Revendicare imobiliară. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 3112/291/2013
Dosar nr._ | APEL – revendicare imobiliară |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 167/AC din 26.05.2014
Ședința publică din 26.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de pârâtul T. V. I. – domiciliat în ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2479 din 19.11.2013 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatul-reclamant Crețul D. – domiciliat în ., . N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-pârât T. I. asistat de doamna avocat E. P. și intimatul-reclamant C. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este revendicare imobiliară - grănițuire;
- stadiul procesual – APEL;
- cauza se află la al patrulea termen de judecată, fiind repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților lipsa împuternicirii avocațiale a apărătorului intimatului-reclamant C. D. la fond și în calea de atac a apelului;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către doamna avocat C. S., împuternicirea avocațială ./_/2014 și o cerere prin care solicită instanței să aibă în vedere concluziile formulate la termenul anterior. Recurentul-pârât T. V. I. a depus copia adresei nr. 2489/22.05.2014, cu exemplare pentru comunicare.
După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea judecătorească încheiată, părțile prezente arătând că sunt de acord ca dezbaterile asupra fondului să urmeze la acest termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. XII alin.2 din Legea nr. 2/2013.
Având cuvântul, avocatul apelantului-pârât T. I. psolicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, precizează că intimatul-reclamant C. D. a stăpânit tot terenul, având posibilitatea să taie butucii de viță, pe care i-a plantat tatăl lor. Susține că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât butucii de viță au fost desființați și solicită instanței să să oblige intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant C. D. solicită respingerea apelului, precizând că butucii de viță de vie au fost plantați de tatăl lor pe terenul său, partea superioară a acestora fiind trasă peste gard, pe terenul apelantului-pârât. Consideră apelul neîntemeiat, lăsând soluția la aprecierea instanței.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 20.06.2013, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul C. D. a solicitat obligarea pârâtului T. V. I. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 33 mp teren din intravilanul satului și comunei Văleni, județul N., înscris în Titlul de proprietate nr._, sola 18, . cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în baza sentinței civile nr. 2673 din 15.10.2009 a Judecătoriei R., a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2786 mp teren situat în intravilanul satului și comunei Văleni, județul N., din care face parte și porțiunea de teren în litigiu, ocupată în mod abuziv de pârât.
În dovedire a depus, în copie, Titlul de proprietate nr._, sentința civilă nr. 2673 din 15.10.2009, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, procesul - verbal de punere în posesie nr. 2632/20.07.2010, emis de Comisia comunală Văleni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, cu schița aferentă, și extrasul informativ de carte funciară, și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și cu expertiză topografică.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece reclamantul a dobândit suprafața de 2786 mp printr-o tranzacție încheiată cu ceilalți comoștenitori, fără a se întocmi vreo schiță sau alt reper privind amplasarea și vecinătățile terenului. Ulterior, la întocmirea documentației cadastrale, s-a constatat existența unei diferențe în minus, de care se știa dinainte și care nu se regăsește în proprietatea lui. El are calitatea de moștenitor legal al defunctului T. V. pentru suprafața totală de 6100 mp teren din care 1000 mp teren curți - construcții situată în sola 18, . în continuare 5100 mp teren arabil din sola 18, . Titlul de proprietate nr._ . În prezent, acest teren este delimitat cu garduri în mod, separat pentru suprafața de 1933 mp cu destinația de curți - construcții și grădină, iar diferența până la 6100 mp în extravilanul localității.
Deoarece și lotul său este mai mic decât suprafața înscrisă în titlu, reiese că suprafața revendicată nu se regăsește în posesia sa, mai ales că proprietățile părților sunt delimitate printr-un gard cu o vechime de peste 30 de ani.
În dovedire pârâtul a depus, în copie, Titlul de proprietate nr._, cu schița aferentă, Adeverința nr. 2803/24.07.2013 emisă de Primăria comunei Văleni, județul N., precum și tabelul de parcelare a suprafeței de 1933 mp teren cu destinație de curți - construcții și grădină și a solicitat administrarea probei testimoniale și cu expertiza topografică.
Prin sentința civilă nr. 2479 din 19.11.2013 Judecătoria R. a admis acțiunea modificată a reclamantului și l-a obligat pe pârât să îi lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 33 mp teren arabil din intravilanul satului și comunei Văleni, județul N., înscris în Titlul de proprietate nr._, sola 18, . între punctele GHIF în schița anexă a raportului de expertiză topografică efectuată în cauză de expertul A. F..
Prin aceeași hotărâre prima instanță a stabilit linia de demarcație dintre proprietățile părților pe aliniamentul GHC din aceeași schiță și l-a obligat pe pârât să îi plătească reclamantului suma de 727 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că părțile sunt proprietarii a două suprafețe de teren învecinate, cu destinația de curți - construcții și agricol, situate în intravilanul satului și comunei Văleni, județul N.. Astfel, reclamantul a dobândit prin moștenire legală, potrivit sentinței civile nr. 2673 din 15.10.2009, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2786 mp teren intravilan în sola 18, . în Titlul de proprietate nr. 15/1985/03.03.1999, învecinată cu T. V. (defunctul tată al pârâtului) la Nord, cu restul proprietății reclamantului la Sud și Est și cu ., delimitată între punctele GHCDE în schița anexă a raportului de expertiză efectuată în cauză.
La rândul său, pârâtul T. V. I. este proprietarul suprafeței de 1933 mp, delimitată între punctele ABCHG în aceeași schiță, situată în intravilanul aceleiași localități, înscrisă în Titlul de proprietate nr._, emis pe numele autorului său T. I. V., care se învecinează pe latura nord - sud cu terenul reclamantului. Din schița anexă la raportul de expertiză topografică reiese că linia de demarcație dintre proprietățile părților este aliniamentul GHC și că pârâtul ocupă suprafața de 33 mp din terenul reclamantului, cuprinsă între punctele GHIF din schița anexă, pe care sunt 8 butuci de viță de vie, exploatați de pârât.
A mai reținut că, potrivit art. 555 alin. 1 din Noul cod civil „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”că alin. 1 al art. 556 din Cod stipulează că „dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate…”, iar art. 563 din Cod dispune că „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”. Cum din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză reiese că suprafața de 33 mp ocupată de pârât este proprietatea reclamantului, prima instanță a considerat că acțiunea în revendicare precizată a acestuia este admisibilă, ca și capătul de cerere în grănițuire.
Împotriva sentinței civile nr. 2479 din 19.11.2013 a declarat în termen legal apel pârâtul T. V. I., greșit intitulat recurs în raport de prevederile art. 483 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă potrivit căruia numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse acestei căi de atac.
În motivarea căii de atac apelantul a criticat sentința arătând că reclamantul l-a acționat în judecată cu rea credință, doar pentru a-l determina să mute un gard vechi de 30 de ani, că reclamantul a tăiat butucii de viță de vie plantați de tatăl său pe linia de demarcație din proprietăți și că din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul A. F. reiese că el nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamantului.
Cererea de apel a fost în mod legal timbrată cu 25 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata C. D. a depus întâmpinare (f. 12 - 13) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate deoarece soluția primei instanțe s-a întemeiat pe întreg materialul probator administrat în cauză.
La această întâmpinare reclamantul a redactat un răspuns (f. 17) în care a reiterat argumentele din motivarea căii de atac în sensul că nu ocupă nicio porțiune din terenul reclamantului și că el însuși stăpânește cu 30 mp teren mai puțin decât în titlu de proprietate.
În vederea completării probatoriului instanța de apel a cerut expertului A. F. să formuleze unele precizări la raportul de expertiză pe baza unor înscrisuri existente la dosar, răspunsurile expertului regăsindu-se la filele 32 - 34, iar intimatul a depus 7 fotografii care ilustrează situația terenurilor părților.
La termenul din 28.04.2014 apelantul a arătat, prin apărătorul său, că este de acord cu soluția dată în grănițuire și de aceea nu contestă linia de demarcație dintre proprietăți pe aliniamentul GHC, însă nu este de acord cu soluția dată în revendicare, mai ales că cei 8 butuci de viță de vie au fost tăiați de intimat.
Analizând argumentele invocate Tribunalul constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Atât din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul A. F. la judecata în fond (f. 44 - 46), cât și din fotografia de la fila 42 a dosarului de apel, reiese că pe suprafața de 33 mp în litigiu, delimitată pe conturul GHIF, erau 8 butuci de viță de vie care erau exploatați de pârâtul - apelant.
Astfel, deși porțiunea de teren menționată aparține intimatului - reclamant, el nu își putea exercita în mod normal atributele acestui drept atât timp cât apelantul - pârât se considera proprietarul celor 8 butuci de viță de vie și le culegea fructele.
De asemenea, din moment ce apelantul - pârât a pretins că butucii de viță de vie au fost plantați de tatăl său pe linia despărțitoare dintre proprietăți, iar această susținere s-a dovedit a fi neconformă realității, reiese că soluția primei instanțe de stabilire a liniei de demarcație dintre proprietăți pe aliniamentul GHC și de admitere a acțiunii în revendicare pentru suprafața de teren ocupată de butucii de viță de vie, este justă.
De asemenea, din moment ce apelantul - pârât s-a declarat de acord cu soluția dată capătului de cerere în grănițuire, el nu o poate contesta pe cea dată în revendicare, care este consecința firească a primei soluții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă Tribunalul va respinge ca nefondat apelul pârâtului T. V. I. pe care, ca parte căzută în propriile pretenții, îl va obliga, în temeiul art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, să îi restituie apelantului cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul T. V. I. împotriva sentinței civile nr. 2479 din 19.11.2013 a Judecătoriei R..
Obligă apelantul să îi plătească intimatului C. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
G. B. | D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.MGD. 11.06.2014
Thred. R.C. 12.06.2014
2 ex.; Fond: I.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 451/2014. Tribunalul NEAMŢ | Anulare act. Încheierea nr. 24/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
