Fond funciar. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1105/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1105 RC
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1105/RC din 11.11.2013 |
Ședința publică din 11.11.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de pârâții C. locală Poiana Teiului pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. comunei Poiana Teiului – ambii având sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 499 din 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I. – domiciliat în . P. V., județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant S. I. asistat de doamna avocat M. M. B., lipsind reprezentanții recurenților-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – obligația de a face;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către intimatul-reclamant S. I., întâmpinare la motivele invocate de recurenții-pârâți în susținerea căii de atac, împreună cu dovezile comunicării înscrisului către recurenții-pârâți; alăturat, a fost depusă împuternicirea avocațială ./_/2013 emisă de Cabinetul avocatului M. M. B. și chitanța onorariu avocațial . nr. 1323/16.10.2013.
După referatul grefierului, doamna avocat M. M. B. depune la dosar confirmarea de primire emisă de Poșta Română, în dovedirea comunicării întâmpinării către recurenții-pârâți.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor, pe excepție și pe fond.
Având cuvântul, doamna avocat M. M. B., pentru intimatul-reclamant S. I., solicită respingerea cererii de repunere în termen, având în vedere că efectuarea concediului de odihnă de către consilierul juridic nu este o împrejurare mai presus de voința părților, care să justifice formularea unei astfel de cereri. De altfel, în perioada în care consilierul juridic a fost în concediu, recurenții au formulat propuneri de amplasamente în dosarele de împroprietărire, deci puteau formula și recurs.
Cu privire la excepția tardivității, solicită apărătorul intimatului-reclamant admiterea acesteia, având în vedere că la data de 06.09.2013 a fost comunicată hotărârea instanței de fond, iar ultima zi în care putea fi atacată sentința judecătoriei era 24.09.2013 și nu 25.09.2013 – dată la care a fost expediat, prin fax, recursul.
Pe fondul cauzei, apreciază că recursul este nefondat, solicitând respingerea acestuia și învederând instanței că, de fapt, autoritatea locală are o atitudine ostilă față de cei care își revendică drepturile în instanță.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 05.02.2013 reclamanții B. G., P. Z., P. Alixandrina, P. M., C. Reasilvia, V. I., T. V., V. A., A. I. G., Ferastăoru Aftanasă, A. M., P. V., P. V., P. A., B. H., B. G., I. Joana, T. M., T. I., P. S., B. M. și F. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. comunei Poiana Teiului, județul N., și C. locală Poiana Teiului pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligarea pârâtei să îi pună în posesie cu anumite suprafețe de teren, precum și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că fiecare dintre ei a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenuri forestiere, care au fost respinse prin hotărâri emise de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Împotriva acestor hotărâri au formulat plângeri, ca au fost admise în mod irevocabil de către Judecătoria B., astfel că în sarcina pârâților s-a născut obligația de a solicita Ocolului Silvic G. să le pună la dispoziție terenurile necesare punerii lor în posesie.
După nenumărate demersuri pe lângă pârâți, li s-a înmânat prima pagină a Hotărârii Comisiei județene N. nr. 9426/10.04.2012 prin care s-au stabilit măsuri pentru punerea în executare a acestor hotărâri, din care nu reieșeau însă ce măsuri s-au luat, și li s-a spus că aceasta reprezintă punerea lor în posesie.
În drept au invocat prevederile art. 64 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Prin încheierea din data de 05.02.2013 Judecătoria B. a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul S. I. și formarea dosarului care a fost înregistrat la aceeași instanță sub numărul_ din 05.02.2013, în care, în calitate de pârâți, să figureze aceleași persoane ca și în dosarul inițial.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 499 din 23.05.2013 Judecătoria B. a admis acțiunea reclamantului și i-a obligat pe pârâți să îl pună pe reclamant în posesie cu suprafața de 3,28 ha teren cu vegetație forestieră conform sentinței civile irevocabile nr. 1779 din 12.11.2010, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._ .
De asemenea, prin aceeași hotărâre pârâtul P. comunei Poiana Teiului, județul N., în calitatea sa de președinte al Comisiei locale Poiana Teiului, a fost obligat să îi plătească reclamantului suma de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă și integrală a obligației, precum și suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 499 din 23.05.2013 au formulat recurs, prin cereri separate, pârâții P. comunei Poiana Teiului și C. locală Poiana Teiului și care au solicitat, în prealabil, în temeiul art. 103 din Codul de procedură civilă, repunerea lor în termenul de declarare a recursului, motivat de faptul că d-na G. - P. G., consilierul juridic al comunei Poiana Teiului, județul N., a fost în concediu de odihnă în perioada 05.09._13, când li s-a comunicat și această hotărâre, iar la data aprobării concediului de odihnă nu au știut că li se vor comunica atât de multe hotărâri împotriva cărora să trebuiască să formuleze cereri de recurs.
Pe fondul cererilor de recurs au solicitat admiterea acestora și modificarea sentinței recurate în sensul exonerării de plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată deoarece au acționat cu bună credință la punerea în executare a dispozițiilor sentinței civile irevocabile nr. 1779 din 12.11.2010.
Cererile de recurs sunt scutite de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Intimatul - reclamant S. I. a depus întâmpinare (f. 27 - 28) prin care a solicitat respingerea atât a cererilor de repunere în termenul de declarare a recursului, cât și a recursurilor propriu - zise, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând cu precădere cererile de repunere în termenul de declarare a recursului, Tribunalul constată că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 103 alin. 1 din codul de procedură civilă „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Motivul invocat de recurenți, respectiv că în perioada comunicării sentinței atacate consilierul juridic al comunei Poiana Teiului, județul N., a fost în concediu de odihnă, din care s-a întors după expirarea termenului de recurs, nu constituie o împrejurare mai presus de voința acestora deoarece aveau posibilitatea fie să îl recheme la serviciu pe consilierul juridic, fie să angajeze un avocat pentru redactarea cererilor de recurs.
Prin împrejurare mai presus de voința părții interesate să exercite o cale de atac împotriva unei hotărâri se înțelege acea situație obiectivă care are drept consecință imposibilitatea absolută a părții de a-și exercita acest drept în termenul prescris de lege. Atunci când partea, procedând de o altă manieră, are posibilitatea să își exercite dreptul în termenul prevăzut de lege – ca în cazul de față – atunci nu se mai poate vorbi de o împrejurare mai presus de voința ei, astfel că devin aplicabile dispozițiile primei teze a art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă privitoare la decăderea părții din dreptul de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii.
P. aceste considerente Tribunalul va respinge ca neîntemeiate cererile recurenților de repunere în termenul de exercitare a recursului împotriva sentinței civile nr. 499 din 23.05.2013 și va respinge ca tardive aceste recursuri.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, ca părți căzute în pretenții, recurenții cor fi obligați în solidar să îi restituie intimatului - petent cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat în recurs, constând în onorariul apărătorului său.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiate cererile de repunere în termenul de declarare a recursului formulate de intimații P. comunei Poiana Teiului și C. locală Poiana Teiului pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Respinge ca tardive recursurile declarate de intimații P. comunei Poiana Teiului și C. locală Poiana Teiului pentru aplicarea legilor fondului funciar împotriva sentinței civile nr. 499 din 23.05.2013 a Judecătoriei B..
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatului‑petent S. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. D. Mg. 20.11.2013;
Thred. R.C. 22.11.2013
2 ex; Fond: C.M.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul NEAMŢ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1213/2013.... → |
|---|
