Fond funciar. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 186 AC
Dosar nr._ | APEL – fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 186 AC din 27.04.2015
Ședința publică din 27.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. S. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine au venit spre soluționare apelurile formulate de pârâții C. C. – domiciliat în municipiul Bacău, ., ., județul Bacău, D. E. – domiciliată în municipiul Bacău, ., județul Bacău, C. locală Dulcești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în .>C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1338 pronunțate la data de 19.06.2014 de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V. – domiciliat în municipiul R., ., județul N., respectiv cu intimata-pârâtă C. locală Stănița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă D. E. asistată de doamna avocat Grosariu R., respectiv intimatul-reclamant P. V. asistat de domnul avocat T. P., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – anulare act;
- stadiul procesual – APEL;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- completul de judecată are actuala compunere în urma înlocuirii doamnei judecător G. B., care participă la o conferință internațională, cu doamna judecător D. S., conform procesului-verbal de înlocuire nr. 17 din 27.04.2015, întocmit de Președintele Secției I civilă a Tribunalului N..
După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța constată în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, doamna avocat Grosariu R., pentru apelanta-pârâtă D. E., solicită respingerea apelurilor formulate de comisiile pentru aplicarea legilor fondului funciar și admiterea apelului formulat de partea pe care o reprezintă, pentru motivele pe larg precizate în scris, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Susține avocatul apelantei-pârâte D. E. că titlul de proprietate emis în baza Hotărârii Comisiei județene N. nr. 1333/13.04.1993 nu a fost contestat de intimatul-reclamant P. V., că terenurile au intrat în circuitul civil, fiind împărțite conform contractului de partaj voluntar și că aceasta este unica persoană care a acceptat succesiunea, deci unica moștenitoare. De altfel, defuncta C. C. a vândut terenul înainte de a muri, apelanta-pârâtă D. E. fiind aceea care s-a ocupat de administrarea terenului, închiriindu-l pentru o perioadă de 10 ani.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și plata cheltuielilor de judecată.
Domnul avocat T. P., pentru intimatul-reclamant P. V., solicită respingerea apelurilor formulate de comisiile pentru aplicarea legilor fondului funciar precum și ale celor formulate de apelanții-pârâți C. C. și D. E., cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Susține că încă din anul 1991 tatăl intimatului-reclamant P. V. a cerut reconstituirea dreptului de proprietate, cererea fiind soluționată prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 58/1991 pentru ca ulterior să fie eliberat titlul de proprietate.
Precizează avocatul intimatului-reclamant că acesta a încheiat contracte de arendă și că în anul 2010 a încheiat o înțelegere cu N. E., cu privire la o suprafață de teren mai mare de 5000 mp, însă aceasta nu mai recunoaște în prezent.
În concluzie, solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de judecătorie, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din data de 24.07.2013, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul P. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. C., D. E., C. comunală Dulcești și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 27/1829/04.04.1997 în sensul înscrierii sale în acest titlu în calitate de moștenitor al autorului P. T. G., precum și constatarea nulității absolute a declarației de renunțare nr. 2170/27.05.1996, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că autorul P. T. G., bunicului său patern, a avut trei copii: P. G. G. (tatăl său), C. C. și N. E.. Tatăl său a decedat la data de 05.01.1966, el fiind unicul moștenitor al acestuia, ulterior decedând și cele două mătuși, pârâții fiind succesorii acestora.
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Stănița, județul N., sub nr. 30/08.09.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren care au aparținut bunicilor materni G. I. V. și G. P. E., precum și pentru suprafața de 3,53 ha teren situat pe raza comunei Dulcești, în calitate de moștenitor al bunicului patern P. T. G.. Însă, Primăria comunei Stănița nu a comunicat o copie a cererii Primăriei comunei Dulcești, așa cum prevede art. 33 din Legea nr. 1/2000.
A mai arătat că și mătușile sale C. C. și N. E. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul P. T. G. și li s-a emis Titlul de proprietate nr._ doar pe numele lor, de care el nu a avut cunoștință.
La data de 08.01.2009 a formulat la Primăria Dulcești o nouă cerere, înregistrată sub nr. 78 din aceeași dată, însă nici aceasta nu i-a fost soluționată în mod favorabil deși a stăpânit în mod efectiv și a plătit impozitele pentru o suprafață de 1,53 ha din terenul solicitat.
Reclamantul a mai arătat că tatăl său a dat declarația de renunțare nr. 2170/27.05.1996 care este însă lipsită de efecte juridice deoarece tatăl său acceptase succesiunea autorului P. T. G. și nu mai putea reveni asupra acceptării după expirarea termenului de opțiune succesorală. Pe de altă parte, renunțarea la moștenire este un act juridic indivizibil iar succesibilul nu poate fi atât renunțător în parte cât și acceptant în parte la succesiune.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri iar în drept a invocat dispozițiile L. nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, ale L. nr. 169/1997 și ale L. nr. 246/2005.
Pârâtul C. M. C. a depus întâmpinare în care a arătat că autorul P. T. G. a avut 4 copii, respectiv și V. N., însă moștenirea a fost acceptată numai de N. E. și de C. C., ceilalți doi descendenți – între care și tatăl reclamantului – au renunțat la succesiune prin declarații autentificate.
Din acest motiv Titlul de proprietate 27/1829/04.04.1997 a fost emis doar pe numele moștenitoarelor nerenunțătoare iar ulterior, prin Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 7231/10.06.1997 la Biroul Notarului Public G. F., acestea și-au împărțit între ele terenurile din titlu.
Întrucât reclamantul este nepotul autorului și nu poate culege moștenirea decât dacă tatăl lui nu ar fi renunțat la ea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâta D. E., în timp ce pârâta C. comunală Stănița a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că titlul de proprietate contestat a fost emis la propunerea Comisiei comunale Dulcești iar terenul este situat pe teritoriul comunei Dulcești, județul N..
La rândul său, C. comunală Dulcești a arătat în întâmpinarea sa că tatăl reclamantului, P. G., a depus la registratura Primăriei comunei Dulcești o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul P. T. G., care a fost înregistrată sub nr. 3708/03.04.1991, în timp ce sora lui, C. C., a depus cererea înregistrată sub nr. 3707/03.04.1991, însă nu cunoaște motivele pentru care titlul de proprietate contestat a fost emis doar pe numele lui C. C. și N. E..
La întâmpinare pârâta a atașat documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.
Pârâta C. județeană N. a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinările pârâților prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active deoarece are calitatea de moștenitor legal al defunctului P. T. G., declarația de renunțare invocată de pârâți având caracterul unui act de partaj voluntar între cei patru moștenitori.
A solicitat să fie respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei comunale Stănița întrucât aceasta nu a respectat dispozițiile legale de a înainta cererea sa Comisiei comunale Dulcești, competență să o soluționeze.
Prin sentința civilă nr. 1338 din 19.06.2014 Judecătoria R. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâții C. C. și D. E., și a admis atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. comunală Stănița cât și acțiunea introductivă și, în consecință, a respins acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității ei procesuale pasive, și a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 27/1829/04.04.1997 în sensul înscrierii reclamantului în calitate de moștenitor al defunctului P. T. G., precum și a declarației autentificate sub nr. 2170/27.05.1996 la Biroul Notarului Public G. D. din R..
De asemenea, pârâții au fost obligați, în solitar, să îi plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre Judecătoria R. a reținut că tatăl reclamantului, P. Gh. G. – care a decedat la data de 02.04.1998 – a solicitat, prin cererea înregistrată la Primăria comunei Dulcești sub nr. 3708/03.04.1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut părinților săi, P. G. și P. C..
Tot în calitate de moștenitoare ale acestor defuncți au formulat cerere de reconstituire și C. C., mama pârâtului C. C., precum și N. E., mama pârâtei D. E.. C. C. a precizat în cerere faptul că solicită să intre „în posesia suprafeței de teren ce mi se cuvine împărțit la 3 fii care solicităm aceasta”, recunoscând astfel că titlul de proprietate trebuia emis pe numele celor 3 moștenitori care au formulat cererea de retrocedare.
Cel de-al patrulea copil al lui P. T. G., V. N., printr-o cerere depusă tot în anul 1991 a declarat că renunță la moștenirea tatălui său, renunțarea fiind ulterior consemnată și în declarația autentificată sub nr. 4120/20.05.1996. Aceasta din urmă este însă tardivă, inutilă și lipsită de eficiență juridică deoarece V. N. renunțase la succesiune prin cererea din anul 1991.
Deși prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 58/09.08.1991 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru toți cei trei solicitanți, ulterior, prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1333/13.04.1993 s-a dispus, la solicitarea Comisiei comunale Dulcești, radierea lui P. Gh. G. dintre moștenitorii autorului P. T. G., astfel că pe Titlul de proprietate nr. 27/1892/04.04.1997 au fost înscrise doar C. C. și N. E. în calitate de moștenitoare ale autorului.
Prima instanță a constatat că niciuna dintre cele două comisii de fond funciar nu au putut indica motivele pentru care au propus și dispus radierea moștenitorului P. Gh. G..
Pe de altă parte, declarația de renunțare, dată de acest moștenitor și autentificată sub nr. 2170/27.05.1996, nu poate avea acest caracter deoarece moștenitorul acceptase moștenirea prin formularea cererii de chemare în judecată (în realitate, este vorba despre cererea de reconstituire a dreptului de proprietate). Ea poate avea cel mult caracterul unui partaj voluntar prin care cei patru copii au înțeles să își împartă între ei moștenirea.
Cum tatăl reclamantului, P. Gh. G., a acceptat moștenirea autorului P. T. G. prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, el trebuia înscris în titlul de proprietate emis după acest autor iar motivarea pârâților, în sensul că acesta ar fi renunțat la moștenire prin declarația notarială din anul 1996 nu este întemeiată, deoarece declarația este lipsită de eficiență juridică.
De altfel, C. comunală Dulcești a arătat, prin întâmpinare, că acțiunea reclamantului este întemeiată și că nu cunoaște motivul pentru care în titlul de proprietate au fost înscrise doar C. C. și N. E..
Instanța de fond a mai reținut și că reclamantul, în calitatea lui de moștenitor al tatălui și al bunicului său, are interes legitim în promovarea acțiunii și are și calitate procesuală activă, în timp ce C. comunală Stănița nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr. 1338 din 19.06.2014 a Judecătoriei R. au formulat apel, în termen legal și prin cereri separate, toate părțile.
În apelurile lor pârâtele C. comunală Dulcești și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au criticat sentința cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, invocând faptul că au recunoscut, la primul termen de judecată, pretențiile reclamantului, astfel că, potrivit art. 454 din noul Cod de procedură civilă, nu puteau fi obligate la plata acestor cheltuieli.
În cererea sa de apel pârâtul C. C. a invocat faptul că a fost de bună credință în sensul că după ce mama lui și sora acesteia, N. E., și-au împărțit terenurile din Titlul de proprietate nr. 27/1829/04.04.1997, mama lui a vândut terenurile care i-au revenit astfel că la decesul acesteia, survenit în anul 2008, în masa succesorală nu se mai regăsea niciunul dintre aceste terenuri.
La rândul ei, pârâta D. E. a invocat și ea faptul că moștenitoarea C. C. a înstrăinat terenurile care i-au revenit prin actul de partaj voluntar și că prin admiterea acțiunii se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, dar și că în mod greșit nu s-a avut în vedere faptul că tatăl reclamantului a renunțat la moștenirea autorului P. T. G. și că nu a contestat Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1333/13.04.1993.
În consecință, Titlul de proprietate nr. 27/1829/04.04.1997 a fost în mod legal emis și tot în mod legal ea a intrat în proprietatea terenurilor care i s-au cuvenit, acest drept fiind ocrotit de paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai arătat că prin Decizia nr. XI din 05.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a moștenirii succesibilii care nu au renunțat la aceasta, că potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 dispozițiile acestui act normativ nu pot aduce atingere titlurilor de proprietate eliberate în mod legal, și nu este incident niciunul din cazurile de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
Analizând apelurile din perspectiva argumentelor invocate, Tribunalul constată că acestea nu sunt fondate și vor fi respinse pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod just că tatăl reclamantului, P. G. G., a acceptat moștenirea autorului P. T. G. prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care a înregistrat-o la Primăria comunei Dulcești sub nr. 3708/03.04.1991, astfel că declarația lui de renunțare la aceeași moștenire, autentificată sub. nr. 2170/27.05.1996, este lipsită de efecte juridice.
Aceasta pentru că, potrivit art. 650 și art. 700 din vechiul Cod civil, dreptul de opțiune succesorală se naște la data decesului celui care lasă moștenirea și conferă persoanelor cu vocație succesorală posibilitatea de a opta între a accepta moștenirea sau de a renunța la ea, opțiunea trebuind făcută în termen de 6 luni de deschiderea succesiunii, sub sancțiunea prescripției acestui drept.
Renunțarea la succesiune poate fi manifestată în același termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii printr-o declarația expresă, făcută la biroul notarului public competent, sub sancțiunea nulității absolute a actului de renunțare. Dacă renunțarea este valabilă succesibilul este considerat, potrivit art. 696 - 697 din vechiul Cod civil, că nu a fost niciodată moștenitor legal iar descendenții săi nu vor putea veni la moștenire prin reprezentare.
În materia specială a stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – care are caracter reparator față de abuzurile din perioada regimului comunist – legiuitorul a fost nevoit să instituie o repunere în termenul de acceptare a moștenirii, art. 12 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în forma avută la publicare, prevăzând că „Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
Așa fiind, P. G. G. a acceptat moștenirea autorului P. T. G. prin cererea înregistrată sub nr. 3708/03.04.1991 și, potrivit dispozițiilor art. 650 din vechiul Cod civil, invocate mai sus, putea renunța la această moștenire în termen de 6 luni de la . L. nr. 18/1991 – respectiv cel mai târziu la data de 20.08.1991.
Din această perspectivă este evident că declarația de renunțare la moștenire din data de 27.05.1996 este tardivă, și, așa cum a arătat prima instanță, renunțarea poate fi interpretată ca o opțiune de partajare a terenurilor între moștenitori.
Consecința acceptării succesiunii constă în faptul că solicitarea reclamantului de a fi înscris pe titlul de proprietate emis după autorul P. T. G. este îndreptățită chiar dacă terenurile din titlu au fost partajate voluntar între N. E. și C. C. și chiar dacă aceasta din urmă a înstrăinat terenurile care i-au revenit în urma partajului.
Împrejurarea că tatăl reclamantului nu a contestat Hotărârea Comisiei județene N. nr. 133/13.04.1993 este și ea lipsită de relevanță pentru că prin această hotărâre s-a validat propunerea Comisiei comunale Dulcești de reconstituire a dreptului de proprietate pentru toți cei 3 moștenitori ai autorului care au formulat cereri, modificările făcute în cuprinsul anexei, în sensul radierii moștenitorului P. G. G., fiind ulterioare emiterii hotărârii și neasumate de vreuna din comisiile de fond funciar.
Pe de altă parte, prin înscrierea reclamantului în titlul de proprietate nu se aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, așa cum susțin apelanții, pentru că prin această operațiune nu sunt puse în discuție actele de înstrăinare efectuate de moștenitoarea C. C. iar intimaților nu li se încalcă dreptul ocrotit de paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În privința criticilor formulate de comisiile de fond funciar referitoare la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că deși până la primul termen de judecată în fond acestea au recunoscut pretențiile reclamantului, din prevederile art. 454 din noul Cod de procedură civilă Tribunalul reține că pârâtul este exonerat de plata acestor cheltuieli dacă recunoașterea este necondiționată, de natură să conducă la soluționarea procesului în baza acestei recunoașteri.
Ori, pârâta C. județeană N. a arătat, prin întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată, că lasă soluția la aprecierea instanței „în funcție de probele pe care reclamantul le va administra”, iar C. comunală Dulcești a arătat tot prin întâmpinare că solicită admiterea acțiunii reclamantului „în funcție de probatoriul administrat”.
Procedând astfel, cele două comisii de fond funciar au condiționat recunoașterea pretențiilor reclamantului de efectuarea probatoriului necesar dovedirii acestor pretenții, astfel că au acceptat implicit ca reclamantul să efectueze cheltuieli în acest scop, pe care însă este îndreptățit să le recupereze, potrivit art. 451 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, în speță, cheltuielile au un cuantum rezonabil.
P. considerentele ce preced toate cele patru apeluri formulate în cauză vor fi respinse ca nefondate și, în temeiul art. 451 alin. 1 și art. 455 din noul Cod de procedură civilă apelanții vor fi obligați, în solidar, să îi plătească intimatului P. V. suma de 700 lei reprezentând cheltuielile de judecată efectuate de acesta în apel.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de pârâții C. C. – domiciliat în municipiul Bacău, ., ., județul Bacău, D. E. – domiciliată în municipiul Bacău, ., județul Bacău, C. locală Dulcești pentru aplicarea legilor fondului funciar – cu sediul în .>C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1338 din 19.06.2014 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. V. – domiciliat în municipiul R., ., județul N. și cu intimata-pârâtă C. locală Stănița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ..
Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimatului-reclamant P. V. suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.04.2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
D. M. | D. S. | R. C. |
Red. și thred. D.Mgd. 18.05.2015;
Thred. R.C. 21.05.2015;
2 ex.; Fond: M.A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
