Succesiune. Decizia nr. 210/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 9665/279/2012
Dosar nr._ - succesiune -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/RC
Ședința publică din 27.03.2014
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât P. C. G., domiciliat în Piatra N., .. 1, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 3766 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. L., cu domiciliul ales în Iași, .. 4, ., Birou 21, Județul Iași – la Cabinet de Avocat „L. P.”, și intimatul - pârât P. I., domiciliat în Piatra N., P-ța Ș. cel M., nr. 12, .. B, ., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat P. G. pentru recurentul P. C. G., precum și intimații P. I. și P. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este succesiune;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de recurs nu este semnată;
- recursul nu este legal timbrat (a fost citat recurentul cu această mențiune);
- intimatul-reclamant P. L. a depus la dosar întâmpinare și dovada comunicării către celelalte părți.
Domnul avocat P. G., pentru recurentul P. C. G., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/27.03.2014 emisă de Baroul N., chitanța nr._/27.03.2014 privind plata onorariului de avocat și chitanța . nr._/27.03.2014 (cu care face dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar) și semnează cererea de recurs.
Se procedează la identificarea părților prezente: P. I. (C.I. . nr._) și P. L. (C.I. . nr._).
Instanța constată că s-au achitat taxa de timbru și timbrul judiciar și că s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-reclamant P. L..
Domnul avocat P. G., pentru recurentul P. C. G., confirmă că a primit întâmpinarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Domnul avocat P. G., pentru recurentul P. C. G., arată că declarația s-a dat anterior hotărârii, dar nu a știut de ea la fond, aflând ulterior. Cu privire la primul motiv de recurs, arată că este unul legal, dovedit cu acte autentice, solicitând înlăturarea de la moștenire și a celuilalt pârât, P. I., cu modificarea sultei corespunzătoare. Cu privire la motivul de recurs privind cheltuielile de judecată, arată că pârâtul P. C. G. a fost de acord cu acțiunea și nu a avut nicio culpă în crearea datoriei dintre celălalt pârât și reclamant, astfel încât nu consideră că poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatul-pârât P. I. este de acord cu întâmpinarea formulată de intimatul P. L.. Solicită admiterea recursului.
Intimatul-reclamant P. L. solicită admiterea recursului conform celor susținute în întâmpinare. Solicită să se constate că recurentul este singurul moștenitor al mamei sale și să se dispună ieșirea din indiviziune cu cote de 1/2 pentru fiecare. Solicită schimbarea dispozitivului, conform celor susținute în întâmpinare. Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că recursul nu este întemeiat, deoarece este o culpă prezumată procesuală.
Domnul avocat P. G., pentru recurentul P. C. G., nu este de acord cu schimbarea dispozitivului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3766 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.3766 din data de 09.10.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. L., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. C. G., având ca obiect partaj succesoral. A fost constatată deschisă succesiunea defunctei P. M. decedată la data de 11.07.2008, cu ultimul domiciliu în loc. Piatra N., jud. N., calitatea de moștenitori ai defunctei P. M., pentru pârâtul P. I., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâtul P. C. G., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală. S-a constatat că descendentul de gradul I Christian N. Schimdt, postdecedat, a rămas străin de moștenirea defunctei, prin neacceptare. Prin aceeași sentință a fost constatată valoarea totală a masei succesorale, ca fiind de 68.890 lei, compusă din cota de ½ din apartamentul situat în mun.Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., cu 3 camere și dependințe, în suprafață utilă de 57,40 mp + 7,06 mp suprafața balcoanelor, înscris în CF nr._-C1-U7 a Municipiului Piatra N.. S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților. A fost atribuit pârâtului P. I. imobilul apartament situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., identificat în raportul de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expert S. P. care face parte integrantă din hotărâre (f.81-87 ds). A fost obligat pârâtul P. I. să achite pârâtului P. C. G. suma de_,5 lei cu titlu de sultă, reprezentând contravaloarea cotei de ¾ din masa succesorală. A fost admisă în parte cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat pârâtul P. I. să achite reclamantului suma de 2431,25 lei și pârâtul P. C. G. să achite reclamantului suma de 1458,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat. A fost admisă în parte cererea pârâtului P. I. G. privind obligarea pârâtului P. I. la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat pârâtul P. I. să achite pârâtului P. C. G. suma de 625 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 17.12.2012 sub nr._, reclamantul P. L. a chemat în judecată pârâții P. I. și P. C. G., solicitând a se constata că pârâții sunt moștenitori ai defunctei P. M., decedată la data de 12.07.2008, că pârâții sunt coproprietari ai imobilului situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr. 12, ., ., a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil și atribuirea în natură a imobilului în lotul pârâtului P. I., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractele de împrumut autentificate sub nr. 338/28.03.2011 și 641/31.05.2011 a acordat pârâtului P. I. cu titlu de împrumut suma de 10.485 lei și 2720 euro până la data de 28.05.2011, respectiv 5850 lei până la data de 30.06.2011. A mai arătat că pârâtul nu și-a respectat obligația asumată de rambursare a împrumutului, motiv pentru care s-a adresat B. P. S. în vederea demarării procedurii de executare silită. A menționat că au fost întreprinse de executor demersuri în vederea identificării bunurilor urmăribile din patrimoniul debitorului, fiind identificat imobilul apartament situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., aflat în proprietatea codevălmașă a pârâtului și a soției acestuia, în prezent decedată. A concluzionat arătând că de pe urma defunctei soții au rămas ca moștenitori cei doi pârâți, în calitate de soț supraviețuitor, respectiv fiu și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.493 Cod procedură civilă.
În drept au fost indicate dispozițiile art.493 Cod procedură civilă și ale art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a anexat cererii, la judecata în fond, în fotocopie: contractele de împrumut autentificate sub nr.338/28.03.2011 și 641/31.05.2011, certificat de deces, cerere solicitare executare silită, extras de carte funciară.
Cererea a fost legal timbrată la valoarea stabilită în raportul de expertiză întocmit în cauză cu taxă judiciară de timbru de 2984,8 lei și timbru judiciar de 5 lei, pentru stabilire masă și partaj și cu taxă judiciară de timbru de 100 lei pentru stabilire calitate de moștenitor.
La solicitarea instanței de fond, reclamantul a depus încheierea nr.1/23.01.2013 eliberată de BNP Asociați B. D. și B. O., carte de identitate, certificat de naștere și certificat căsătorie pentru P. I..
Legal citat cu această mențiune, pârâtul P. C. G. a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu admiterea acțiunii. A menționat că la data de 12.07.2008, data deschiderii succesiunii defunctei P. M., calitatea de moștenitor, alături de cei doi pârâți, o avea și S. C. N., fiu, dar că de la data decesului mamei și până la data decesului său, 15.03.2010, acesta din urmă nu a făcut nici un act de acceptare (expres sau tacit) și că se impune a se constata calitatea de renunțător a acestuia. A concluzionat făcând referire la un contract de asistență juridică încheiat de reclamant cu celălalt pârât și învederând că are rezerve că acțiunea reclamantului se încadrează în normele deontologice ale profesiei de avocat.
A anexat, în fotocopie: certificat deces pentru S. C. N., contract de asistență juridică cu anexa și procură specială.
La solicitarea instanței de fond, au fost depuse: contract de vânzare cumpărare nr.6014/1991 și sentința pronunțată de Tribunalul Hamburg.
Instanța de fond a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, cu interogatoriul reciproc al părților și cea cu expertiză în construcții, ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei. La termenul din data de 27.03.2013 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile la interogatoriu fiind consemnate în încheierea de ședință, iar la termenul din data de 24.04.2013 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâților, răspunsurile acestora fiind consemnate la f.70-71 dosar. În cauză a fost întocmit raportul de expertiză în specialitatea construcții –f.81-88, la care nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Pentru o justă soluționare a cauzei, a fost atașat spre consultare dosarul de executare nr.319/2012 al B. P. S..
Din analiza actelor dosarului, cererea de chemare în judecată, probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată și a dispus admiterea în consecință, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin contractele de împrumut autentificate sub nr. 338/28.03.2011 – f.6 și 641/31.05.2011 - f.7, reclamantul a acordat pârâtului P. I. cu titlu de împrumut suma de 10.485 lei și 2720 euro cu scadență la data de 28.05.2011, respectiv 5850 lei cu scadență la data de 30.06.2011.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995, a notarilor publici și a activității notariale, actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia și că în fapt, urmare a neîndeplinirii de către debitorul P. I. a obligațiilor asumate prin contract, reclamantul a demarat procedura executării silite a acestuia, fiind înregistrat dosarul de executare nr.319/2012 al B. P. S.. Prima instanță a mai reținut că prin încheierea pronunțată la data de 12.09.2012 de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite cu privire la cele două contracte de împrumut menționate și că urmare a demersurilor efectuate de B. P. S. a fost identificat imobilul apartament situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., aflat în proprietatea codevălmașă a pârâtului și a soției acestuia.
Cu privire la natura cererii deduse judecății, instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitatea sa de creditor, a solicitat, pe calea acțiunii oblice, partajul bunului deținut în indiviziune de către debitorul P. I., în scopul satisfacerii creanței sale. Astfel, prima instanță a apreciat, deși a fost indicat ca și temei de drept art.493 Cod procedură civilă, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.974 din Codul civil din 1864 potrivit cărora creditorul poate valorifica prin intermediul acțiunii oblice un drept care aparține debitorului său, considerând că textul de lege invocat de reclamant este incident numai în cazul când în cadrul contestației la executare se solicită partajul bunurilor aparținând debitorului.
Având în vedere situația de fapt așa cum a fost reținută, instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite elementele acțiunii oblice, respectiv: debitorul a fost inactiv, creditorul are un interes legitim și serios iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 728 cod civil din 1864 raportate la dispozițiile art.974 Cod civil din 1864, s-a apreciat că reclamantul poate cere partajul succesoral pe calea acțiunii oblice.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că la data de 11.07.2008 a intervenit decesul numitei P. M. (conform certificatului de deces f. 8), cu ultimul domiciliu în loc. Piatra N., jud. N..
Potrivit art. 651 Cod civil, care prevede că data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morții celui care lasă moștenirea, instanța de fond a constatat deschisă succesiunea defunctei P. M., decedată în municipiul Piatra N., jud. N., cu ultimul domiciliu în aceeași localitate.
Cu privire la numitul S. C. N., decedat la data 15.03.2010 –f.55, descendent de gradul I, a reținut că din probatoriul administrat rezultă că acesta nu avea soție supraviețuitoare la data decesului, fiind divorțat –f.104 și nici descendenți și că din susținerile celor doi pârâți, singurii care ar fi avut interes în cauză, acesta nu a făcut acte de acceptare după defuncta mamă.
Reținând toate aceste aspecte, considerând că nu poate da eficiență solicitării pârâtului P. C. G., prin apărător, de a constata calitatea acestuia de renunțător tacit, având în vedere natura specifică a instituției renunțării, prin prisma dispozițiilor art.76, alin.3 și 4 din Legea nr.36/1995 și art.80 din Regulamentul de punere în aplicare, instanța de fond a constatat că descendentul de gradul I Christian N. Schimdt, postdecedat, a rămas străin de moștenirea defunctei, prin neacceptare.
Având în vedere dispozițiile art. 659 Cod civil, a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei P. M., pârâtul P. I., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâtul P. C. G., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală.
Conform dispozițiilor legale în materie, în alcătuirea patrimoniului succesoral intră numai drepturile patrimoniale existente la data succesiunii, indiferent de natura lor – drepturi reale, accesorii sau drepturi de creanță și față de dispozițiile art.30 cod fam, prima instanță a reținut că de pe urma defunctei a rămas cota de ½ din apartamentul situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., imobil dobândit în timpul căsătoriei în baza contractului de vânzare nr.6014/1991 –f.89, cealaltă cotă de ½ aparținând pârâtului P. I., ca bun propriu.
În raport cu cele reținute, instanța de fond a constatat că masa succesorală, în valoare totală de 68.890 lei, se compune din cota de ½ din apartamentul situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., cu 3 camere și dependințe, în suprafață utilă de 57,40 mp + 7,06 mp suprafața balcoanelor, înscris în CF nr._-C1-U7 a Municipiului Piatra N., identificat în raportul de expertiză în specialitatea construcții –f.81-88.
Potrivit art. 728 din Codul civil, în baza căruia principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor și deoarece această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului, în cauza de față, instanța de fond a apreciat că se impune atribuirea în natură către pârâtul P. I. a bunului supus partajului, această măsură fiind motivată și de faptul că acesta deține în proprietate exclusivă cealaltă cotă de ½ din bun.
În consecință, în considerarea prevederilor art. 6739 Cod procedură civilă și cele ale art.736 Cod civil din 1864, având în vedere și opțiunea părților cu privire la partajarea bunului succesoral, instanța de fond a efectuat partajul în natură și a dispus atribuirea în lotul pârâtului P. I. a imobilului apartament situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., identificat în raportul de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expert S. P. care face parte integrantă din hotărâre (f.81-87 ds).
În considerarea dispozițiilor art. 742 Cod civil, conform cărora inegalitatea loturilor date în natură se compensează prin bani, pârâtul P. I. a fost obligat să achite pârâtului P. C. G. suma de_,5 lei cu titlu de sultă, reprezentând contravaloarea cotei de ¾ din masa succesorală.
Având în vedere că la procesul de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată potrivit cotei ce i se cuvine din masă, raportat însă la natura specifică a prezentei acțiuni și la faptul că reclamantul creditor este cel care a suportat toate cheltuielile, instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul P. I. să achite reclamantului suma de 2431,25 lei și pârâtul P. C. G. să achite reclamantului suma de 1458,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat. Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a admis-o în parte, reținând numai suma de 3890 lei ca fiind dovedită cu înscrisuri justificative (pentru suma de 1043 lei solicitată potrivit decontului depus la ultimul termen nefiind depuse înscrisuri în susținere).
Întrucât la procesul de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată potrivit cotei ce i se cuvine din masă, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâtul P. I. să achite pârâtului P. C. G. suma de 625 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul P. C. G.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, pârâtul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Pentru a dispune admiterea acțiunii oblice de partaj succesoral, stabilirea calității de moștenitor a părților și formarea loturilor, instanța de fond l-a avut în vedere ca moștenitor legal și pe pârâtul P. I., în calitatea sa de soț supraviețuitor, cu toate că la data de 15.03.2013 acesta a dat o declarație de neacceptare a moștenirii, declarație care a fost autentificată sub nr.273/15.03.2013, situație în care dispozițiile art.76 alin.3 și 4 din Legea nr.36/1995 și ale art.80 din Regulamentul de punere în aplicare îi sunt opozabile și acestuia la fel ca descendentului Christian N. Schimdt. Despre această declarație, pârâtul arată că a luat cunoștință la data de 20.01.2014 când, în baza unei copii de pe prezenta hotărâre cu care a putut să-și justifice interesul, a obținut de la notar o copie legalizată pe care a depus-o odată cu cererea de recurs.
Față de această situație, pârâtul solicită să se constate că și soțul supraviețuitor P. I. a rămas străin de moștenirea defunctei, calitatea de moștenitor având-o doar pârâtul recurent P. C. G., căruia i se cuvine cota de 1/1 din masa succesorală, motive față de care, se impune si modificarea corespunzătoare a sultei.
Mai precizează pârâtul că, în această modalitate reclamantul creditor nu este prejudiciat în drepturile sale, deoarece creanța sa poate fi îndestulată și în urma partajării imobilului în cote de 1/2, ca urmare a partajului bunului comun dobândit în timpul căsătoriei, părțile fiind de acord cu menținerea atribuirii actuale.
Un alt motiv, pentru care a fost criticată sentința a fost acela al greșitei sale obligări la plata sumei de 1458,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În acest sens, pârâtul arată că a fost de acord cu admiterea acțiunii, recunoscând pretențiile reclamantului de la primul termen de judecată. Mai arată că nu a avut nicio obligație personală față de reclamant, creanța acestuia nu a avut nicio legătură cu masa succesorală rămasă la decesul defunctei P. M., iar pârâtul nu a avut nici un interes să solicite ieșirea din indiviziune. Consideră că pârâtul P. I. este singurul vinovat de nerestituirea împrumutului contractat cu reclamantul și ca atare singurul care trebuie să suporte în întregime și cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, pârâtul P. C. G. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul de a se constata că și pârâtul P. I. a rămas străin de moștenire și că pârâtul P. C. G. este unicul moștenitor al defunctei P. M., să fie modificată corespunzător sulta pe care urmează să o primească în urma admiterii acțiunii de partaj bunuri comune și atribuirea în natură a apartamentului către pârâtul P. I., precum și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea susținerilor din cererea de recurs, pârâtul recurent a depus la dosar declarația de neacceptare dată de P. I. și autentificată sub nr.273/15.03.2013 de BNP C. V. G..
În cursul judecării recursului, reclamantul a formulat cerere de preschimbare de termen, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 27.02.2014, pentru motivele care constituie considerentele acestei încheieri interlocutorii.
Față de motivele de recurs, astfel cum au fost formulate de pârâtul P. C. G. recursul a fost legal timbrat cu suma de 25 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Față de recursul declarat de pârât Reclamantul P. L. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a recursului, pentru următoarele motive:
Pârâtul P. I. a semnat o declarație de neacceptare a succesiunii soției sale P. M., decedată la data de 12.07.2008, și în aceste condiții, debitorul său P. I. are în proprietate cota indiviză de ½ din apartamentul situat în mun. Piatra N., Piața Ș. cel M., nr.12, ., ., iar moștenitorul descendent P. C. G. cota de ½ din acel imobil. Prin urmare, solicită admiterea recursului și constatarea că numai recurentul pârât P. C. G. este moștenitorul mamei sale P. M. cu o cotă de 1/1, modificarea sentinței și dispunerea ieșirii din indiviziune a tatălui și a fiului cu atribuirea imobilului către pârâtul P. I. și obligarea acestuia la cota de ½ din actul de adjudecare către P. C. G.. Astfel, reclamantul apreciază că, instanța de fond a greșit când a dispus atribuirea întregului apartament către P. I. și l-a obligat pe acesta la plata sultei de 51.667,5 lei către P. C. G.. Aceasta deoarece, sulta menționată reprezintă cota de ½ din prețul evaluat de expertul tehnic, dar, în mod real, apartamentul poate fi vândut cu mai puțin decât prețul stabilit, situație în care cotele părților se dezechilibrează. Mai precizează că deja prețul de pornire a licitației din data de 01.04.2014 este mai mic cu 25% din prețul stabilit de expert.
Pentru aceste motive, pentru evitarea unor inexactități, reclamantul propune ca P. I. să fie obligat către fiul său P. C. G. la cota de ½ din adjudecare.
În privința cheltuielilor de judecată, reclamantul solicită respingerea recursului și menținerea obligației pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Față de recursul declarat de pârâtul P. C. G., pârâtul P. I. nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, cum în mod corect, a apreciat și instanța de fond, reclamantul, în calitatea sa de creditor al pârâtului P. I., a solicitat pe calea acțiunii oblice partajul succesoral între creditorul său și pârâtul P. C. G., asupra bunurilor existente în patrimoniul defunctei P. M., soția și respectiv mama pârâtului P. C. G., la data deschiderii succesiunii.
Cu privire la calitatea de moștenitor a pârâtului P. I., care a fost contestată în calea de atac, se constată că declarația de neacceptare a succesiunii care a fost dată de pârâtul P. I. și autentificată sub nr.273/15.03.2013 de BNP C. V. G., nu este de natură a stabili calitatea de unic moștenitor pentru pârâtul de P. C. G., cu următoarea argumentare:
Ca principiu general aplicabil, indiferent de tipul devoluțiunii succesorale, la moartea persoanei, patrimoniul acesteia se transmite moștenitorilor legali sau testamentari. Soțul supraviețuitor, calitate pe care o are și pârâtul P. I., face parte din categoria moștenitorilor legali pentru care operează transmisiunea universală a bunurilor asupra cărora poartă drepturi reale ale de cujusului, în speță P. M.. . moștenirii nu este ținută pentru moștenitorul legal rezervatar, cum este soțul supraviețuitor de îndeplinirea anumitor condiții de acceptare a moștenirii. Astfel, chiar dacă soțul supraviețuitor nu are și calitatea de moștenitor sezinar simpla posesiune exercitată asupra bunului imobil apartament, care a reprezentat locuința comună, precum și asupra bunurilor mobile, care compun masa succesorală este de natură a determina calitatea de moștenitor acceptant, fără să fie necesare alte formalități exprese, fiind doar rezultatul faptului juridic al stăpânirii exercitate în mod direct, conform dispozițiilor art.4 și 5 din Legea nr.319/1944. În baza textelor menționate, soțul supraviețuitor are un drept de abitație constituit ca drept real, temporar și strict personal asupra bunului imobil apartament, care a constituit locuința comună a soților, precum și asupra bunurilor mobile și a obiectelor aparținând gospodăriei casnice.
În cauza pendinte, se constată că pârâtul P. I. a stăpânit bunul imobil apartament de la data decesului soției sale, iar la momentul soluționării cauzei fiind indicat domiciliul pârâtului P. I. în același imobil. Astfel, față de condițiile concrete și ținând cont de stăpânirea exercitată de pârâtul P. I. asupra întregului bun imobil apartament, se constată că a operat, cu efecte ex tunc, care retroactivează până la momentul deschiderii succesiunii soției sale, P. M., o acceptare pură și simplă tacită a moștenirii, prin care s-a consolidat și a devenit definitivă transmisiunea succesorală.
În ceea ce privește declarația autentică de neacceptare a succesiunii, dată de pârâtul P. I. la data de 15.03.2013, se constată că aceasta reprezintă o manifestare expresă de voință a soțului supraviețuitor, efectuată după expirarea termenului de acceptare a moștenirii, astfel cum este reglementată opțiunea succesorală de art.700 Cod civil. Din punctul de vedere al tehnicii aplicării dispozițiilor dreptului de opțiune succesorală se constată că acceptarea expresă sau renunțarea expresă la moștenire poate fi efectuată numai în interiorul termenului de 6 luni de opțiune succesorală, însă declarația de neacceptare a moștenirii cu efect al constatării succesibilului ca având calitatea de persoană străină de moștenire poate fi dată chiar și înafara termenului de opțiune succesorală, deoarece prin aceasta eredele nu urmărește decât constatarea cu efecte retroactive a lipsei calității sale de moștenitor.
Declarația dată de reclamant, chiar dacă legal este posibilă, în cauza de față este lipsită de efectele juridice specifice manifestării de voință exprimate, deoarece aceasta este diferită de situația reală determinată de faptul stăpânirii imobilului de către soțul supraviețuitor P. I., încă de la momentul deschiderii succesiunii, respectiv 11.07.2008, perpetuată în timp chiar și pe parcursul derulării prezentului litigiu.
Este de menționat și faptul că de către pârâtul P. I. nu poate fi invocat faptul stăpânirii numai asupra cotei părți de ½ din imobil care i se cuvine în nume propriu, ca urmare a partajului de bunuri comune, tocmai datorită existenței stării de devălmășie, care este o formă a proprietății în care cotele părți nu sunt predeterminate, nici chiar ca și cotă legală, acestea fiind stabilite numai odată cu încetarea stării devălmașe.
Față de considerentele arătate, se constată că nu este fondat motivul de recurs vizând reținerea calității de unic moștenitor al defunctei P. M., pentru pârâtul P. C. G., în condițiile în care declarația de neacceptare nu produce efectele specifice, fiind contrazisă de faptul stăpânirii bunurilor care comun masa succesorală, ca efect al acceptării pure și simple tacite de către pârâtul P. I., în calitatea sa de soț supraviețuitor a bunului imobil apartament. Faptul că părțile litigante, respectiv debitorul pârât și creditorul reclamant au fost de acord cu stabilirea calității pârâtului P. C. G. de unic moștenitor nu pot avea ca efect admiterea, ab initio, a recursului sub acest motiv, deoarece regulile referitoare la acceptarea succesiunii și la cotele care se cuvin părților nu sunt aspecte asupra cărora celelalte părți pot să dispună prin voință proprie, ci acestea sunt determinate de dispoziții legale care conțin norme imperative și nu supletive.
Solicitarea reclamantului din întâmpinare, de reținere la masa de partaj a imobilului apartament la valoarea care va rezulta ca urmare a efectuării vânzării silite imobiliare, și respectiv la valoarea de adjudecare, nu va fi analizată, deoarece nu a fost constituită într-un motiv de recurs formulat în termenul legal, de către reclamant sau pârâtul recurent P. C. G.. Mai mult, acest motiv nu poate fi analizat din oficiu de către instanța de recurs, neîncadrându-se în categoria celor de nulitate absolută, astfel cum sunt reglementate de art.3041 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul de recurs, prin care recurentul pârât P. C. G. a invocat nelegala sa obligare la plata cheltuielilor de judecată, se constată că nu este fondat, în condițiile în care obiectul acțiunii pendinte, chiar dacă este reprezentat de partajul succesoral, solicitat pe calea acțiunii oblice, în cadrul contestației la executare, rămâne, în esență, tot un proces de partaj succesoral, în cadrul căruia pentru cei doi coerezi P. I. și P. C. G. sunt soluționate fiecare dintre capetele de cerere specifice acestei proceduri, consecința fiind atribuirea bunurilor în materialitatea lor către fiecare dintre moștenitori. Ca atare, devin și în această situație juridică incidente dispozițiile art. 274, 276 și art. 277 Cod procedură civilă, conform cărora fiecare dintre moștenitori au obligația de a participa la cheltuielile generate de procedura judiciară a partajului proporțional cu cota ideală și abstractă care li se cuvine din masa succesorală. Faptul că pârâtul P. C. G. a fost de acord cu admiterea acțiunii de partaj nu-l exonerează de la plata acestor cheltuieli care nu se determină în această categorie de cauze, prin raportare la calitatea părților generată de culpa procesuală, ci de natura raportului juridic litigios dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. G., domiciliat în Piatra N., .. 1, .. A, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3766/09.10.2013 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. L., cu domiciliul ales în Iași, .. 4, ., Birou 21, Județul Iași – la Cabinet de Avocat „L. P.”, și intimatul - pârât P. I., domiciliat în Piatra N., P-ța Ș. cel M., nr. 12, .. B, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A.-M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 22.04.2014
Tehnored. C.A. – 25.04.2014
2 ex.
Fond: O. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul NEAMŢ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
