Revendicare imobiliară. Decizia nr. 666/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 2810/279/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25.11.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 666/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. C. | - judecător |
- E. O. | - judecător | |
- C. M. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții C. P. și C. M., domiciliați în ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2006/28.05.2014 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. P., S. E. și M. M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat R. C., pentru intimata-reclamantă M. M., cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsă fiind aceasta și recurenții-pârâți C. P. și C. M.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este revendicare imobiliară;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
Președintele completului de judecată constată că recursul ce face obiectul prezentei cauze, aflat la primul termen de judecată, a fost formulat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, nefiind achitată taxa judiciară de timbru stabilită prin rezoluție, deși recurenții-pârâți C. P. și C. M. au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 149,52 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.
Avocat R. C., pentru intimata-reclamantă M. M., invocă excepția netimbrării cererii de recurs declarată de pârâți C. P. și C. M.. Depune întâmpinarea, cu duplicat pentru a fi comunicat recurenților-pârâți.
Președintele completului de judecată pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs, invocată de apărătorul intimatei-reclamante M. M., sub rezerva prezentării până la sfârșitul ședinței de judecată a recurenților-pârâți C. P. și C. M. cu dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Avocat R. C., pentru intimata-reclamantă M. M., solicită admiterea excepției și anularea recursului, ca netimbrat. Precizează că la instanța de fond s-a constat că reclamanții S. P. și S. E. nu au calitate procesuală.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe
Prinsentința civilă nr. 2006 din data de 28.05.2014 a Judecătoriei Piatra-N., s-a respins acțiunea formulată de reclamanții S. P. și S. E. în contradictoriu cu pârâții C. P. și C. M., având ca obiect grănițuire și obligația de a face, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții C. P. și C. M., având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire și obligația de a face.
Pârâții-reclamanți au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei terenul în suprafață totală de 66 m.p, identificată în raportul de expertiză – supliment de la f.112-113 întocmit de expert J. P., în schița de la f.113, pe conturul 4-A-E-F-52-11-4 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul E-F-A, identificat pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert J. P. (f.113), care face parte din prezenta sentință.
Pârâții au fost obligați să ridice acoperișul șopronului proprietatea lor, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert J. P. între punctele 1-2 în schița de la f.60, care face parte integrantă din prezenta sentință, pe adâncimea de 0,25 m, iar în caz contrar autorizează reclamanta, pe cheltuiala pârâților.
S-a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 3231,98 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat – așa cum a fost redus.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 27.04.2012, sub nr._, disjunsă din dosarul nr._, reclamanții S. P., S. M. și M. M. au chemat în judecată pârâtul C. P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să respecte limitele dintre proprietatea lor și proprietatea sa, precum și obligarea acestuia să desființeze parțial acoperișul edificat.
În motivarea în fapt a cererii (formulată inițial ca o cerere reconvențională în dosarul nr._ ), reclamantul S. P. a arătat că, împreună cu soția sa, S. E., sunt proprietarii suprafeței de 1072 mp situat în intravilanul satului Viișoara, .. 5, ., jud. N., pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1870/10.06.1997. A mai arătat că în anul 2002 soacra sa, M. M., a depus o cerere la Primăria ., solicitând ca o suprafață de 12 ari situată în pct. Gloduri să fie înscrisă în rolul fiicei sale, S. E.. A menționat că pârâtul a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1787/19.06.2001 suprafața de 946 mp teren, care revenise vânzătorului P. A., prin sentința civilă nr. 5387/1997, pronunțată în dosarul nr.1862/1997 și că, în anul 2004, acesta și-a întocmit documentație cadastrală, proprietatea pârâtului fiind delimitată de proprietatea sa prin două garduri de beton (între punctele 102-114 și 111-115), respectiv printr-un gard de lemn (între punctele 114-115) – acesta din urmă fiind demolat în anul 2011 și edificat în locul său un gard de beton. A învederat că, la finele anului 2011, fără a deține autorizație de construire, pârâtul și-a montat un acoperiș pe imobilul casă de locuit proprietatea sa, care este sprijinit pe fostul gard de lemn, depășind limita proprietății sale cu aproximativ 1 m, astfel încât picătura streșinii cade pe proprietate sa și încălcând astfel dispozițiile art. 611 cod civil. A concluzionat arătând că a sesizat autoritățile în acest sens, prin adresa nr.8552/08.12.2011 Primăria . comunicându-i că lucrările la acoperiș au fost executate fără a se deține autorizație de construcție.
La termenul din data de 21.05.2013, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S. P. și S. E., constatându-se că nu există identitate între persoana acestor reclamanți și cel care este titular al dreptului afirmat.
La același termen, reclamanta M. M., prin avocat, a solicitat a se lua act de modificarea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză a numitei C. M., în calitate de coproprietar al terenului care se învecinează cu terenul proprietatea sa.
Totodată, pentru termenul din data de 04.09.2013, la solicitarea instanței, reclamanta a depus precizări cu privire la obiectul acțiunii, solicitând: obligarea pârâților să desființeze acoperișul edificat peste limita proprietății lor; obligarea pârâților să respecte linia de hotar dintre proprietăți stabilită pe aliniamentul E-F. Totodată, a arătat că înțelege să-și modifice acțiunea în sensul de a solicita obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66 mp teren care face parte din suprafața de 1008 mp teren și obligarea acestora să desființeze construcțiile aflate pe această suprafață, iar în caz contrar să fie reclamanta autorizată a le desființa, pe cheltuiala pârâților.
La solicitarea instanței, pentru termenul din data de 14.05.2014 reclamanta a depus o nouă precizare a acțiunii arătând că solicită obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 66 mp teren care face parte din suprafața de 1008 mp teren, obligarea pârâților să desființeze acoperișul edificat peste limita proprietății, întrucât picătura streșinii construcției proprietatea pârâților cade în interiorul proprietății sale, iar în caz de refuz, autorizarea sa în acest sens și obligarea pârâților să respecte linia de hotar dintre proprietăți stabilită pe aliniamentul E-F –f.155.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea
Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului – care stăpânește bunul respectiv și care la rândul lui se pretinde proprietar - la restituirea acestuia.
Față de dispozițiile art. 1169 cod civil conform cărora „cel care ridică pretenții în instanță trebuie să le dovedească” si art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă conform căruia partea trebuie să-și probeze pretențiile, reclamantul este cel care trebuie să facă primul dovada dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând, prin însuși faptul posesiei, o prezumție relativă de proprietate. Pârâtul are obligația sa facă dovada dreptului său de proprietate doar la momentul la care reclamantul face dovada cel puțin a unei aparențe a dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat și implicit reușește să răstoarne prezumția de proprietate care operează în favoarea pârâtului posesor.
În prezenta cauză, instanța a reținut că reclamanta M. M. a invocat în dovedirea calității de proprietar sentința civilă nr.5387/1997, pronunțată în dosarul nr.1862/1997, irevocabilă, prin care i-a fost atribuită suprafața de 1074 mp, teren arabil situat în intravilanul satului Viișoara, ., jud.N., în punctul Gloduri –f.8 ds.
În ceea ce-i privește pe pârâți, instanța a reținut că, prin aceeași sentință, i-a fost atribuit numitei P. A. și terenul în suprafață de 946 mp, situat în intravilanul satului Viișoara, ., jud. N., în punctul Gloduri –f.8 dosar verso, învecinată la N și la V cu M. M.. Acest teren a fost înstrăinat către ., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1822/11.04.2000 –f.23, aceasta din urmă vânzând respectiva suprafață către pârâtul C. P., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1787/19.06.2001 –f.25.
Din analiza actelor de proprietate opuse de părți, instanța a reținut că cele două trupuri de teren provin de la un autor comun, respectiv C. G. și C. M., cu privire la care s-a dispus ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr.5387/1997, pronunțată în dosarul nr.1862/1997.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că pârâții ocupă din terenul proprietate a reclamantei suprafața de 66 mp, ocupând în fapt suprafața de 1012 mp față de 946 din acte, coroborat cu faptul că reclamanta ocupă în fapt suprafața de 1008 mp, față de 1074 din act. Rezultă astfel, fără nici o îndoială, că plusul de teren ocupat de pârâți reprezintă în fapt terenul lipsă față de acte, proprietatea reclamantei. Relativ la susținerile pârâților din obiecțiunile depuse pentru termenul din data de 12.02.2013 – f.82 și reiterate pentru termenul din data de 11.12.2013, instanța a reținut că expertul a răspuns la acestea, concluzionând că pârâtul a executat împrejmuirile fără a ține cont de amplasamentul terenului din documentația cadastrală –f.88.
Reținând cele anterior expuse, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art.480 cod civ, instanța a apreciat ca fiind întemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea
În drept, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 584 Cod civil, „orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”.
Coroborând materialul probatoriu administrat, având în vedere dezlegarea dată capătului principal de cerere și concluziile raportului de expertiză, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul E-F-A, identificat pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert J. P. ( f.113 ).
Cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților reclamanți să desființeze acoperișul edificat peste limita proprietății, așa cum a fost precizat inclusiv la ultimul termen (în fapt fiind vorba de acoperișul șopronului), instanța a reținut că, pe o lungime de 11,35 mp, pârâții au construit un șopron la care streașina este construită pe terenul proprietatea reclamantei pe o adâncime de 0,25 m, iar picătura streșinii acestei construcții – care este edificată pe hotarul dintre proprietăți, cade în interiorul proprietății reclamantei.
Față de dispozițiile art. 492 Cod civil, instanța a apreciat că reclamanta a dovedit reaua credință a pârâților în edificarea acoperișului la imobilul șopron și că, astfel, este întemeiat acest capăt de cerere, așa cum a fost precizat, urmând a-l admite și a obliga pârâții să ridice acoperișul șopronului proprietate a lor, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert J. P. între punctele 1-2 în schița de la f.60, care va face parte integrantă din prezenta sentință, pe adâncimea de 0,25 m, iar în caz contrar va autoriza reclamanta, pe cheltuiala pârâților.
Având în vedere dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale active, precum și caracterul interlocutoriu al încheierii pronunțate la termenul din data de 21.05.2013, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții S. P. și S. E., având ca obiect grănițuire și obligația de a face, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere vizând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat în parte.
Instanța a apreciat, în cazul concret, că suma de 1900 lei solicitată de reclamantă ca reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanțelor de la f.157-158, este în parte justificată. Astfel, instanța a reținut că, inițial, acțiunea a fost promovată de trei reclamanți, cu privire la doi dintre reclamanți admițându-se excepția lipsei calității procesuale active, astfel încât aceștia se află în culpă procesuală. În acest context, având în vedere mențiunile de pe chitanța nr. 235/07.03.2012, în care apar toți cei trei reclamanți ca achitând suma de 1200 lei cu titlu de onorariu de avocat, instanța a apreciat ca fiind justă obligarea pârâților numai la o parte din acest onorariu, respectiv la suma de 400 lei, aplicând raționamentul regulii de trei simplu, urmând ca la această sumă să se adauge suma de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 118/04.09.2013.
Pentru toate considerentele anterior expuse, instanța a redus onorariul de avocat de la suma de 1900 lei la suma de 1100 lei.
II. Calea de atac
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții C. P. și C. M., arătând că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, acțiunea fiind admisă pe baza unui înscris contestat de ei, respectiv suplimentul la raportul de expertiză, realizat fără participarea recurenților.
La termenul din 25 februarie 2014, intimata-reclamantă M. M., prin apărătorul ales, a invocat excepția netimbrării recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de Legea 146/1997 cu modificările ulterioare. Potrivit prevederilor art. 11 din aceasta lege, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanță în acest scop, sub sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii.
În speță, prin citație, recurenților li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru datorată (de 149,52 lei și 5 lei timbru judiciar, până la data de 25.11.2014), obligație pe care nu au îndeplinit-o.
În consecință, Tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și va anula recursul formulat ca netimbrat. Sancțiunea anulării operează cu efect peremptoriu, împiedicând cercetarea fondului.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor efectuate de intimata M. M., constând în onorariu de avocat.
PENTR ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții C. P. și C. M., domiciliați în ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2006/28.05.2014 a Judecătoriei Piatra N..
Obligă recurenții-pârâți la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 nov. 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. C. E. O. și C. M. L. R.
Red. B. C./23.12.2014
Tehnored. L. R./16.01.2015
Ex.2
Recurs A. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 491/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
