Fond funciar. Decizia nr. 585/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 585/RC
Dosar nr._ - nulitate absolută titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 585/RC
Ședința publică din 09.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind soluționarea, în fond, după casarea sentinței cu reținere spre judecare, a acțiunii civile formulată de reclamanta P. V. M., domiciliată în comuna P., ., în contradictoriu cu pârâtele L. Z., domiciliată în Târgu N., Fdt. Zorilor, nr. 2, județul N., C. L. P. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect nulitate absolută titlu de proprietate.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 63/RC din 23.01.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanta P. V. M. împotriva sentinței civile nr.1537 din 29.06.2011 a Judecătoriei Târgu N. pronunțată în contradictoriu cu pârâții B. C. Z., L. Z., B. M., C. L. P. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv a fost casată în totalitate hotărârea de primă instanță și a fost reținută cauza în vederea rejudecării acesteia în fond.
P. a dispune în acest sens, Tribunalul N. a reținut că, deși prin decizia civilă de casare nr. 175/RC din 23.02.2010 a aceleași instanțe s-a arătat că pârâta B. Z. nu are calitate procesuală pasivă, și cu toate că în rejudecare reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată ca pârâte pe cele două comisii de fond funciar și pe numitele L. Z. și B. M., instanța de rejudecare a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu L. Z. și B. Z., deși aceasta din urmă nu mai avea calitatea de parte în proces.
Tot astfel, deși prin Certificatul de moștenitor nr. 203/31.10.2006 L. Z. și B. M. au efectuat un partaj voluntar asupra terenurilor înscrise în Titlul de proprietate nr. 43/700/18.01.1999, în urma căruia terenul în litigiu a revenit moștenitoarei L. Z., instanța de rejudecare nu a manifestat nici ea rol activ pentru a verifica dacă, în aceste circumstanțe, moștenitoarea B. M. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu în ultimul rând, este de observat că lui P. D. V., defunctul soț al reclamantei, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mică decât cea cu care s-a înscris în C.A.P. și într-o perioadă când Legea nr. 18/1991 nu prevedea obligativitatea retrocedării terenurilor pe același amplasament.
În același timp, lui B. C. I., tatăl pârâtelor L. Z. și B. M., i s-a reconstituit dreptul de proprietate după aproximativ 7 ani și pentru o suprafață de teren mai mare decât cea cu care s-a înscris în C.A.P., în condițiile în care actualele dispoziții ale art. 3 alin. 1 lit.a pct.ii) din Legea nr. 169/1997 sancționează cu nulitatea absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia în termen legal, și care erau libere la data solicitării.
Instanța de rejudecare nu a verificat aplicabilitatea acestor dispoziții în speță, ci a preluat în mod necritic date din raportul de expertiză întocmit de expertul A. F. și, în condițiile în care concluziile acestuia erau opuse expertizei efectuate în primul ciclu procesual de expertul M. G., nu a încercat să explice de ce a dat credibilitate primului expert, și nici nu a căutat să concilieze pozițiile acestuia.
În consecință, rejudecarea efectuată a fost superficială, fără a se intra practic în cercetarea fondului, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I și ale art. 312 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă, ce impun admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Având însă în vedere că, în speță, casarea intervine pentru a doua oară pentru același motiv, au fost avute în vedere exigențele art. 312 alin. 61 din codul de procedură civilă în conformitate cu care, în astfel de situații, tribunalele rejudecă în fond cauza.
După casarea cu reținere în vederea rejudecării cauzei în fond, a fost administrată proba cu o nouă expertiză topografică întocmită de expert B. V. (f.159-161, 189), iar, la solicitarea instanței, C. L. P. a comunicat o . relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.58-63,83-86,99, 130-137,171-175 ds.). De asemenea, experții topografi A. F. și M. G. au comunicat instanței, la cerere, opiniile lor cu privire la concluziile divergente reținute prin cele două rapoarte de expertize efectuate cu prilejul judecării cauzei în fond, după prima casare cu trimitere în vederea rejudecării fondului către prima instanță (f.66, 88,89,94,95 ds.).
La termenul de judecată din data de 20.02.2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor-pârâte B. Z. și B. M. invocată din oficiu și, în consecință, s-a dispus scoaterea din cauză a celor două intimate întrucât nu au avut calitatea de părți la judecarea litigiului în fond.
Prin încheierea de ședință din data de 01.11.2012 a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamanta P. V. M. sub forma scutirii de la plata onorariului de expertiză topografică stabilit în sarcina sa, iar prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012 a fost admisă și cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de pârâta L. Z. sub aceeași formă a scutirii de la plata onorariului de expertiză topografică stabilit în sarcina sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și întreg probatoriul administrat în cauză, Tribunalul reține că acțiunea promovată de reclamanta P. M. este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, ulterior clarificată sub aspectul cadrului procesual pasiv, reclamanta P. V. M. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 43/700 din 18.01.1999 având ca titular pe autorul pârâtei L. Z., numitul B. C. I., în sensul radierii terenului arabil în suprafață de 3.600 m.p., situat în extravilanul satului Rădeni, ., în sola 7 .>
În susținerea demersului său judiciar, reclamanta a susținut că autorul pârâtei, numitul B. C. I., nu a avut niciodată în proprietate terenul în litigiu în suprafață de 3.600 m.p., iar acesta s-a aflat în posesia sa neîntreruptă începând cu anul 1991 și până în vara anului 2008, când a fost deposedată în mod ilegal de către pârâtă. În condițiile în care terenul în litigiu a fost dobândit în proprietate de către soțul său, în prezent decedat, P. D.V., și l-a stăpânit cu titlu de proprietară începând cu anul 1991, înscrierea în titlul de proprietate al fratelui B. C. I. este nelegală, în condițiile în care părinții lor l-au înzestrat pe acesta cu teren situat în punctul Porcărie Corlați, dar într-o suprafață mult mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate contestat.
În acest sens, Tribunalul reține că, pentru a se analiza legalitatea înscrierii terenului în litigiu în titlul de proprietate emis autorului pârâtei, ar trebui să se rețină prioritar și imperativ dovada existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestuia. Or, tocmai această dovadă reclamanta nu a făcut-o.
Afirmația acesteia că posesia îndelungată și netulburată a suprafeței de teren în litigiu o îndreptățește să solicite radierea acesteia din titlul de proprietate emis autorului pârâtei nu justifică existența unui interes legitim în promovarea unei cereri având ca obiect verificarea legalității unui titlul de proprietate emis unui terț, în procedura legilor fondului funciar, câtă vreme reclamanta nu are recunoscut un drept propriu de proprietate asupra acesteia.
Într-o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes. În acest context, trebuie examinat în primul rând interesul legitim al reclamantei de a cere constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis autorului pârâtei, interes justificat numai dacă are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, astfel, nu are nici un folos practic în urma anulării titlului emis autorului pârâtei pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are, la rândul său, un drept asupra terenului.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada faptului că a urmat procedura prealabilă a reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, respectiv nu a contestat în instanță hotărârea Comisiei Județene N. nr. 23/19.07.1991 prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale P. de reconstituire în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,91 ha teren, ce a format obiectul cererii sale de reconstituire formulată după . legii nr.18/1191 (f.22 ds. fond).
Din conținutul cererii de reconstituire nr. 649 din 12.03.1991 reiese că reclamanta P. V. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,91 ha teren, cu care defunctul său soț P. D. V. s-a înscris în fostul C.A.P. din localitate. Întreaga suprafață de teren solicitată prin cererea de reconstituire a fost validată, sens în care s-a și întocmit și procesul-verbal de punere în posesie din data de 17.04.2006 (f.136 ds.), în care a fost înscrisă suprafața de 9.900 m.p. teren arabil, situat în extravilanul satului Rădeni, ., în punctul „Porcărie”, în sola 7, parcelele 39D/15 și 36/1, ce este stăpânită în prezent de către reclamantă, conform constatărilor personale ale expertului topograf, necontestate de reclamantă.
În condițiile în care, potrivit mențiunilor din Registrul Agricol din perioada colectivizării 1959-1963 (f.5 ds. fond) având ca titular pe defunctul soț al reclamantei P. D. V., rezultă, fără putință de tăgadă, că în punctul „C. 8-35” (actual „Porcărie”) familia acestuia deținea o suprafață de 0,99 ha teren arabil, diferența 0,92 ha fiind situată în punctul „V. . a putea obține recunoașterea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren, în punctul „C. 8-35” (actual „Porcărie”) decât cea menționată în rolul agricol și în cererea de înscriere în fostul C.A.P. din localitate, reclamanta era ținută să conteste în instanță hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,91 ha teren sau să formuleze o nouă cerere de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra terenului litigios, în temeiul legilor nr.169/1997, nr.1/2000 și nr.245/2005, legi care au repus persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, demers pe care însă reclamanta nu a înțeles să-l inițieze.
Împrejurarea că, în fapt, reclamanta P. M. stăpânește în punctul „C. 8-35” (actual „Porcărie”) o suprafața de 13.118 m.p. teren, cu 3218 m.p. mai mult decât suprafața de teren asupra căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condițiile legislației funciare (respectiv 9.900 m.p.), aspect constatat de către expertul topograf B. V. cu prilejul efectuării măsurătorilor la fața locului (f.159-162 ds.), nu o îndreptățește să obțină constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietar emis autorului pârâtei în sensul radierii unui teren asupra căruia nu are recunoscut dreptul de proprietate în condițiile legii.
Prin urmare, se impune a reține că pentru terenul în suprafață de 3.600 m.p. reclamanta nu a făcut dovada că a respectat procedura prealabilă obligatorie reglementată de dispozițiile art.51 - art.53 din Legea nr.18/1991 republicată, procedură ce presupune formularea în termen legal a cererii de reconstituire prevăzută de art.9 - art.13 din actul normativ anterior menționat, urmată de soluționarea acesteia la nivelul Comisiei Locale P. printr-o propunere care să fie validată sau invalidată prin hotărârea emisă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu art. 51 din lege.
Relativ la argumentele reclamantei în sensul că emiterea titlului de proprietate contestat nu a fost precedată de operațiuni de măsurare și punere efectivă în posesie, tribunalul reține că operațiunile de delimitare în teren a unei suprafețe și de stabilire a vecinătăților acesteia, operațiuni care trebuie să preceadă punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea unei persoane interesate, nu pot avea în vedere decât acea suprafață în întinderea pentru care cel în cauză a obținut recunoașterea prealabilă a dreptului de proprietate, cu mici diferențe în plus sau în minus, ce intră în categoria marjei de toleranță la măsurătoare, ceea ce nu poate fi cazul în acțiunea de față unde vorbim de un teren în suprafață de 3.600 m.p. ce se solicită să fie radiat din titlul de proprietate emis autorului pârâtei.
De altfel, din analiza înscrisurilor primare componente ale documentației prealabile emiterii titlului de proprietate nr. 43/700 din 18.01.1999, rezultă că autorul pârâtei, numitul B. C. I., a deținut, împreună cu familia, în perioada colectivizării 1959-1963, în punctul „Corlaț 8-25” suprafața totală de 1,62 ha teren, din care 1,43 ha teren arabil și 0,19 ha teren fânețe, iar în prezent, în același punct, pârâta L. Z. stăpânește efectiv o suprafață de 10.191 m.p., cu 6.009 m.p. mai puțin decât în Registrul Agricol din perioada 1959-1963 și cu 5.909 m.p. mai puțin decât are înscris în titlul de proprietate .
În condițiile în care pârâta stăpânește în punctul „Corlaț 8-25” o suprafață de teren mai mică decât cea declarată de autorul său în rolul agricol din perioada colectivizării și decât cea înscrisă în titlul de proprietate, fapt confirmat de măsurătorile efectuate de expertul topograf desemnat în cauză, tribunalul apreciază că nu se poate trece la analizarea aspectului de fond al îndreptățirii reclamantei la stăpânirea legitimă a terenului în litigiu, decât în condițiile dovedirii parcurgerii procedurii prealabile obligatorii la care am făcut anterior referire, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația în care instanțele de judecată ar dispune, în mod direct, cu depășirea competențelor date prin lege, asupra îndreptățirii persoanelor fizice de a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul legilor fondului funciar.
P. considerentele expuse, tribunalul nu poate concluziona decât asupra legalității titlului de proprietate contestat în cauză, cât și a caracterului nefondat al acțiunii deduse judecății, sens în care va respinge în consecință.
Având în vedere împrejurarea că reclamanta este parte căzută în pretenții, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art.274 al.1 Cod de procedură civilă și ale art.18 și art.19 al.1 din OUG nr.51/2008, sens în care va obliga reclamanta să plătească pârâtei cheltuielile de judecată dovedite a fi fost efectuate în cauză, reprezentând onorariu apărător calificat în cuantum de 500 lei dovedit cu chitanța . nr._ din 25.04.2013 (f.204 ds.), cât și statului suma de 350 lei reprezentând onorariu expertiză topografică de la plata căreia pârâta a fost scutită ca urmarea a admiterii cererii de acordare ajutor public judiciar prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012, urmând ca suma reprezentând cheltuielile procesuale avansate de către stat în beneficiul reclamantei, respectiv onorariu expertiză topografică în cuantum de 350 lei, de la plata căreia a fost scutită prin încheierea de ședință din data de 01.11.2012, să rămână în sarcina statului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. M., domiciliată în comuna P., ., împotriva sentinței civile nr. 1537 din 29.06.2011 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele L. Z., domiciliată în Târgu N., Fdt. Zorilor, nr. 2, județul N., C. L. P. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Obligă recurenta-reclamantă P. M. să plătească intimatei-pârâte L. Z. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Obligă recurenta-reclamantă P. M. să plătească statului suma de 350 lei, reprezentând onorariu expertiză topografică de la plata căruia a fost scutită intimata-pârâtă L. Z. prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012.
Cheltuielile procesuale avansate de către stat în beneficiul recurentei-reclamante reprezentând onorariu expertiză topografică, în cuantum de 350 lei, de la plata căruia a fost scutită prin încheierea de ședință din data de 01.11.2012, rămân în sarcina acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. A.M.U. – 05.08.2013
Tehnored. C.A. – 07.08.2013
2 ex.
Fond: V. A.
| ← Servitute. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
