Pretenţii. Decizia nr. 693/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 3076/103/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 693/RC
Ședința publică din 04.12.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. V., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr. 63/RC din 04.02.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații O. V., domiciliat în comuna B., ., și B. N., domiciliat în comuna Farcașa, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este contestație în anulare;
- procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
Instanța constată că intimatul B. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă și rămâne în pronunțare pe excepția nulității contestației în anulare pentru netimbrare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 63/RC din 04.02.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 20.08.2014, contestatorul B. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.63/RC din 04.02.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. N. și O. V..
În motivarea contestației în anulare (f.4 ds.) contestatorul a susținut că decizia contestată este rezultatul unei erori materiale, cu privire la cantitatea de fân și la calitatea acestuia, prin interpretarea greșită și a termenului literal „împrăștiat”.
Astfel, prin decizia contestată s-a admis în parte recursul intimatului B. N. și s-a modificat sentința civilă 514/30 mai 2013 a Judecătoriei Bieaz, în sensul că a fost obligat la plata sumei de 700 de lei, reprezentând contravaloarea fânului presupus a fi distrus, de pe un teren care ar fi aparținut intimatului B. N..
Pentru a reține întinderea prejudiciului, instanța a admis ca reper, în exclusivitate, afirmațiile intimatului care a fost interpelat în acest sens, fără a avea un suport probatoriu adecvat, care să confirme simplele susțineri. De asemenea, instanța face trimitere, pentru a se stabili prejudiciul, la procesul-verbal încheiat la data de 31 august 2012 de către un delegat din partea Primăriei și la declarațiile de martori. Se mai reține de către instanță că funcționarul public (fără a avea nici o atribuție legală în acest sens, fără a se efectua fotografii) atestă că existau șapte căpițe de fân pe proprietate, din care șase era împrăștiate (fără a se afirma că au fost degradate, deteriorate, aduse în stare de întrebuințare: ci doar că erau împrăștiate. Termenul folosit de funcționar nu lasă loc de interpretări, întrucât nu s-a constatat efectiv un prejudiciu material, ci faptul că fânul din căpițe era pe pământ, ceea ce conduce la ideea că intimatul putea să îl strângă, fără a mai avea alte pretenții.
Cu toate acestea, în calculul presupusului prejudiciu, instanța ia în considerare declarații de martori, care vin în contradictoriu cu mențiunile procesului-verbal, căruia chiar instanța îi dă o forță probantă superioară.
Deși instanța afirmă că numărul de căpițe va fi luat în considerare în funcție de acest înscris (deci 7 căpițe, din care 6 împrăștiate), totuși ia în considerare declarația lui B. D., dar nici pe aceasta în mod corect, întrucât instanța reține că din cele șase căpițe, trei au fost distruse total și trei parțial, în procent de 50%.
Nu există în dosarul cauzei nici o aproximare în acest sens și nu înțelege de ce instanța reține că trei căpițe au fost distruse total dacă funcționarul public, care s-a deplasat la două zile de la incident, a constatat o împrăștiere a fânului și nu o degradare. Această constatare nu atestă nici un fel de distrugere, de aducere atingere a calității fânului și nici a cantității.
Nu a fost luată în considerare declarația lui Ț. I., care atestă că erau șase căpițe, din care două stricate, în contradicție cu B. D., care arată că erau 8-9 căpițe distruse, din care 3-4 parțial (în contradicție chiar cu procesul-verbal indicat mai sus). De asemenea, aprecierea instanței conform căreia de pe suprafața de 0,54 ha s-ar mai fi putut strânge cel puțin o căpiță de fân este cel puțin hazardată atât timp cât nu s-a efectua o expertiză agricolă în acest sens și nu există alte probe ia dosarul cauzei.
Totodată, se impune a remarca și faptul că terenul de pe care s-a păscut nu îi aparține intimatului B. N., ci lui T. V.. Astfel, din adeverința de rol nr.3456/18.07.2014 eliberată de Primăria ., rezultă că T. V. are în rol o suprafață de 5000 mp teren fânețe în pct. Pârâul M., așa cum rezultă, de altfel, și din declarația dată de acesta în fața notarului public.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.318 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatorul a depus copia deciziei civile nr.63/RC din 04.02.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, adeverința nr.3456/18.07.2014 și declarația autentificată sub nr.592 din 18.07.2014 de BNP Artemizia L..
Intimatul B. N., legal citat, a formulat întâmpinare (f.30-32 ds.) prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, în primul rând pe excepție, ca tardiv formulată iar în situația respingerii excepției, respingerea ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației în anulare, se arată faptul că contestatorul a introdus contestația în anulare la data de 20.08.2014, iar executarea silită a început la data de 18.07.2014, deci la mai mult de o lună de zile de la data începerii executării silite, astfel încât cererea formulata de către contestator este tardiv formulată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare, se consideră că cererea este inadmisibilă, deoarece argumentele invocate de contestator nu se circumscriu motivelor expres și limitativ prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, respectiv în cauză nu se poate pune problema unor erori materiale, ci motivele invocate de către contestator sunt simple nemulțumiri cu privire la soluția data cererii în recurs.
Potrivit dispozițiilor legale in materie, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare în condițiile dispozițiilor articolului 318 Cod de Procedură Civilă, între altele și atunci când soluția dată a fost consecința unei greșeli materiale. Legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, și nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța de recurs a stabilit situația de fapt.
În sensul art.318 Cod procedură civilă, greșeala materială constituie o eroare de ordin procedural a cărei gravitate a determinat pronunțarea unei soluții evident greșite. Textul nu permite reluarea judecății atunci când una dintre părți este nemulțumită de modul în care a fost rezolvat fondul problemelor deduse judecății. În atare ipoteză, nu este vorba de o greșeală materială, ci de o nemulțumire de fond a contestatorului.
Astfel, în motivarea contestației în anulare, contestatorul arată că instanța a apreciat în mod greșit probele, în cauză fiind vorba despre o greșeală materială cu privire la cantitatea și calitatea de fân distrus, respectiv împrăștiat. Or, o astfel de motivare nu se încadrează pe motivele strict și limitativ prevăzute de lege pentru o astfel de cale extraordinară de atac, ci constituie de fapt nemulțumiri ale contestatorului cu privire la soluția dată de instanța de recurs, iar ceea ce încearcă contestatorul prin prezenta cerere este, în realitate, un recurs la recurs, ceea ce este total inadmisibil, toată motivarea acestuia fiind de fapt motive de netemeinicie a hotărârii, care nu nicio legătură cu temeiul de drept invocat.
Mai mult decât atât, prin modalitatea în care acesta își expune nemulțumiri dă dovadă în continuare de rea-credință, acesta menționând chiar faptul că „fânul din căpițe era pe pământ (deci recunoaște prejudiciul) ceea ce conduce la ideea că intimatul putea să îl strângă fără a mai avea alte pretenții.”
De asemenea, contestatorul mai arată că instanța de recurs nu a luat în considerare întreg materialul probator, ci a luat în considerare doar declarația martorului B. D., or acest lucru este contrazis chiar de către motivarea instanței de recurs care arată faptul că „chiar martorul Ț., audiat la solicitarea pârâtului, confirmă faptul că în zona în care se află terenul reclamatului, a văzut la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 2012, câteva vite și un taur de la stâna pârâtului și că taurul i-a stricat 2 căpițe reclamantului”. Rezultă deci că instanța de recurs, a avut în vedere, la pronunțarea soluției, întreg materialul probator, astfel încât susținerile contestatorului sunt lipsite de fundament.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește proprietarul terenului, ambii martori, cât și delegatul de la Primăria Farcașa menționează faptul că fânul stricat a fost de pe terenul său, fiind cunoscut în comunitatea locală ca proprietar al acelui teren, astfel încât susținerile contestatorului făcute în aceasta fază procesuală nu prezintă relevanță cu atât mai mult cu cât acestea sunt înscrisuri efectuate pro causa, situația expusă fiind una cu totul nouă; nu s-a făcut vorbire despre acest aspect nici la instanța de fond, dar nici în recurs, iar dacă într-adevăr terenul ar fi fost al numitului T. V., așa cum în mod greșit se susține, și dacă a închiriat terenul contestatorului, cu siguranță că acest aspect ar fi fost arătat în ambele faze procesuale.
Or, acest lucru întărește cu atât ideea că numitul B. V., cu rea-credință încearcă să prezinte o cu totul altă situație, se încearcă o reinterpretare a probelor administrate în dosarul de fond, tocmai motivat de faptul ca instanța de recurs a dat o soluție nefavorabilă acestuia.
Prin urmare, nici una din criticile formulate de contestator nu poate fi încadrată în una din cele două ipoteze prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, ci toate apărările invocate vizează fondul cauzei, modul în care instanța de recurs a analizat și interpretat probele, însuși contestatorul arată că hotărârea instanței de recurs ar fi rezultatul unei greșeli materiale care ar consta, în opinia sa, în interpretarea greșită a termenului „împrăștiat” dar și cu privire la cantitatea de fân și calitatea acestuia.
Greșeala materială presupune invocarea și constatarea săvârșirii de către instanța de recurs a unor greșeli formale, involuntare, și nu a unor greșeli de judecată care să vizeze aprecierea greșită a probelor, astfel încât contestația formulată este inadmisibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.242 al.2, art.318 și art.320 alin.2 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus fotocopia cererii de începere a procedurii executării silite formulată la data de 18.07.2014.
Intimatul O. V., legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la contestația în anulare dedusă judecății.
Întrucât contestatorul a anexat cererii, în dovedirea îndeplinirii obligației de timbrare, fotocopia chitanței . nr.3161 din 08.09.2014 (f.17 ds.), ce confirmă plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în contul bugetului local al comunei B., jud.N., pentru termenele de judecată din data de 06.11.2014 și 04.12.2014, tribunalul a pus în vedere contestatorului, prin citațiile comunicate la adresa domiciliului legal, să depună originalul chitanței de plată a taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Întrucât contestatorul B. V. nu a făcut dovada îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa în termenul defipt, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației în anulare, excepție de procedură, absolută și peremptorie, în virtutea prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, cu privire la care reține următoarele:
Dispozițiile art.33, art.34 al.2 și art.36 din O.U.G. nr.80/26.06.2013 – privind taxele judiciare de timbru, stabilesc că taxa de timbru se plătește anticipat iar dacă aceasta nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții, suma pe care o are de achitat. Neîndeplinirea obligației de plată, până la termenul stabilit de către instanță, se sancționează cu anularea cererii.
Totodată, potrivit art.26 alin.1 din același act normativ, pentru formularea contestației în anulare se datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
În cauză, tribunalul reține că nu sunt incidente dispozițiile art.28 și art.29 din O.U.G. nr.80/2013, respectiv contestația în anulare dedusă judecății nu este promovată împotriva unei hotărâri judecătorești ce a soluționat o acțiune sau o cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.
Întrucât contestatorul a anexat cererii, în dovedirea îndeplinirii obligației de timbrare, doar fotocopia chitanței . nr.3161 din 08.09.2014 (f.17 ds.), ce confirmă plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în contul bugetului local al comunei B., jud.N., tribunalul i-a adus la cunoștință obligația de a depune la dosar originalul respectivei chitanțe confirmative a taxei judiciare de timbru precum și sancțiunea incidentă pentru ipoteza neîndeplinirii obligației stabilite de instanță.
Potrivit dispozițiilor art.40 al.1 din O.U.G. nr.80/2012: ” Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru”, al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.”
Prin urmare, serviciul specializat din cadrul unității administrativ teritoriale în care titularul unei cereri adresate instanțelor judecătorești își are domiciliul sau reședința remite acestuia, la momentul încasării sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, o dovadă a respectivei plăți ce poate fi reprezentată de o chitanță de încasare în numerar sau de un ordin de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.
Aceste măsuri au fost impuse cu titlu de necesitate pentru evitarea situațiilor în care justițiabilii se folosesc de copii xerox sau fotocopii ale chitanțelor fiscale sau ordinelor de plată prin care se confirmă plata unor taxe judiciare de timbru pentru timbrarea unor acțiuni/cereri diferite ce sunt supuse unor taxe judiciare de timbru distincte.
În aceste condiții, tribunalul reține că o copie xerox/fotocopie a oricărui instrument de plată al unei taxe judiciare de timbru nu întrunește exigențele noțiunii de „dovadă” a achitării respectivei taxei, astfel că lipsa instrumentului de plată certificat pentru conformitate de către organul prestator al serviciului de încasare a sumei reprezentând taxa judiciară de timbru echivalează cu lipsa dovezii achitării taxei și, pe cale de consecință, cu neîndeplinirea obligației de timbrare.
Prin urmare, cum neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, instanța va admite excepția netimbrării invocate din oficiu și, în temeiul dispozițiilor art.33, art.34 al.2 și art.36 din O.U.G. nr.80/26.06.2013 coroborate cu art. 295 al.1 teza 2 Cod procedură civilă, va anula ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul B. V. împotriva deciziei civile nr.63/RC din 04.02.2014 pronunțară de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga contestatorul B. V. să plătească intimatului B. N. cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, respectiv onorariul avocatului ales, în cuantum de 350 lei (f.20 și 34 ds.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul B. P. V., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr. 63/RC/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul_, în contradictoriu cu intimații O. V., domiciliat în comuna B., ., și B. N., domiciliat în comuna Farcașa, ..
Obligă contestatorul să plătească intimatului B. N. suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.12.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. A.M.U. – 09.01.2015
Tehnored. C.A. – 09.01.2015
2 ex.
Recurs: E. O.; B. C.; C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 694/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
