Revendicare imobiliară. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 7137/279/2012/a1
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR.240/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. – judecător
D. M. - judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. V., decedată pe parcursul judecății și continuat de moștenitorii legali ai acesteia C. C. M., domiciliată în București, .. 23, .. 1, .>C. L., domiciliat în Piatra N., ., . de ședință din data de 05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ 112, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A.-D., domiciliată în Piatra N., ., nr. 1 bis, județul N., având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții-reclamanți C. C. M. și C. L. și avocat J. A. pentru intimata-pârâtă C. A. D., lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este revendicare imobiliară;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
În instanță se prezintă recurentul-reclamant C. L., în calitate de moștenitor legal al recurentei P. V., care se legitimează cu C.I . nr._, eliberată la data de 29.04.213 de către S.P.C.L.E.P Piatra N. și care aduce la cunoștința instanței că nu dorește să continue procesul început de mama sa, motiv pentru care s-a luat act de manifestarea de voință a acestuia consemnată într-un proces-verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-reclamantă C. C. M. susține că: instanța de fond prin încheierea din data de 05.02.2013 a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1331/2012 pe motiv că pricina având ca obiect revendicare imobiliară este condiționată de modul de soluționare a dosarului sus menționat, dosare având ca obiect cereri referitoare la dreptul de proprietate asupra acelorași suprafețe de teren și asupra terenului de sub clădire; imobilul părinților săi a fost împărțit, în două loturi, în anul 1966, când aceștia au divorțat, iar cu ocazia efectuării documentației cadastrale s-a constatat că la nr. 1 există o suprafață de teren în plus, motiv pentru care reclamanta P. V. a solicitat printr-o cerere îndreptarea erorii materiale, respectiv includerea în lotul său a suprafeței sus menționate.
Președintele completului de judecată aduce la cunoștința reclamantei-recurente C. C. M. consemnările din practicau încheierii de ședință din data de 05.02.2013, din care rezultă că aceasta are calitate de mandatar al mamei sale P. V., și totodată, că aceasta din urmă, atât prin mandatar, cât și prin avocat I. R., au arătat că sunt de acord cu suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Având cuvântul față de constatarea instanței reclamanta-recurentă C. C. M. arată că nu și-a exprimat această poziție procesuală. Susține că trebuie să se facă o distincție între statutul juridic al diferitelor parcele de teren care se află atât la numărul 1bis, cât și la nr. 1, întrucât se poate face foarte ușor o confuzie între ele.
Mai arată reclamanta că la data de 06.04.2011 mama acesteia, P. V., a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile din anul 1966, însă prin decizia nr. 35/2012 pronunțată de Tribunalul N. această cerere a fost respinsă ca nefondată; în dosarul nr. 1331/2012 numita P. V. a chemat în judecată pe moștenitorii legali ai soțului său, respectiv recurenții din prezenta cauză și cea de a doua soție a acestuia, și că pe de o parte s-a judecat ieșirea din indiviziune care a fost suspendată, iar pe de altă parte uzucapiunea; uzucapiunea solicitată de numita P. V. se află la nr. 1, însă partea adversă reprezentă de a doua soție a tatălui său, a precizat că terenul uzucapat nu se află la nr. 1, ci la nr. 1 bis; a depus la dosar o încheiere prin care se arată că numita C. A. D. a solicitat uzucapiunea pentru terenul aflat la nr. 1 bis, iar P. V. s-a judecat atât pentru uzucapiunea cu privire la terenul bun comun, cât și pentru revendicare, respectiv pentru o parcelă din lotul împărțit în anul 1966; . 1966 a fost ocupată de a doua soție a tatălui acesteia, în baza executării unei sentințe pronunțată în anul 2012; procesul având ca obiect abuz de uzufruct a fost suspendat, întrucât se judeca cu cea de a doua soție a tatălui său, proprietara de la nr. 1 bis, iar partea adversă a cerut suspendarea sub pretextul că ar fi vorba despre aceeași suprafață de teren; s-a cerut suspendarea atât de la numita P. V. cât și de la Ț. R.; Învederează că pentru imobilul aflat la numărul 1 nu se poate solicita suspendarea, întrucât nu se solicită proprietatea de la acest număr. Susține că dosarul nr. 1331/2012 se află în stadiul administrări probelor. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Avocat J. A., pentru intimata-pârâtă C. A. D., solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva încheierii din 05.02.2013 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5 februarie 2013 pronunțată de judecătoria Piatra N., în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată judecata cererii formulate de reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâta C. A. D., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată, instanța de fond a reținut că dezlegarea prezentei pricini, având ca obiect revendicare imobiliară, este condiționată de modul de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, având ca obiect uzucapiune, ambele dosare având ca obiect cereri referitoare la dreptul de proprietate asupra acelorași încăperi și asupra aceleiași suprafețe de teren de sub încăperi.
Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs reclamanta P. V. (decedată la 19 ianuarie2014), acțiunea fiind continuată de C. C. M., în calitate de succesor legal.
Fiul defunctei, C. L., a declarat în instanță că nu dorește continuarea recursului declarat de mama acestuia, P. V..
În motivarea recursului declarat se arată că cele două cauze invocate sunt două procese complet diferite, cu părți diferite, drepturi diferite și mai ales terenuri diferite, cu regimuri juridice prezente, diferite.
În fapt, există la dosar sentința civilă nr. 1739/1966, definitivă și irevocabilă, care în dispozitiv preia înțelegerea judiciară a părților nr._/14.06.1966. Prin această sentință părțile împart casa și terenul de sub ea în două loturi alipite cu o graniță comună descrisă în detaliu. Cele două loturi în proprietate exclusivă au supr. de 82 m.p., P. V. (fostă C.), și supr. de 175 mp C. Ș.. Dar ei au cumpărat supr. de 500 mp, iar supr. de 43 mp rămâne în indiviziune, neîmpărțită.
Prin dosarul cu nr. format vechi 1716/1965, nr. nou_, având ca obiect îndreptare eroare materială, a încercat să includă în lotul său (P. V.) restul terenului, în supr. de 43 mp, porțiune situată în curtea sa, în partea de Est a lotului său, în supr. de 292 m.p. Prin decizia civilă nr. 35/RC/2002 pe care o atașează, instanța de recurs a respins recursul concluzionând la sfârșit: „..fără a se face vreo referire la suprafața care a făcut obiectul partajului, se precizează în mod expres că reclamanta primește supr. de 282 mp și pârâtul supr. de 175 mp teren. Cum tranzacția judiciară reprezenta un contract încheiat de părți și nu rezultatul unei judecăți asupra fondului făcută de instanță pe baza probatoriului administrat, ea nu poate fi modificată pe baza unei cereri de îndreptare a erorii materiale sau de completare, mai ales că, în realitate, reclamanta solicită o completare a hotărârii, prin includerea în lotul său a unei suprafețe care nu a făcut obiectul tranzacției, ceea ce este inadmisibil". Pe cale de consecință, supr. de 43 m.p. rămasă în indiviziune a rămas în afara lotului lui P. V..
Aplicând principiul reciprocității, au rămas și în afara lotului C. Ș.. Au rămas, în fapt, în afara arealului împărțit de părți, căci cele două loturi sunt alipite, cu granița comună. Însă, supr. de 43 mp teren neîmpărțită se află alipită de arealul împărțit, compunând împreună suprafața de 500 mp cumpărată de foștii soți.
Arată recurenta că terenul în suprafață de 43 mp se află în arealul unde configurația locală a vecinătăților o permite și este spațiu, respectiv doar la Est de lotul P. V., constatat de cadastrul_/2010, CF 3425 și Plan de situație_/2012, precum și de Contractul 953/429/7 mai 1957. În plus, mai există și sentința civilă nr. 739/1966 și o decizie pronunțată în recurs, nr. 35 RC/2012, definitive și irevocabile, care arată unde nu este terenul neîmpărțit. Actul notarial nr. 953/429/7 mai 1957 arată regimul juridic al terenului din Est: în indiviziune P. V. cu moștenitorii C. Ș.. Sentința civilă nr. 1739/1966 și decizia civilă nr. 35 RC/2012 arată regimul juridic de proprietate exclusivă a loturilor celor doi foști soți.
Aceasta este situația actuală, deoarece nici o altă sentință definitivă care să schimbe acest fapt nu a fost pronunțată.
Arată recurenta că în dosarul nr._ se soluționează uzucapiunea terenului în indiviziune, iar în dosarul_ 12 se soluționează revendicarea terenului de sub magazia lui P. V. și construcția de pe el, proprietate exclusivă.
Faptul că pârâta, în dosarul nr. 1331, pretinde că terenul în indiviziune ar fi sub magazie garaj - baie - bucătărie, pe care pretinde că ar fi ale ei (ca uzufructuară la 1 bis) și nu 1 fi în magazia lui P. V., de la nr. 1, nu schimbă cu nimic situația legală actuală determinată de Decizia civilă nr. 35 RC/2012, care stipulează că terenul neîmpărțit nu poate fi inclus în terenul împărțit. Instanța din dosarul 1331 nu este învestită să se pronunțe asupra acestui aspect, ci asupra uzucapiunii terenului în indiviziune.
Pentru o mai clară viziune asupra dosarului nr. 1331, recurenta consideră că se impune prezentarea unui scurt istoric:
- pentru împroprietărirea cu lotul rămas în indiviziune, P. V. introduce septembrie 2011 o acțiune prin care cere partajarea lotului din Estul curții sale și uzucapiunea asupra jumătății fostului soț. Se judecă cu moștenitorii lui;
- prin întâmpinarea din decembrie 2011, C. A. D. afirmă că nu există terenul, că nu știe hotarele și nu are acte, că este numai uzufructuară;
- în februarie 2012, instanța decide disjungerea: partajul rămâne în dosarul vechi și uzucapiunea în dosarul_ ;
- C. A. D. (pârâtă inițial) introduce cerere reconvențională în aprilie 2012, prin care solicită uzucapiunea „... asupra terenului în suprafață de aproximativ 51 mp aflat sub bucătăria sa (a recurentei), precum și acestor încăperi... acest capăt de cerere îl invoc în contextul în care din probatoriu va rezulta că există surplusul de teren menționat de reclamantă (P. V., n.a.)”;
- în iunie precizează (Sic! n.a): „...eu nu solicit uzucapiunea asupra imobilului care este menționat în contractul de uzufruct (lot C. Ș., actualmente proprietar Ț. R.-A.), ci asupra imobilului care nu e în contractul de uzufruct (lot P. V. - n.a.) dacă din măsurători va rezulta că acest teren nu este inclus în contractul de uzufruct".
Confuzia și pretențiile pârâtei nu schimbă Decizia 35 RC/2012, care arată că terenul în indiviziune nu este pe niciunul dintre imobilele menționate de ea și nu mai trebuie încă o instanță să constate același lucru.
- în septembrie, P. V. renunță la judecata cererii sale de uzucapiune. Pârâta C. A. D. devine reclamantă. Conform art. 119 C.P.C., cauza și obiectul rămân, se inversează doar părțile: uzucapiunea terenului în indiviziune rămas neîmpărțit din cei 500 mp surplus la arealul împărțit, uzucapiune cerută de data aceasta de C. A. D..
Instanța din dosarul_ nu poate schimba Sentința civilă nr. 1739/1966 și nici decizia civilă nr. 35 RC/2012, definitive și irevocabile, care s-au pronunțat asupra terenului partajat. Ea este învestită să se pronunțe asupra terenului nepartajat, în indiviziune, dacă există, unde și cine l-a uzucapat.
Instanța din dosarul nr._ 12 este învestită să se pronunțe asupra unei părți din terenul partajat aflată în Vestul lotului P. V. de la nr. 1 asupra căreia are pretenții uzufructuara de la 1 Bis.
Faptul că bunurile nepartajate nu pot fi incluse în bunurile deja partajate este un principiu de drept, nu trebuia neapărat pronunțată Decizia civilă nr. 35 RC/2012 pentru a statua definitiv și irevocabil acest fapt.
Așadar, conchide recurenta, există două cauze diferite, cu obiecte diferite, cu părți diferite. Părțile în dosarul civil nr. 1331 sunt: C. A. D., ca moștenitoare a lui C. Ș., cu ceilalți moștenitori: fosta soție P. V. și Ț. R. A., noua proprietară de la 1 Bis (aceasta fiindcă după părerea sa, terenul nepartajat poate fi inclus în terenul partajat de la 1 Bis, lot C. Șt., sau în lotul P. V.). În dosarul_ 12 P. V., proprietara de la nr. 1, se judecă cu C. A. D., uzufructuara la nr. 1 Bis, terenuri partajate. I
Pe cale de consecință, solicită recurenta să se constate că cele două dosare sunt complet diferite, că o sentință pronunțată în dosarul 1331 pe terenul nepartajat nu poate schimba regimul juridic al terenului partajat supus judecății în dosar_ 12. Numai această instanță o poate face și, pentru aceste motive, solicită repunerea dosarul pe rol spre judecare.
În cauză, a formulat întâmpinare intimata C. D. A. (fila 22 dosar), prin care solicită respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii de ședință, pronunțată de către Judecătoria Piatra N., în data de 05.02.2013, în dosarul nr._ 12, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin încheierea mai sus menționată s-a dispus suspendarea prezentului dosar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N., motivat de faptul că bunurile revendicate în dosarul nr._ 12 fac și obiectul dosarului de uzucapiune nr._ .
Prin recursul formulat, reclamanta P. V. critică această încheiere de suspendare, cu care nu este de acord, întrucât, din spusele acesteia, cele două bunuri (terenuri) nu se suprapun. Astfel, recurenta arată că cele două dosare sunt complet diferite și o sentință pronunțată în dosarul_, pentru terenul nepartajat nu poate schimba regimul juridic al terenului deja partajat, supus judecății în dosarul nr._ 12.
Susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât în realitate, atât în dosarul nr._ 12, cât și în dosarul nr._, este vorba despre aceleași imobile, respectiv despre terenul pe care se află baia, bucătăria, magazia garaj și hol, împreună cu scările de acces la etaj, bunuri care au fost stăpânite de către intimată din 1976 și până în data de 06.03.2012, când pârâta le-a ocupat în mod abuziv.
Arată că în anul 1966, a avut loc partajul de bunuri comune dintre P. V. și fostul soț al intimatei, C. Ș.. În urma partajului, imobilul de pe A. cel B., nr. 1 - parter plus etaj - a fost împărțit în natură, în două, la nr. 1 continuând să locuiască recurenta, iar la nr. 1 bis, defunctul său soț, cu care ea, intimata, a intrat într-o relație de concubinaj de notorietate, începând cu anul 1976. După partaj, fiecare dintre cei doi foști soți și-au adaptat partea de casă primită, pentru a avea fiecare baie, bucătărie și alte utilități necesare.
În anul 1976, când a venit ea, intimata, a găsit imobilul în starea în care se află și astăzi, defunctul meu soț, stăpânind baia, bucătăria, magazia garaj și holul cu scări de acces spre etaj, ce fac obiectul celor două dosare și pe care aceasta le-a stăpânit, de asemenea din 1976, până în prezent.
La data de 06.03.2012, în mod abuziv, fiica recurentei P. V., respectiv numita C. C. M., care locuiește în București, a profitat de faptul că intimata era la lucru la Spitalul Județean N., și a spart în mod abuziv zidul despărțitor dintre cele două proprietăți, ocupându-i baia, bucătăria, și scările de acces și blocându-i cu cuie și bolțuri accesul către aceste încăperi, ea rămânând astfel fără căldură, întrucât centrala se afla în bucătărie și fusese deconectată de la curent. Față de această situație, a formulat plângere penală pentru tulburare de folosință, având în vedere faptul că ea este uzufructuara proprietății de la nr. 1 bis, întrucât în anul 1997, soțul său, cu acordul său deplin, a gratificat-o cu această proprietate, pe nepoata sa, Ț. A. R., fiica lui C. C. M., pe care am crescut-o ca și cum ar fi fost copilul său. A fost începută urmărirea penală față de C. C. M., dosarul fiind încă în lucru, la organele de urmărire penală.
În același timp, pe latură civilă, a formulat o ordonanță președințială, prin care să i se permită accesul la imobilele ocupate abuziv, ordonanță care i-a fost admisă și pe care a pus-o în executare, soluția fiind confirmată de Tribunalul N., în dosarul nr._, sens în care depune în copie această Decizie. În susținerea dosarului de ordonanță președințială, se află dosarul nr._, cu termen de judecată la data de 11.09.2013, în care intimata a solicitat ca, în cazul în care se constată că aceste bunuri nu sunt incluse în cadrul contractului de donație, prin care aceasta a devenit uzufructuară, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra lor, prin uzucapiunea de lungă durată.
În cadrul dosarul nr._ 12, P. V. revendică tocmai aceste bunuri și solicită evacuarea sa din ele, drept pentru care, în mod corect Judecătoria Piatra N. a reținut că judecarea acestui dosar depinde de judecarea dosarului nr._, dispunând suspendarea cauzei.
Mai arată intimata și faptul că după incidentul din data de 06.03.2012, C. C. M. i-a sustras din magazia garaj și o . bunuri mobile, formulând o altă plângere penală, iar prin soluția pronunțată în dosarul nr. 3315/P/2012, aceasta a fost sancționată administrativ cu suma de 500 lei.
Analizând recursul declarat de reclamanta P. V. (decedată la 19 ianuarie2014), acțiunea continuată de C. C. M., în calitate de moștenitor legal, împotriva încheierii de ședință din data de 5 februarie 2013 pronunțată de judecătoria Piatra N., Tribunalul constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
În cauză, în mod întemeiat instanța de fond a reținut că dezlegarea prezentei pricini, având ca obiect acțiunea civilă în revendicare imobiliară promovată de reclamanta P. V. în contradictoriu cu pârâta C. A.- D., prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate magazia și casa scărilor aflate în interior, situată la granița cu 1 Bis din spetele casei și să-i plătească cheltuieli de judecată, este condiționată de modul de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ .
Astfel, instanța de fond, în urma verificării în aplicația Ecris, a constat că pe rolul Judecătoriei Piatra N. se află în curs de soluționare cauza civilă nr._, formulată de reclamanta C. D. A.în contradictoriu cu pârâții P. V., C. C. M., C. L., Ț. A. R., prin care se solicită constatarea unui drept de uzucapiune pentru aceleași încăperi și aceeași suprafață de teren aferentă imobilelor, și în mod procedural a pus în dezbaterea contradictorie a părților suspendarea judecării prezentei pricini, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului sus-menționat.
Este evident în cauză, că de modul în care va fi soluționată acțiunea civilă în uzucapiune formând obiectul dosarului nr._ cu privire la aceleași porțiuni de imobil de locuit și teren aferent, depinde în mod direct soluționarea acțiunii civile în revendicare imobiliară formulată în prezenta cauză și în situația în care nu s-ar dispune suspendarea judecății în acest dosar, s-ar ajunge la pronunțarea unor hotărâri care ar putea fi esențial contradictorii, ceea ce nu poate fi nici măcar în interesul reclamantei – recurente P. V. (decedată), poziție ei procesuală fiind continuată de moștenitorul legal C. C. M..
În aceste condiții, sunt evident nefondate motivele de recurs prin care reclamanta P. V. critică această încheiere de suspendare, susținând că cele două dosare nr._ și, respectiv nr._ 12, sunt complet diferite deoarece ar avea ca obiect bunuri imobile (terenuri) distincte care nu se suprapun. Astfel, cum se arată în mod întemeiat și prin întâmpinarea pârâtei – intimate C. D. A. la motivele de recurs, susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât în realitate, atât în dosarul nr._ 12, cât și în dosarul nr._, litigiile în revendicare și în uzucapiune privesc aceleași imobile, respectiv terenul pe care se află baia, bucătăria, magazia garaj și hol, împreună cu scările de acces la etaj, porțiuni făcând parte din imobilul de locuit situat în Piatra N., ., nr. 1 și 1 Bis, precum și terenul aferent acestora.
În consecință, pentru considerentele analizate anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, cu referire la art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, se va respinge ca fiind nefondat recursul de reclamanta P. V. (decedată la 19 ianuarie2014), acțiunea continuată de C. C. M., în calitate de moștenitor legal, împotriva încheierii de ședință din data de 5 februarie 2013 pronunțată de judecătoria Piatra N. și se va menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică.
Totodată, se va constata că cel de ala doilea succesor al recurentei, C. L., nu a dorit continuarea judecății prezentei cauze, în această calitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P. V. (decedată), continuat de C. C. în calitate de mandatar legal, domiciliată în București, .. 23, .. 1, . de ședință din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A.-D., domiciliată în Piatra N., ., nr. 1 bis, județul N..
Constată că numitul C. L., în calitate de moștenitor legal al recurentei nu dorește continuarea judecății, în această calitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red. și tehnored/D.M./10.07.2014
Tehnored/D.L./11.07.2014
Fond/L.M.
Ex. 2
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 243/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
