Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 938/103/2014
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27.05.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 394/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- U. A.-M. | - judecător | |
- B. C. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află în curs de soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea P. A., domiciliată în Piatra N., .. 27, ., .> județul N., împotriva deciziei civile nr. 48/RC din data de 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._, în contradictoriu cuintimatul P. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea P. A., asistată de avocat B. Laurenția, cu împuternicirea avocațială ne._/10.04.2014 și intimatul P. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este contestație în anulare – partaj bunuri comune;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
Avocat B. Laurenția, pentru contestatoarea P. A., depune la dosar originalul chitanței nr._ din data de 15.05.2014 reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. Laurenția, pentru contestatoarea P. A., solicită admiterea contestației în anulare, întrucât, în mod greșit, instanța de recurs a făcut o eroare de calcul, confundând obiectul acțiunii, ceea ce a dus la calcularea în cadrul recursului a unei sulte care este mai mare cu ½ decât valoare reținută ca și cotă partajabilă din prețul achitat pentru garsonieră. Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat partajarea cotei procentuale achitată efectiv împreună de părți raportat la prețul de circulație a garsonierei, ținând cont de cota de contribuție a părților de 50 %, acesta fiind obiectul acțiunii și nu partajarea cotelor ratelor neachitate și viitoare. Baza de calcul pentru sultă este doar valoarea actualizată a ratelor achitate în timpul căsătoriei, niciuna din părți nu a solicitat partajarea pasivului, respectiv a ratelor neachitate, nefiind posibil să se împartă mai mult decât au achitat în timpul căsătoriei, respectiv cota procentuală din preț, reactualizat, conform expertizei. Nu este normal ca valoarea sultei să fie mai mare decât 50% din valoarea actualizată a ratelor efectiv achitate. Ratele viitoare sunt datorii viitoare și nu știm ce se va întâmpla cu acestea, ținând cont că instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere, neexistând nicio cerere reconvențională prin care să se fi solicitat și partajarea ratelor. Solicită admiterea contestației în anulare și recalcularea sultei la ½ din valoarea ratelor efectiv achitate.
Intimatul P. C. solicită respingere contestației, soluția din recurs este corectă, bine motivată, întrucât dacă era în situația contestatoarei nu avea nimic de contestat, urmează ca ratele rămase să se împarte în mod egal
Avocat B. Laurenția, pentru contestatoarea P. A., precizează că a pus la dispoziție sulta raportată la procentul de 50%, care a fost folosită.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele;
Prin contestația înregistrată sub nr._ /12.02.2014 contestatoarea P. A. a solicitat anularea deciziei nr. 48/RC/28.01.2014 a Tribunalului N..
În motivarea contestației a învederat următoarea situație de fapt:
Dezlegarea dată recursului este în mod evident rezultatul unei erori materiale constând în greșeala de calcul, întrucât garsoniera cumpărată în timpul căsătoriei a fost achitată în proporție de sub 50% din preț și s-a majorat sulta la o sumă ce depășește „jumătate din această jumătate” de preț achitată la garsonieră.
Garsoniera în cauză este dobândită în rate și din rate au fost achitate numai o parte, respectiv procentul de 35,90%, în perioada 02.07.2001 – 01.05.2011 până la despărțirea în fapt. La acest procent se adaugă suma de 9236 lei, valoarea dobânzilor achitate. Procentul de 35,90% din valoarea de piață a garsonierei este de 38.009 lei. Această valoare împărțită la 2, conform cotelor de contribuție, rezultă că fiecăreia li se cuvenea, pentru sume achitate până la despărțirea în fapt, suma de 19.005 lei.
Este total greșit și rezultatul unei evidente erori materiale a se aprecia ca sultă trebuie majorată la 29.249 lei, întrucât nu este nici legal și nici logic ca să achite o sultă mai mare de ¼ din prețul garsonierei, având în vedere că este achitat din preț doar 50% și urmează să achite cealaltă cotă de 50% singură. Acest modul de calcul o defavorizează și practic se acordă o sultă mai mare decât cota stabilită de contribuție egală.
Dacă s-ar menține această eroare, ar însemna ca să îi achite fostului soț o sultă corespunzătoare unui procent de peste 60% din prețul de circulație și să mai achite și restul ratelor pentru ceilalți 50% neachitat, însemnând să suporte sume de bani corespunzătoare mai mari decât cotei de un întreg ce-l reprezintă garsoniera supusă partajului în integralitatea ei (în totalitatea ei).
Într-adevăr, în sentința recurată a existat o singură greșeală care privea cheltuielile de judecată, unde fostul soț a fost defavorizat cu o sumă modică de 300 lei cheltuieli în instanța de fond.
Fostul soț a plătit în timpul căsătoriei peste 80% din ratele aferente unui autoturism cu o valoare economică însemnată, a rămas cu această mașină și nu mai este cazul ca să mai fie încă odată favorizat prin stabilirea unei sulte care a fost majorată peste limita procentului din prețul de piață achitat de ei în legătură cu garsoniera.
Ulterior, după tehnoredactarea deciziei, contestatoarea și-a completat motivele contestației invocând următoarele:
Instanța de recurs a făcut o eroare materială gravă, prin faptul că a confundat însăși obiectul material al pricinii.
În cauză a solicitat să se dispună partajul fizic al garsonierei, situată în Piatra N., .. 27, ., ap. 82, . activ în sensul partajării între soți doar a cotei procentuale achitată efectiv împreună raportat la prețul de circulație al garsonierei.
Pârâtul nu a făcut nici o cerere reconvențională, prin care să solicite partajul valorii de circulație a întregii garsoniere, nu a timbrat și în consecință instanța de fond nici nu s-ar fi putut pronunța asupra unei cereri de partaj cu care nu a fost sesizată și nici nu putea să existe un recurs la o acțiune reconvențională inexistentă.
Contestatoarea a solicitat partajul și a timbrat doar corespunzător, așa cum reține și instanța de fond „nu a valorii integrale a bunului, ci a contravalorii ratelor achitate în timpul căsătoriei”.
Instanța de recurs –a pronunțat din eroare asupra unei cereri inexistente. Ea nu a solicitat instanței să partajeze, decât cota procentuală din valoarea ratelor efectiv achitate, ca un activ al masei de bunuri.
Nu a existat o cerere reconvențională prin care să se solicite partajarea și a cotelor neachitate reactualizate și viitoare.
În aceste condiții, dat fiind principiul disponibilității în procesul civil instanța a confundat chiar obiectul recursului, a considerat că ar exista o cerere reconvențională, a stabilit greșit baza de calcul pentru sultă.
Baza de calcul pentru sultă este doar valoarea actualizată a ratelor achitate în timpul căsătoriei, raportată șa prețul de circulație.
Nu a solicitat niciuna din părți partajarea vreunui pasiv, respectiv a ratelor neachitate și nici diferența de valoare din prețul de circulație.
În aceste condiții, nu este posibil să se împartă mai mult decât au achitat în timpul căsătoriei și anume cota procentuală din preț, reactualizată, conform expertizei.
De exemplu, teoretic să nu mai poată achita ratele, să se petreacă orice alt eveniment neprevăzut și este nedrept să-i achite intimatului cota de 50% din prețul întreg al garsonierei, preț care nu a fost însă achitat de părți.
De altfel, este din capul locului ilogic ca valoarea sultei să fie mai mare decât 50% din valoarea actualizată a ratelor efectiv achitate.
Ratele viitoare sunt datorii viitoare, care se întind pe o durată de 8 ani de zile, în care pot apărea fluctuații de valori, acte adiționale la contractul de credit, etc. și nu poate fi obligată să plătească decât raportat la obiectul activului, pe care l-a înscris în acțiune și nu pentru acest pasiv care este o datorie viitoare și reprezintă o parte din preț pe care soții nu au achitat-o în timpul căsătoriei.
Pe cale de consecință, a solicitat a se constata că s-au săvârșit erori materiale de calcul la stabilirea sultei prin folosirea unei baze aritmetice de calcul greșită.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 503 alin. 2 N.C.P.C. și „corespondentul art. 318 Cod procedură civilă”.
Examinând contestația, tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Prin decizia civilă nr. 48/RC/ 28.01.2014 a Tribunalului N. s-a admis recursul declarat de pârâtul P. C. împotriva sentinței civile nr. 1421/21.03.2012 a Judecătoriei Piatra N. a fost modificată în parte sentința în sensul că a fost obligată reclamanta la 29.249 lei, cu titlu de sultă către pârât, în loc de 20.050 lei; s-au compensat cheltuielile de judecată în limita sumei de 2.100 lei, în loc de 1.500 lei, și a fost obligat pârâtul la 845,5 lei în loc de 1.446,4 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Celelalte dispoziții ale sentinței prin care s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament în valoare de 81.255 lei; cele referitoare la cota de contribuție de câte 59% fiecare; la atribuirea apartamentului în lotul reclamantei și la stabilirea în sarcina acesteia a obligației de a achita ratele prețului apartamentului, au fost menținute.
Contestatoarea susține faptul că modificarea sentinței prin obligarea sa la o sultă mai mare decât cea stabilită prin sentința recurată este rezultatul unor erori materiale, de calcul, săvârșite de instanța de recurs.
Dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele ale art. 318 (1) Cod procedură civilă și nu ale art. 503 N.C.P.C întrucât contestația reprezintă o cale extraordinară de atac, împotriva unei hotărâri pronunțată într-un proces început înainte de . N.C.P.C., iar potrivit art. 3 din Legea nr. 76/24.05.2012 dispozițiile noului cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executările silite începute după ..
Astfel, dispozițiile art. 318 (1) Cod procedură civilă prevăd că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată, este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinată pentru soluția pronunțată.
În sensul dispozițiilor, art. 318 (1) Cod procedură civilă, reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retractarea hotărârii greșeala involuntară de ordin formal, procedural, care a influențat, de o manieră determinată pronunțarea soluției.
Greșelile materiale vizate de art. 318 (1) Cod procedură civilă sunt legate de aspectele formale ale judecării recursului și nu sunt de natură a conduce la o reexaminare a fondului cauzei sau la o reapreciere a probelor, referindu-se printre altele, la neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.
În speță, nu este vorba de vreo eroare materială, de vreo greșeală de clacul așa cum se susțin, aspect ce rezultă din motivarea deciziei unde s-a argumentat pe larg modalitatea de calcul a sultei care s-a raportat tocmai la valoarea apartamentului (garsonierei) de 81.255 li și la cotele de contribuție (de câte 50%) stabilite prin sentința instanței de fond și care au fost menținute prin decizia de recurs (nefiind recurate de către reclamanta-contestatoare).
Astfel, în motivarea deciziei s-a arătat că: „în condițiile în care instanța de fond a reținut în masa de partaj apartamentul în valoare de_ lei (și nu c/val ratelor achitate în timpul căsătoriei), precum și cota de contribuție de câte 50%, ceea ce valoric înseamnă câte_,5 lei pentru fiecare parte, reclamanta trebuia obligată să achite pârâtului o sultă echivalentă cotei sale de 50% din apartament și nu o sultă care reprezintă cota de 50% din valoarea ratelor achitate în timpul căsătoriei…”.
„Aceasta întrucât reclamanta, care a primit în lot apartamentul în valoare de_ lei, plătindu-i pârâtului suma de_ lei (parte din ratele achitate în timpul căsătoriei) și Primăriei Municipiului Piatra N. (vânzătorul apartamentului) restul de preț de_,35 lei (în rate lunare fixe), după deducerea sumei de_ lei (ce reprezintă cota sa de 50% din ratele achitate în timpul căsătoriei), rămâne cu un plus de_,65 lei, care nu se justifică în raport de cota de proprietate de 50% cuvenită din apartament.”
În finalul deciziei, după ce se reține că ratele rămase neachitate trebuie suportate în aceeași proporție de 50% ceea ce înseamnă că pârâtul datorează reclamantei suma de_,67 lei, se face mențiunea expresă că sulta de 29.249 lei a fost calculată prin deducerea sumei de_,67 lei din suma de_,5 lei.
Din cele de mai sus rezultă că decizia instanței de recurs nu are la bază vreo greșeală de calcul așa cum se susține.
Faptul că suma rezultată cu titlu de sultă o nemulțumește pe contestatoare nu este de natură a face admisibilă contestația în anulare, cât timp pretinsele încălcări ale principiului disponibilității, schimbarea obiectului acțiunii, greșita interpretare a probatoriului, ș. a. m. d., invocate ca și motiv de contestație nu se circumscrie nici unui din cele două ipoteze ale art. 318 (1) Cod procedură civilă, acestea reprezentând adevărate critici aduse deciziei, de natură a transforma contestația într-un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Pentru considerentele arătate, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiară, contestația în anulare formulată de contestatoarea P. A., domiciliată în Piatra N., .. 27, ., ., județul N., împotriva deciziei civile nr. 48/RC din 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. U. A.-M. și B. C. L. R.
Red. C. M./01.07.2014
Tehnored. L. R./22.07.2014
Ex.2
Recurs E. O., B. C., C. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
