menținută sentința primei instanței, respectiv sentința civilă nr. 5131/1996 a Judecătoriei Piatra N..
A mai subliniat pârâta netemeinicia susținerilor reclamantului cu privire la posesia exercitată asupra terenului în litigiu. În realitate, acesta a exercitat posesia asupra terenului numai prin bună-voința pârâtei, care l-a lăsat să aibă acces la acest teren.
Prin cererea depusă în ședința din data de 11.04.2011, reclamantul a indicat moștenitorii pârâtului R. V., decedat în cursul judecății, fiind citați în cauză R. E. și G. R..
Prin sentința civilă nr. 1048 din data de 20.02.2012 a Judecătoriei Piatra N., a fost admisă cererea precizată formulată de reclamant și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul ce face obiectul acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 885/RC din data de 21.08.2013 a Tribunalului N., a fost admis recursul pârâtei O. M., sentința fiind casată iar cauza trimisă pentru rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la data de 18.10.2013, în dosarul nr._ 2011*.
Analizând cererea formulată, susținerile părților și probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 55/AC din data de 26.01.2006 a Tribunalului N. s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile imobile rămase de pe urma defunctului R. Șt. G., potrivit tranzacției încheiate de părți la data de 26.01.2006. Ca urmare a tranzacției încheiate între părți, s-a dispus formarea și atribuirea de loturi în natură pentru fiecare dintre moștenitorii defunctului, respectiv R. V., R. Ș., R. M. și O. M.. În același dosar s-a stabilit, prin încheierea de admitere în principiu, masa de partaj, calitatea de moștenitor a părților, dar și cotele succesorale care le revin acestora.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat partajarea imobilului teren în suprafață de 384 mp. cu nr. topo 16/189/3 înscris în titlul de proprietate nr._, care nu a fost inclus în decizia civilă nr. 55/AC din data de 26.01.2006 a Tribunalului N.. Pe de altă parte, pârâta O. M. a arătat că este proprietar exclusiv al imobilului ce face obiectul cererii reclamantului având în vedere calitatea sa de unic moștenitor al defunctului R. G., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 166/1984. Dreptul său de proprietar exclusiv al imobilului ar rezulta și din cuprinsul sentinței civile nr. 5313/10.09.1996 a Judecătoriei Piatra N..
Instanța a reținut că terenul în suprafață de 384 mp a fost înscris în titlul de proprietate nr. 32/1131 emis la data de 3.12.1999, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 6879/3.11.1998 a Judecătoriei Piatra N.. În titlul de proprietate nr. 32/1131 emis la data de 3.12.1999, sunt menționați în calitate de moștenitori ai defunctului R. Șt. G., atât O. M., cât și R. V., R. M. și R. Ș.. Legalitatea acestui titlu de proprietate nu a fost contestată, astfel încât, cel puțin cu privire la imobilele-teren din titlu, dreptul de proprietate aparține celor patru titulari acolo menționați. Faptul că prin sentința civilă nr. 5313/10.09.1996 a Judecătoriei Piatra N. s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanta O. E. în contradictoriu cu un terț posesor al imobilului nu semnifică faptul că ar avea un drept exclusiv de proprietate, cu atât mai mult cu cât ceilalți titulari din titlul de proprietate nu au fost părți în acest litigiu, nefiindu-le astfel opozabilă hotărârea judecătorească menționată. De altfel, acțiunea în revendicare poate fi promovată și de unul dintre coproprietari.
Prin certificatul de moștenitor nr. 166/1984 emis de notariatul de Stat la data de 10.02.1984, s-a constat deschisă succesiunea defunctului R. G. și calitatea de moștenitor a pârâtei O. E.. Dimpotrivă, în cadrul partajului succesoral înregistrat inițial sub nr. 1320 din data de 26.09.1998, finalizat prin decizia civilă nr. 55/AC din data de 26.01.2006 a Tribunalului N., s-a stabilit, cu puterea lucrului judecat, calitatea de moștenitori după aceluiași defunct atât pentru pârâta O. M., cât și celorlalte părți ale acelui litigiu, R. Ș., R. M. și R. V., toți aceștia având calitatea de descendenți de gr. II, nepoți de fiu ai autorului moștenirii. Analizând înscrisurile premergătoare emiterii titlului de proprietate, instanța a constatat faptul că moștenitorul O. M. a formulat cererea de reconstituire alături de ceilalți trei moștenitori, la data de 6.03.1991, fără a contesta calitatea acestora de moștenitori ai defunctului sau legalitatea emiterii titlului de proprietate în beneficiul tuturor persoanelor care au solicitat reconstituirea în temeiul Legii nr. 18/1991. De asemenea, în cursul judecării cererii de partaj succesoral anterior menționat, pârâta O. M. nu a invocat în beneficiul său calitatea de unic moștenitor și lipsa vocației succesorale concrete a celorlalte părți din același dosar. Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în dosarul nr. 5147/2001, Judecătoria Piatra N. a stabilit moștenitorii defunctului R. Ș. G., iar prin decizia civilă nr. 55/AC din data de 26.01.2006 a Tribunalului N. s-a dispus partajarea bunurilor succesorale conform tranzacției încheiate de moștenitori.
Prezumția legală absolută a puterii lucrului judecat, astfel cum aceasta era reglementată de dispozițiile art. 1201-1202 cod civil din 1864, obligă instanța a dispune partajarea oricăror bunuri din moștenirea defunctului conform cotelor de moștenire deja stabilite. Cele stabilite prin Decizia nr. XI a Î.C.C.J sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, însă în cadrul prezentului dosar instanța nu se poate pronunța cu privire la vocația succesorală a succesibililor defunctului, acest aspect fiind în mod irevocabil statuat anterior prin încheierea de admitere în principiu. În raport de efectele puterii de lucru judecat și cererea formulată, instanța se poate pronunța, în prezenta cauză, numai cu privire la apartenența imobilului masei succesorale a defunctului și la atribuirea lui moștenitorilor.
Stabilind astfel limitele prezentei judecăți, instanța a reținut că din masa succesorală a defunctului R. ȘT. G. face parte și bunul imobil teren cu destinația curți-construcții în suprafață de 384 mp, situat în loc. Boțești, ., sola 16, . următoarele vecinătăți N – R. V. M., E – R. Șt. B., S – drum sătesc și V – drum sătesc, înscris în titlul de proprietate nr. 32/1131/3.12.1999, în valoare de 7.680 lei. Acest imobil nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale finalizată prin pronunțarea deciziei civile nr. 55/AC din data de 26.01.2006 a Tribunalului N., astfel încât a rămas în proprietatea indiviză a persoanelor menționate în titlul de proprietate.
În ce privește ieșirea din indiviziune, instanța a reținut că aceasta se poate realiza în mod echitabil doar prin atribuirea de loturi în natură, având în vedere situația de fapt, respectiv ocuparea în parte a terenului de construcții, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert A. F., respectiv conform variantei I de lotizare întocmite de acesta.
D. fiind că la procesul de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată potrivit cotei ce i se cuvine din masa succesorală, instanța a făcut aplicarea disp. art. 276 Cod proc.civ. și a obligat pârâții care nu au avansat cheltuieli de judecată la plata acestora, conform cotei de moștenire cuvenite reclamantului.
- Calea de atac
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta O. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond nu a respectat deciziile de îndrumare obligatorii ale instanței de recurs prin casarea cu trimitere. Astfel, deși instanța de recurs statuează că O. M. este unica proprietară a terenului de 384 mp, potrivit sentinței civile nr. 5313/1996 a Judecătoriei Piatra-N., intrată în puterea lucrului judecat, iar instanța nu a analizat aceste apărări, în rejudecare se întâmplă același lucru. S-a invocat un titlu de proprietate (nr._ ), care nu are nicio legătură cu procedurile ulterioare demarate de recurentă, aceasta fiind unica moștenitoare potrivit certificatului de moștenitor nr. 166/1984.
Mai mult, renunțarea la moștenire a fost echivalată de ICCj prin decizia nr. XI/2007 ca o lipsă a calității de moștenitor.
2. Deși prin încheierea de admitere în principiu și, ulterior, prin decizia civilă nr. 55/AC/2006 a Tribunalului N. s-a reținut calitatea de moștenitor a reclamantului R. Ș., în cadrul acelui dosar nu s-a emis vreo pretenție cu privire la terenul ce face obiectul prezentei cauze, părțile cunoscând situația de fapt.
Contrar susținerilor instanței de fond, un act administrativ cum este titlul de proprietate, nu poate desființa o hotărâre judecătorească care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Acțiunea în revendicare câștigată de recurentă s-a soluționat ulterior emiterii titlului de proprietate nr._ .
3. Când reține că sentința civilă nr. 5313/1996 nu este opozabilă și celorlalte părți din proces, instanța de fond nu face diferență între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat. Prima are ca efect imposibilitatea redeschiderii unui alt proces între aceleași părți, pentru aceeași cauză și același obiect, iar cea de-a doua semnifică faptul că o instanță a statuat asupra unei chestiuni de fapt sau de drept, iar aceste statuări trebuie respectate într-un alt proces viitor, cum este speța de față.
4. Certificatul de moștenitor nr. 166/1984 este valabil și astăzi, iar cele hotărâte de ÎCCJ prin decizia nr. XI/2007 se referă tocmai la acest certificat. Nu are relevanță faptul că titlul de proprietate a fost emis anterior pronunțării acestei decizii. Soluția dată recursului în interesul legii se referă la toate cauzele care au fost soluționate diferit de instanțele de judecată, pentru a se rezolva unitar toate aceste cauze.
În dovedire, recurenta a depus la dosar, în copie, actele invocate în susținerea căii de atac.
Prin întâmpinare (filele 38-40), intimatul R. Ș. a solicitat respingerea recursului, pentru următoarele motive:
Instanța de recurs nu a stabilit cui aparține terenul, ci a indicat instanței de rejudecare să analizeze apărările părții.
Prin sentința civilă nr. 1086/2005 de partaj succesoral, modificată prin decizia civilă nr. 55/2006 a Tribunalului N., s-a stabilit în mod irevocabil calitatea de moștenitori a părților și cotele succesorale.
În prezenta cauză, s-a solicitat efectuarea unui partaj suplimentar, deoarece suprafața de 384 mp nu era înscrisă inițial în titlul de proprietate nr._, fiind obținută prin reconstituirea dreptului de proprietate prin sentința civilă nr. 6879/1998 a Judecătoriei Piatra-N. (dosar nr. 6288/1998). Față de aceste hotărâri este lipsită de relevanță soluția pronunțată în revendicare, care nu este opozabila părților.
- Soluția instanței de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
1. Recurenta invocă, în primul rând, faptul că instanța de rejudecare nu a respectat dispozițiile instanței de casare.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 2 C.proc.civ., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
În speță, prin decizia de casare nr. 885/RC/21.08.2013, Tribunalul a reținut că: „Recurenta a depus la fond concluzii scrise, prin care a adus argumente concrete în susținerea calității sale de unic moștenitor, însă instanța nu a făcut referire la ele și nu le-a analizat; … În considerentele sentinței recurate, care este excesiv de sumar motivată, nu se face nicio referire la aceste apărări de fond ale recurentei – pârâte O. M., fiind încălcat în mod clar principiul contradictorialității procesului civil, dar și dreptul la apărare al pârâtei”.
Nu s-a statuat însă de către instanța de control asupra aspectelor de fond privind calitatea de unic moștenitor pretinsă de recurentă.
În rejudecare, instanța a analizat pe larg toate apărările invocate, soluția fiind cea care o nemulțumește pe recurentă. În consecință, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 315 C.proc.civ.
2. În al doilea rând, recurenta invocă în susținerea calității sale de unică moștenitoare: certificatul nr. 166/1984, Decizia ICCJ nr. XI din 5 februarie 2007 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire și soluția favorabilă obținută în acțiunea în revendicare.
Sunt combătute argumentele instanței de fond privind relevanța juridică acordată mențiunilor din titlul de proprietate nr._, în care sunt trecuți ca moștenitori toate părțile din proces, iar nu numai recurenta O. M..
Tribunalul reține, ca și prima instanță, că determinante pentru litigiul de față sunt statuările și dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 1086/2005 a Judecătoriei Piatra-N., modificată prin decizia civilă nr. 55/2006 a Tribunalului N., de partaj succesoral, între aceleași părți, după același autor comun. În acel proces, recurenta nu a invocat calitatea sa de unic moștenitor în temeiul certificatului, stabilindu-se cu putere de lucru judecat și vocația succesorală concretă la succesiune a celorlalte părți.
În prezentul proces de partaj suplimentar, având ca obiect un teren ce a aparținut defunctului, dar nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale anterioare, nu mai pot fi repuse în discuție chestiunile soluționate irevocabil, cum sunt cele privind calitatea de moștenitor și cotele succesorale.
În mod corect a reținut prima instanță și faptul că reclamantul R. Ș. și-a dovedit calitatea de moștenitor și prin mențiunile din titlul de proprietate nr._, care nu a fost anulat, producând în continuare efecte juridice.
Mai mult, întrucât acest titlu nu includea inițial și suprafața de 384 mp în litigiu, moștenitorii defunctului R. G. (inclusiv recurenta O. M.) au solicitat modificarea acestuia în sensul includerii terenului menționat, Comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991 fiind obligate să întocmească documentația necesară reconstituirii dreptului de proprietate. Nici cu acest prilej, recurenta O. M. nu a invocat calitatea sa de unic moștenitor și nu a negat drepturile succesorale pretinse de ceilalți, astfel că în titlul nou eliberat figurează toți moștenitori (reținuți în partaj).
3. Sentința civilă nr. 5313 din 10.09.1996 a Judecătoriei Piatra-N. prin care recurenta a obținut câștig de cauză în acțiunea în revendicare privitoare la același teren de 384 mp (ce face obiectul partajului suplimentar), a fost pronunțată în contradictoriu cu terțe persoane (Consumcoop și Federalcoop din Girov N.). Ceilalți succesori nu au figurat în proces, iar prin obiectul ei, acțiunea nu presupunea tranșarea problemei moștenitorilor acceptanți, renunțători, vocație succesorală concretă etc. Aceste aspecte au fost analizate și hotărâte în partajul succesoral (desfășurat ulterior).
Recurenta nu poate invoca doar sentința obținută în acțiunea în revendicare, cu ignorarea celei din partaj, în procesul de ieșire din indiviziune aceasta nesusținând calitatea ei de unică moștenitoare. Efectele certificatului de moștenitor anterior trebuiau invocate cu prilejul supunerii verificării jurisdicționale a aspectelor legate de calitatea de moștenitori, în cadrul partajului succesoral. Altfel, orice reiterare a acestor chestiuni în litigii viitoare este împiedicată de puterea de lucru judecat a hotărârii irevocabile care a tranșat deja problema de fapt și de drept.
Recurenta invocă, de fapt, opozabilitatea sentinței obținute în revendicare față de persoanele care nu au fost părți în procesul respectiv. Într-adevăr, din împrejurarea că actele juridice (inclusiv cele jurisdicționale, cum sunt hotărârile judecătorești) produc efecte relative, numai între părți, nu trebuie trasă consecința inopozabilității acestor efecte față de terți. Relativitatea efectelor semnifică nașterea de drepturi și obligații în favoarea, respectiv, în sarcina părților, iar nu faptul că aceste efecte nu ar avea nicio valoare în raport cu terțe persoane. Excluși din punct de vedere juridic din câmpul de aplicare a autorității de lucru judecat și a efectelor obligatorii ale hotărârii judecătorești, terții datorează, pe de altă parte, respect elementului nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești Altfel spus, existența sa integrată în mod legal în ordinea juridică poate fi opusă terțelor persoane, care nu mai pot ignora situația juridică ce a luat naștere în urma pronunțării hotărârii judecătorești, cel puțin până la momentul în care vor demonstra în justiție situația contrară.
Or, în procesul de partaj ulterior revendicării, în care s-a dezbătut și problema vocației succesorale, reclamantul și ceilalți moștenitori au obținut recunoașterea judecătorească a calității lor.
În consecință, în speță, nu se pune problema opozabilității efectelor sentinței obținute în revendicare de recurentă, ci cea a puterii de lucru judecat (sau autorității de lucru judecat) a hotărârii de partaj. Verificarea jurisdicțională a vocației succesorale odată finalizată, ea nu mai poate fi reluată pentru că, altminteri, ar fi afectată însăși autoritatea justiției, dar și principiul securității raporturilor juridice.
4. Recurenta mai invocă în sprijinul poziției sale decizia ICCJ nr. XI din 5 februarie 2007 prin care s-a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, că „beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire”.
Or, această decizie produce efecte obligatorii în privința problemelor de drept dezlegate de la data publicării în Monitorul Oficial (potrivit art. 330 7 alin. 4 C.proc.civ. – forma în vigoare la data pronunțării deciziei) și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești pronunțate, care se bucură de putere de lucru judecat.
Tot din această perspectivă, nu mai pot fi reiterate nici argumentele privind existența certificatului de moștenitor nr. 166/1984, care constată doar pentru recurentă vocație succesorală concretă la succesiunea defunctului, atâta timp cât părțile s-au judecat deja într-un partaj succesoral, în care calitatea de moștenitor pentru celelalte părți a fost stabilită irevocabil.
În concluzie:
- titlul de proprietate nr._ (care nu a fost anulat) îi menționează ca moștenitori ai defunctului R. Șt. G. pe: O. M., R. V. V., R. M. și R. Ș.;
- prin încheierea de admitere în principiu și sentința civilă nr. 1086 din 16.03.2005 a Judecătoriei Piatra-N. (pronunțate în dosarul nr. 5147/2001) s-a stabilit că au vocație concretă la moștenirea defunctului R. G.: O. M., R. V. V. (descendenți ai fiului predecedat al defunctului – R. Gh. V.), R. Șt. M. și R. Șt. Ș. (descendenți ai celui de-al doilea fiu predecedat al autorului comun); prin decizia civilă nr. 55/AC/26.01.2006 a Tribunalului N., a fost modificată în parte sentința menționată numai sub aspectul ieșirii din indiviziune, luându-se act de tranzacția părților;
- sentința civilă nr. 5313 din 10.09.1996 a Judecătoriei Piatra-N. prin care recurenta a obținut câștig de cauză în acțiunea în revendicare nu poate fundamenta soluția de reținere a acesteia ca unică moștenitore, opunându-se la aceasta puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în partajul succesoral ulterior;
- ca urmare a incidenței puterii de lucru judecat, nu au relevanță nici apărările pârâtei-recurente întemeiate pe dispozițiile deciziei ICCJ nr. XI din 5 februarie 2007 (pronunțată în recursul în interesul legii).
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta O. M., domiciliată în Piatra N., . nr. 4, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 229 din 30.01.2013 a Judecătoriei Piatra N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. O. B. C. și C. M. L. R.
Red.B. C../16.01.2015
Rehnored. L. R./09.02.2015
Ex.2
Fond Chițaș V.
| ← Evacuare. Decizia nr. 361/2014. Tribunalul NEAMŢ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 391/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
