Fond funciar. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 15 RC
Dosar nr._ | Revizuire – fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/RC din 19.01.2015
Ședința publică din 19.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire a deciziei civile nr. 173/RC din 17.03.2014, pronunțată de Secția I civilă a Tribunalului N. în dosarul nr. _ *, formulată de revizuentul U. Gh. G.– domiciliat în satul Cracăul N., ., în contradictoriu cu intimatele C. locală C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ., C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., R. Națională a P. R. – Direcția Silvică N. – cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N. și Inspectoratul T. de Regim S. și Vânătoare Suceava – cu sediul în Suceava, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns doamna avocat F. A. pentru revizuentul U. Gh. G., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este REVIZUIRE – fond funciar;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată.
- a fost atașat dosarul nr._ *, în care a fost pronunțată decizia civilă care face obiectul cererii de revizuire promovate de U. Gh. G..
După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, doamna avocat F. A. solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, pentru motivele pe larg precizate în scris, rejudecarea pricinii și menținerea sentinței civile nr. 1537 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N.; nu solicită cheltuieli de judecată.
Menționează că după pronunțarea deciziei de către instanța de recurs, i-a fost comunicată adresa nr. BRP-2023-C/27.06.2014, la care a fost atașat un extras certificat după „Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole” 1948 al comunei C., din care rezultă că U. I. avea în proprietate, în anul 1948,suprafața de 2 ha și 587 mp, susținând că aceste înscrisuri complinesc lipsurile de la fond și că revizuentul s-a aflat în imposibilitatea de a depune mai repede aceste înscrisuri, din motive neimputabile.
Mai precizează apărătorul ales al revizuentului U. Gh. G. că acesta este îndreptățit la o suprafață de 5 ha și că cererea nu este tardivă și că legea nu prevede un termen limită pentru depunerea cererilor, solicitând admiterea cererii de revizuire.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1625 din 03.10.2012 Judecătoria Tîrgu N. a respins ca inadmisibilă cererea prin care intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat introducerea în cauză a Regiei Naționale a P. – R. și a I. T. S. și de Vânătoare Suceava, a respins excepția tardivității plângerii împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 9280/16.03.2012, formulată de petentul U. Gh. G. și, pe fond, a admis această plângere, a anulat în parte hotărârea contestată și a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C., județul N..
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Tîrgu N. a reținut, în legătură cu cererea de lărgire a cadrului procesual sub aspectul părților, că, în cauzele care au ca obiect o plângere formulată împotriva unei hotărâri a comisiei județene de fond funciar, calitatea procesuală pasivă aparține comisiilor special înființate, iar conform principiului disponibilității în procesul civil, fixarea cadrului procesual este lăsată la libera apreciere a petentului. Atragerea unui terț în judecată, din inițiativa pârâtului (intervenția forțată) nu este permisă decât în cazurile expres prevăzute de art. 57 ‑ 66 din vechiul Cod de procedură civilă și, ca atare, solicitarea Comisiei județene N. de introducere în cauză a Regiei Naționale a P. – R. și a I. T. S. și de Vânătoare Suceava nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile expres prevăzute de lege, fiind așadar inadmisibilă.
În privința excepției tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, prima instanță a reținut că termenul de a formula o astfel de cerere de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008 ,nu poate fi mai mic decât termenele prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului conform căruia „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem“, excepția tardivității a fost înlăturată.
A mai reținut că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2008, prevăd că pot să solicite reconstituirea dreptului de proprietate următoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare;
2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;
3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Pentru toate aceste categorii de persoane se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau forestiere, iar autorul petentului îndeplinește condițiile de a fi împroprietărit cu suprafața de 5 ha teren forestier situat pe raza comunei C., județul N..
Instanța de fond a mai făcut referire și la art. 2 din Legea nr. 187/1945 care precizează scopul acestei legi, acela de mărire a suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha, și de creare a noi gospodării țărănești individuale, pentru muncitorii agricoli fără pământ, împroprietărirea fiind condiționată doar de împrejurarea ca persoana îndreptățită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha teren și de faptul că limita maximă rezultată în urma împroprietăririi nu trebuia să depășească această suprafață.
Față de cele reținute, în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991 și a art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificată, instanța de fond a constatat că hotărârea atacată este nelegală în privința petentului U. Gh. G., astfel că a anulat‑o în parte, în sensul solicitat de acesta.
Împotriva sentinței civile nr. 1625 din 03.10.2012 a Judecătoriei Tîrgu N. a declarat în termen legal recurs R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța de fond s-a pronunțat doar asupra cererii formulate de C. județeană N. de a fi introdusă în cauză, nu și asupra cererii de intervenție pe care chiar ea a formulat-o, bazată pe dispozițiile deciziei nr. 15 din 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a statuat că ea are calitatea procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
A mai arătat că și în privința excepției tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, pe care și ea a invocat-o, instanța de fond a dat legii o interpretare eronată, pentru că în lipsa unui termen expres prevăzut de lege urmând a fi avut în vedere ultimul termen de repunere în dreptul de a formula astfel de cereri, respectiv cel prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007, care este de 60 de zile, calculat din momentul intrării în vigoare a actului normativ, adică de la 02.11.2008.
Așa fiind, întrucât petentul a formulat cererea abia la data de 18.08.2011, deci după mai mult de 2 ani de la expirarea termenului de 60 de zile, cererea de reconstituire este tardivă iar analizarea fondului plângerii nu se mai impunea.
Prin decizia civilă nr. 242/RC din 04.03.2013 Tribunalul N. a admis recursul formulat de intervenienta în interes propriu R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., a casat în totalitate sentința civilă nr. 1625 din 03.10.2012 a Judecătoriei Tîrgu N. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, motivat de faptul că cererea de intervenție în interes propriu a recurentei nu a fost soluționată.
Instanța de casare a recomandat primei instanțe ca, în rejudecare, să ia în discuție cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de reconstituire, pe care să o analizeze în mod concret, raportat la momentul formulării cererii și nu prin argumente generale și, în funcție de modalitatea în care va rezolva excepția, să aprecieze dacă se mai impune să mai abordeze sau nu fondul cauzei.
În rejudecare dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Tîrgu N. sub nr._ * care, prin sentința civilă nr. 1537 din 20.11.2013, pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, a respins excepția tardivității formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate, a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., a admis plângerea petentului U. Gh. G. și a anulat, în ceea ce îl privește pe petent, Hotărârea nr. 9280/16.03.2012 a Comisiei județene N., în favoarea căruia a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren forestier situat pe raza comunei C., județul N., în calitatea lui de moștenitor al defunctului U. I. G..
Împotriva sentinței civile nr. 1537 din 20.11.2013 au formulat recurs, prin cereri separate, intervenienta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., și intimata C. județeană N., care au reiterat aspectele invocate pe parcursul întregii judecăți în sensul tardivității cererii petentului de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 173/RC din 17.03.2014 Tribunalul N. a admis ambele recursuri, a modificat în totalitate sentința civilă nr. 1537 din 20.11.2013 a Judecătoriei Tîrgu N. în sensul respingerii ca nefondată a plângerii formulate de petentul U. Gh. G. împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 9280/16.03.2012, precum și al înlăturării mențiunii privind respingerea excepției tardivității cererii de constituire a dreptului de proprietate.
La pronunțarea acestei decizii Tribunalul N. a reținut că petentul a solicitat să i se stabilească dreptul de proprietate pentru terenul considerat a i se fi cuvenit tatălui său la înfăptuirea reformei agrare din anul 1945 prin cererea pe care a depus-o la Primăria comunei C. cu depășirea substanțială a termenului instituit de legiuitor sub sancțiunea decăderii.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția României, republicată, „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“. Cum în cuprinsul Legii nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru formularea cererilor de stabilire a dreptului de proprietate în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, în noua redactare dată de legiuitor, reiese că Legea nr. 212/2008 a intrat în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial nr. 737/3.10.2008, respectiv, la data de 02.11.2008.
Cât privește termenul de formulare a cererilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin decizia nr. 2 din 17.02.2014, pronunțată în completul constituit pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că acesta este cel de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007.
Tribunalul N. a constatat că, în speță, petentul putea solicita constituirea dreptului de proprietate încă de la adoptarea Legii nr. 204/2004, prin care pentru prima dată a fost inclusă printre beneficiarii art. 36 din Legea nr. 1/2000 categoria persoanelor„îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale“, printre care s‑a aflat și autorul său. Aceleași persoane sunt menționate și în Legea nr. 193/2007 astfel că pasivitatea intimatului, care a solicitat relații de la Unitatea Militară_ Pitești – care depozitează arhivele Ministerului Apărării Naționale – abia în vara anului 2011, iar de la Serviciul județean N. al Arhivelor Naționale abia la începutul anului 2013 – nu poate fi sancționată altfel decât prin menținerea hotărârii contestate.
Împotriva deciziei civile nr. 173/RC din 17.03.2014 a formulat prezenta cerere de revizuire intimatul U. Gh. G., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, în care a invocat faptul că, după pronunțarea deciziei, Arhivele Naționale i-a comunicat Adresa nr. BRP-2023-C/27.06.2014 și un extras din „Borderoul populației, proprietăților agricole din . N.”, întocmit cu prilejul recensământului din anul 1948. Din extras reiese că bunicii săi, U. I. și U. I., dețineau în anul 1948 suprafața totală de 2,0587 ha teren precum și faptul că tatăl său nu deținea vreo proprietate distinctă de cea a părinților lui, astfel că era îndreptățit a fi împroprietărit cu o suprafață de cel mult 5 ha teren.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ din 10.07.2013 iar la cerere a atașat înscrisurile la care a făcut referire.
Analizând motivul invocat Tribunalul constată că cererea de revizuire nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Activitatea de soluționare a unei pricini se finalizează cu pronunțarea unei hotărâri irevocabile ce este prezumată în mod absolut că reflectă adevărul conform principiului res judicata pro veritate habetur. Pentru ca aceste hotărâri să se bucure de stabilitate în timp, li s-a recunoscut atributul de autoritate de lucru judecat, care împiedică atacarea lor prin intermediul căilor de atac ordinare.
Întrucât realizarea justiției a demonstrat că pot exista cazuri când și hotărârile irevocabile pot fi greșite, au fost adoptate remedii procesuale care să permită supunerea hotărârilor în cauză unei noi proceduri judiciare, în vederea îndreptării greșelilor din activitatea anterioară de jurisdicție. Aceste remedii au constat în instituirea altor căi de atac extraordinare, pe lângă recurs.
Calea de atac a revizuirii este, în principiu, strâns legată de posibilitatea intervenirii unor erori judiciare datorate stabilirii de către instanțe a unor situații de fapt inexacte. În aceste cazuri, prin formularea cererilor de revizuire se urmărește înlăturarea erorilor judiciare prin prezentarea unui material probator cu totul inedit sau a dovezii că o . probe, pe care hotărârea supusă revizuirii s-a fundamentat, sunt false.
Pentru a păstra un echilibru just între principiul stabilității raporturilor juridice ce au drept fundament o hotărâre judecătorească irevocabilă și interesul realizării justiției într-o cauză concretă, legiuitorul a instituit motive limitative pe care se poate întemeia cererea de revizuire, anumite condiții pe care probele noi trebuie să le îndeplinească precum și un anumit termen pentru introducerea cererii.
În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă înscrisul doveditor trebuie să îndeplinească 5 condiții de admisibilitate, respectiv: să fie nou, în sensul că nu a fost cunoscut și examinat de instanța care a pronunțat hotărârea; să aibă forță probantă prin el însuși; să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere; să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată dintr-o împrejurare mai presus de voința părții care are interes să se folosească de el sau pentru că a fost reținut de partea potrivnică, precum și condiția ca înscrisul să fie determinant în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu prilejul judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În cauza de față însă, prin decizia supusă revizuirii, plângerea revizuentului împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 9280/16.03.2012 a fost respinsă pentru tardivitatea formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate, iar la adoptarea acestei soluții instanța de recurs nu a avut în vedere inexistența dovezii privind îndreptățirea petentului de a i se constitui acest drept pentru suprafața de teren solicitată.
Pe de altă parte, Adresa nr. BRP-2023-C/27.06.2014 și extrasul din „Borderoul populației, proprietăților agricole din . N.” sunt înscrisuri pe care revizuentul ar fi putut să le invoce la judecarea plângerii sale dacă le-ar fi solicitat în termen de la Arhivele Naționale.
Reiese că înscrisurile de mai sus nu îndeplinesc condiția de a nu fi putut fi invocate în procesul soluționat prin decizia civilă nr. 173/RC din 17.03.2014 dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului sau pentru că ar fi fost reținut de vreuna din părțile adverse, și nici condiția ca ele să fi fost determinante la pronunțarea acestei decizii.
Pentru considerentele ce preced Tribunalul va respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 173/RC din 17.03.2014 formulată de revizuentul U. Gh. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 173/RC din 17.03.2014, pronunțată de Secția I civilă a Tribunalului N. în dosarul nr._ *, formulată de revizuentul U. Gh. G.– domiciliat în satul Cracăul N., ., în contradictoriu cu intimatele C. locală C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ., C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., R. Națională a P. R. – Direcția Silvică N. – cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N. și Inspectoratul T. de Regim S. și Vânătoare Suceava – cu sediul în Suceava, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. M. | G. B. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.MGD. 28.01.2015
Thred. R.C. 05.02.2015
2 ex.; rec. DMG-GBLT-DM
| ← Cereri. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul NEAMŢ | Uzucapiune. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
