Revendicare imobiliară. Decizia nr. 694/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 3325/103/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 694/RC
Ședința publică din 04.12.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii D. N. și D. R., domiciliați în comuna R., ., împotriva deciziei civile nr. 430/RC din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Z. I. E., domiciliată în comuna R., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: contestatorii D. N. și D. R. și avocat Hurgheș L. pentru intimata Z. E., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este contestație în anulare;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Se procedează la identificarea contestatorilor D. N. și D. R..
Contestatorul D. N. depune la dosar un memoriu.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția tardivității contestației în anulare și în susținerea contestației în anulare.
Contestatorii D. N. și D. R. arată că nu pot preciza când au luat cunoștință despre hotărâre și nu pot depune dovezi în acest sens; că sentința s-a dat greșit și pe o expertiză extrajudiciară. Învederează că sunt puți în posesie în baza unei hotărâri judecătorești și că Z. E. nu deține . contestației în anulare și anularea hotărârii instanței de recurs și arată că Z. E. nu are terenul în actul de proprietate.
Doamna avocat Hurgheș L., pentru intimata Z. E., solicită admiterea excepției tardivității contestației în anulare, aceasta fiind formulată peste termenul legal. Pe fond, solicită respingerea contestației în anulare, care nu îndeplinește condițiile prevăzute de Cod procedură civilă. Apreciază că nu este nici o eroare. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 0193/23.110.2014 privind plata onorariului de avocat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 430/RC din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ din data de 17.09.2014, contestatorii D. R. și D. C. N. în baza art. 317 alin. 2 și 318 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 430/RC/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul N. – Secția I Civilă în dosarul nr._ . În contestația formulată contestatorii arată că în perioada anilor 1959-1964 reclamanții au locuit la punctul numit Câmp, în satul P., de unde au fost strămutați forțat de autoritățile locale și de regimul comunist prin înființarea CAP-ului. Din acest punct le-a fost demolată casa de locuit, anexele și pomii fructiferi. În anul1964, când au fost mutați de autoritățile locale, a fost diminuată și suprafața reclamanților în vatra satului P., între vecinii Racaru G. G. și B. V.. Din acest an, reclamanții stăpânesc peste 1300 m.p. (1339 m.p.) în vatra satului P., pe care au edificat casă, anexe, au plantat pomi, viță de vie și au împrejmuit terenul prin ridicarea unui gard din fier forjat edificat pe temelie de beton. În anul 1992 reclamanții au achiziționat de la Racaru M. 129 m.p., iar în prezent dețin 1468 m.p. În anul 2011, casa le-a fost incendiată și a fost refăcută din nou pe același amplasament.
Suprafața de 344 m.p. este înscrisă în titlul de proprietate nr. 53/1938/19.02.2007 emis pe numele pârâtei Z. I. E., identificată prin planul de amplasament în cadrul raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ . Pe această suprafață reclamanții au edificate două fundații, însă nu dețin acte de proprietate, iar suprafața de 999,40 m.p. o stăpânesc în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 1996/26.10.1991. Instanța de recurs în decizia contestată a menționat că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii contestatorilor prin care au invocat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 344 m.p. pe care o stăpânesc din anul 1964. Prin încheierea din data de 14.11.2013, când s-a dat părților cuvântul pe fondul cauzei, recurenții au arătat că solicită respingerea acțiunii având în vedere că sunt proprietarii acelui teren de peste 50 de ani, că terenul ce face obiectul dosarului este amplasat în curtea casei lor.
Instanța a făcut vorbire în cuprinsul sentinței de condițiile îndeplinirii posesiei de lungă durată, dar nu a calificat cerința contestatorilor și nu s-a pronunțat prin dispozitiv. Mai mult, prin decizia pronunțată nu s-a soluționat în nici un fel și nu s-a făcut referire la motivele de recurs ale intimaților care au rămas complet nesoluționate prin respingerea recursului, întrucât era nevoie de verificări de fapt cu privire la constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare și modificare cu a cărui judecată a fost învestită, și anume modalitatea de obținere a intimatei a suprafeței de 344 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 53/1938/19.02.2007. În acest sens, contestatorii arată că acest teren nu a fost identificat și localizat corect de expertul desemnat în cauză, că în urma strămutării numitei Z. E. i s-a dat în schimb o suprafață de 1560 m.p. pe ., cu aceeași categorie de folosință, și anume intravilan curți-construcții. Contestatorii își argumentează această susținere și pe conținutul raportului de expertiză efectuată în cauză, care menționează că pe planul satului P. nu există delimitat terenul în titlul de proprietate în cauză.
Instanța de recurs nu a verificat actele de proveniență a terenului de la defunctul tată R. V. I. pentru care nu există acte de proprietate autentice, sau existența înscrierii suprafeței de 344 m.p. în registrul agricol și, prin urmare, titlul de proprietate nr. 53/1938 a fost emis fără să fie respectate dispozițiile legale ale fondului funciar. Mai arată că din anul 1964, de când locuiesc în imobilul compus din casă de locuit și teren, nu au avut posibilitatea să-și lărgească proprietatea întrucât existau vecini care aveau împrejmuite gospodăriile.
Contestatorii au întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 44 din Constituția României, pe art. 1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și au solicitat admiterea contestației în anulare și anularea deciziei civile nr. 430/RC/12.06.2014 pronunțată de Secția I Civilă a Tribunalului N..
Față de contestația în anulare formulată, intimata Z. I. E. nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 23.10.2014, s-a solicitat contestatorilor să indice data la care au luat cunoștință de decizia atacată pentru verificarea termenului de formulare a contestației în anulare.
La termenul de judecată din data de 20.11.2014 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare și a acordat termen pentru punerea în discuția contradictorie a părților a excepției procesuale de procedură invocată.
Pentru termenul de judecată din data de 04.12.2014 contestatorii au depus la dosar un memoriu în care fac referire la fondul litigiului.
Examinând excepția invocată, tribunalul o constată ca fiind întemeiată, urmând să fie admisă pentru următoarele motive:
Contestația în anulare este o cale de atac de retractare deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art.317 cod procedură civilă (necompetențe sau vicii vizând procedura citării) și art.318 cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care reprezintă motive de reformare a hotărârii ce pot face doar obiectul apelului sau recursului.
Cu privire la termenul în care poate fi formulată contestația în anulare, se constată că, în baza art.319 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În cauza de față, decizia civilă nr. 430/RC/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul N., Secția I civilă, în dosarul nr._, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâții D. N. și D. R., și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei Z. E. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, face parte din categoria hotărârilor care nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, deoarece nu are nicio dispoziție pentru care să poată fi solicitată executarea. Prin urmare, față de natura acestei decizii, termenul de formulare a contestației în anulare este de 15 zile de la data la care contestatorii D. N. și D. R. au luat la cunoștință despre această hotărâre.
În lipsa unei alte dovezi a momentului la care au luat cunoștință contestatorii de hotărârea contestată, și cum cu privire la această hotărâre care este irevocabilă nu există procedural obligativitatea comunicării, se constată că data pronunțării deciziei este și data la care contestatorii au luat cunoștință de hotărârea contestată.
Așadar, se constată că data de la care se calculează termenul de 15 zile de formulare a contestației în anulare împotriva acestei decizii este data pronunțării deciziei, respectiv data de 12.06.2014. Prezenta cale de atac de atac de retractare a fost formulată la data de 16.09.2014, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin.2 teza a II-a Cod procedură civilă.
Față de cele menționate, se constată că excepția tardivității formulării contestației în anulare de către contestatorii D. N. și D. R. este fondată, urmând să fie admisă, iar calea extraordinară de atac promovată respinsă, pe cale de consecință. Ca urmare a respingerii contestației în anulare pe excepția procesuală de procedură a tardivității, nu va mai fi analizată admisibilitatea acestei căi de atac, raportat la motivele acesteia, întemeiate pe art. 318 Cod procedură civilă.
Întrucât, urmare a respingerii contestației în anulare pe excepția tardivității, contestatorii au calitatea de părți căzute în pretenții, aceștia vor fi obligați, în baza art.274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată generate de stadiul procedural al căii extraordinare de atac de retractare și efectuate de intimata Z. E., constând în onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardivă contestația în anulare promovată de recurenții D. N. și D. R., domiciliați în comuna R., ., împotriva deciziei civile nr. 430/RC din 12.06.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Z. I. E., domiciliată în comuna R., ..
Obligă contestatorii D. N. și D. R. să plătească intimatei-intimate Z. E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. L.F. – 16.12.2014
Tehnored. C.A. – 19.12.2014
2 ex.
Recurs: A.-M. U.; M. C.; D. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 693/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 547/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
