Succesiune. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 208/103/2014
Dosar nr._ succesiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01.04.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 235/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. C. | - judecător |
- C. M. | - judecător | |
- E. O. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află în curs de soluționarea recursurilor declarate de pârâții P. V., T. I., ambele domiciliate în Popești-Leordeni, ., județul Ilfov, C. V., domiciliat în București, slt. S. G. nr. 5, ., ., sector 2, I. V., domiciliată în București, ., . și de pârâtul C. I. G., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1431 din 29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimata-intervenientă C. M., intimații-pârâți C. C. și C. Lucreția (decedată pe parcursul judecății la fond) și intimatul-reclamant C. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat C. D., pentru recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G., cu împuternicirea avocațială nr._/2012 – fila 142 dosar fond dată pentru fond și recurs, intimata-intervenientă C. M. (legitimată cu B.I. . nr._, CNP_), intimatul-reclamant C. N. (legitimat cu B.I. . nr._, CNP_), lipsă fiind recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G..
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei – succesiune;
- stadiul procesual – recurs;
- dosarul se află la primul termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- avocat C. D., pentru recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G., a depus la dosar, prin fax, la data de 01.04.2104, cererea prin care a solicitat lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, anexând două exemplare ale recursurilor pentru comunicare.
Avocat C. D., pentru recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G., depune la dosar chitanțele nr. 2116, nr. 2117 din data de 28.03.2014, nr.1540 din 28.03.2104 reprezentând taxele judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, de 395 lei și respectiv 400 lei și timbru judiciar în valoare de 10 lei, aferente celor două recursuri.
Președintele completului de judecată procedează la înmânarea unui exemplar al motivelor de recurs către intimata-intervenientă C. M. și către intimatul-reclamant C. N..
Avocat C. D., pentru recurenții-pârâți, semnează în fața instanței cererea de recurs, pentru recurenții-pârâți care nu au semnat-o, având în vedere împuternicirea avocațială, acoperindu-se astfel motivul de nulitate prevăzut de dispozițiile art.133 alin.1 Cod procedură civilă.
Președintele completului de judecată constată că pentru recurenta-pârâtă P. V. nu s-a depus împuternicirea avocațială.
Avocat C. D., pentru recurenții-pârâți, precizează că la instanța de fond i-a asistat pe toți pârâții și probabil din eroare nu a fost menționată și pârâta P. V., însă va depune delegație și pentru această parte. Susține că pe C. Lucreția, care a decedat pe parcursul judecății la instanța fond, a reprezentant-o, iar mandatul i-a fost reconfirmat de către moștenitorii acesteia, părți în prezenta cauză.
Președintele completului de judecată lasă dosarul la a doua strigare pentru a depune împuternicirea avocațială pentru recurenta-pârâtă P. V..
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat C. D., pentru recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G., cu împuternicirile avocațiale nr._/2012 – fila 142 dosar fond dată pentru fond și recurs și nr._/2012, intimata-intervenientă C. M. (legitimată cu B.I. . nr._, CNP_), intimatul-reclamant C. N. (legitimat cu B.I. . nr._, CNP_), lipsă fiind recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G..
Avocat C. D., pentru recurenții-pârâți, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2012 pentru recurenta-pârâtă P. V., privind redactare, semnare și depunere recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. D., pentru recurenții-pârâți P. V., T. I., C. V., I. V. și C. I. G., solicită admiterea recursurilor, motivele fiind comune, modificarea, în parte, a sentinței atacate, cei patru moștenitori intenționând să rămână în indiviziune și atribuirea casei părintești către această grupă de moștenitori, cu recalcularea sultelor. Solicită excluderea de la masa de partaj a suprafețelor de teren de 1400 mp și 400 mp cuprinse în titlul de proprietate emis pe numele lui C. G., urmând să rămână în masa succesorală doar casa și fiind patru moștenitori - P. V., moștenitorii lui C. Lucreția și C. G. vor plăti fiecare câte ¼ din valoarea casei către C. N. și C. C.. Precizează că imobilul supus partajării îl reprezintă o casă bătrânească și o suprafață de teren, care a fost la CAP înainte de anul 1989 și tot în acea perioadă trei dintre copii au prăsit locuința și s-au mutat în alte părți, iar în casă a rămas C. Lucreția cu soțul acesteia, însă nici după anul 1990 nu s-a produs o revenire a moștenitorilor în casă, iar atunci când a apărut Legea nr. 18/1991, aceștia nu și-au exprimat intenția de a primi vreo parte din teren. C. G., în calitate de soț, în baza unui mandat tacit, a formulat cerere la Legea nr.18/1991 și i s-a eliberat titlul de proprietate pe numele său, pentru tot ce avea în curtea părintească și deținuse după plecarea celorlalți trei moștenitori. După ce a primit titlul de proprietate s-a depus cererea de succesiune și deși deținea terenul cu titlul de proprietate, acesta a fost atacat în instanță, însă s-a respins cererea și s-a constat, prin decizie irevocabilă, că dreptul celor care nu au formulat cerere la Legea nr. 18/1991 profită celorlalți comoștenitori, însă după rămânerea titlului de proprietate valabil, s-a trezit că terenul care face obiectul titlului de proprietate, a intrat totuși la masa de partaj. Teoretic s-a dezbătut succesiunea cu un teren care aparținea lui C. G. și Lucreția, motiv pentru care consideră că această împărțire a terenului, peste ce a reținut o instanță cu titlu de autoritate de lucru judecat, este nelegală. După primirea soluției negative de la prima instanță, prin care s-a partajat și terenul lui C. G., a formulat recurs, iar în cuprinsul deciziei de casare apare o a doua interpretare asupra problemei de drept dedusă judecății, interpretare ulterioară primei și care ar fi trebuit să țină seama că problema de drept fusese deja dezlegată. În decizia de casare se recomandă primei instanțe să țină seama că a existat un accept tacit între moștenitori. La interogatoriu a fost întrebat C. N. dacă a formulat cerere la Legea 18/1991, iar răspunsul a fost clar că nu, întrebat fiind dacă a intrat pe teren, răspunsul a fost clar că nu. Susține că a formulat recurs împotriva sentinței prin care terenul înscris în titlu și care aparținuse lui C. G. și Lucreția a fost partajat, întrucât un bun înscris în titlul de proprietate al unei persoane în viață nu poate să fie partajat, iar prin decizia de casare din 5.11.2009 s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că nu există altă posibilitate ca numitul C. N. să devină proprietar asupra terenului, decât prin donație sau vânzare-cumpărare și nu printr-o hotărâre a instanței. Solicită admiterea recursului, puterea de lucru judecat trebuie să primeze și eliminarea terenului din titlul de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant C. N. solicită respingerea recursurilor, nefiind de acord cu scoaterea terenului de la masa de partaj, acesta trebuie să fie inclus și împărțit între toți moștenitorii, întrucât titlul de proprietate al lui C. G. s-a anulat. Depune concluzii scrise.
Intimata-intervenientă C. M. solicită respingerea recursurilor, urmând ca și terenul să fie împărțit tuturor moștenitorilor, întrucât C. G. nu are dreptul la teren. Depune concluzii scrise.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1431 pronunțată la data de 29.10.2013 de Judecătoria Tîrgu N. a fost admisă în parte cererea de partaj succesoral formulată de reclamantul pârât C. N. în contradictoriu cu pârâții reclamanți C. C., P. V., C. G., C. V., I. V. și T. I..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I. în contradictoriu cu reclamanții pârâți C. N., C. C., P. V..
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interesul reclamantului pârât, formulată de intervenienta C. M..
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile care fac parte din masa succesorală după defuncții soți C. M. și C. A., atribuindu-li-se părților bunurile succesorale conform variantei III de lotizare propusă în raportul de expertiză (filele 258).
A fost obligat reclamantul pârât C. N. la plata de sultă egalizatoare către pârâtul reclamant C. C..
Au fost obligați pârâții reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I. și P. V. să plătească pârâtului reclamant C. C. sultă egalizatoare.
Au fost obligați pârâții reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul pârât în cuantum de 1734,75 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii experți, onorariu avocat, conform chitanțelor aflate la dosarul cauzei în toate ciclurile procesuale.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul C. N. a chemat în judecată pârâții C. C., P. V. și C. Lucreția solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defuncților părinți C. M., decedat la 19 septembrie 1969 și C. A., decedată la 26.03. 1990, ambii cu ultimul domiciliu în satul A., ..
În motivare a arătat că părțile sunt singurii moștenitori ai defuncților, în calitate de descendenți direcți - fii/fiice și că masa succesorală a defuncților se compune din următoarele bunuri: o casă bătrânească din lemn, pe fundație din piatră, situată în intravilanul satului A. și două parcele de teren, în suprafață de 1400 mp și 400 mp, situate în intravilanul satului și comunei A., județul N., înscrise în titlu de proprietate nr._, sola 17, . reclamantul că după decesul părinților a construit o casă de vacanță pe suprafața de 70 mp în curtea casei părintești, iar sora lui, C. Lucreția, a construit și ea o casă în aceeași curte, stăpânind și casa bătrânească, precum și restul terenului rămas moștenire, iar lui nu-i permite să stăpânească teren din moștenire, întrucât ea are titlu de proprietate, din eroare, pe numele soțului ei – C. G..
Pârâta C. Lucreția a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților C. N., C. C. și P. V., întrucât potrivit art. 13 din legea nr. 18/1991 sunt socotiți moștenitori ai defuncților doar cei care au formulat cerere de retrocedare a terenurilor, nu și ceilalți moștenitori care nu au formulat astfel de cereri. D. urmare, reclamantul și pârâții menționati neformulând cerere de reconstituire drept de proprietate, nu pot avea calitatea de moștenitori ai defunctului.
Prin cererea reconvențională, pârâta reclamantă a solicitat excluderea de la masa de partaj a suprafeței de 716 mp teren curți-construcții și arabil, întrucât această suprafață a fost vândută în timpul vieții de tatăl lor, C. M., ei și soțului ei, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. 19/1968. Această suprafață de teren face parte din cei 1800 mp teren care provine de la părinți și pentru care ea și soțul ei au titlu de proprietate nr._, pe numele soțului C. G., astfel că masa succesorală rămasă de pe urma părinților lor se compune doar din casa bătrânească și 1084 mp teren curți-construcții și arabil din intravilanul satului A..
A mai solicitat să se constate că masa succesorală este grevată de un pasiv succesoral de 10.000 lei, constând în cheltuieli cu întreținerea și ultima boală a defuncților lor părinți și cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare.
În cauză a fost administrată proba cu expertize specialitatea topometrie și construcții și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 1595/20.07.2011, Judecătoria Tîrgu N. a admis în principiu și în fond acțiunea de partaj succesoral, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei C. Lucreția și a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere formulată de aceeași pârâtă privind pasivul succesoral. S-a constatat deschisă, prin deces, succesiunea defunctului C. M. și succesiunea defunctei C. A.. S-a constatat că au calitate de moștenitori cu vocație succesorală reclamantul și pârâții, în calitate de descendenți direcți ai defuncților, cărora li se cuvine câte o cotă de 1/4 din moștenire. S-a constatat că masa succesorală a defuncților se compune din următoarele bunuri comune situate în intravilanul comunei A.: casa bătrânească; suprafața de 1.084 mp teren pe care se află construită casa bătrânească și casa de vacanță construită de reclamantul C. N., suprafața de 1084 mp compusă din parcelele 2 Cc-curți-construcții și 3 A –arabil, stăpânită de reclamant și . pe care se află construcția C3 ridicată de pârâta C. Lucreția. S-a dispus sistarea stării de indiviziune în care se află părțile și s-au atribuit acestora loturi, conform prevederilor art. 6739 Cod procedură civilă și art. 736 și 741 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 289/RC/2012, Tribunalul N. a admis recursurile formulate de reclamant și pârâții C. G. și Lucreția, a casat în totalitate sentința și a trimis cauza spre rejudecare. În motivarea deciziei, Tribunalul N. a reținut că prin schița anexă la raportul de expertiză tehnică sunt identificate trupul de teren în suprafață de 1.800 mp, suprafața de 1150 mp, suprafața de 730 mp, dar nu a fost delimitată în mod separat și suprafața de 716 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 19/12.01.1968, motiv pentru care instanța, constatând că este dobândită în proprietatea exclusivă a pârâților a exclus-o de la masa succesorală. A mai arătat instanța superioară că având în vedere și caracterul excepției lipsei calității procesuale active, excepție de fond care este în strânsă legătură cu însuși dreptul dedus judecății, implicând corespondența directă între calitatea de reclamant în acțiunea de partaj succesoral și cea de deținător al vocației succesorale la moștenirea dedusă judecății, este evident că instanța de fond a soluționat procesul de partaj succesoral fără a intra în cercetarea fondului, mai ales asupra aspectelor de drept comun și a celor din regimul legii speciale a fondului funciar privind stabilirea vocației succesorale a reclamantului.
A menționat tribunalul că, în rejudecare, instanța de trimitere va stabili dacă sunt întrunite cerințele acceptării tacite prin faptul edificării construcției identificată prin patrulaterul C4 în schița anexă la raportul de expertiză, fapt necontestat de către părțile în cauză, și va analiza dacă prin caracterul indivizibilității transmisiunii succesorale, acceptarea în aceste condiții va avea efecte și cu privire la terenurile din masa succesorală, care au fost reconstituite în proprietate prin emiterea titlului de proprietate nr. 5/238 din 24.05.1993 eliberat numai în favoarea pârâtului C. G..
De asemenea, reținând efectele acceptării tacite de către reclamantul pârât, instanța va avea în considerare că prin natura juridică de act de administrare asupra patrimoniului succesoral a demersurilor efectuate pentru obținerea titlului de proprietate în regimul Legii nr. 18/1991 numai de către unul dintre moștenitori, pârâta C. Lucreția, prin mandatarea soțului său, C. G., astfel de demersuri profită și celorlalți moștenitori, nefiind necesar ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a terenurilor adresată Comisiei de fond funciar să fie formulată de fiecare moștenitor în parte.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. N. în data de 21.07.2012 sub nr._ *.
În data de 13.05.2012 a decedat pârâta reclamantă C. Lucreția, fiind introduși în cauză moștenitorii C. G., C. V., I. V. și T. I. în calitate de soț supraviețuitor, fiice și fiu.
Față de excepția invocată de către pârâții reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I. prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesule active a reclamanților C. N., C. C. și P. V., instanța a unit-o cu fondul cauzei.
Instanța de rejudecare a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială, cu interogatoriul părților și proba cu expertiza tehnică specialitatea topometrie.
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2013, instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantului pârât C. N. formulată de intervenienta C. M..
La termenul de judecată din data de 21.05.2013, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu.
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu s-a admis excepția netimbrării capătului de cerere pasiv succesoral care face obiectul cererii reconvenționale, acest capăt de cerere fiind anulat ca netimbrat. S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului pârât C. N. și a lipsei calității procesual pasive a pârâților reclamanți C. C., P. V. invocate de către C. G., C. V., I. V. și T. I., ca nefondate. S-a admis în parte în principiu cererea de partaj succesoral formulată de reclamantul pârât C. N. și s-a admis în parte în principiu cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I..
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului C. M., decedat la data de 09.09.1969 și a defunctei C. A., decedată la data de 26.03.1990.
S-a constatat că masa succesorală după defuncții soți C. M. și C. A., în valoare de 14.760,74 lei se compune din următoarele bunuri: suprafața de 1084 mp (în fapt 1185 mp) teren curți construcții și arabil, situată în intravilanul satului și comunei A., sola 17, . titlul de proprietate nr. 5/238/24.05.1993 și una casă de locuit, edificată în anul 1950, în suprafață de 21,70 mp, compusă dintr-o cameră cu cerdac pe două laturi, situată pe terenul curți construcții menționat anterior.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active și pasive a reclamantului pârât și a pârâților reclamanți C. C. și P. V., invocată prin întâmpinare de moșt. def. C. Lucreția, instanța de fond a reținut, din probele administrate, că după deschiderea succesiunii celor doi defuncți, atât reclamantul pârât, cât și pârâții reclamanți au exercitat acte de administrare (folosință) asupra unui bun ce face parte din masa succesorală (casă bătrânească) în calitate de succesori ai celor doi defuncți.
În ceea ce privește neformularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după def. C. M. de către C. N., P. V. și C. C., instanța de fond a reținut că odată stabilit dreptul de proprietate al cooperatorului decedat, prin cererea formulată de unul din moștenitori, și declanșată procedura de reconstituire, se realizează completarea universalității masei succesorale (completarea sub aspect cantitativ a masei succesorale nefiind influențată de numărul cererilor, în raporturile dintre succesori aplicându-se regulile de drept comun în legătură cu bunurile ce au făcut obiectul reconstituirii).
Nici Regulamentul de aplicare al Legii 18/1991 și niciun alt text din Legea nr. 18/1991 nu consfințește pierderea dreptului succesoral în privința terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea, pe considerentul neformulării exprese a cererii către comisie a tuturor moștenitorilor, deși dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului ar fi spus-o explicit, știut fiind că decăderea din drepturi nu poate fi dedusă, ci numai expres prevăzută.
A condiționa dreptul succesorului la terenurile pentru care s-a făcut reconstituirea de formularea cererii înseamnă a se aduce atingere principiului fundamental al moștenirii, cel al caracterului unitar al patrimoniului succesoral.
În concluzie, moștenitorul care nu a formulat cerere beneficiază de efectele cererii moștenitorului solicitant, drept ce se fundamentează fie pe ideea gestiunii de afaceri, aplicabilă în raporturile dintre coproprietari, fie mai cu seama pe ideea mandatului tacit ce operează în privința actelor de conservare între succesori, așa cum poate fi calificată cererea de reconstituire.
Așadar, apărările pârâților reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I. referitoare la terenul ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 nu pot fi însușite de instanță atâta vreme cât prin reconstituirea dreptului de proprietate la cererea formulată de către soțul unuia din moștenitori se consideră că terenul respectiv exista în patrimoniul defuncților, iar, în cauză, reclamantul pârât și ceilalți pârâți reclamanți nu au renunțat la succesiunea defuncților părinți.
O soluție contrară ar echivala cu o încălcare a principiului indivizibilității actului juridic de opțiune succesorală potrivit cu care succesibilul are dreptul să opteze între a renunța sau a accepta succesiunea, dar în întregul ei, nimeni neavând posibilitatea de a accepta o parte din moștenire și de a renunța la rest (nemo pro parte heres).
Cum în alcătuirea patrimoniului succesoral intră numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii, iar în speță prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19/12.01.1968 defunctul C. M. a vândut în timpul vieții fiicei sale C. Lucreția suprafața de 716 mp, teren delimitat de expertul tehnic pe aliniamentul 84-85-86-90-64-62-61-56-53-96-95-82-83-84 anexa 1 din suplimentul la raportul de expertiză, întrucât la data deschiderii succesiunii celor doi defuncți suprafața de 716 mp nu mai exista în patrimoniul acestora, iar contractul de vânzare cumpărare nr. 19/12.01.1968 a fost considerat perfect valabil de către Judecătoria Tg. N., urmare a acțiunii în constatarea nulității absolute a acestui contract formulată de către pârâtul reclamant, instanța l-a exclus din masa succesorală.
De asemenea, s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defuncților soți C. M. și C. A.: reclamantul pârât C. N., cu o cotă ideală de 1/4 din întreaga masă succesorală în calitate de moștenitor legal - descendent de gradul I – fiu al defuncților; pârâtul reclamant C. C., cu o cotă ideală de 1/4 din întreaga masă succesorală în calitate de moștenitor legal - descendent de gradul I – fiu al defuncților; pârâta reclamantă P. V., cu o cotă ideală de 1/4 din întreaga masa succesorală, în calitate de moștenitor legal - descendent de gradul I – fiică a defuncților; pârâții reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I., cu o cotă ideală de 1/4 din întreaga masă succesorală, în calitate de soț supraviețuitor și descendenți de gradul I ai fiicei decedate a defuncților (C. Lucreția – decedată la data de 13.05.2012), care vin la moștenire prin retransmitere.
Prin aceeași încheiere, instanța a dispus efectuarea unei expertize de lotizare depusă la fila 258 dosar. Părțile au fost de acord cu concluziile din raportul de lotizare, neformulând obiecțiuni, iar expertul a întocmit 4 variante de lotizare.
Potrivit art. 728 cod civil din 1864 nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură, prin formarea de loturi și atribuirea către coproprietari, pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Ținând seama de opțiunile părților, de prevederile art. 6739 Cod procedură civilă, care reglementează criteriile de formare și atribuire a loturilor precum și de disp. art. 736 și 741 Codul civil din 1864 care prevăd obligația instanței de a da fiecărui succesor, în măsura posibilului, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare, fără a se fărâmița excesiv bunurile, prima instanță a dispus sistarea stării de indiviziune și atribuirea de bunuri părților conform variantei III din raportul de lotizare, reclamantul pârât C. N. primind lotul nr. 1, compus din suprafața de 361 m.p., teren curți construcții și arabil (din măsurători 395 mp), intravilan ., sola 17, . C. C. primind lotul nr. 2, compus din sultă egalizatoare, iar pârâții reclamanți C. G., C. V., I. V. și T. I. și P. V. (în indiviziune), primind lotul nr. 3 și 4, compus din suprafața de 723 mp, teren curți construcții și arabil(din măsurători 790 mp), intravilan ., sola 17, .> casă de locuit, edificată în anul 1950, în suprafață de 21,70 mp, compusă dintr-o cameră cu cerdac pe două laturi, pe fundație din piatră și tălpi de lemn, pereții din paiantă, planșeu din lemn, pardoseli din lut, acoperită cu carton bituminat, situată pe terenul curți construcții din satul și ., sola 17, .> Instanța a stabilit și cuantumul și obligația de plată a sultelor pentru egalizarea loturilor astfel create.
În temeiul art. 277 Cod de procedură civilă, cuantumul obligației de plată a cheltuielilor de judecată a fost stabilit în funcție de cota parte din succesiune ce revine succesorilor (1/4 per tulpină) și de cheltuielile suportate de fiecare dintre aceștia.
Întrucât cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. M. are natura juridică a unei simple apărări în folosul reclamantului pârât, soluția cererii formulate a fost aceeași cu soluția dată de instanță cererii formulate de reclamantul pârât.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții C. V., T. I., P. V., I. V., solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul excluderii de la masa de partaj a suprafeței de teren de 1400 mp și 400 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr._ emis pe numele lui C. G. și atribuirea casei părintești către C. I. G. și către dânșii.
Au motivat că sentința atacată a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1307/RC/5.11.2009, cât și prevederile Legii nr. 18/1991 în materia acceptării succesorale și a inclus la masa de partaj terenul în suprafață de 1800 mp aflat în titlul de proprietate al unei persoane străine de succesiune. Reclamanții au atacat acest titlu al lui C. G. și au încercat să obțină modificarea în sensul de a fi incluși pe titlu în calitate de moștenitori, însă solicitarea le-a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 1307/2009, în motivare arătându-se că C. G., în baza unui mandat tacit de administrare dat către soția sa, a fost unica persoană care a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 pentru acest teren de 1800 mp.
A fost respectat astfel principiul prevăzut de art. 8 și art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991, care consacră situația repunerii speciale în termenul de acceptare, precum și faptul că doar persoanele care au formulat cerere de retrocedare în interiorul termenului legal pot intra în posesia terenurilor ce au aparținut autorilor lor.
Deși niciunul dintre copii, în afară de C. Lucreția, prin C. G., nu a formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr. 18/1991, prin efectul sentinței recurate, C. N. se regăsește ca proprietar al unei părți din teren. Cele două hotărâri se contrazic sub aspectul efectelor acestora, iar C. Lucreția a obținut o decizie inutilă.
S-a partajat astfel un teren aflat pe un titlu de proprietate neanulat, în favoarea unor persoane asupra cărora instanța s-a pronunțat în sensul că nu pot avea drepturi patrimoniale. Singurul bun succesoral ce poate fi partajat este casa părintească, aflată în posesia și pe terenul lui C. G. și al moștenitorilor lui C. Lucreția, motiv pentru care recurenții au solicitat atribuirea către dânșii a acesteia, cu obligarea la plata de sulte către ceilalți moștenitori.
Prin cerere separată a declarat recurs și pârâtul C. G., solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul excluderii de la masa de partaj a suprafeței de teren de 1400 mp și 400 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr._ emis pe numele său.
A invocat, în motivare, aspectele invocate și de ceilalți recurenți în cererea lor, arătând în plus că solicitarea lui C. N. care a atacat în instanță titlul său de proprietate a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 1307/2009, motivându-se soluția pe ideea mandatului tacit de administrare dat lui C. G. de către soția sa. Acest mandat tacit funcționează doar între soți, neexistând posibilitatea ca unul dintre soți să dea mandat tacit celuilalt să se ocupe de problemele legale patrimoniale ale altor rude. Nu s-a demonstrat că C. Lucreția a dorit împărțirea terenului primit prin titlu de proprietate cu ceilalți succesibili.
Cererea lui C. N. de a fi trecut pe titlul de proprietate echivalează cu o veritabilă cerere de revendicare, cerere care i-a fost respinsă irevocabil, ceea ce ar trebui să însemne că nu ar avea posibilitatea niciodată de a deveni proprietar al unei părți din acest teren, or, prin efectul sentinței recurate, C. N. devine proprietar, contravenind flagrant puterii de lucru judecat a deciziei nr. 1307.
Dintre intimați, s-au prezentat în instanță C. M. și C. N., solicitând respingerea recursurilor, arătând că nu sunt de acord cu scoaterea terenului de la masa de partaj, urmând ca acesta să fie inclus și împărțit între toți moștenitorii, întrucât titlul de proprietate al lui C. G. s-a anulat. Au depus concluzii scrise.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Ideea principală a cererilor de recurs formulate are în vedere existența deciziei civile nr. 1307/RC/5.11.2009 a Tribunalului N. și contradicțiile dintre cele reținute în această decizie și efectele soluției pronunțate în prezenta sentință recurată, sub aspectul includerii a două terenuri înscrise în titlul de proprietate eliberat lui C. G. în masa succesorală a defuncților C. M. și C. A., cu consecința reținerii în favoarea reclamantului C. N. a calității de moștenitor al celor doi defuncți, având vocație succesorală asupra celor două trupuri de teren. Prin aceasta, se susține că s-a încălcat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1307/RC/5.11.2009.
Prin menționata decizie, pronunțată într-un litigiu având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate, Tribunalul N. a reținut că singura cerere de reconstituire formulată cu privire la cei 1800 mp teren aparținea pârâtului C. I. G., fiind formulată în calitate de titular al rolului fiscal pentru 716 mp curți-construcții și în calitate de soț al fiicei C. Lucreția - în baza prezumției mandatului tacit ce operează între soți, pentru diferența până la 1800 mp, astfel că, în mod corect în temeiul prevederilor art. 13 raportat la art. 9 din Legea nr. 18/1991, i s-a eliberat acestuia titlu de proprietate. S-a mai reținut că aceste texte de lege instituie un caz special de repunere în termen în materia acceptării succesiunii, doar pentru moștenitorii care nu au putut să își exercite dreptul de opțiune succesorală în termen de 6 luni de la deschiderea ei, deoarece terenurile ce ar fi putut intra în masa succesorală nu se aflau în circuitul civil, persoanele la care se referă fiind considerate că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Prin urmare, dreptul celor ce nu au formulat cerere profită prin acrescământ comoștenitorilor din aceeași clasă care au formulat cerere, iar reclamanților din acel litigiu, C. M. N. și C. M. C., în mod eronat li s-a reținut calitatea de moștenitori acceptanți asupra terenurilor ce au aparținut defunctului Chioșă C. M., deși nu au formulat cerere de reconstituire în procedura specială și cu respectarea termenelor instituite prin legile fondului funciar.
În litigiul ce face obiectul prezentului dosar, având ca obiect partaj succesoral, sentința pronunțată în primul ciclu procesual în acest litigiu, respectiv sentința civilă nr. 1595/20.07.2011 a Judecătoriei Tîrgu N., a fost casată în totalitate, iar cauza trimisă spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 289/RC/2012 a Tribunalului N.. Prin menționata decizie de casare, Tribunalul N. a indicat ca, în rejudecare, instanța de trimitere să stabilească dacă sunt întrunite cerințele acceptării tacite prin faptul edificării construcției identificată prin patrulaterul C4 în schița anexă la raportul de expertiză și să analizeze dacă prin caracterul indivizibilității transmisiunii succesorale, acceptarea în aceste condiții are efecte și cu privire la terenurile din masa succesorală, menționate în titlul de proprietate nr. 5/238 din 24.05.1993 eliberat numai în favoarea pârâtului C. G..
De asemenea, reținând efectele acceptării tacite de către C. N., s-a indicat a se lua în considerare că prin natura juridică de act de administrare asupra patrimoniului succesoral a demersurilor efectuate pentru obținerea titlului de proprietate numai de către unul dintre moștenitori, pârâta C. Lucreția, astfel de demersuri profită și celorlalți moștenitori, nefiind necesar ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor să fie formulată de fiecare moștenitor în parte.
Potrivit art. 315 al. 1 Cod de procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Așadar, în urma casării, judecătorul fondului era ținut a respecta problemele de drept soluționate de instanța de recurs prin decizia de casare, nu și de stabilirile de fapt pe care le-ar fi făcut instanța de casare. Astfel, tribunalul a trasat, ca îndrumare pentru judecătorul fondului, a analiza dacă sunt întrunite condițiile unei acceptări tacite a succesiunii derivate din faptul edificării de către reclamant a unei construcții C4 pe terenul rămas de la autori, și totodată a stabilit, ca aspect de drept, că prin natura juridică de act de administrare asupra patrimoniului succesoral, demersurile efectuate pentru obținerea titlului de proprietate numai de către C. Lucreția, profită și celorlalți moștenitori.
Acestea în condițiile în care prin recursul declarat de pârâții-reclamanți C. Lucreția și C. I. G., au fost invocate în mod identic motivele invocate și prin prezentul recurs, referitoare la cele statuate prin decizia civilă nr. 1307/RC/5.11.2009 a Tribunalului N.. Așadar, problema influenței considerentelor deciziei civile nr. 1307/RC/5.11.2009 a Tribunalului N. asupra prezentei spețe, a fost tranșată în recursul din primul ciclu procesual, când instanța de control judiciar a analizat și dat eficiență și actelor de acceptare tacită care s-au exercitat de către moștenitori asupra imobilelor construcții rămase în masa succesorală lăsată de defuncții a căror succesiune se dezbate, aspecte care nu au format obiectul cercetării judecătorești în cadrul judecății finalizate prin pronunțarea deciziei civile nr. 1307/RC/5.11.2009.
În consecință, instanța de fond în rejudecare în mod corect a reținut că toate părțile implicate în litigiu, inclusiv reclamantul, au calitatea de moștenitori legali ai defuncților soți C. M. și C. A.. Aceasta este în acord cu cele statuate de Curtea Constituțională în decizia nr. 332/27.11.2001, prin care, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 al. 1 Cod de procedură civilă, a respins-o reținând că, fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanța de control judiciar judecătorilor fondului, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluționării temeinice și legale a cauzelor. Dacă judecătorii de la instanța de fond nu ar fi obligați să se supună îndrumărilor instanței de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis și astfel s-ar încălca cerința soluționării proceselor într-un "termen rezonabil", prevăzută la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca atare, reținând că recurenții-pârâți au contestat doar includerea în masa succesorală a terenurilor din titlul de proprietate nr._ și reținerea calității de moștenitor a reclamantului cu privire la aceste terenuri, aspecte care au format obiect al criticilor și în recursul declarat în primul ciclu procesual, iar soluția recurată nu face decât să respecte îndrumările date de instanța superioară în decizia de casare, tribunalul va reține ca nefondate ambele recursuri declarate de pârâți, urmând a le respinge în considerarea dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții C. V., domiciliat în București, slt. S. G. nr. 5, ., ., sector 2, T. I., domiciliată în Popești-Leordeni, ., județul Ilfov, P. V., domiciliată în Popești-Leordeni, ., județul Ilfov, I. V., domiciliată în București, ., ., ., sector 4 și C. G., domiciliat în comuna/., împotriva sentinței civile nr. 1431/29.10.2013 a Judecătoriei Tîrgu N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. C. C. M. și E. O. L. R.
Red. E. O./05.05.2104;Tehnored. L. R./30.05.2014;Ex.2;Fond U. C.I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 455/2014. Tribunalul NEAMŢ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
