Fond funciar. Decizia nr. 4/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-01-2012 în dosarul nr. 4/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.4/RC
Ședința publică din 09.01.2012
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | - judecător |
S. D. | - judecător | |
D. M. | - judecător | |
F. R. | - grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenta-intimată C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, împotriva sentinței civile nr.633 din 5.04.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul-petent Borfalău N., domiciliat în satul Neagra, ., intimata C. locală Tașca pentru aplicarea legilor fondului funciar și intimatele-interveniente P. M. și R. I., domiciliate în ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-petent Borfalău N., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs, al II - lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterii.
Intimatul-petent Borfalău N. arată că intervenienta P. M. este paralizată, iar R. I. este plecată din țară; Mai arată că toate înscrisurile, în dovedirea cererii, procurate de la Arhivele Naționale, precum și cele solicitate de instanță sunt depuse la dosarul de la B..
Dezbaterile s-au declarat închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 15.03.2010 petentul Borfalău N. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. și C. locală Tașca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârii nr. 7965/15.01.2010, emisă de prima intimată, prin care a fost respinsă cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren forestier formulată de mătușa sa, M. I..
În motivare a arătat că mătușa sa, care a decedat fără descendenți direcți, a reiterat, la data de 03.03.3009, cererea de constituire a dreptului de proprietate pe care o formulase la data de 26.07.2007, prin care solicitase atribuirea în proprietate a suprafeței de teren de mai sus, în calitate de moștenitoare a defunctului ei soț, M. P..
A mai arătat că acesta din urmă – care înainte de a fi înfiat de M. T. se numea M. P. – a participat la cel de-al doilea război mondial, astfel cum reiese din Adeverința nr. M/3804/07.11.1994, eliberată de Unitatea Militară_ Pitești. Din acest motiv mătușa sa era îndreptățită, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, să i se atribuie suprafața de teren forestier solicitată, pe care soțul ei trebuia să o primească în baza Legii nr. 187/1945.
A mai arătat că în tabelul cu persoanele îndreptățite la împroprietărire întocmit în baza Legii nr. 187/1945, soțul mătușii sale nu figurează înscris ca deținând vreo suprafață de teren, astfel că era îndreptățit să i se atribuie un lot tip de 5 ha teren.
În Hotărârea Comisiei județene N. nr. 7965/15.01.2010 s-a apreciat că cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de mătușa sa ar fi tardivă, însă Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen în acest sens, astfel că se aplică principiul din adagiul latin ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Prin sentința civilă nr. 633 din 05.04.2011 Judecătoria B. a admis în parte plângerea, a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren cu vegetație forestieră și a anulat, în privința acestuia, hotărârea contestată.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, prevede că au vocație la constituirea dreptului de proprietate persoanele fizice împroprietărite în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în baza Legii nr. 187/1945, înscrise în tabelele nominale întocmite în acest sens, precum și persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, însă au fost omise de la împroprietărire din diverse motive.
A mai reținut că petentul are vocație succesorală după defunctul M. P., care la rândul său a fost veteran de război – fapt dovedit cu adeverința eliberată de arhivele militare – și că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost introdusă în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din Codul civil, care ce se aplică în lipsa unui termen special prevăzut de Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prima instanță a mai constatat și că autorul invocat întrunește condițiile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 187/1945, cu precizarea că, în lipsa registrului de rol agricol aferent anului 1945, se poate prezuma că terenul înscris în registrul agricol din anii 1950 corespunde cu cel deținut în anul 1945.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata C. județeană N., care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât petentul nu îndeplinește cerințele Legii nr. 212/2008 pentru acordarea de teren forestier, respectiv faptul că autorul M. P. ar fi luptat pe front și că ar fi fost îndreptățit, potrivit Legii nr. 187/1945, la acordarea suprafeței de teren forestier solicitate.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Intimata C. locală Tașca a depus întâmpinare (filele 13 - 14) în care a arătat că recursul este neîntemeiat deoarece, din înscrisurile depuse de petent reiese că autorul M. P. a luptat pe front și chiar a fost avansat la gradul de sergent pe câmpul de luptă.
A mai menționat și că, în condițiile în care un mare număr de persoane din zona de munte a beneficiat deja de reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren forestier, a refuza acest drept altor persoane aflate în aceeași situație ar constitui într-adevăr o discriminare din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului și practicii în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Modificarea adusă prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, prin Legea nr. 212/2008, a fost în sensul includerii, în categoria persoanelor beneficiare, a persoanelor care dovedesc cu acte, emise de arhivele militare, că au luptat în cel de al doilea război mondial și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru a fi împroprietărite.
Autorul M. P. îndeplinește condiția de a fi luptat în al doilea război mondial deoarece, din Adeverința nr. M/3804/07.11.1994, eliberată de Unitatea Militară_ Pitești (fila 18 dosar fond) reiese că în perioada 01.03.1944 - 25._ a fost concentrat în cadrul Batalionului fix regional N., care a fost operativ în perioada 11.04._44, iar autorul a fost avansat, pentru fapte de arme, la gradul de sergent la data de 11.04.1944.
Cum însă, în extrasul din tabelul cu persoanele îndreptățite la împroprietărire din . baza Legii nr. 187/1945 (fila 13 dosar fond) acest autor figurează înscris, fără a i se atribui vreo suprafață de teren, reiese că situația acestuia a fost, la vremea respectivă, analizată, și s-a considerat că, deși nu deținea teren în proprietate, nu i se poate acorda vreo suprafață de teren.
Din acest motiv nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 36 din Legea nr. 1/2000 privind omiterea autorului M. P., din diferite motive, de la împroprietărirea efectuată în baza Legii nr. 187/1945, deoarece, așa cum s-a arătat, procedura prevăzută de Legea nr. 187/1945 a fost epuizată în privința acestuia.
De altfel, nici actualele prevederi legale nu dispun acordarea, către persoanele prevăzute la art. 36 din Legea nr. 1/2000, a lotului tip de 5 ha, ci a acelor suprafețe pe care autorii invocați le-ar fi putut primi efectiv dacă, în epocă, Legea nr. 187/1945 ar fi fost aplicată până la capăt.
Aceasta deoarece, din prevederile Legii nr. 187/1945 și ale regulamentelor de aplicare a acestei legi, reiese că înfăptuirea reformei agrare nu se rezuma la o simplă operație aritmetică de stabilire a diferenței de teren necesară până la lotul tip de 5 ha, urmată de punerea efectivă în posesie cu această suprafață, ci presupunea înainte de toate determinarea suprafeței de teren aflate la dispoziția comisiei de împroprietărire (art. 14 din lege) și stabilirea persoanelor care se încadrau în acele categorii ce aveau întâietate la împroprietărire (art. 12 din lege).
Reiese că exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Tribunalul mai reține și faptul că soluția primei instanțe, de admitere în parte a plângerii pentru suprafața de 0,50 ha teren forestier, s-a bazat pe niște presupuse mențiuni ale registrului de rol agricol din anul 1950, fără ca un astfel de document să existe la dosar.
Se mai reține și greșita referire a primei instanțe la termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 din Codul civil pentru depunerea cererilor de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care, deși Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un astfel de termen, el nici nu era necesar. Aceasta întrucât Legea nr. 1/2000 este un act normativ ce explicitează procedura de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel că termenul de depunere a cererii este cel de 90 de zile prevăzut de art. IV din Legea nr. 169/1997, care se socotește de la . Legii nr. 212/2008 – respectiv de la 02.11.2008 – și care se împlinește la data de 30.01.2009.
În raport de această dată, cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată la 03.03.3009 de numita M. I., mătușa petentului, în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, este și tardivă, fapt reținut de altfel în art. 1 alin. 2 din Hotărârea Comisiei județene N. nr. 7965/15.01.2010.
De asemenea, Tribunalul constată că, prin respingerea cererii numitei M. I. pentru constituirea dreptului de proprietate, petentul, în calitate de moștenitor legal al acesteia, nu este discriminat în raport de persoanele care au formulat în termen cererile de constituire a dreptului de proprietate, și în privința cărora erau îndeplinite cerințele art. 36 din Legea nr. 1/2000.
P. considerentele de fapt și de drept ce preced, Tribunalul va admite recursul intimatei C. județeană N., în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul respingerii plângerii petentului Borfalău N..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 633/5.04.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul-petent Borfalău N., domiciliat în satul Neagra, ., intimata C. locală Tașca pentru aplicarea legilor fondului funciar și intimatele- interveniente P. M. și R. I., domiciliate în ..
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată plângerea petentului B. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. Pt. D. S., aflată în CO F. R.
semnează Președintele Tribunal,
L. F.
D. M.
Red./tehnored./D.Mg/18.01.2012;
Tehnored. F.R./24.01.2012;
Fond: M. O.-G.; 3ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 27/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 13/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
