Acţiune în constatare. Decizia nr. 626/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 626/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 2952/291/2011*
Dosar nr._ | Acțiune în constatare |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 626 RC din 27.10.2014
Ședința publică din 27.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de reclamantul G. D. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. D., în V., ., nr. 55, județul V., împotriva sentinței civile nr. 95 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. A. – domiciliată în ., județul N., P. N. – domiciliat în . de Sus, județul N., A. M., A. L. și A. I. – domiciliați în ., județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-reclamant G. D. asistat de doamna avocat D. M., respectiv intimatele-pârâte A. L. și A. A. – ultima asistată de doamna avocat M.-U. M., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiune în constatare;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către intimata-pârâtă A. A., întâmpinare la motivele invocate de recurentul-reclamant în susținerea căii de atac, la care a atașat adeverința nr. 2716/09.09.2014 emisă de Primăria Ruginoasa, copia cărții de muncă a intimatei-pârâte A. L. și împuternicirea avocațială ./_/2014. Doamna avocat D. M., pentru recurentul-reclamant G. D., a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
După referatul grefierului, doamna avocat D. M. depune la dosar chitanța fiscală . nr._, în dovedirea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 366 lei, precizând că nu solicită amânarea judecății în vederea studierii întâmpinării, de al cărei conținut a luat cunoștință înaintea ședinței de judecată.
Președintele completului de judecată înmânează intimatei-pârâte A. L. întâmpinarea depusă la dosar, avocatul intimatei-pârâte A. A. precizând că ceilalți intimați-pârâți sunt moștenitori coindivizari, având același interes ca și partea pe care o reprezintă, nefiind necesară comunicarea întâmpinării către aceștia.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul doamna avocat D. M., pentru recurentul-reclamant G. D., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate prin motivarea căii de atac, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 425 Cod procedură Civilă, susținând că instanța de fond a înlăturat, fără a oferi nicio justificate, toate dovezile ce au stat la baza cererii reclamantului, reținând doar parțial declarațiile martorilor audiați în instanță și neținând seama de mențiunile din rolul agricol al intimaților-pârâți. Susține că recurentul-reclamant a plătit impozitul pentru casă timp de 12 ani, că acesta a avut un serviciu bine plătit și că a vândut un apartament pentru a putea finaliza construcția casei.
Precizează că intimații-pârâți A. A. și A. N. au pensii de CAP, că nu aveau posibilitatea achiziționării materialelor de construcție necesare și solicită admiterea recursului, urmând ca recuperarea cheltuielilor de judecată să se facă pe cale separată.
Doamna avocat M.-U. M., pentru intimata-pârâtă A. A., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, care a făcut o apreciere globală a probelor, constatând că recurentul-reclamant nu a construit singur și nici din bani proprii, deci nu poate fi reținut ca unic proprietar al casei.
De altfel, autorizația de construcție este pe numele intimatei-pârâte A. A., iar în temeiul accesiunii imobiliare proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, care a fost ridicată de soții A. A. și A. N. pentru fiica lor și pentru ginere. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în prezent imobilul este locuit de intimata-pârâtă A. L., motiv pentru care solicită respingerea recursului și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței fiscale . NT nr. 201/27.10.2014, pe care o depune la dosar.
Având cuvântul în replică, avocatul recurentului-reclamant învederează instanței că accesiunea imobiliară nu operează atunci când construcția a fost edificată cu acordul proprietarului terenului.
Intimata-pârâtă A. L. solicită respingerea recursului, susținând că toate declarațiile reclamantului G. D. sunt false, că imobilul a fost construit de părinții săi – tatăl său fiind constructor și că s-a despărțit de fostul său soț, reclamantul din prezenta cauză, din cauza faptului că acesta fuma și consuma băuturi alcoolice în loc să muncească.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 95 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria R. a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâții A. A., P. N., A. M., A. L. și A. I..
În motivare, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta A. L., de la data 19.08.1990, căsătoria lor fiind declarată desfăcută prin divorț, situație ce rezultă din sentința civilă nr. 440 pronunțată la data de 07.02.2011 de Judecătoria R., în dosarul nr._ . La data de 16.11.1999 a fost eliberată autorizația de construire nr.21 pe numele pârâtei A. A., pentru o locuință amplasată pe terenul atribuit în proprietate numitei P. Gr. M., autoarea pârâtei, potrivit Titlului de proprietate nr. 27/1200 din 30.10.2003.
Reclamantul a solicitat să se constate că este proprietarul construcției ridicate pe terenul defunctei P. Gr. M., în temeiul autorizației de construire nr. 21/16.11.1999 eliberată pe numele pârâtei A. A.. Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că imobilul despre care a făcut vorbire reclamantul a fost edificat pe terenul socrilor săi, că este posibil ca acesta și fosta soție, A. L., să fi contribuit la ridicarea construcției, deoarece a obținut salarii compensatorii și a participat prin muncă la edificarea imobilului, aspect recunoscut chiar și de pârâta A. A. prin concluziile formulate. Tot din administrarea probei testimoniale a rezultat și că socrul reclamantului era un bun gospodar și că a avut materiale pentru casa ce a fost construită. În final, prima instanță a ajuns la concluzia că la ridicarea imobilului reclamantul nu a avut o contribuție exclusivă pentru a se constata că are și un drept exclusiv de proprietate în favoarea sa asupra bunului.
Împotriva sentinței civile nr.95 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria R. a declarat recurs reclamantul G. D. (în condițiile în care a susținut necomunicarea hotărârii împotriva căreia a înțeles să exercite calea de atac), înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie aspecte indicate și prin intermediul cererii de chemare în judecată, respectiv:
Nu au fost respectate dispozițiile art. 425 din noul Cod de procedură civilă în sensul că hotărârea nu este motivată. Astfel, instanța de fond a înlăturat, fără a justifica de ce procedează în consecință, toate dovezile rezultate de actele ce au stat la baza cererii reclamantului. A reținut doar în parte susținerile martorilor, menționând că a ,,ajutat” la construirea casei, fără a ține cont de faptul că pârâții nu aveau suficiente resurse care să le fi permis achiziționarea de materiale pentru construcție, întrucât A. N. și A. A. aveau o pensie modică de la CAP, iar potrivit celor înscrise în registrul agricol nu dețineau decât o suprafață mică de teren și câteva păsări, neavând animale.
De asemenea au fost înlăturate fără nicio justificare actele care explicau situația financiară a reclamantului, faptul că acesta a primit în baza unei ,,ordonanțe” o anumită sumă de bani, după desființarea locului său de muncă, că a fost în posesia unei rezervă de bani din valorificarea unui imobil ce a fost integral achitat de reclamant, întrucât fosta sa soție nu a lucrat și nu a obținut venituri în timpul căsniciei. Instanța de fond a avut o atitudine părtinitoare față de pârâți, a dat o interpretare greșită probelor și chiar dacă autorizația de construire a fost eliberată pe numele pârâtei, probabil nu o singură dată, în practică, poate fi întâlnită o astfel de situație.
În apărare, intimata pârâtă A. A. și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 27.10. 2014 (filele 32-35 dosar) prin intermediul căreia a susținut:
În cuprinsul motivării hotărârii nu se reține niciunde că ar fi fost înlăturate anumite probe, fiind realizată o interpretare globală a probelor care au putut conduce la convingerea primei instanțe asupra situației de fapt și de drept. Prin cererea formulată recurentul reclamant a încercat să creeze o anumită aparență, falsă asupra situației de fapt. Acesta nu a reușit să dovedească că imobilul a fost edificat prin contribuția sa exclusivă, că ar fi fost perceput de toate persoanele ca un adevărat proprietar.
Împreună cu defunctul său soț, A. N., a avut doi copii, pe A. I. și A. L. și, întrucât casa în care locuiește a hotărât să o dea fiului, a considerat că era corect și moral să o ajute și pe fiica lor, cu atât mai mult că aceasta avea în acea perioadă o viață plină de neajunsuri financiare. În aceste condiții, a decis împreună cu soțul său să construiască o casă alături, sens în care, la data de 16.11.1999 i-a fost eliberată de Primăria comunei Ruginoasa, la cererea sa, autorizația de construire nr. 21, în vederea edificării unei locuințe cu parter pe o fundație din beton, acoperită cu tablă. Această construcție urma să fie edificată pe o suprafață de teren pe care pârâta o deținea în indiviziune împreună cu frații săi, P. N. și A. M., după mama lor. La data obținerii autorizației împreună cu soțul său dețineau o parte importantă din materialele de construcție, întrucât acesta a fost tâmplar de meserie, lucrând în acest sens în atelierul avut diferite comenzi pentru întreg satul, obținând astfel venituri.
În continuare, intimata pârâtă a susținut că foștii soți A. au înstrăinat apartamentul deținut în R., iar din cele 28 de milioane primite cu titlu de preț aceștia și-au achitat datoriile numeroase avute, au reparat mașina proprietate personală care a fost implicată într-un accident, achiziționând totuși o mașină de lemne, 40 de saci de ciment și 100 coli de tablă, folosite pentru edificarea casei, ca și materiale de construcție.
Alăturat întâmpinării formulate a fost anexată adeverința nr.2716 din 09.09.2014 emisă de Primăria Comunei Ruginoasa prin intermediul căreia a fost confirmat faptul că A. A. figurează înscrisă în registrul agricol al satului/comunei Ruginoasa, județul N., volumul III, poziția 83 cu suprafața de 3,68 ha teren arabil în proprietate, contrar susținerilor recurentului reclamant care a declarat că foștii socri au avut foarte puțin teren în proprietate. Totodată a mai fost depusă și o copie după carnetul de muncă al intimatei pârâte A. (fostă G.) L. (L.).
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererea formulată, probele administrate, hotărârea pronunțată și criticile strict indicate, tribunalul reține următoarele:
Recurentul reclamant G. D. a solicitat, inițial, în contradictoriu cu A. A. și A. N. constatarea faptului că a dobândit un drept de proprietate exclusiv, prin construire, asupra imobilului situat în satul/ .. Acesta a precizat că până în anul 1999 a locuit împreună cu fosta sa soție, A. L., fiica pârâților, de care a divorț în anul 2011, într-un apartament pe care l-a achitat integral din veniturile pe care le-a obținut, întrucât fosta soție a fost casnică.
Recurentul-reclamant a susținut că a înstrăinat apartamentul și cu veniturile obținute, dar și din acordarea unor plăți compensatorii, pe care le-a primit ca urmare a disponibilizării de la locul său de muncă, a reușit să edifice imobilul, la construirea căruia a participat în mod exclusiv din punct de vedere financiar. A mai arătat că a fost ajutat la muncă și de foștii socri, care au făcut chirpici, ori au ajutat la pregătirea hranei pentru oamenii angajați la muncă.
Pe parcursul administrării probelor, au fost introduși în cauză, alături de A. A., în calitate de pârâți, P. N., A. M., A. L. și A. I.. În prima etapă procesuală, prin sentința civilă nr.1756 din 24.05.2012 a Judecătoriei R. a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă pe acest considerent acțiunea reclamantului. Prin decizia civilă nr. 853/RC din 23.07.2013 Tribunalul N. – Secția I Civilă a admis recursul și a casat cu trimitere spre rejudecare hotărârea arătată mai înainte, cu mențiunea că, în mod greșit s-a respins cererea pe excepție, în condițiile în care aceasta cale era singura pe care reclamantul o avea la îndemână pentru valorificarea dreptului său.
Pe numele intimatei pârâte A. A. a fost emisă la data de 16.11.1999 autorizația de construire nr.21 în vederea edificării unui imobil casă de locuit, compus din parter, pe o fundație din beton, soclu din beton simplu, cadru beton armat, umplutură din chirpici, planșeu și șarpantă din lemn, învelitoare din tablă. Recurentul reclamant a susținut că a deținut un apartament pe care l-a achitat integral, din resursele sale exclusive și că, veniturile astfel dobândite, din valorificarea imobilului, le-a utilizat împreună cu alte sume obținute din compensările primite după desființarea locului său de muncă, în vederea edificării construcției. Susținerile recurentului reclamant sub acest aspect sunt nefondate.
Astfel, recurentul reclamant a fost căsătorit cu intimata pârâtă A. L. de la data de 19.08.1990 până la pronunțarea sentinței civile nr. 440 din 17.02.2011 de către Judecătoria R., hotărâre prin intermediul căreia a fost desfăcută prin divorț cu acordul părților căsătoria. În motivarea soluției pronunțată s-a consemnat faptul că părțile s-au despărțit în fapt încă din anul 2009.
Pe de altă parte, din înscrisurile existente la dosar rezultă că apartamentul a fost achitat integral abia în anul 2011, potrivit adeverinței nr. 1045 din 23.05.2011, mențiune ce se găsește consemnată pe contractul de vânzare cumpărare nr. 9623 din 15.09.1992. Prin urmare, o eventuală valorificare a acestui imobil nu era posibilă decât după achitarea sa integrală, moment care a intervenit după divorțul foștilor soți, fiind deci greu de presupus că o eventuală sumă obținută a mai fost utilizată/investită în ridicarea unei construcții pe un teren care aparținea foștilor soți, în condițiile în care autorizația de construire era la rândul ei emisă pe numele pârâtei A. A., soacra recurentului reclamant.
De asemenea, recurentul reclamant a susținut total neadevărat și că fosta sa soție a fost casnică și că nu a avut niciodată un loc de muncă, împrejurare ce este contrazisă de mențiunile existente în carnetul de muncă al acesteia, aflat la dosar (filele 37-41 dosar recurs).
Este posibil ca foștii soți G. să fi contribuit, să fi sprijinit, într-o anumită măsură lucrările de construire a imobilului, împrejurare confirmată într-un anumit sens chiar și de intimata pârâtă A. A., dar acest aspect nu poate conduce la dobândirea unui drept de proprietate exclusiv asupra imobilului, în favoarea recurentului reclamant. Eventual acesta poate opune proprietarului un drept de creanță, cu luarea în calcul a cotei de contribuție a foștilor soți, dar și cu respectarea termenului de prescripție.
Având în vedere cele arătate mai înainte, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, titularul căii de atac căruia i s-au respins pretențiile, fiind obligat potrivit art. 274 Cod procedură civilă să plătească cheltuielile de judecată probate, în favoarea intimatei pârâte A. A., reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. D. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. D., în V., ., nr. 55, județul V., împotriva sentinței civile nr. 95 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-pârâți A. A. – domiciliată în ., județul N., P. N. – domiciliat în . de Sus, județul N., A. M., A. L. și A. I. – domiciliați în ., județul N..
Oblică recurentul să plătească intimatei A. A. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
G. B. | D. M. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. GBLT. 08.02.2015;
Thred. R.C. 09.02.2015
2 ex.; Fond: T.P.G.
| ← Anulare act. Încheierea nr. 22/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 624/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
