Fond funciar. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 12 RC
Dosar nr._ | Fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/RC din 19.01.2015
Ședința publică din 19.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de constatare a perimării recursului declarat de reclamantul S. D. Ș. – domiciliat în municipiul București, .. 45, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 783 din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatele C. locală B. – cu sediul în ., C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N. și Instituția P. județului N. – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 974 din 20.03.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Tîrgu N. a admis excepția ridicată din oficiu și a declarat nulă plângerea prin care, la data de 7.01.2012, petentul S. D.‑Ș. a chemat în judecată pe pârâtele C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Instituția P. – județul N., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu acestea, să se dispună anularea Hotărârii nr. 9065/11.11.2011, prin care C. județeană N. a validat Hotărârea nr. 1/6.01.2011 a Comisiei comunale B. de fond funciar.
Plângerii, care nu a fost semnată de petent și căreia nu i‑au fost anexate niciun fel de înscrisuri, nu a fost motivată în fapt, iar drept temei juridic au fost invocate, generic, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997 și „alte dispoziții legale incidente în cauză“.
La solicitarea petentului, în temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s‑a acordat un termen de judecată în vederea pregătirii apărării, însă, la termenul stabilit, judecătorul fondului a constatat că toate părțile, deși legal citate, nu s‑au prezentat în instanță, pentru a‑și exprima poziția procesuală, dar și că cererea de chemare în judecată este, în continuare, nesemnată și nemotivată, acest din urmă aspect punând cele două comisii de fond funciar intimate în imposibilitatea de a formula întâmpinare.
În aceste condiții, dat fiind faptul că petentul nu a depus la dosar delegația de asistență și/sau reprezentare juridică întocmită în baza contractului nr._/16.02.2012, încheiat cu avocat D. C. (despre care face vorbire în cererea de amânare transmisă prin fax, la data de 21.02.2012 – fila 9 dosar fond), la termenul din 20.03.2012, prima instanță a ridicat, din oficiu, excepția nulității plângerii deduse judecății, excepție pe care, examinând‑o în condițiile art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, a găsit‑o întemeiată și a admis‑o ca atare, prin raportare la dispozițiile art. 133 din același cod, potrivit cărora, „Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea“ [alin. (2)].
Cum, însă, în cauza de față, petentul nu s‑a prezentat la niciunul dintre termenele acordate și nici nu a acoperit în vreo altă modalitate acest viciu procedural, judecătorul a făcut aplicarea alin. (1) al art. 133 din cod, care statuează, cu caracter sancționator și imperativ, că „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă“, dispunând în consecință.
Comunicată la data de 2.04.2012, în termenul prevăzut de art. 303 din codul de procedură civilă (la 17.04.2012, data poștei), sentința civilă astfel pronunțată a fost recurată de petent, care a susținut că a fost citat pentru primul termen de judecată fără să i se pună în vedere că are de îndeplinit vreo obligație procedurală, pentru ca, ulterior, să nu mai primească nicio altă citație.
A mai arătat recurentul că, deși încă de la primul termen de judecată s‑a observat lipsa semnăturii sale de pe cerere, nu i‑a fost pus în vedere să complinească această lipsă, astfel cum impun prevederile art. 133 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și că, chiar dacă dispozițiile L. nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor (M. reformă a Justiției) sunt în sensul că se prezumă a cunoaște termenele de judecată ulterioare și partea căreia „personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s‑a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată…“ [art. 153 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin pct. 18 din Legea nr. 202/2010], dacă se stabilesc în sarcina părții anumite obligații, atunci ea trebuie citată cu mențiunea corespunzătoare, ceea ce, în cauză, nu s‑a întâmplat.
Subliniind faptul că, prin modul trunchiat și eronat în care judecătorul fondului a interpretat dispozițiile art. 133 din Codul de procedură civilă, i‑au fost încălcate dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului la aceeași instanță, în vederea continuării judecății.
În drept, au fost invocate art. 304 pct. 9 și art. 304^1 Cod procedură civilă.
Verificând susținerile recurentului, prin raportare la actele dosarului de fond, tribunalul a constatat că, într‑adevăr, pentru termenul de judecată din 21.02.2012, petentul a fost citat fără nicio mențiune (dovada de îndeplinire a procedurii de citare – fila 5 dosar), dar că el a trimis o cerere de amânare pentru angajarea unui avocat și pregătirea apărării. Însă, pentru termenul acordat în acest scop la data de 20.03.2012, părțile nu au mai fost citate și, în lipsa lor, fără a le aduce la cunoștință și a pune în discuție excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, pe considerentul lipsei semnăturii titularului, a admis‑o ca fiind întemeiată.
Cum, procedând astfel, instanța de fond, deși le‑a menționat în motivarea sentinței, a ignorat prevederile art. 133 (2) din Codul de procedură civilă, prin aceasta, încălcând petentului, în mod neîndoielnic, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, prevăzute și garantate de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) din cod, dispunând în sensul solicitat de recurent.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria R. sub nr._, judecat în fond și soluționat prin sentința civilă nr. 783 din 26.03.2013, prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta Instituția P. – județul N., față de care a respins pe această excepție plângerea reclamantului S. D.‑Ș., și a respins ca neîntemeiată aceeași plângere, prin care, la data de 7.01.2012, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. comunală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, să se dispună anularea Hotărârilor nr. 9065/11.11.2011 a Comisiei județene N. și nr. 1/6.01.2011 a Comisiei comunale B..
Reclamantul și‑a motivat plângerea arătând că, deși a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul teren ce a aparținut bunicii sale, M. V. C., situat în ., însoțită de înscrisurile doveditoare necesare, respectiv formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului autoarei și procesul‑verbal din 2.03.1949 al Direcției gospodăriilor agricole de stat, cererea sa a fost respinsă de C. județeană N., prin hotărârea contestată.
La data de 14.09.1945, Comisiunea de Plasă pentru Reforma Agrară a emis Hotărârea de expropriere a autoarei sale pentru suprafața de 224 ha teren, din care 221 ha teren arabil și 3 ha teren grădină, lăsându‑i acesteia în proprietate suprafața de 30 ha teren, compusă din 12 ha aferente conacului și parcului și 18 ha teren arabil. Potrivit hotărârii acestei comisii, a fost, de asemenea, exceptată de la expropriere și suprafața de 10 ha teren reprezentând sola Poiana Oretea, supusă regimului silvic. Cum prin hotărârile administrative date i‑au fost respinse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut bunicii sale, petentul a solicitat desființarea lor și repunerea lui în drepturile cuvenite în calitate de succesor legal al acesteia.
Din analiza probelor administrate, instanța a reținut, în fapt, că, în baza dispozițiilor L. fondului funciar nr. 18/1991, petentul S. D.-Ș. a formulat și depus la Primăria comunei B. cererea înregistrată sub nr. 930/15.03.1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 30 ha teren agricol, situată pe raza satului Broșteni, ., moștenire de la defuncta M. V. C. (fostă S.).
Cererea petentului a fost soluționată favorabil și acestuia, în calitate de descendent al defunctei, i‑au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 6/2056/15.06.2001 pentru suprafața de 10 ha și nr. 6/1561/24.09.2001 pentru suprafața de 20 ha, terenuri cu destinație agricolă, situate pe raza satului Broșteni din . f.73,75). Tot în baza dispozițiilor L. nr.18/1991, petentul a formulat cerere separată pentru reconstituirea dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 20 ha teren agricol provenind din moștenirea defunctei și a fostului ei soț M. V. S., cerere validată de C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin emiterea titlului de proprietate nr. 0259-135/10.04.2001.
Ca atare, petentului i‑a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 50 ha teren, limita stabilită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care stipulează în mod expres că „Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat“. Art. 9, alin.1 din Legea nr. 18/1991 precizează în mod expres că limita de teren pentru o familie vizează suprafața de 50 ha, „indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți“.
Ulterior datei de 30.11.2005 (termenul stabilit prin art. 1 pct. 37 din Titlul VI al L. nr. 247/2005, așa cum a fost modificat prin art. 1 din O.U.G. nr. 127/2005), petentul a formulat o cerere separată, înregistrată la Primăria comunei B. sub nr. 1241/16.10.2010, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de încă 19,59 ha teren, situată pe raza aceleiași localități. În lipsa oricărei precizări din partea solicitantului, comisia a catalogat cererea ca referindu‑se la terenul cu vegetație forestieră deținut anterior de defuncta M. (S.) C. și, după administrarea probelor, a dispus, prin Hotărârea nr. 1/6.01.2011, C. comunală B. de fond funciar a dispus respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, reținând, în mod judicios, că, potrivit Hotărârii nr. 389/14.09.1945 a Comisiei de plasă pentru reforma agrară Secuieni, proprietatea defunctei a fost supusă exproprierii cu privire la suprafața de 224 ha teren, acesteia rămânându-i în proprietate suprafața de 30 ha teren situată pe raza comunei B., județul N..
În aceleași împrejurări, defuncta și‑a declarat intenția de a păstra în proprietate și o suprafață de 30 ha teren situată pe raza comunei Cireșu (Ivănești), județul B. și, atât pentru suprafața de 30 ha teren situată pe raza comunei B., județul N., cât și pentru suprafața de 20 ha teren situată, în prezent, pe raza actualei comune M. V., din județul B., reclamantului-petent i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin emiterea titlurilor nr. 6/2056/15.06.2001 (10 ha) și nr. 6/1561/ 24.09.2001 (20 ha), terenurile având destinație agricolă și fiind situate pe raza satului Broșteni, ., și, respectiv, nr. 0259-135/10.04.2001, pentru suprafața de 20 ha teren cu aceeași destinație, situată pe raza comunei M. V., județul B..
Prin cererea înregistrată la C. locală B. sub nr. 1241/16.10.2010, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 19,59 ha teren moștenire de la aceeași defunctă, fără a indica categoria de folosință și fără a însoți cererea de documente justificative. Deși procedura de citare cu petentul a fost legal îndeplinită, acesta nu s‑a prezentat în instanță spre a‑și exprima nemijlocit poziția procesuală și a formula precizările necesare, și nici nu a solicitat administrarea vreunor probe.
Potrivit Hotărârii nr. 1/6.01.2011, C. comunală B. de fond funciar a propus respingerea cererii, pe considerentul că, potrivit procesului‑verbal încheiat la data de 2.03.1949 privind formularul de evaluare și inventariere a patrimoniului autoarei petentului, de la aceasta a fost preluată suprafața de 49,58 ha teren, din care numai 15,94 ha de pădure defrișată. Conform certificatului nr. 832/14.06.1946 și avizului nr. 52/05.03.1946, din suprafața respectivă, defunctei i‑aufost lăsate în proprietate 30 ha teren agricol, pentru care a și operat reconstituirea, precum și 10 ha supuse regimului silvic, expropriindu‑se, în fapt, doar suprafața de 9 ha de poiană arată, destinată agriculturii. Petentul a solicitat reconstituirea dreptului în baza unui calcul matematic simplu, scăzând, din suprafața de 49,58 ha teren menționată în procesul verbal din 2.03.1049, suprafața reconstituită de 30 ha teren agricol, rămânând o diferență de 19,58 ha teren, el omițând să facă precizarea că o parte covârșitoare din acest teren (15,94 ha) a fost teren cu vegetație forestieră, supus, deci, regimului silvic, și înstrăinat de însăși proprietara lui, în timpul vieții, potrivit contractului de vânzare‑cumpărare nr. 3527/6.11.1946, în aceleași condiții fiind înstrăinată și suprafața de 10 ha teren pădure păstrată inițial de autoare pentru hrana pădurarului, astfel că cererea petentului este neîntemeiată sub aspectul întregii suprafețe de 19,58 ha solicitate.
Având în vedere aceste considerente și constatând că Hotărârea nr. 9065/11.11.2011, prin care C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat Hotărârea nr. 1/6.01.2011 a Comisiei comunale B., respectiv propunerea de respingere a cererii petentului, este legală și temeinică, instanța a dispus respingerea plângerii petentului, cu consecința menținerii celor două hotărâri, spre a‑și produce efectele.
În termenul prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, petentul a recurat sentința civilă astfel pronunțată, cu privire la care a arătat că o consideră nelegală și netemeinică, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulate, astfel cum a fost precizată, pentru considerentele de fapt și de drept prezentate în continuare.
- Dreptul de proprietate al autoarei sale rezultă din cele două înscrisuri de care se face vorbire și în hotărâre, formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului, eliberat de Arhivele Naționale, și procesul‑verbal din 2.03.1949 al Direcției Gospodăriilor Agricole de Stat Broșteni, județul R., eliberat de Direcția județeană N. a Arhivelor Naționale.
La data de 14.09.1945, Comisiunea de Plasă pentru Reforma Agrară a emis Hotărârea de expropriere a autoarei cu suprafața de 224 ha teren, compusă din 221 ha teren arabil și 3 ha teren gradina, lăsându‑i‑se fostei proprietate doar suprafața de 30, compusă din 12 ha conac și parc și 18 ha teren arabil. În urma contestației formulate împotriva hotărârii mai sus indicate, s‑a hotărât exceptarea de la expropriere și a unei suprafețe de 10 ha teren, reprezentată de Poiana Oretea, supusă regimului silvic.
Prin Hotărârea nr. 9065/11.11.2011 emisa de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, de validare a Hotărârii nr. 1/6.01.2011 a Comisiei locale de fond funciar B., i s‑a respins recurentului‑petent cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce a aparținut bunicii sale, C. V. M., expropriată în mod abuziv. Recurentul a precizat că au fost soluționate favorabil toate cererile prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilele – terenuri și clădiri ce au aparținut autoarei (unele imobile fiind restituite în natură, pentru altele existând dosare la ANRP), mai puțin cererea pentru imobilul teren în cauză, deși, din informațiile pe care le deține, există indicii că terenul este disponibil a fi restituit în natura, iar în cel mai rău caz, există, totuși, posibilitatea de a i se atribui, tot în natură, în compensare, o suprafață de teren cu caracteristici similare celor ale terenului preluat de la bunica sa.
- Hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, motivat și de aspectul că se încalcă atât dreptul la proprietate, cât și dispozițiile legale interne, respectiv dispozițiile Constituției și ale L. nr. 18/1991 a fondului funciar – lege de reparație –, precum si dispozițiile convenționale, respectiv dispozițiile Convenției europene a dreptului omului și ale art. 1 din Primul Protocol.
Motivarea hotărârii de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imobilul în cauză este total greșită, câtă vreme există înscrisuri care susțin afirmațiile făcute. Astfel, în mod eronat a reținut instanța de fond că suprafața de teren de 15,94 ha, care ar fi fost înstrăinată prin contractul de vânzare‑cumpărare nr. 3527/6.11.1946, reprezintă parte din suprafața de 19,59 ha revendicată de el.
Este adevărat că această din urmă suprafață a avut destinația de teren forestier, însă, în prezent, este folosită ca pășuni și fânețe, din cauza unei deficitare administrări de către autoritățile locale, așa încât, este nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, care trebuie modificată în sensul solicitat.
La primul termen de judecată în recurs, stabilit pentru data de 10.06.2013, deși legal citate, niciuna din părți nu s‑a prezentat la strigarea pricinii și, cum nici recurentul‑petent, nici comisiile de fond funciar nu au solicitat, în scris, judecarea în lipsă, astfel cum prevede art. 242 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în conformitate cu dispozițiile alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, tribunalul a suspendat judecată, dosarul fiind trimis spre conservare la C. arhivă, unde a rămas până la data de 11.11.2014, iar două zile mai târziu, respectiv la 13.11.2014, cauza a fost repusă pe rol, în vederea perimării.
La termenul de judecată din 19.01.2015 stabilit în acest scop, verificând actele dosarului, tribunalul constată că, de la ultimul act de procedură făcut în cauză (încheierea de suspendare) și până la repunerea dosarului pe rol, din oficiu, au trecut mai mult de 15 luni, astfel că poate interveni stingerea procesului de față, care, din vina recurentului‑petent, a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune procedurală a pasivității acesteia. Totodată, perimarea corespunde intereselor părților și ale administrării justiției și face posibilă evitarea menținerii pe timp îndelungat a unor situații juridice neclare și a aglomerării inutile a instanțelor.
Potrivit art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an“.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării și se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată să stăruie în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa, pe timpul suspendării judecății la cererea părților și, în condițiile legii, pe timpul suspendării de drept a judecății.
Perimarea stinge procesul, lăsând fără efecte actele procesuale făcute de instanță, dar nu stinge dreptul la acțiune, care poate fi exercitat cât timp nu este prescris.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, și cum, în cauză, reclamantul nu numai că nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de suspendare ori de întrerupere a cursului perimării, dar, mai mult, nici măcar nu a fost prezent la termenul pentru care a fost citat cu mențiunea „în vederea constatării perimării“, deși dovada de îndeplinire a procedurii de citare s‑a, făcut legal, cu aplicarea prevederilor art. 92 alin. (4) Cod procedură civilă (prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, deoarece nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsită de agentul procedural), instanța urmează a dispune în consecință.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamantul S. D. Ș. – domiciliat în municipiul București, .. 45, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 783 din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatele C. locală B. – cu sediul în ., C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N. și Instituția P. județului N. – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. M. | G. B. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. DM. 19.05.2015;
Thred. R.C. 19.05.2015;
2 ex.; Fond: I.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul NEAMŢ | Uzucapiune. Decizia nr. 194/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
