Pretenţii. Decizia nr. 723/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 723/RC
Dosar nr._ - pretenții/revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 723/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B.
D. M. - judecător
V. B. – judecător
D. L. - grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. P. V., domiciliat ., împotriva deciziei civile nr. 63/RC din 04.02.2014 a Tribunalului N., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. N., domiciliat în . și O. V., domiciliat în comuna B., ., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. N. pentru intimatul B. N., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei - revizuire;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că nu s-a achitat taxa de timbru datorată în cauză, deși revizuentul B. V. a fost citat cu această mențiune și invocă din oficiu excepția anulării cererii de revizuire ca netimbrată.
Avocat A. N., pentru intimatul B. N., solicită admiterea excepției invocate de instanță din oficiu; cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția nulității cererii de revizuire pentru netimbrare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 514 pronunțată la data de 30.05.2013 de Judecătoria B. s-a luat act că reclamantul O. V. a renunțat la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul B. V., având ca obiect pretenții.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâtul B. V., având ca obiect pretenții.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de pârâtul B. V. de a fi obligat reclamantul B. N. să îi plătească cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamanții O. V. și B. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. V. obligarea acestuia la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de contravaloare bunuri distruse, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză. În ședința din data de 15.01.2013, reclamantul O. V. a declarat că renunță la judecarea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii, reclamantul B. N. a arătat că pârâtul i-a distrus o cantitate de fân în valoare de 1.000 lei, prin pășunare cu vacile pe terenul proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B. N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr. 2169/_, recursul a fost admis și s-a modificat, în parte, sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii în pretenții formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, deși a reținut că însuși martorul audiat la solicitarea pârâtului a arătat că două căpițe de fân ale reclamantului au fost afectate parțial de o vită aparținând pârâtului, a respins în totalitate acțiunea în pretenții, considerând că declarația martorului reclamantului este neconcludentă, că întinderea prejudiciului nu a fost fără dubiu dovedită și că, potrivit art. 1380 Cod civil, nu există obligație de reparare a prejudiciului când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși, cu referire concretă la împrejurarea că martorul pârâtului a arătat și că, în perioada incidentului, pe terenul reclamantului pășunau în mod frecvent niște animale aparținând acestuia.
Soluția astfel pronunțată este netemeinică și nu are corespondent în probele administrate în cauză. Acțiunea promovată de reclamant își are temeiul juridic în dispozițiile art. 1375 din Noul Cod Civil, potrivit cărora „Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru prejudiciile cauzate de animale, trebuiau întrunite următoarele condiții cumulative:
a) existența prejudiciului;
b) prejudiciul să fi fost cauzat de animal;
c) la data cauzării prejudiciului, animalul să se fi aflat în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri.
În privința existenței prejudiciului, tribunalul reține că reclamantul a invocat ca dată a producerii acestuia data de 29.08.2012. La data de 31.08.2012 (așadar la scurt timp de la producerea incidentului), la solicitarea reclamantului, un delegat din partea Primăriei comunei Farcașa s-a deplasat la terenul fâneață proprietatea reclamantului din punctul Pârâul mare, constatând că pe proprietate se aflau 7 căpițe de fân, dintre care 6 erau împrăștiate de animale. Având în vedere că această constatare este făcută în scris, la o dată foarte apropiată de cea a producerii prejudiciului, de către o persoană din cadrul autorității locale, sub aspectul stabilirii numărului căpițelor de fân existente pe teren și a numărului căpițelor distruse, instanța va da preferință acestei probe, în defavoarea celor declarate de martorii audiați asupra acestui aspect – al numărului de căpițe, ținând cont că aceste declarații nu au același grad de acuratețe, față de momentul luării lor, la 24.05.203, după aproape 3 ani de la data incidentului, bazându-se doar pe memoria martorilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât un martor (B. D.) afirmă că pe teren ar fi existat 8-9 căpițe care au fost distruse, din care 3-4 parțial, iar celălalt martor (Ț. I.) arată că ar fi fost doar 6 căpițe, din care 2 au fost stricate.
Sub aspectul întinderii prejudiciului suferit de reclamant, este adevărat că nu s-a dovedit întinderea exactă a acestuia, însă față de natura prejudiciului și împrejurările producerii acestuia, de relativitatea cantității de fân existent într-o căpiță, este evident că aprecierea întinderii comportă o anumită doză de aproximare. Față de certitudinea dovedirii prejudiciului, soluția de respingere în totalitate a acțiunii apare, însă, ca injustă. Procesul-verbal întocmit de delegatul Primăriei și aflat în copie la fila 25 dosar fond se mărginește a descrie cele 6 căpițe ca fiind „împrăștiate”, fără a se înțelege din această exprimare dacă s-a avut în vedere o deteriorare totală sau parțială a căpițelor în cauză. Coroborând acest aspect cu declarația martorului reclamantului (B. D.), se va reține că dintre cele 6 căpițe distruse, 3 au fost distruse total, iar 3 parțial, reținându-se un procent de distrugere de 50% al acestora. Față de cele declarate de reclamant la solicitarea instanței de recurs, în sensul că fânul dintr-o căpiță ar valora aproximativ 120 lei, ar rezulta un prejudiciu de 540 lei reprezentând deteriorarea totală, respectiv parțială a celor 6 căpițe, după distincția mai sus aplicată.
Același proces-verbal întocmit de delegatul Primăriei consemnează și constatarea faptului că, aproximativ 5 prăjini teren care urmau a fi cosite, au fost păscute. Raportând această întindere de teren la suprafața totală de teren fâneață deținută de reclamant în acel punct, de 0,54 ha conform adeverinței nr. 4198/25.09.2013 eliberată de Primăria . de recurent la fila 8 dosar recurs, se poate estima, efectuând proporția între terenul cosit de pe care reclamantul a adunat 7 căpițe de fân și restul terenului necosit, că de pe acesta din urmă reclamantul ar mai fi putut aduna cel puțin o căpiță de fân.
Intimatul a invocat faptul că reclamantul nu ar fi prezentat niciun act doveditor al dreptului de proprietate asupra terenului de pe care adunase fânul. Lăsând la o parte împrejurarea că la instanța de fond acest aspect nu a format obiectul dezbaterilor, iar instanța de fond nu a solicitat reclamantului, care nu a beneficiat de apărare calificată, să prezinte o astfel de dovadă, la fila 8 dosar recurs, reclamantul a depus adeverința nr. 4198/25.09.2013 eliberată de Primăria . că este înscris în registrul agricol cu suprafața de 0,54 ha teren fânețe la locul numit S. – Peste pârâu, terenul fiind moștenire de la părinți de peste 60 de ani. D. fiind că zona în care domiciliază părțile este o zonă necooperativizată, adeverința în cauză care atestă înscrierea în evidențele agricole, coroborată cu declarațiile martorilor care au arătat că percepția publică este în sensul că terenul îi aparține reclamantului, sunt de natură a înlătura dubiul exprimat de intimatul-pârât.
În consecință, față de existența certă a prejudiciului, recunoscută și de martorul audiat la solicitarea pârâtului, întinderea prejudiciului va fi socotită a se situa la nivelul sumei de 700 lei.
Analizând în continuare cea de a doua condiție, referitoare la cauzarea prejudiciului de către animalele pârâtului, tribunalul a reținut că și acest aspect este dovedit în cauză. Martorul B. D. a relatat că, mergând în data de 29.08.2012 la reclamant pentru a-l ruga să aibă grijă și de terenul său, dat fiind că în zonă fuseseră provocate distrugeri din cauza vitelor pășunate, a observat în apropiere o turmă de vite mânate de către pârât spre stâna ce-i aparține. Chiar și martorul Ț., audiat la solicitarea pârâtului, confirmă faptul că în zona în care se află terenul reclamantului, a văzut la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 2012, câteva vite și un taur de la stâna pârâtului și că taurul i-a stricat 2 căpițe reclamantului. Împrejurarea că animalele de la stâna pârâtului au fost văzute în acea perioadă pe terenul reclamantului, iar unul din martori a văzut chiar momentul în care acestea provocau stricăciuni, coroborată cu constatarea efectuată de delegatul Primăriei a stricăciunilor suferite de fânul și terenul reclamantului din cauza animalelor, face dovada legăturii de cauzalitate între fapta animalelor și prejudiciul survenit.
În ceea ce privește condiția ca la data cauzării prejudiciului, animalul să se fi aflat în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri, aceleași declarații de martori confirmă această împrejurare.
Din modul de formulare a art. 1375 Cod civil, referitor la răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, rezultă că acest tip de răspundere este fundamentat pe ideea unei prezumții de culpă în supraveghere, de vinovăție în exercitarea pazei juridice, la care se adaugă și ideea de garanție a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului respectiv. Tocmai această idee de garanție urmărește afirmarea unei răspunderi obiective a celui ce are paza juridică a animalului și explică de ce persoana care este ținută a răspunde, răspunde chiar și în ipoteza în care, cu toată supravegherea exercitată, animalul a cauzat un prejudiciu, ori în ipoteza în care prejudiciul a fost cauzat într-un moment în care animalul scăpase de sub supravegherea sa. Textul amintit vorbește în mod expres de răspunderea atrasă independent de orice culpă, așadar fiind îndeplinită și ultima condiție solicitată de dispozițiile art. 1375 din Noul Cod civil.
Instanța de fond a mai reținut că ar exista un dubiu cu privire la cauzarea prejudiciului de către pârât, sugerând ca și animalele reclamantului, deci fapta victimei înseși, ar fi putut cauza prejudiciul. Chiar în această situație, o astfel de dovadă nu ar fi avut efect exonerator de răspundere pentru pârât, date fiind prevederile art. 1380 Cod civil, potrivit cărora în cazul prevăzut la art. 1375 nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț. per a contrario, obligația de reparare subzistă atunci când prejudiciul este cauzat și de fapta victimei ori a unui terț și de fapta celui care are paza juridică a animalului.
Împrejurarea că martorul pârâtului a arătat că, în perioada incidentului (fără a detalia în concret dacă este vorba de perioada anterioară sau ulterioară producerii prejudiciului), pe terenul reclamantului în mod frecvent niște animale aparținând acestuia mâncau din căpițe, nu poate fi reținută ca dovadă absolută a faptei victimei înseși, în condițiile în care reclamantul nu a invocat micșorări ale căpițelor de fân, ci a reclamat stricăciuni suferite de căpițe, stricăciuni pe care martorii au declarat că le-au văzut a fi produse de animalele pârâtului.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile legale enunțate mai sus, apreciind că sentința instanței de fond este netemeinică, față de dispozițiile art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii în pretenții formulate în contradictoriu cu pârâtul B. V., și a obligării acestuia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs, în cuantum de 700 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței, constând în aceea că instanța a luat act de renunțarea reclamantului O. V. la judecata cererii formulate în contradictoriu cu același pârât, neformând obiect al criticilor aduse prin prezenta cale de atac, urmează a fi menținute.
Împotriva deciziei civile nr. 63/RC din 04.02.2014 a Tribunalului N. a formulat cerere de revizuire reclamantul B. V., invocând următoarele motive:
Terenul pe care intimatul a recoltat fânul nu îi aparține, iar adeverința de rol nr. 4198/25.09.2013 vizează o altă suprafață de teren, și nu cea în litigiu.
De asemenea, susține că fânul a fost recoltat pe terenul numitului T. V., fără acordul acestuia, așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 592/18.07.2014, astfel că în patrimoniul intimatului nu s-a produs nici un prejudiciu.
Instanța nu a ținut cont că din adeverința de rol nr. 2456/18.07.2013 eliberată de către Primăria comunei Farcașa rezultă că T. V. are în rol o suprafață de 5000 m.p teren fânețe în punctul Pârâul M., așa cum rezultă, de altfel din declarația dată de acesta în fața notarului public.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul N., Secția I-a Civilă cu nr._ din 01.10.2014.
Prin încheierea de ședință din 01 octombrie 2014, s-a dispus amânarea cauzei în vederea timbrării legale a cererii de revizuire, la data de 12.11.2014, pentru când a fost citat revizuentul B. V., cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, datorată conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80 din 26.06.2013, privind taxele judiciare de timbru.
Deși, legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, revizuentul nu s-a prezentat în instanță și nu și-a îndeplinit această obligație legală taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 197 Noul Cod procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în cauză fiind cererea de revizuire, în condițiile legii.
În consecință, pentru aceste considerente analizate anterior, în temeiul art. 197 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, se va decide anularea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. V. împotriva deciziei civile nr. 63/RC/04.02.2014 împotriva deciziei civile nr. 1097/RC din 7.11.2013 a Tribunalului N..
Fiind în culpă procesuală, Tribunalul în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga revizuentul să plătească intimatului B. N. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. V., domiciliat . împotriva deciziei civile nr. 63/RC/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. N., domiciliat în . și O. V., domiciliat în comuna B., ..
Obligă revizuentul să plătească intimatului B. N. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red. V. B./05.01.2015
Tehnored/D.L./06.01.2015
Recurs:O.E., C. B.,C. M.
Ex. 2
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 717/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Încheierea nr. 17/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
