Fond funciar. Decizia nr. 27/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 27/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 247/2005 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/RC
Ședința publică din 12.01.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – președintele tribunalului
G. B. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1401 din 07.06.2011 a Judecătoriei Târgu N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - petente U. A., domiciliată în comuna V., .. 569, județul N., C. Gh. M., domiciliată în ., C. Gh. V., domiciliată în comuna V., ., județul N., și T. Gh. E., domiciliată în Târgu N., ., nr. 37, județul N., și intimata - intimată C. L. V. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în ., având ca obiect plângere la Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele - petente U. A., C. M., C. V. și T. E., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 247/2005;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a procedat la identificarea intimatelor - petente C. M. (C.I. seria_), C. V. (C.I. . nr._) și T. E. (B.I. . nr._).
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Intimatele-petente U. A., C. M., C. V. și T. E. arată că hotărârea instanței de fond este corectă și solicită menținerea acesteia.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1401 din 07.06.2011 a Judecătoriei Târgu N. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ petenta U. A. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 8605/2010, solicitând în contradictoriu cu intimatele C. locală V. N. de aplicare a legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei V. N., în calitatea lor de moștenitori ai defunctului G. Ghe. G..
În motivare a arătat că autorul său a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit. „a" și „b" din Legea nr. 187 din 23 martie 1945, fiind îndreptățit a i se constitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren, pe care nu l-a mai primit în posesie.
La . prevederilor Legii nr. 212 din_ a solicitat acest teren, făcând dovada îndreptățirii lor la constituire, cu certificatul eliberat pe numele autorului lor de către Ministerul Apărării Naționale - U.M._ Pitești, cerere pe care intimata comisia locală de fond funciar a admis-o prin hotărârea nr. 19/28.07.2010, dar comisia județeană a invalidat-o, prin hotărârea mai sus arătată.
În dovedirea cererii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia au depus la dosar: dovada comunicării hotărârii contestate, tabelul nominal cuprinzând persoanele împroprietărite prin Legea nr. 187/1945, tabel în care este înscris defunctul G. Ghe. G. cu suprafața de 5 ha, Hotărârea nr. 8605/2010 a Comisiei județene, acte de stare civilă și sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defunct.
În completarea probatoriului petenta a solicitat atașarea la dosarul cauzei a documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Pentru ultimul termen de judecată petenta și-a precizat cererea solicitând a se reține calitatea de petente ce solicită restituirea terenului după autorul comun și a celorlalte moștenitoare legale ale defunctului sus menționat, respectiv a numitelor T. E., C. V., C. M..
În termen legal intimata C. locală V. N. de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate și a arătat că este de acord cu cererea petenților.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat prin întâmpinare că cererea de constituire a dreptului de proprietate este tardiv formulată, deoarece termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 este aplicabil doar persoanelor fizice menționate la art. I pct. 1, iar pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, precum și a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă.
S-a atașat întâmpinării documentația care a stat la baza emiterii hotărârii sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 1401 din 07.06.2011 Judecătoria Târgu N. a admis plângerea precizată formulată de petenții U. Ghe. A., C. Ghe. M., C. Ghe. V. și T. Ghe. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Comunală V. N. de aplicare a legilor fondului funciar, ambele prin reprezentanții legali și, în consecință, a anulat în parte Hotărârea nr. 8605/23.12.2010 a Comisiei Județene N. și a stabilit dreptul de proprietate al petenților pentru suprafața de 5 ha, teren cu vegetație forestieră pe raza comunei V. - N., județul N.. Prin aceeași sentință civilă s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în motivare următoarele:
Cu privire la excepția tardivității formulării de către petenți a cererii de constituire a dreptului de proprietate, invocată de C. Județeană prin Hotărârea nr. 8605/2010, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată pe următoarele considerente: petenții au solicitat constituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 212/2008, potrivit căreia introducerea cererii este condiționată de obținerea de la M.A.N. U.M._ Pitești a certificatului din care să rezulte că autorul petenților a luptat pe front, lege care nu stabilește un termen în care poate fi formulată cererea de constituire a dreptului de proprietate.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că autorul petenților, defunctul G. Ghe. G., a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit. „a" și „b" din Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prevederi care au statuat: „mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha, și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.” Din analiza textului de lege instanța de fond a apreciat că rezultă indubitabil că suprafața totală la care se refera legiuitorul este de 5 ha, teren în care se include și cel deținut la data împroprietăririi.
Ca modificare legislativă în materia fondului funciar, instanța de fond a reținut Legea nr. 212/Mof. 737/30.X.2008, care modifica art. 36 din Legea 1/2000 astfel: „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietăriți, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri”. Această modificare conferă vocație la împroprietărire autorilor (sau urmașilor) care fac dovada participării la al doilea război mondial, chiar dacă nu sunt trecuți sau nu sunt găsiți în tabelele de împroprietărire. Deci, situația din acest dosar a fost expres prevăzută într-o lege și rezolvată favorabil. Desigur, această nouă reglementare trebuie interpretată în sensul că instituie implicit repunerea în termen a petenților interesați, altfel ea nu ar avea nici o aplicabilitate.
Cât privește categoria de folosință a terenului cuvenit, prima instanță a reținut că la nivelul comunei V. N. nu există disponibile terenuri arabile, ci doar terenuri cu vegetație forestieră. Întrucât în . disponibil este doar cu vegetație forestieră, iar legiuitorul a avut în vedere împroprietărirea efectivă a celor în drept, instanța a admis plângerea petentului, în temeiul art. 2 din Legea nr. 187/1945, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat și completat prin Legile nr. 193/2007 și nr. 212/2008 și art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, a anulat în parte Hotărârea nr. 8605/2010 a Comisiei Județene N. și a constituit petenților dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei P., județul N.. S-a luat act că în cauză nu s-au efectuat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N. de stabilire a legilor fondului funciar. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în aplicația ECRIS la instanța de fond, respectiv sub nr._ .
În recursul declarat intimata a arătat că, prin cererea formulată, petenții consideră că se încadrează la a treia categorie de persoane precizate în art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, respectiv cele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Având în vedere condițiile necesar a fi îndeplinite pentru a interveni aplicarea Legii nr. 187/1945, intimata consideră că, deși petenții au făcut dovada faptului că autorul lor a luptat pe front, nu au prezentat probe care să demonstreze că respectivul autor ar fi fost persoană îndreptățită la reconstituire pentru teren cu vegetație forestieră, deoarece nu se face dovada că ar fi deținut teren dintr-o astfel de categorie; ca atare, instanța de fond putea să dispună, cel mult, constituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, iar nu reconstituirea dreptului de proprietate, în acest caz devenind incidente prevederile art. III alin. 1 litera a punctul v.i. ce sancționează cu nulitatea absolută orice act de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere în favoarea persoanelor ce nu au deținut anterior suprafețe din această categorie. Pe de altă parte, nu pot fi ignorate nici dispozițiile art. 34 din Codul Silvic, conform cărora terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
Chiar dacă Legea nr. 212/2008 face referire și la posibilitatea acordării de terenuri cu vegetație forestieră, în opinia intimatei, de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată de art. 36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul la împroprietărire prin aplicarea Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a mai atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, cărora li se propuseseră terenuri din această categorie de folosință.
Susține intimata că într-o asemenea situație s-au regăsit doar persoanele cărora li s-a propus împroprietărirea cu terenuri cu vegetație forestieră expropriate din zona Valea Trotușului, județul Bacău, și din domeniul forestier Hangu aparținând moștenitorilor defunctului M. D. S..
Întrucât petenții nu se află în niciuna dintre situațiile reglementate de Legea nr. 212/2008, care să justifice reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră, solicită intimata să se admită recursul declarat și să se modifice în totalitate sentința atacată în sensul respingerii plângerii petenților ca neîntemeiată.
În drept recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 punctul 6 și 9 și art. 3041 Cod Procedură Civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Petenta intimată U. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât la instanța de fond au făcut toate dovezile care să ateste că autorul lor îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit, precum și a faptului că acesta a avut calitatea de luptător pe front. Mai invocă petenta că la momentul apariției Legii nr. 187/1945 autorul lor nu deținea alte terenuri în proprietate, întrucât nu avea rol agricol propriu, pe care și l-a deschis abia în anul 1947, când s-a căsătorit și și-a întemeiat propria gospodărie, aspect ce a solicitat să fie confirmat și de Arhivele Naționale, ce au comunicat însă că nu dețin registrele agricole ale comunei V. din perioada 1945-1948. În măsura în care instanța de control judiciar consideră că dovezile prezentate în acest sens nu sunt suficiente, solicită petenta a se dispune amânarea judecății pentru a depune răspunsul la noua solicitare cu care a revenit către Arhivele Naționale.
În considerarea dispozițiilor art. 129 alin. 5, cu referire și la art. 305 Cod Procedură Civilă, tribunalul a dispus completarea probatoriului administrat în cauză cu dovezi referitoare la: rolul agricol al defunctului G. Ghe. G., situația cererilor de reconstituire după acest autor în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, tabelul persoanelor propuse la împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945 și la borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole întocmit în urma recensământului din anul 1948.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis, dar pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Petenta U. A. s-a adresat la data de 28.11.2008 Comisiei locale V. – N. de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, reconstituirea dreptului de proprietate după autorul său G. Ghe. G., ce a avut calitatea de luptător pe front și care la momentul apariției Legii nr. 187/1945 nu deținea terenuri în proprietate, fiind în aceste condiții îndreptățită să i se atribuie suprafața de 5 ha (vezi cererea de la fila 18 dosar fond).
Prin Hotărârea nr. 8605/23.12.2010 C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins această cerere motivat de faptul că petenta nu a făcut dovada calității de luptător pe front a autorului său și nici a îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945, cererea având totodată și caracter tardiv.
Această hotărâre emisă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se impunea a fi menținută de instanța de fond ce în mod greșit a admis plângerea petenților, astfel cum a fost precizată, dar pentru alte considerente decât cel invocate de recurentă în prezenta cale de atac, considerente ce se impun în raport cu probele noi administrate în recurs.
Astfel, temeiul de drept al cererii de reconstituire formulată de petenta U. A. a fost reprezentat de dispozițiile Legii nr. 212 /2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, prin care s-a introdus o nouă categorie de beneficiari ai restituirilor asupra terenurilor ce au făcut obiectul Legii nr. 187/1945, și anume persoanele omise din tabelele de împroprietărire care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de acest din urmă act normativ.
Prin urmare, numai această categorie de persoane poate beneficia de prevederile Legii nr. 212/2008, prin modificarea dispozițiilor art. 36 legiuitorul neurmărind să repună în discuție drepturile persoanelor vizate inițial de textul legal în cauză, și anume persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, respectiv persoanele fizice îndreptățite la împroprietărire în baza tabelelor nominale întocmite în aplicarea Legii nr.187/1945, acestea din urmă fiind ținute să-și valorifice drepturile lor în condițiile și termenele prevăzute de actele normative anterior citate, cu referire și la Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 193/2007.
Ori din înscrisurile anexate în recurs a reieșit că autorul petentei U. A. a figurat înscris pe ,,Tabloul cu locuitorii din . drept la împroprietărire, conform Reformei Agrare din anul 1945, la categoria I” (vezi filele 26-27 recurs), autoritățile competente la acel moment stabilind conform respectivului document că sus numitul, indiferent de calitatea sa de luptător pe front, nu era îndreptățit la atribuirea vreunei suprafețe de teren în baza Legii nr. 187/1945.
Însă de esența prezentei cauze este faptul că autorul petentei, numitul G. Ghe. G., deși a avut calitatea de luptător pe front, nu a fost omis în procesul de aplicare a Legii reformei agrare din anul 1945, astfel încât în cazul său nu pot avea incidență dispozițiile Legii nr. 212/2008, intrând în categoria persoanelor înscrise în tabelele cu persoanele propuse la împroprietărire cu privire la care s-a verificat de autoritățile competente de la acea dată îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 187/1945, stabilindu-se, după cum s-a arătat anterior, că nu i se cuvine nicio suprafață de teren.
Prin urmare, pretinsele drepturi conferite sus numitului autor ori succesorilor acestuia de art. 36 din Legea nr. 1/2000 trebuiau valorificate încă de la momentul apariției acestui act normativ, în cazul său nefiind aplicabile prevederile Legii nr. 212/2008 pentru considerentele anterior expuse.
Față de aspectele anterior reținute, de natură a învedera caracterul nefondat la al cererii petentei U. A. de restituire a suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră și implicit al plângerii formulată de aceasta împotriva Hotărârii nr. 8605/23.12.2010 emisă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, tribunalul constată că nu se mai impun a fi cercetate celelalte motive invocate prin cererea de recurs referitoare la nulitatea actului de restituire asupra unui teren din categoria pădure și imposibilitatea constituirii dreptului de proprietate asupra unui teren din această categorie de folosință.
În această situație tribunalul conchide în sensul că emiterea Hotărârii nr. 8605/23.12.2010 de către C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și numai printr-o interpretare și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 în forma modificată introdusă de Legea nr. 212/2008 instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată plângerea petenților, astfel cum a fost precizată la ultimul termen de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 ale art. 30411 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul respingerii plângerii petentelor U. A., C. Gh. M., C. Gh. V. și T. Gh. E. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1401/07.06.2011 a Judecătoriei Târgu N., în contradictoriu cu intimatele - petente U. A., domiciliată în comuna V., .. 569, județul N., C. Gh. M., domiciliată în ., C. Gh. V., domiciliată în comuna V., ., județul N., și T. Gh. E., domiciliată în Târgu N., ., nr. 37, județul N., și intimata - intimată C. L. V. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în ., și, în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții U. Ghe. A., C. Ghe. M., C. Ghe. V. și T. Ghe. E. împotriva Hotărârii nr. 8605/23.12.2010 emisă de intimata C. județeană N., în contradictoriu cu C. comunală V. pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. G. B., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. G.Bt. – 16.02.2012
Tehnored. C.A. – 17.02.2012
2 ex.
Fond: L. M. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 850/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 4/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
