Contestaţie la executare. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 3764/279/2013
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20.05.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/AC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- B. C. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat deintimații D. I. și D. R., ambii domiciliați în R., .. 318 Bis, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4255 din data de 13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu intimata-contestatoare F. V..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.05.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 20.05.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
I. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4255 din data de 13.11.2013 a Judecătoriei Piatra-N., a fost admisă în parte contestația la executare formulată de petenta F. V. în contradictoriu cu intimații D. I. și D. R., dispunându-se anularea în parte a încheierii nr. 170/20.05.2013, precum și a somațiilor ulterioare emise de Biroul Executorului Judecătoresc C. C. în dosarul de executare nr. 170/2013, în sensul diminuării onorariului de executare de la 5.570 lei la 2.500 lei și a cotei de TVA aferente de la 1336,8 lei la 600 lei.
S-a respins cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-N. sub nr._, la data de 25.04.2013, petenta F. V. a formulat, în contradictoriu cu intimații D. I. și D. R., contestație împotriva executării silite a deciziei civile nr. 140/AC/2012 din data de 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul N., definitivă și irevocabilă începând cu data de 16.04.2013. Totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
La solicitarea instanței, în cadrul procedurii verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, contestatoarea a depus la dosarul cauzei precizări prin care a învederat că solicită suspendarea executării pentru a efectua plata către D. I. și D., cu condiția ca aceștia să facă dovada deschiderii unui cont comun pentru virarea sumei și să i se comunice contul bancar.
La data de 24.05.2013, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o nouă cerere intitulată contestație la executare prin care a precizat că solicită suspendarea executării silite a procesului verbal de executare încheiat în dosarul nr. 170/2013, care nu i-a fost comunicat, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de executare sau, în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora întrucât sunt nejustificat de mari. Reiterează faptul că a dorit și dorește să îndeplinească de bună voie dispozițiile deciziei civile.
Contestatoarea a depus la data de 26.06.2013 o nouă cerere, prin care a învederat că formulează pe calea ordonanței președințiale contestație la executare. A solicitat anularea somației prin care a fost notificată să achite suma de 7.166,80 lei compusă din 6.906,8 lei, diferență debit și 260 lei cheltuieli de executare. Învederează că suma reprezintă, în proporție de 100%, onorariul executorului judecătoresc, deși cheltuielile de executare au fost plătite de contestatoare. Mai arată că, negăsind înțelegere din partea creditorilor, a depus suma de 69.408 lei datorată acestora în contul pus la dispoziție, precum și suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de executare și precizează că onorariul solicitat de executorul judecătoresc este nelegal.
Prin cererea formulată la data de 25.09.2013,contestatoarea a arătat că înțelege să renunțe la solicitarea privind suspendarea executării silite.
Totodată, prin precizarea formulată la termenul de judecată din data de 25.09.2013, aceasta a învederat că debitul principal este executat și, în consecință, înțelege să conteste cheltuielile de executare reprezentate de onorariul executorului judecătoresc.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 140/AC/11.06.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, contestatoarea debitoare a fost obligată să plătească intimaților creditori suma de 64.065 lei reprezentând echivalentul a 15.000 euro la cursul de 4,2710 lei/euro existent la data de 16.09.2011, precum și suma de 5.343 reprezentând cheltuieli de judecată la fond și apel.
Deoarece aceasta nu și-a îndeplinit de bună voie obligația, a fost demarată împotriva sa executarea silită, prin cererea formulată la data de 1.04.2013, în dosarul nr. 170/2013 al B. C. C.. Potrivit încheierii pronunțate la data de 30.04.2013 de către Judecătoria Piatra-N. în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită, creditorii fiind autorizați să treacă la executarea silită a sumei de 69.408 lei. Pe parcursul soluționării prezentei contestații la executare și după efectuarea actelor specifice procedurii executării silite de către executorul judecătoresc, la data de 23.05.2013, debitoarea a consemnat în contul creditorilor suma urmărită în cuantum de 69.408 lei, potrivit recipisei de consemnare nr.BREL_/23.05.2013.
Prin încheierea nr. 170/20.05.2013 emisă de B. C. C., au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 7.106,8 lei, constând în 20 lei - taxe de timbru, 5.570lei - onorariul executorului judecătoresc, 1336,8 lei - TVA aferent onorariului și 180 lei cheltuieli de executare.
Așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul cauzei, coroborate cu mențiunile contractului încheiat între executorul judecătoresc și creditorii intimați, aceștia au achitat integral onorariul perceput de către B. C. C..
În raport de dispozițiile art. 669 alin. 2 și 3 C.proc.civ. și ale art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000, de activitatea executorului din dosarul de executare nr. 170/2013, care a constat în solicitarea de încuviințare a executării, emiterea somațiilor, a adreselor către OCPI - Biroul de Carte Funciară R. privind comunicarea bunurilor imobile ale debitoarei și înscrierea somației în cartea funciară, instanța a apreciat că suma de 5.570 lei cu titlu de onorariu, la care se adaugă suma de 1336,8 lei-TVA aferent onorariului, este disproporționat de mare.
Astfel, prin raportare la durata procedurii și la activitatea efectiv desfășurată, instanța a reținut că demersurile efectuate nu justifică suma impusă prin procesul-verbal, limita maximă evocată având în vedere toate impedimentele care pot interveni pe parcursul demarării executării silite, fiind necesar să se creeze un just echilibru între munca depusă și remunerarea acesteia.
În aceste condiții, instanța a apreciat că suma de 2.500 lei la care se adaugă cota de TVA aferentă de 600 lei, întrunește condițiile de proporționalitate între activitatea desfășurată de executor și valoarea rezonabilă a acesteia avându-se în vedere totodată și faptul că, prin amânarea executării benevole a hotărârii judecătorești, contestatoarea și-a asumat probabilitatea impunerii obligației de achitare a cheltuielilor eferente executării silite.
În consecință, s-a dispus anularea în parte a încheierii nr. 170/20.05.2013, precum și a somațiilor ulterioare emise de Biroul Executorului Judecătoresc C. C. în dosarul de executare nr. 170/2013, în sensul diminuării onorariului de executare de la 5.570 lei la 2.500 lei și a cotei de TVA aferente de la 1.336,8 lei la 600 lei, reținând totodată că nu au fost contestate și celelalte cheltuieli de executare menționate în respectiva încheiere.
În considerarea dispozițiilor art. 451 Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține că aceștia au calitatea de părți căzute în pretenții.
II. Calea de atac
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții D. I. și diaconu R., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Dispunând reducerea onorariului executorului, instanța a făcut o dublă greșeală: a aplicat greșit OMJ nr. 2550/2006 în locul Legii nr. 188/200 și, pe de altă parte, a inclus TVA – ul în suma stabilită cu titlu de onorariu, ceea ce contravine legii.
Ordinul menționat a fost modificat implicit prin OUG nr. 144/2007 (ulterior și cu o forță juridică superioară), care prevede că, pentru creanțe cuprinse între 50.000 și 80.000 lei, onorariul maxim este de 5.000 lei, plus 3% din ce depășește 50.000 lei.
Executorul a respectat întocmai dispozițiile Legii nr. 188/2000, în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, onorariul fiind stabilit la suma de 5.570 lei, sub limita maximă legală, fără a include și TVA – ul.
Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de OMJ nr. 2550/2006, din moment ce un act normativ ulterior a modificat implicit acest plafon (OUG nr. 144/2007), iar instanța nu putea interveni prin a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare.
Onorariul fiind calculat în limitele legale nu poate fi disproporționat de mare față de munca depusă de executor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Intimata F. V. a depus întâmpinare (filele 15-16), solicitând respingerea apelului pentru următoarele motive:
În temeiul dispozițiilor art. 667 C.proc.civ., instanța poate să cenzureze sumele plătite cu titlu de onorariu pentru actele de executare, în funcție de cele efectiv îndeplinite.
În termen de 48 de ore de la data când a luat cunoștință de somație, a consemnat suma datorată la CEC, la dispoziția creditorilor. A dorit mereu rezolvarea pe calea amiabilă a litigiului, fiind dispusă să achite suma în fața unui mediator.
Or, având în vedere munca depusă de executor, nu se justifică acordarea onorariului maxim stabilit, suma stabilită de prima instanță având o valoare rezonabilă.
III. Soluția instanței de apel
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Dispunând reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 5.570 lei la 2.500 lei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 669 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cu care:
„…în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
În speță, somația de executare a fost emisă la data de 20.05.2013, punându-i-se în vedere debitoarei să achite, în termen de 48 de ore, următoarele sume de bani:
- 64.065 lei debit stabilit prin titlul executoriu;
- 5.343 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel;
- 5.570 lei onorariul executorului judecătoresc;
- 1.336,8 lei TVA aferent onorariului;
- 180 lei cheltuieli de executare și 20 lei taxe judiciare.
La data de 23.05.2013, debitoarea a achitat în contul executorului judecătoresc suma totală de 69.608 lei, pentru care a fost somată (foaia de vărsământ ./_ – fila 46 dosar fond), mai puțin onorariul executorului judecătoresc și TVA – ul aferent, contestate în prezenta cauză.
Obligația fiind îndeplinită în termenul stabilit, onorariul nu mai putea fi suportat de debitoare în cuantumul maxim prevăzut de lege, cum fusese stabilit de executor, ci proporțional cu activitatea depusă de acesta.
Sub acest aspect, prima instanță a avut în vedere actele îndeplinite până la momentul plății, respectiv solicitarea de încuviințare a executării, emiterea somațiilor, a adreselor către OCPI - Biroul de Carte Funciară R. privind comunicarea bunurilor imobile ale debitoarei și înscrierea somației în cartea funciară, apreciind corect că suma de 5.570 lei cu titlu de onorariu este disproporționat de mare.
În fapt, nu a fost nevoie de organizarea de licitații, de popriri sau alte forme de executare silită, îndeplinirea obligațiilor având loc în faza incipientă a executării. În aceste condiții, suma de 2.500 lei (plus TVA – ul aferent) la care s-a oprit prima instanță este rezonabilă, reprezentând aproape jumătate din cuantumul maxim prevăzut de lege.
Apelanții sunt în eroare când susțin că instanța s-a raportat la o altă limită maximă a onorariului executorului judecătoresc decât cea prevăzută de lege la momentul înregistrării cererii de executare silită.
Nu această limită a fost contestată, ci s-a solicitat de către debitoare aplicarea dispozițiilor de favoare mai sus arătate (art. 669 alin. 2 C.proc.civ.), ca urmare a executării obligației în termenul prevăzut în somație.
În această ipoteză, legea obligă la asigurarea unei proporționalități între onorariul perceput de executorul judecătoresc și activitatea depusă până la momentul plății, instanța dând eficiență acestei dispoziții legale la cererea expresă a contestatoarei.
Deci, onorariul nu a fost redus pentru că ar fi depășit limita maximă prevăzută de lege, nici nu include TVA – ul, care este calculat și perceput separat, ci ca urmare a îndeplinirii imediate de către debitoare a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Pentru considerentele expuse, reținând caracterul nefondat al criticilor formulate, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul, dar și cererea intimatei de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a făcut dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimații D. I. și D. R., ambii domiciliați în R., .. 318 Bis, județul N.,împotriva sentinței civile nr. 4255/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei-contestatoare F. V. de obligare a apelanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. O. B. C. L. R.
Red. B. C./20.06.2014
Tehnored. L. R./11.07.2014
Ex.5
Fond R. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 693/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
