Pretenţii. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 8349/279/2012
Dosar nr._ pretenții
Cod operator 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07.10.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 588/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. C. | - judecător |
- C. M. | - judecător | |
- E. O. | - judecător | |
- H. E. | - grefier |
Pe rol se află în curs de soluționare recursul declarat de reclamantul T. M., domiciliat în Piatra N., ., .. 35, județul N., împotriva sentinței civile nr. nr. 2940/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-pârât R. I., zis N..
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, prezența și susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2940 pronunțată la data de 25.06.2013 de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâtul R. I..
Pentru a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului R. I. la plata sumei de 600 lei, reprezentând debit, la plata sumei de 400 lei reprezentând daune decurgând din lipsa de folosință a sumei solicitate cu titlu de debit și la plata cheltuielilor de judecată. A motivat că pârâtul s-a angajat printr-o convenție încheiată la data de 12 mai 2007, să achite reclamantului, până cel târziu în noiembrie 2009, suma de 600 lei datorată de către tatăl său reclamantului. A arătat că pârâtul nu a respectat convenția indicată, neachitând nimic din suma de 600 lei până la data formulării prezentei acțiuni.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copia convenției încheiată la data de 12 mai 2007 cu pârâtul R. I., potrivit căreia acesta declara că este de acord a plăti până cel târziu în noiembrie 2009 suma de 600 lei datorată de tatăl său reclamantului.
Reclamantul nu a indicat temeiul juridic al cererii formulate.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat la termenele fixate pentru judecarea cauzei și nici nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisul depus la dosar.
Analizând cererea ce face obiectul cauzei în raport de susținerile reclamantului și de probele de care a înțeles să se folosească acesta, instanța de fond a reținut că acesta nu a făcut dovada situației de fapt evocată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, și, implicit, a faptului că între el și tatăl pârâtului s-ar fi născut un raport juridic obligațional asumat ulterior de către pârât. Pentru a concluziona în acest sens, instanța de fond a reținut că înscrisul sub semnătură privată depus de reclamant nu a fost recunoscut de pârât, iar reclamantul nu a dovedit în alt mod permis de lege realitatea raportului juridic ce reclamă a se fi stabilit între el și pârât la data de 12.05.2007.
În consecință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, atât cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 600 lei, reprezentând debit, cât și capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 400 lei reprezentând daune decurgând din lipsa de folosință a sumei solicitate cu titlu de debit.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acțiunii sale și obligarea pârâtului la îndeplinirea obligației asumată sub semnătură privată.
A motivat că pârâtul, deși a fost citat la adresele din Piatra N. și din . nu a răspuns, a urmărit ca prin manevre mincinoase să îl inducă în eroare, cum că nu ar mai locui în Piatra N., ci s-a mutat la casa moștenire de la părinții săi decedați din Dobreni, deși Poliția Piatra N. a confirmat că domiciliul pârâtului este cel din Piatra N..
Pârâtul și-a asumat prin înscris sub semnătură privată obligația de achitare a sumei înscrise în acel act, însă nu fost respectat termenul prevăzut, în mod voit sustrăgându-se de la îndeplinirea obligației asumate prin înscris, situație care nu poate fi tolerată de instanță, pentru că ar crea un precedent inadmisibil în respectarea obligațiilor asumate prin convenții.
Considerând sentința instanței de fond a fi nedreaptă și cu nerespectarea cerințelor principiilor de drept civil și în detrimentul apărării și îndeplinirii obligațiilor asumate sub semnătură privată, a solicitat admiterea recursului.
La primul termen de judecată stabilit pentru data de 4.03.2014, față de neprezentarea niciunei părți în instanță și inexistența unei cereri de judecare a cauzei în lipsă, tribunalul a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242 al. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă.
Cauza a rămas în nelucrare până la data de 2.09.2014 când s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de recurent.
Ulterior reluării judecății, recurentului-reclamant i s-a cerut, în temeiul art. 139 al. 1 Cod de procedură civilă, să prezinte originalul chitanței reprezentând înscrisul sub semnătură privată de care a înțeles să se folosească în dosar, la termenul stabilit în acest sens recurentul arătând că în ziua anterioară termenului de judecată s-a întâmplat un incident cu chitanța în cauză, care a fost pusă în apropierea unui vas cu lapte la fiert și nu a mai putut recupera nimic din chitanță. A depus în schimb copia unei adeziuni la „Asociația Pensionarilor Primăvara 2006” semnată de pârât la data de 15.01.2007, pentru care a prezentat și originalul spre confruntare.
Intimatul-pârât, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În dovedirea acțiunii sale, reclamantul s-a folosit de copia unui înscris despre care a susținut că ar fi fost întocmit de pârâtul R. I. I. la data de 12.05.2007, prin care acesta și-ar fi asumat față de reclamant obligația de plată a sumei de 600 lei pe care tatăl său, R. I., o datora reclamantului.
Potrivit art. 139 al. 1 Cod de procedură civilă, „partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris.”
La momentul la care instanța de recurs i-a solicitat recurentului-reclamant originalul înscrisului neautentificat în baza căruia acesta solicită obligarea intimatului-pârât la plata unei sume de bani, pentru confruntarea exactității copiei cu originalul, acesta nu a fost în măsură a prezenta originalul. Sancțiunea neprezentării originalului la cererea instanței, așa cum reglementează textul sus-citat, constă în înlăturarea înscrisului din probațiune, adică excluderea înscrisului din analiza probelor încuviințate.
Față de data invocată ca moment al nașterii convenției părților și față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul instanței, litigiului îi sunt aplicabile prevederile Codului civil de la 1864 (vechiul Cod civil) și ale Codului de procedură civilă de la 1865 (vechiul Cod de procedură civilă). Potrivit art. 1188 al. 2 pct. 4 Cod civil, referitor la copiile titlurilor autentice, „copiile copiilor nu au nici o putere probatoare”. Atât timp cât norma enunțată nu conferă nicio valoare probatorie copiei unui înscris autentic, cu atât mai mult nu i se poate recunoaște valoare probatorie copiei unui înscris sub semnătură privată, care potrivit art. 1176 Cod civil, poate avea același efect între acei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor, ca și actul autentic, doar cu condiția să fie recunoscut de acela căruia i se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut.
În lipsa prezentării originalului, cu toate că pârâtul nu s-a prezentat în instanță, pretențiile reclamantului nu pot fi admise, în mod corect concluzionând instanța de fond că reclamantul nu a dovedit într-un mod permis de lege realitatea raportului juridic obligațional reclamat ca asumat de către pârât. Deși pârâtul a fost citat personal la interogatoriu pentru termenul din data de 14.05.2013, dovada îndeplinirii procedurii de citare, aflată la fila 25 dosar fond, poartă mențiuni indescifrabile cu privire la persoana căreia i s-a înmânat citația și calitatea în care a primit actul, iar la rubrica 1 nu este subliniată nicio mențiune din cele referitoare la calitatea persoanei găsite la acea adresă și căreia i s-a înmânat actul. În aceste condiții, evident că prima instanță nu a putut face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod de procedură civilă, referitoare la interpretarea neprezentării la interogatoriu ca echivalând cu o mărturisire deplină sau numai cu un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Având în vedere că singura probă administrată de reclamant în susținerea pretențiilor sale l-a reprezentat o copie – iar nu originalul înscrisului constatator al raportului juridic intervenit între părți – lipsită de valoare probatorie, soluția instanței de fond se vădește a fi legală și temeinică.
Înscrisul depus de recurent în stadiul recursului, prezentat și în original și în copie, constând într-o adeziune a pârâtului la „Asociația Pensionarilor Primăvara 2006”, nu poate suplini lipsa originalului convenției intervenite între părți, dat fiind că în situația contestării de către pârât a semnării convenției, trebuie să fie posibilă verificarea autenticității acelei semnături, iar nu a unei semnături de pe oricare alt înscris.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T. M. domiciliat în Piatra N., ., .. 35, județul N., împotriva sentinței civile nr. nr. 2940/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-pârât R. I., zis N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. C. C. M. și E. O. H. E.
Redactat și tehn: O. E. – 7.11.2014; Tehnoredactat: E. H. – 13.11.2014; ex. – 2; Fond: E. M. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 296/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 210/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
