Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 475/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 3292/291/2012
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 09 iulie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 475/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. - judecător
V. B. – judecător
C. B. - judecător
D. L. - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. C., cu domiciliul procedural ales în R., .. 19, împotriva sentinței civile nr. 2087 din data de 11.10.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. M. L. și L. I.-C., ambii domiciliați în comuna Tămășeni, ., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat N. C. M. pentru recurentul-reclamant D. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este partaj bunuri comune;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul prezent arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. C. M., pentru recurentul-reclamant D. C., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Învederează că: întrucât pârâtul a refuzat să-i restituie reclamantului suma de bani pe care acesta i-a împrumutat-o a solicitat pe calea acțiunii oblice partajarea bunurilor dintre cele două părți; acțiunea sus menționată a fost respinsă ca lipsită de interes pe motivul că sub imperiul art. 30 din Codul familiei datoriile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt comune; deși în motivarea sentinței civile nr. 1388/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria R. s-a menționat că din contractul de împrumut nr. 289 rezultă că titular al împrumutului este numitul L. I. C. și că ar fi o datorie personală a acestuia, plângerea a fost respinsă; în cauză a formulat plângere împotriva formelor de executare executării, însă cererea a fost respinsă.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2087 din 11.10.2013 a Judecătoriei R., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2087 din 11 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria R., jud. N. a fost respinsă, ca lipsită de interes, acțiunea civilă pentru partajarea bunurilor comune formulată de reclamantul D. C., împotriva pârâților L. I. C. și C. M.-L..
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 20 iulie 2012 reclamantul D. C., i-a chemat în judecată pe pârâții L. I. C. și C. M.-L., ambii domiciliați în comuna Tămășeni, ., solicitând instanței:
- să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de pârâți în timpul căsătoriei;
- să constate că are un drept de creanță în valoare de 3.200 EUR împotriva pârâtului L. I. C.;
- să atribuie în lotul pârâtului suprafața de teren ce reprezintă bun comun al pârâților, respectiv suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682.
Reclamantul motivează că i-a acordat pârâtului L. I. C. un împrumut în valoare de 3.200 EUR, conform contractului autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a Biroului Notarului Public G. D. din mun. R., suma urmând a-i fi restituită de pârât la data de 31 august 2010. Întrucât pârâtul a refuzat restituirea împrumutului, reclamantul a apelat la B. Șoican O.-I. pentru recuperarea sumei de bani pe calea executării silite. În cadrul procedurii de executare silită s-a stabilit că pârâtul are în proprietate suprafața de teren menționată, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7 octombrie 2004 la BNP T. S. din mun. R.. Partajarea suprafeței de teren este necesară pentru ca reclamantul să-și satisfacă dreptul de creanță rezultat din contractul de împrumut.
Reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 1.320 RON și a aplicat timbru judiciar mobil de 10,30 RON, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale Legii nr. 32/1995 pentru modificarea și completarea OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În dovedire reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 3-4, 27-62).
Prin procura judiciară autentificată prin încheierea nr. 1066 din 31 iulie 2012 a BNP T. L. din mun. R. reclamantul a mandatat pe av. N. C. M. să îl reprezinte în fața instanței (fila 11).
Pârâții au fost legal citați la domiciliul cunoscut și prin afișare la ușa instanței. S-a solicitat reclamantului să procedeze la citarea pârâților prin publicitate într-un cotidian central, pe cheltuiala sa. Întrucât la termenul de judecată din 7 decembrie 2012 instanța a constatat că reclamantul nu a dat curs acestei dispoziții, s-a procedat la suspendarea judecății în conformitate cu prevederile art. 1551 Cod proc. civilă. Judecata a fost reluată la solicitarea reclamantului la data de 31 iulie 2013 (fila 77). După repunerea cauzei pe rol, pârâții au fost citați și prin publicitate (fila 84). Aceștia nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au formulat apărări sau probatorii.
Având în vedere că cererea introductivă a fost înregistrată la Judecătoria R. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, vechiul Cod de procedură civilă este aplicabil ratione temporis.
În condițiile art. 1 Cod proc. civilă judecătoria este competentă material să soluționeze prezenta cauză. Conform art. 13 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere locul situării imobilului, Judecătoria R. este competentă și din punct de vedere teritorial.
În condițiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civilă, în virtutea rolului activ, instanța a atașat la dosarul cauzei copia încheierii de încuviințare a executării silite a dreptului de creanță (fila 18) și extrase din aplicația informatică DEPABD privind domiciliul pârâților (fila 69).
La termenul de judecată din 4 octombrie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantului.
Examinând lucrările dosarului, instanța reține că prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a BNP G. D. din mun. R. reclamantul i-a acordat pârâtului D. C. un împrumut în valoare de 3.200 EUR ce urma a fi restituit până la data de 31 august 2010. Reclamantul susține că pârâtul nu s-a conformat obligației contractuale asumate, astfel că a demarat procedura de executare silită. Astfel, la data de 19 aprilie 2012 a solicitat Judecătoriei R. să învestească acest contract cu formula executorie prevăzută de art. 269 Cod proc. civilă (dosar nr._ ), solicitare respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2012 ca fiind lipsită de interes. În esență, s-a reținut că potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, modificată, actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. La data de 7 mai 2012 reclamantul s-a adresat B. Șoican O. I. cu cererea de executare silită în vederea recuperării sumei de 3.200 EUR. Judecătoria R. a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 371/EX din 11 mai 2012 (dosar nr._ ). În cadrul procedurii de executare silită a fost identificat imobilul teren curți-construcții și arabil în suprafață de 958 mp situat în intravilanul satului Tămășeni, proprietatea debitorului urmărit și a soției acestuia – co-pârâta C. M.-L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7 octombrie 2004 a BNP T. S. din mun. R. (proces-verbal de situație din data de 26 iunie 2012), iar la data de 27 iunie 2012 s-a emis somația imobiliară (notată la aceeași dată în cartea funciară).
Soluționând cu precădere excepția invocată din oficiu, potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța reține următoarele:
Contractul de împrumut din care a luat naștere dreptul de creanță litigios a fost încheiat la data de 12 martie 2010, iar obligația de restituire a devenit exigibilă la 31 august 2010, așadar sub imperiul vechiului Cod civil. Întrucât raporturile juridice patrimoniale dintre soți au fost guvernate de vechiul Cod al familiei, instanța reține incidența dispozițiilor art. 30 și urm. referitoare la comunitatea matrimonială de bunuri. Instanța observă că vechiul Cod al familiei a fost construit în jurul principiului comunității matrimoniale de bunuri, în sensul valorificării prezumției de comunitate atât în ceea ce privește bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cât și datoriile contractate în timpul căsătoriei. Obligațiile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt prezumate a fi comune, cu excepția celor în privința cărora se dovedește că au caracter propriu. În acest sens, art. 32 Cod fam. statuează că soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile comune, obligațiile ce au contractat împreună, obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei și pentru repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul din soți a unor bunuri proprietate publică. Deși reprezentat de apărător ales și având la dispoziție posibilitatea administrării de dovezi, reclamantul nu a răsturnat prezumția caracterului comun al obligației de restituire rezultată din contractul de împrumut.
În continuare, art. 33 Cod fam. statuează că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui din soți, iar art. 34 că creditorii comuni vor putea urmări și bunurile proprii ale soților, însă numai după urmărirea bunurilor comune. Se desprinde, așadar, regula imperativă potrivit căreia creditorii comuni ai soților sunt obligați să urmărească cu prioritate bunurile comune și doar în măsura în care creanța lor nu a fost satisfăcută integral au dreptul să urmărească și bunurile proprii. Cum caracterul comun al obligației de restituire izvorâtă din contractul de împrumut este de necontestat, rezultă în mod neechivoc împrejurarea că reclamantul nu este doar îndrituit, ci și obligat să urmărească silit cu precădere bunul comun al soților pârâți, respectiv suprafața de 958 mp, teren dobândit pin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7 octombrie 2004 a BNP T. S. din mun. R..
Așa fiind, instanța de fonf reține că cererea de partajarea a bunului imobil se vădește a fi lipsită de interes.
Tot astfel, este lipsită de interes și solicitarea reclamantului de a se constata existența dreptului de creanță împotriva pârâtului L. I. C., în condițiile în care se află deja în posesia unui titlu executoriu (contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a BNP G. D. din mun. R.) și îi este la îndemână procedura de executare silită.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul, solicitând ca instanța să dispună:
- admiterea recursului și să pronunțe o nouă hotărâre în acest sens;
- obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul invocă următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
Reiterează faptul că, în anul 2010, l-a împrumutat pe L. losif C. cu suma de 3200 euro, prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12.03.2010 de către BNP G. D.. D. fiind faptul că acesta a refuzat restituirea împrumutului, pe calea acțiunii oblice a solicitat instanței partajarea bunurilor comune a celor doi. Instanța de fond a respins acțiunea ca lipsită de interes, motivând totodată că sub imperiul art. 30 din codul familiei și datoriile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt comune, astfel, recurentul putând să urmărească bunurile comune ale soților pentru acoperirea creanței. Interesant este totuși, că la aceeași instanță, în dosarul_, un alt complet de judecată se pronunță în sensul că ar trebui ca „creditorul să declanșeze un dosar de partaj de bunuri comune".
Analizând recursul declarat de reclamantul D. C., în raport de motivele invocate dar și sub toate aspectele în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins ca lipsită de interes acțiunea de partaj formulată de reclamant, în calitate de creditor, reținând în esență că, potrivit dispozițiilor art. 30 și urm. din Codului familie, datoriile contractate de unul dintre soț în perioada căsătoriei sunt prezumate a fi comune, astfel că reclamantul trebuie să urmărească silit cu precădere bunul comun al soților.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că, dimpotrivă, legea prezumă că datoriile soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune. Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege, respectiv de art. 32 din Codul familiei. Corespunzător celor două feluri de datorii, soții au două categorii de creditor: personali și comuni.
În speță, Tribunalul reține că, prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a BNP G. D. din mun. R., reclamantul i-a acordat pârâtului L. I. C. un împrumut în valoare de 3.200 EUR, ce urma a fi restituit până la data de 31 august 2010.
Pentru ca împrumutul să fie considerat obligație comună în sensul dispozițiilor art. 32 lit. c din Codul familie era necesar ca, în cauză, să se dovedească împrejurarea legală că obligația a fost contractată pentru ,,împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei”. Ori, în cauză, nici din conținutul contractului și nici din probele administrate, nu rezultă îndeplinirea acestei condiții, pentru ca obligația să fie considerată comună și, pe cale de consecință, creditorul să fie considerat comun față de coproprietarii devălmași.
În consecință, reținând că în cauză nu a fost răsturnată prezumția caracterului personal a obligației asumată de către pârât prin contractul de împrumut încheiat, Tribunalul, în tem. art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 30 și urm. din Codul familiei, va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2087 din 11 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria R., jud. N., va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va administra probe din care să rezulte dacă pârâții sunt căsătoriți, dacă au divorțat, dacă împrumutul a fost contractat în perioada căsătoriei sau în afara ei și dacă sunt îndeplinite condițiile legale ca obligația contractată să fie apreciată ca fiind obligație comună și nu personală.
Tribunalul reține că la dosarul cauzei nu există certificatul de căsătorie al pârâților (care au și nume diferite), ci doar o mențiune înscrisă în extrasul de carte funciară în care se face mențiunea: ,,C. M.-L., căsătorită cu L. I. C.”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul, declarat de reclamantul D. C., cu domiciliul procedural ales în R., .. 19, împotriva sentinței civile nr. 2087 din 11 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria R., județul N. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. M. L. și L. I.-C., ambii domiciliați în comuna Tămășeni, ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2014.
Președinte,Judecători,pt.Grefier,
D. MitrofanValentina B. D. L.
aflat în c.o semnează
locțiitor grefier șef secție
A. D.
pt.C. B.
aflat în c.o semnează
Președintele Tribunalului
M. S. A.
Red și tehnored/D.M./08.08.2014
Tehnored/D.L./11.08.2014
Fond/C. B.
Ex. 2
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 1668/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
