Anulare act. Încheierea nr. 24/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 2295/279/2006
DOSAR NR._ anulare act
Operator 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 24.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- L. C. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamantul P. S. L., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1292 pronunțată la data de 08.03.2011 de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. R. A., cu domiciliul în localitatea Dumbrăvița nr. 12, județul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat T. A., pentru apelantul-reclamant P. S. L., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că:
- obiectul cauzei este anulare act;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Avocat T. A., pentru apelantul-reclamant P. S. L. solicită admiterea apelului și desființarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond constatarea faptul că acțiunea a rămas fără obiect, cu plata cheltuielilor de judecată de la fond și din apel.
Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
În vederea deliberării va amâna pronunțarea la data de 01.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În vederea deliberării va amâna pronunțarea la data de 01.10.2014.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. L. C. D. P.
DOSAR NR._ /2008anulare act
Operator 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/AC
Ședința publică din data de 01.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- L. C. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamantul P. S. L., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1292 pronunțată la data de 08.03.2011 de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. R. A., cu domiciliul în localitatea Dumbrăvița nr. 12, județul T..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24.09.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi 01.10.2014.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1292 din 08.03.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost admisă excepția insuficientei timbrări și, anulată, ca insuficient timbrată, cererea reconvențională având ca obiect revendicare, formulată de pârâta-reclamantă N. R. A. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. S.-L.. Totodată a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea având ca obiect constatare nulitate documentație cadastrală și rectificare carte funciară, formulată de reclamantul P. S.-Laurențiuîn contradictoriu cu pârâta N. R. A..
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N., sub nr._ (nr. vechi 6804/2006) din 04.08.2006, reclamantul P. S. - L. a chemat în judecată pe pârâta N. R. A., solicitând instanței să dispună:
- rectificarea înscrierii în Cartea Funciară nr.1104/N a localității R., județul N. a pârâtei în calitate de proprietară a terenului în suprafață de 2728 mp, situat în intravilanul localității R., .;
- constatarea nulității absolute a documentației cadastrale înregistrate la OCPI N. sub nr.2/5709 din 10.05.2006 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a arătat că la solicitarea pârâtei a fost înregistrată sub nr.2/5709 la OCPI N., la data de 10.05.2006, o documentație cadastrală întocmită pentru terenul în suprafață de 2728 mp, situat în intravilanul localității R., . care, în realitate, reprezintă proprietatea sa. Pe baza documentației cadastrale, pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară a localității R., asupra terenului în litigiu, sub nr.1104/N/2006, iar la baza întocmirii documentației a stat sentința civilă nr.852 din 03.03.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N..
A susținut reclamantul că, dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu este justificat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4148 din 05.03.1993 întocmit de fostul notariat Județean N., prin intermediul căruia a cumpărat de la soții C. V. și C. A., suprafața de 2.507 mp teren și construcțiile aferente, situate în intravilanul orașului R.. Încercând să-și întocmească documentație cadastrală în vedere intabulării dreptului de proprietate pentru terenul proprietate a descoperit că a fost deja întocmită o documentație cadastrală de către pârâtă, aspect comunicat de autoritățile locale.
Verificând Titlu de proprietate nr.55/1213 din 13.07.1995 eliberat pe numele moștenitorilor defunctei C. E. și extrasul de plan cadastral privind terenul moștenire, în suprafață de 2ha și 1226 mp, a constatat că acesta se învecinează și nu se suprapune cu terenul vânzătorilor săi, care au teren și construcții în rolul agricol din anul 1964. Aceeași concluzie se deduce și din planul de situație întocmit la data de 01.03.1993 de către comisia locală de fond funciar, motiv pentru care se impune anularea documentației cadastrale, în contradicție cu titlul de proprietate, cu sentința de partaj, cu planul cadastral al orașului R. și cu actul său de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4148 din 05.03.1993 precum și rectificarea înscrierilor din cartea funciară motivat de faptul că documentația cadastrală pe baza căreia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabilă nefiind conformă cu realitatea din teren.
Pârâta N. R. A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii principale întrucât documentația cadastrală a fost întocmită pe baza unei sentinței de partaj definitive și irevocabile care-i confirmă dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, fiind legal și corect întocmită, motiv pentru care nu poate fi anulată. Pe cale reconvențională, prin cererea precizată la data de 19.01.2010, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantului-pârât să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2.500 mp teren, proprietatea sa, conform Titlului de proprietate nr.55/1213 din 13.07.1995 și a sentinței civile nr. 852 din 03.03.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N..
Pârâta-reclamantă a susținut că vânzătorii C. V. și C. A. nu au avut în proprietate terenul în litigiu, iar vânzarea intervenită între aceștia și reclamantul-pârât a fost întocmită în mod nelegal, în frauda adevăratului proprietar, respectiv autoarea sa, aspect confirmat de înserarea în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1993 a unei clauzei de risc. Terenul proprietate a foștilor soți C., dobândit în anul 1963, s-a aflat pe raza localității, dar pe un alt amplasament diferit de cel înstrăinat reclamantului-pârât.
Pârâta-reclamantă a mai susținut că, în operațiunea de comparare a titlurilor, specifică unei cereri în revendicare, se impunea a se da eficiență titlului său de proprietate, dovedit fiind că autoarea sa l-a avut anterior colectivizării, iar în dosarul de partaj succesoral, a fost identificată întreaga suprafață de teren ce a aparținut autoarei, legal înscrisă în titlul de proprietate întocmit în baza Legii nr.18/1991, în timp ce actul părții adverse nu este apt a face dovada dobândirii și transferului dreptului de proprietate, conținând clauza de risc înserată tocmai pentru că vânzătorii nu dețineau acte justificative ale proprietății.
În completare, pârâta-reclamantă a precizat că înțelege să revendice doar terenul liber de construcții, permițându-i reclamantului-pârât să folosească terenul aferent construcțiilor deținute în prezent, pentru că nu intenționează să producă acestuia o pagubă deosebită.
Reclamantul-pârât a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată motivat de faptul că nu există o suprapunere de terenuri, iar terenul în suprafață de 2507 mp pe care l-a cumpărat de la soții C. a fost stăpânit de aceștia în mod continuu, netulburat, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar, încă din anul 1964, iar în rolul agricol soții C. și-au declarat construcțiile și terenul aferent din anul 1970. Cât privește „riscul” invocat de pârâta-reclamantă, acesta este acoperit de dobândirea terenului în litigiu, prin uzucapiune, intervenind joncțiunea posesiei sale cu cea a vânzătorilor săi.
Totodată, în completare, reclamantul-pârât a prezentat succesiunea în timp a actelor în baza cărora vânzătorii C. au dobândit proprietatea terenului cumpărat de la aceștia, iar la momentul întocmirii titlului de proprietate emis autoarei pârâtei-reclamante, cu prilejul măsurătorilor făcute de comisia locală de fond funciar, s-a constatat că terenul acesteia se învecinează cu terenul soților C.. A mai susținut reclamantul-pârât că terenul proprietatea sa nu a fost identificat și măsurat în timpul soluționării dosarului de partaj invocat de pârâta-reclamantă, iar construcțiile noi de care face vorbire reprezintă în fapt casa construită de soții C. în anul 1980, pe terenul în suprafață de 700 mp primit la schimb de la fostul Consiliu Popular al comunei R., fiind recent renovată și reacoperită.
La termenul de judecată din data de 21.09.2010, instanța i-a adus la cunoștință pârâtei-reclamante obligația timbrării cererii reconvenționale la valoarea obiectului revendicat, respectiv valoarea stabilită prin expertiza topografică efectuată în cauză, comunicându-i că trebuie să facă dovada achitării diferenței de taxă de timbru, în cuantum de 1733, 24 lei, cât și sancțiunea aplicabilă în caz de neîndeplinire a obligației de timbrare.
La termenul de judecată când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, instanța a pus în discuție, excepția insuficientei timbrării a cererii reconvenționale, fiind reținute următoarele:
Dispozițiile art.10 din legea nr.146/1997, instituie regula ca pretențiile reconvenționale să se taxeze după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, care sunt dispozițiile de drept comun în materia cererilor evaluabile în bani. Prin cererea reconvențională (precizată la termenul de judecată din data 19.01.2010), pârâta-reclamantă a indicat valoarea terenului revendicat de la reclamantul-pârât, după propria prețuire, la suma de 2.500 lei, depunând o taxă de timbru în cuantum de 250 lei și timbre judiciare de 3 lei.
Anterior acestei date, pârâta-reclamantă a mai depus o taxă de timbru în cuantum de 22 lei (cu chitanța . nr._ din 11.01.2007), timbre judiciare de 1,15 lei și taxă de timbru în cuantum de 80 lei (cu chitanța . nr._ din 14.09.2007).Suma totală achitată în cauză de pârâta-reclamantă, cu titlu de taxă de timbru, este de 352 lei, iar valoarea timbrului judiciar este de 4,15 lei.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997: „ (1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. …
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
(4) Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.”
În condițiile în care valoarea terenului revendicat a fost stabilită de expert la suma de 38.000 lei, în raport de care taxa de timbru datorată, calculată la valorile stabilite prin Legea nr.146/1997 în vigoare la data precizării cererii reconvenționale,este de 2085,24 lei, din care pârâta-reclamantă a achitat doar suma de 352 lei, iar obiectul cererii în revendicare are caracter indivizibil, nefiind posibilă soluționarea sa parțială doar în limitele taxei judiciare achitate. Dispunând asupra excepției, instanța de fond a considerat-o întemeiată, în condițiile dispozițiilor art.20 al.3, ale art.2 din Legea 146/1997 și ale art.3 al.1 și al.2 din O.G. nr.32/1995, sens în care o a admis-o și a anulat cererea reconvențională ca insuficient timbrată.
Cu privire la fondul cererii principale având ca obiect rectificare carte funciară și anulare documentație cadastrală,analizând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și întreg probatoriu administrat în cauză, prima instanță a constatat:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat rectificarea Cărții Funciare nr._ a localității R., județul N. ( provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr.1104 ), în sensul radierii pârâtei din calitatea de proprietară asupra terenului în suprafață de 2.728 mp, situat în intravilanul localității R., ., motivat de faptul că dreptul de proprietate asupra terenului respectiv îi aparține, în baza contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4148 din 05.03.1993 întocmit de fostul Notariat Județean N..
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a documentației cadastrale înregistrate la OCPI N. sub nr.2/5709 din 10.05.2006, cu referire la terenul în litigiu, întrucât conținutul său nu reflectă situația reală din teren. Din conținutul înscrisurilor transmise în cauză de OCPI N., instanța a reținut că prin încheierea de carte funciară nr.8134 din 23.05.2006, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtei N. R. A. asupra terenului în suprafață de 2.728 mp teren, situat în intravilanul localității R., ., în Cartea Funciară nr._ a localității R., județul N.(provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr.1104).
La pronunțarea încheierii de intabulare s-au avut în vedere: sentința civilă nr.852 din 03.03.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._/2001, adeverința nr.2585/2006 și certificatul fiscal nr.2616/2006. Totodată la cererea reclamantului, prin încheierea de carte funciară nr._ din 16.08.2006, s-a dispus notarea în aceeași Carte Funciară a litigiului de față cât și a interdicției de înstrăinare a terenului înscris în aceasta.
Orice proprietar a unui bun imobil poate solicita înscrierea dreptului său de proprietate în Registrul de Carte Funciară al localității pe rază căruia este situat respectivul imobil, în condițiile Legii 7/1996-legea cadastrului și publicității imobiliare.
Potrivit dispozițiilor art.34 din acest act normativ: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”
Pornind de la definiția acțiunii în rectificarea cărții funciare, ca mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor subiective civile, susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă oricărei persoane al cărui drept este vătămat printr-o înscriere inexactă, posibilitatea să solicite înlăturarea inexactității și corelarea înscrierii cu situația juridică reală a drepturilor ce formează obiectul înscrierii, se poate concluziona că are legitimare procesuală activă într-o astfel de acțiune nu doar acea persoană care a avut sau care are un drept înscris în cartea funciară, care i-a fost lezat prin noua înscriere, dar și acea persoană care, deși nu și-a înscris dreptul în cartea funciară, este îndreptățit să-l înscrie, însă nu o poate face decât în urma admiterii acțiunii în rectificare.
În cauză, s-a reținut că reclamantul a promovat cererea fără ca, în prealabil, să formuleze o cerere de intabulare a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.507 mp, dobândit prin cumpărare în anul 1993, a cărei eventuală soluționare negativă, determinată tocmai de înscrierea terenului pe numele altui proprietar, respectiv al pârâtei, să fi justificat interesul promovării prezentei cereri.
Deși în motivarea cererii dedusă judecății, reclamantul a susținut că terenul care a căzut în lotul pârâtei, în urma partajului judiciar definitivat în anul 2005, nu se suprapune peste terenul proprietatea sa ci se învecinează, iar înscrierea eronată în cartea funciară este rezultatul unei erori de natură tehnică produsă la momentul întocmirii documentației cadastrale, susținerile pârâtei confirmate de concluziile raportului de expertiză topo M., l-au contrazis în sensul suprapunerii parțiale a celor două suprafețe de teren asupra cărora părțile au invocat fiecare în parte, un drept propriu de proprietate.
În ipoteza în care situația reală ar fi fost cea prezentată de reclamant nimic nu împiedica părțile să formuleze o cerere de rectificare, pe cale amiabilă, în condițiile art.33 al.4 din Legea nr.7/1996, adresată biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară unde se află cartea funciară în care urmează a se efectua rectificare.
În cauza de față, în ipoteza unei evidente situații conflictuale, se impune necesitatea de a stabili, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care din cele două părți litigante este îndreptățită să exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în condițiile în care fiecare din ele invocă acte de proprietate valabile la momentul soluționării prezentei cereri.
Astfel, reclamantul ar trebui, ca mai întâi, să se adreseze cu cerere către OCPI N. în vederea intabulării dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu și doar în ipoteza în care cererea va fi respinsă, prin încheiere de carte funciară, pe motivul că nu-i poate fi înscris dreptul deoarece în cartea funciară corespunzătoare terenului în litigiu este menționat un alt proprietar (respectiv pârâta), să se adreseze instanței cu plângere împotriva respectivei încheieri, conform dispozițiilor art.50 din legea nr.146/1997.
În ipoteza în care un astfel de demers nu-l poate satisface, reclamantul poate să acționeze în sensul constatării nevalabilității titlului care a stat la baza înscrierii contestate (în cauză - sentința de partaj și Titlul de proprietate nr.55/1213 din 13.07.1995 emis autoarei pârâtei), dacă nu este admisibilă acțiunea în rectificare în cazul în care prin cerere nu s-a cerut în mod expres și desființarea titlului în baza căruia s-a intabulat dreptul în cartea funciară.
Prin urmare, s-a apreciat că este exclusă posibilitatea ca instanța să cerceteze valabilitatea titlului în situația în care acțiunea nu are un capăt de cerere principal pentru desființarea titlului în baza căruia s-a intabulat dreptul și, prin urmare, rectificarea nu poate fi dispusă decât dacă există o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat, în prealabil, că înscrierea nu este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Acțiunea în rectificarea intabulării drepturilor stabilite prin hotărâre judecătorească de partaj este admisibilă dacă este promovată de terțele persoane, care nu au luat parte la proces, față de care, în principiu, hotărârea nu produce efecte. În principiu, orice persoană care acționează trebuie să dovedească interesul promovării cererii respectiv dreptul subiectiv civil vătămat prin înscrierea inexactă, aspect care în cauza de față nu este confirmat.
Cu privire la cererea având ca obiect constatare nulitate absolută documentație cadastrale, înregistrate la OCPI N. sub nr.2/5709 din 10.05.2006, instanța de fond a respins-o ca nefondată întrucât documentațiile cadastrale, actele de dezmembrare și schițele anexă acestora nu au valoarea, prin ele însele, a unor acte juridice ci doar valoarea unor probe.
Soluția de respingere a cererii se impune în condițiile în care legiuitorul nu a înțeles să instituie dispoziții speciale care să permită instanțelor de judecată să dispună asupra valabilității și legalității documentațiilor cadastrale întocmite de persoanele autorizate, iar din concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, rezultă că la întocmirea documentației cadastrale contestate s-au respectat dispozițiile hotărârii judecătorești care a stat la baza întocmirii acesteia, anume sentința civilă nr.852 din 03.03.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._/2001, definitivă și irevocabilă.
Împotriva sentinței civile nr.1292 din 08.04.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a declarat apel reclamantul – pârât P. S. - L., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
Hotărârea nu este motivată conform art.261 cod procedură civilă, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ori cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, întreaga argumentare a instanței fiind bazată pe lipsa de interes, dar și pe faptul că nu a fost admisă o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.7/1996, pentru ca mai apoi acțiunea să fie respinsă ca nefondată. Nu au fost analizate în niciun mod concluziile raportului de expertiză topo și înscrisurile, nefiind pusă în discuție în prealabil excepția lipsei de interes sau a inadmisibilității.
O primă argumentare a instanței este bazată pe faptul că nu ar fi încercat să formuleze, în prealabil, o cerere de întabulare a dreptului de proprietate, dar a luat cunoștință despre această situație abia în momentul în care a încercat să întocmească documentația cadastrală și să-și întabuleze dreptul de proprietate, atunci când în urma demersurilor realizate Primăria R. i-a comunicat faptul că terenul în litigiu a fost deja intabulat de pârâta N. R. A..
Instanța a reținut că nu ar fi manifestat interes în promovarea acțiunii, că nu i s-ar fi vătămat niciun drept civil subiectiv prin înscrierea inexactă în cartea funciară. Niciodată nu s-a pus în discuția contradictorie a părților, nefiind invocată din oficiu, excepția lipsei de interes, deși litigiul s-a aflat pe rolul instanței, în curs de soluționare de mai mulți ani.
Nu se poate susține excepția lipsei de interes în condițiile în care nu poate să-și întabuleze dreptul de proprietate. Instanța l-a trimisă promoveze o acțiune de contestare a titlului de proprietate al pârâtei, deși o astfel de acțiune, care vizează un partaj succesoral este în principiu inadmisibilă. Este posibil ca erorile din acțiunea de partaj să provină din modalitatea în care s-a realizat raportul de expertiză, moștenitorii defunctei C. E. reușind să împartă un teren ce nu le aparținea.
Acțiunea în rectificare se bazează pe o hotărâre care a fost pronunțată în baza unei situații ce nu este conformă cu situația reală din teren, astfel cum s-a arătat din precizarea pe care a făcut-o la data de 19.01.2010.
Instanța a omis să verifice și să constate dacă dreptul său de proprietate a fost deja transcris la momentul vânzării cumpărării, potrivit legislației în vigoare la acel moment și, eventual să facă o adresă în acest sens la OCPI N. pentru a certifica acest aspect. Reclamantul este primul care a efectuat formalitățile de publicitate imobiliară. De asemenea,instanța nu a analizat deloc probele, existând totodată neconcordanță între considerente și dispozitiv.
În replică, față de motivele de apel indicate pârâta reclamantă N. R. Amorea și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 04.11.2011 (filele 22-23 dosar apel) arătând următoarele:
Documentația sa cadastrală a fost întocmită în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv a sentinței civile nr.852/03.03.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în baza căreia a fost desăvârșită o acțiune de partaj succesoral. Titlul de proprietate deținut de reclamantul pârât a fost întocmit cu o clauză de risc, de netransmitere a proprietății, întrucât vânzătorul nu deținea el însuși acte de proprietate asupra terenului înstrăinat.
Reclamantul nu a depus nicio cerere de întabulare în cartea funciară a pretinsului drept de proprietate, pe motiv că potrivit art.48 alin. lit. d din Legea nr.7/1996se cere alături de actul de proprietate încheiat și o copie a extrasului de carte funciară al vânzătorului. Vânzătorul din actul autentic al reclamantului nu a avut acte de proprietate și nu și-a întabulat anterior dreptul. În mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996, întrucât modificările din cartea funciară trebuie să se realizeze în baza unei hotărâri judecătorești.
Reclamantul nu poate solicita anularea unei documentații cadastrale, cât timp aceasta a respectat hotărârea în baza căreia a fost întocmită. Reclamantul nu a avut niciodată teren înainte de cooperativizare în acea zonă, autorii săi de la care provine acest trup de teren compact au deținut acest teren. Documentația cadastrală nu reprezintă un act translativ de proprietate, ea are valoarea unei expertize extrajudiciare.
Față de apărările formulate de intimata pârâtă, apelantul reclamant și-a completat criticile privind calea de atac exercitată pentru termenul de judecată din data de 04.11.2011 (filele 26-27).
Prin încheierea de ședință din data de 20.1.2012 s-a dispus, ca urmare a formulării și înregistrării unui alt litigiu, sub nr._, pe rolul Judecătoriei Piatra N., având ca obiect ,,plângere împotriva încheierii de carte funciară”, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 din cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acestui nou litigiu.
După finalizarea dosarului nr._ prin pronunțarea de către Judecătoria Piatra N. a sentinței civile nr.543 la data de 20.02.2014 rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost formulată o cerere de redeschidere a judecății, în cauza de față, ultima soluție având o importanță hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Astfel, prin sentința civilă nr. 543 din 20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. S. - L. în contradictoriu cu pârâta N. R. A. având ca obiect plângere carte funciară. Totodată a fost admisă cererea de avizare a documentației cadastrale nr.181/2011 efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4148 din 05.03.1993, transcris sub nr.2576/1993 și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
De asemenea s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei sub NCP 111/1/1/3 cu privire la terenul în suprafață de 2507 mp situat în localitatea R., județul N., dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4148/1993, identificat prin documentația cadastrală nr.181/2011. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul P. S. este proprietarul terenului în suprafață de 2507 mp curți construcții, a unei case de locuit compusă din 6 camere și a unor anexe gospodărești, amplasate pe acest teren, situate în intravilanul orașului R., județul N., cu vecinii: R-Malic I., A-. I., MN-drum de acces și C. G.. Bunurile imobile au fost cumpărate de la soții C. V. și C. A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4148 din 05.03.1993 la fostul Notariat de Stat Județean N., transcris în registrul de inscripțiuni-transcripțiuni, sub nr.2576 din 05.03.1993, iar la rândul lor, autorii reclamantului au dobândit terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare 1649 din 02.10.1964, pentru suprafața de 1709 mp și, prin procesul verbal din 29.09.1978 încheiat cu autoritatea locală, respectiv Consiliul popular R., pentru suprafața de 700 mp. Atât terenul cât și construcțiile au fost în stăpânirea reclamantului de la momentul încheierii contractului anterior menționat și până în prezent.
Pârâta N. R. A. a fost parte în dosarul de partaj nr._/2001 al Judecătoriei Piatra N., în care a fost dezbătută succesiunea autoarei acesteia, C. E., masa de împărțit fiind compusă din terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr.55/1213 din 13.07.1995, în suprafață totală de 2 ha și 1266 mp, situate pe raza localității R., județul N.. În intravilan, terenul curți construcții în suprafață de 5126 mp, sola 33, . în titlul de proprietate anterior menționat se învecinează, în partea de nord, cu autorul reclamantului, numitul C. V..
Deși în Titlul de proprietate nr. 55/1213 din 13.07.1995 este înscrisă suprafața totală de 2 ha și 1266 mp, în fapt, prin dosarul de partaj finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.852/2005, fără a se sesiza această greșeală efectuată de expert, s-a împărțit și terenul aflat în proprietatea reclamantului, atribuindu-i-se pârâtei acest imobil. În acest sens, instanța reține că prin sentința de partaj i s-a atribuit pârâtei suprafața totală de 6266 mp.
În baza acestei sentinței de partaj, pârâta a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului dobândit în cartea funciară, pentru suprafața de 2728 mp din terenul atribuit conform sentinței de partaj, întocmind documentația cadastrală cu NCP 111/1/1/3. Din rapoartele de expertiză întocmite în această cauză, dar și în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară, rezultă că obiectul întabulării efectuate de pârâtă conform NCP 111/1/1/3 a privit cea mai mare parte a terenului pârâtului.
Astfel, instanța a reținut că terenul în suprafață de_ mp înscris în Titlul de proprietate nr.55/1213 din 13.07.1995 reprezintă un trup compact, care ulterior a fost parcelat și s-au realizat căi de acces, însă schița efectuată în dosarul de partaj al moștenitorilor defunctei C. E. nu respectă nici planul cadastral al comunei și nici titlul de proprietate, trecând și intrând peste terenurile vecinilor, inclusiv cel al reclamantului.
Tot prima instanță a mai reținut și că, în conformitate cu planul cadastral și cu titlul defunctei C. E., terenul reclamantului se învecinează și nu se suprapune cu terenul înscris în Titlu de proprietate nr. 55/1213 din 13.07.1995, în partea de nord, pe toată latura terenului intravilan înscris în titlul de proprietate anterior menționat fiind C. V., iar nu C. G. ori fundătură, cum în mod greșit s-a identificat în raportul de lotizare din partajul succesoral.
Prin urmare, s-a concluzionat că, în mod evident, întabularea dreptului de proprietate de către pârâtă cu privire la terenul reclamantului nu corespunde situației reale a imobilului.
Totdată s-a reținut și că, reclamantul a procedat la momentul dobândirii dreptului său de proprietatea la înscrierea acestuia în registrul de transcripțiuni (actul fiind transcris sub nr.2576 din 5 martie 1993), cu efect de opozabilitate a dreptului astfel dobândit.
Potrivit dispozițiilor art.56 alin.1 din Legea nr.7/1996, înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare, în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, în cărțile funciare și în cărțile de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a acestui act normativ, își vor produce și după această dată efectele prevăzute, cu excepția cazurilor în care drepturile de proprietate și celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii.
Dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost afectat prin efectul legii, întrucât acesta nu a format obiectul legilor fondului funciar, iar faptul că pârâta, în calitate de moștenitor, a beneficiat de efectele Legii nr.18/1991, nu a îndreptățit-o și la dobândirea unui teren care nu aparținut autoarei sale.
În acest cadru procesual, față de aspectele menționate prima instanță a reținut că situația reclamantului trebuie îndreptată, în condițiile în care acțiunea în rectificare carte funciară i-a fost respinsă. Astfel, acesta stăpânește imobilele, deci nu poate promova o acțiune în revendicare, că deține un titlu de proprietate și deci nu poate promova o acțiune în constatarea dreptului său de proprietate, neavând niciun fel de acțiune la îndemână, finalizată printr-o hotărâre judecătorească în urma căreia să se procedeze la rectificarea înscrierii în cartea funciară, în temeiul art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996.
Reclamantului i s-a respins cererea de rectificare carte funciară pentru că nu a promovat anterior o cerere de chemare în judecată, finalizată cu o hotărâre judecătorească din care să reiasă prioritatea dreptului său de proprietate. În cauză, reclamantul nu are o astfel de acțiune la îndemână, întrucât posedă terenul întabulat de pârâtă și are un titlu de proprietate, iar acțiunile negatorii sau confesorii privesc numai dezmembrămintele dreptului de proprietate. Ar fi profund inechitabil să nu poată să dispună de acest imobil decât dacă pârâta iese din pasivitate promovând o acțiune în revendicare sau dacă se cere reclamantului să aștepte termenul uzucapiunii pentru a obține astfel un nou titlu de proprietate.
Din aceste rațiuni, reținând criteriile de echitate, instanța a apreciat că solicitarea reclamantului este fondată, motiv pentru care a admis-o, dispunând avizarea documentației cadastrale nr.181/2011 efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4148 din 05.03.1993, transcris sub nr.2576/1993 și astfel întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară. Concomitent cu această dispoziție, a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei sub NCP 111/1/1/3 cu privire la terenul în suprafață de 2507 mp situat în localitatea R., județul N., dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4148/1993, identificat prin documentația cadastrală nr.181/2011.
Prin această soluție pronunțată definitiv și irevocabil în dosarul nr._ a fost soluționat deja și obiectul cererii și implicit a apelului dedus judecății în dosarul de față, având nr._ . O dovadă în plus este și faptul că până la momentul închiderii dezbaterilor în calea de atac a apelului P. S. - L. a obținut întabularea dreptului său de proprietate invocat, o dovadă în acest sens fiind încheierea nr._ din 23.07. 2014 pronunțată de Oficiul de Carte și Publicitate Imobiliară N. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Piatra N. și extrasul de carte funciară depuse la dosar (filele 56-61).
Pornind de la aceste aspecte, constată că apelul formulat este întemeiat urmând a fi astfel admis, în temeiul dispozițiilor art.297 cod procedură civilă, iar sentința civilă nr.1292 din 08.03.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. va fi schimbată în parte, în sensul respingerii ca fiind rămasă fără obiect a acțiunii formulată de reclamantul pârât P. S. - L. în contradictoriu cu pârâta reclamantă N. R. A., în loc de respingerea acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul – pârât P. S. L., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1292 pronunțată la data de 08.03.2011 de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu pârâtă - reclamantă N. R. A., cu domiciliul în localitatea Dumbrăvița nr. 12, județul T. și în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată:
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul – pârât P. S.-L., în contradictoriu cu pârâtă - reclamantă N. R. A., în loc de respinge ca nefondată acțiunea.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. L. C. D. P.
Red. G. B./ 09.02.2015
Tehn. D. P./11.02.2015
Ex. 4
Fond: A.M U.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 321/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
