Revendicare imobiliară. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 172/RC
Dosar nr._ contestație în anulare - revendicare imobiliară
operator de date cu caracter personal - cod 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28.04.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. C. | - judecător |
- C. M. | - judecător | |
- E. O. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii C. I., domiciliat în Timișoara, ., ., județul T. și P. R., domiciliată în R., .. 4, ., împotriva deciziei civile nr. 591/RC din data de 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații E. M. SA Bacău și . legal primarul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul C. I. (legitimat cu C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L..P. Timișoara la data de 01.02.2007), personal și în calitate de mandatar al contestatoarei P. R., lipsă fiind reprezentanții intimaților E. M OLDOVA SA Bacău și .> S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este contestație în anulare - revendicare imobiliară;
- procedura de citare este legal;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- s-a atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia contestată în prezenta cauză;
- intimata E. M. SA Bacău a depus, prin fax, la data de 17.03.2105, întâmpinarea ;
- contestatorul C. I. a depus la data de 09.04.2105, prin compartimentul arhivă al instanței, răspunsul la întâmpinare, ce a fost comunicat intimatei E. M. SA Bacău.
Contestatorul C. I. prezintă originalul procurii aflată în copie la fila 11 dosar, ce poartă pe verso încheierea de autentificare nr. 1331/16.09.2011.
Președintele de complet confruntă originalul procurii cu xerocopia de la dosar și constată că sunt conforme, astfel că restituie originalul contestatorului. Constată că intimata E. M. SA Bacău, prin întâmpinare, a solicitat verificarea termenului de introducere a contestație în anulare. Față de înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile art. 319 alin. 2 teza a II-a, s-a respectat termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei, care a fost comunicată la data de 09.02.2015, prin e-mail, iar contestația în anulare a fost formulată la 20.02.2015, fiind în termenul de 15 zile și în termenul de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Contestatorul C. I. solicită admiterea contestație în anulare, anularea hotărârii, rejudecarea recursului și admiterea acțiunii în tot. Din analiza deciziei se poate observa că instanța a respins recursul, fără să fi analizat fondul cauzei. Deși obiectul acțiunii nu a fost pretenții, instanța de recurs a analizat pe la paginile 24 – 25 pretențiile, potrivit Legii nr. 13/2007. Instanța de fond nu a luat în discuție pretențiile, luând doar act că a renunțat la ele și nu le-a analizat, iar instanța de recurs a analizat un capăt de cerere cu care nu a fost învestită. Instanța de recurs, dintr-o eroare materială, nu s-a pronunțat asupra probelor, motivelor, argumentelor și cererilor, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția CEDO. În decizia de recurs la pagina 21 se reține că: „instanța de fond a soluționat cauza … analizând doar dreptul de proprietate al reclamanților pentru porțiunea de teren aflată în litigiu”, ceea ce nu este adevărat, întrucât în sentința instanței de fond se analizează probele pe paginile 3-4. Susține că instanța de recurs nu a analizat deloc probele și nu s-a pronunțat asupra acestora și nici asupra obiectului acțiunii, care este restituirea terenului ca urmare a ocupării de echipamente electrice, fără a analiza de unde provine terenul și nici procesul verbal prin care intimat E. a primit terenul pentru a construi. Compania Electrica SA, construind, a intrat și într-o parte din terenul lor. Dacă statul român avea nevoie de teren în anul 1972, ar fi expropriat și o bucată din terenul ce-i aparținea, dar nu s-a întâmplat așa. Arată că a depus schița și pozele din care reiese unde se află terenul, iar din sentințele atașate de intimata E. se poate observa că acestea nu au legătură cu cauza de față. Depune concluzii scrise.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
- Decizia contestată
P. decizia civilă nr. 591/RC din data de 08.10.2014, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._:
- s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. I. și P. R. împotriva sentinței civile nr. 358 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria B.;
- a fost admis recursul declarat de pârâta E. M. Distribuție SA, cu sediul în municipiul Iași, .-150, iar pentru comunicarea corespondenței cu sediul ales în Bacău, ., nr. 22, județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 358 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria B.;
- s-a modificat în parte sentința recurată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii civilă în revendicare și obligație de a face formulată de reclamanții C. I. și P. R. în contradictoriu cu pârâtele . și E. M. Distribuție SA;
- s-a menținut sentința recurată cu privire la cererea având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 358 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., jud. N., a fost admisă acțiunea modificată formulată de reclamanții C. I. și P. R. în contradictoriu cu pârâtele . și S.C. E.ON M. S.A. – municipiul Iași, județul Iași având ca obiect revendicare, obligație de a face și pretenții.
Au fost obligate pârâtele . și S.C. E.ON M. Distribuție S.A să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren cu denumirea de S1, având aria de 113 m2 care face parte din suprafața de 2.685 m2 dobândită de autorii reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin nr.1378/600 din 21.07.1958 de fostul notariat de Stat al fostului Raion Piatra-N. - Regiunea Bacău, identificată prin conturul verde și colorată în verde pe schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 85-87 și 111-112 din dosar și care face parte din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta S.C. E.ON M. Distribuție S.A. – municipiul Iași, județul Iași să mute pe cheltuiala acesteia din urmă cei doi stâlpi de 20/0,4 Kv împreună cu punctul de transformare PT 3 - T. de pe suprafața de teren cu denumirea de S1, având aria de 113 m2 care face parte din suprafața de 2.685 m2 dobândită de autorii reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin nr.1378/600/21.07.1958 de fostul Notariat de Stat al fostului Raion Piatra-N. - Regiunea Bacău, identificată prin conturul verde și colorată în verde pe schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 85-87 și 111-112 din dosar și care face parte din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta S.C. E.ON M. Distribuție S.A. – municipiul Iași, județul Iași să readucă la destinația sa inițială de teren arabil, pe cheltuiala acesteia din urmă, suprafața de teren cu denumirea de S1, având aria de 113 m2 care face parte din suprafața de 2.685 m2 dobândită de autorii reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin nr.1378/600 din 21.07.1958 de fostul Notariat de Stat al fostului Raion Piatra-N. - Regiunea Bacău, identificată prin conturul verde și colorată în verde pe schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 85-87 și 111-112 din dosar și care face parte din prezenta hotărâre.
S-a luat act că reclamanții au renunțat la capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 5.299,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, câte 1.324,94 lei fiecare pârâtă către fiecare reclamant.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamanții C. I. și P. R. și pârâta E.ON M. Distribuție S.A., Iași.
Analizând recursurile formulate, în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură, Tribunalul a constatat ca fiind neîntemeiat recursul declarat de către reclamanții C. I. și P. R. și ca fiind întemeiat recursul declarat de către pârâta E.ON M. DISTRIBUȚIE, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat cauza având ca obiect acțiunea civilă dedusă judecății prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. I. și P. R., analizând doar dreptul de proprietate al reclamanților pentru porțiunea de teren aflată în litigiu, în supr. de 113 m.p., pe care se află un punct de transformare și un stâlp de joasă tensiune, conform determinărilor completării la raportul de expertiză tehnică – expert T. E. C., cu schița anexă (filele 111-112, ds. fond). De asemenea, reținând formularea pentru petitul cererii de chemare în judecată, respectiv: „solicitând instanței obligarea pârâtelor la restituirea terenului proprietatea lor privată pe care a fost montată Stația de Transformare LEA 35/20 KV și PT 3 în anul 1973, obligarea E. M. SA la mutarea transformatorului PT3 și rețeaua de înaltă tensiune cu stâlpii aferenți pe suprafața de teren”, Tribunalul a constatat, în acord cu precizările motivelor de recurs ale reclamanților, ca obiect material al acțiunii civile „toți cei cinci stâlpi aferenți Stației de transformare cu pozițiile 10,43,44, 45 și 46, notate astfel pe schița anexă din raportul de expertiză”.
În cauză, nu s-a contestat că echipamentele electrice constând într-un punct de transformare și stâlpii aferenți sunt amplasate pe o suprafață de teren aflată în proprietatea reclamanților, respectiv supr. de 113 m.p., notată cu S3, și parte din supr. de 3.623 m.p., notată cu S, pe schița anexă completării la raportul de expertiză tehnică.
În acest sens, în mod întemeiat prin considerentele sentinței se reține că defuncții C. N. și C. M. au dobândit în cursul anului 1958 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2.685 m2 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin nr.1378/600/21.07.1958 de fostul Notariat de Stat al fostului Raion Piatra-N. - Regiunea Bacău, suprafață care include și terenul cu denumirea de S1, având aria de 113 m2, identificat prin conturul verde și colorată în verde pe schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 85-87 și 111-112 din dosar, astfel cum rezultă din coroborarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin nr.1378/600/21.07.1958 de fostul Notariat de Stat al fostului Raion Piatra-N. - Regiunea Bacău cu raportul de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 85-87 și 111-112 din dosar.
Însă, prin motivele de recurs, pârâta – recurentă E.ON M. DISTRIBUȚIE, în mod legal invocă exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, titlul legal al acestor drepturi decurgând direct din lege, respectiv dispozițiile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 conform cărora „terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului". În aceeași măsură, prin dispozițiile art. 30 alin. 3 și 4 din Legea nr. 132/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, în vigoare în prezent, se rețin aceste dispoziții legale care instituie un titlu legal în favoarea statului în sensul că: Rețeaua electrică de transport al energiei electrice existentă pe teritoriul României este proprietatea publică a statului pentru activele concesionate către Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A., precum și pentru bunurile de retur conform contractului de concesiune și dispozițiilor legale. Terenurile pe care se situează rețeaua electrică de transport prevăzută la alin. (3) sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei.
În legătură cu acest aspect, prin motivele de recurs ale reclamanților, se susține că recunoașterea unui astfel de titlu legal în favoarea pârâtei ar avea drept consecință îngrădirea prerogativelor dreptului lor de proprietate; că nu poate fi recunoscută o expropriere de fapt prin actul abuziv al pârâtei de a edifica Stația de transformare cu stâlpii aferenți pe terenul lor, deși a fost afectată prin expropriere și în acest scop, o supr. de 250 m.p., de la vecinul lor, P. V., conform procesului verbal nr. 1118 din mai 1972 încheiat între . V.; că această situație de fapt constituie expresia unei tulburări de fapt.
Aceste susțineri ale recurenților – reclamanți sunt nefondate, deoarece instalarea unor echipamente care fac parte din structura de transport a energiei electrice răspunde unei cauze de utilitate publică, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și nici jurisprudenței relevante a CEDO, referitor la protecția proprietății private, contrar susținerilor reclamanților. Postul de transformare PT3 T. este pus în funcțiune în anul 1973, este înregistrat în lista mijloacelor fixe a societății E. M. Distribuție sub nr._ din 31.01.1973 și alimentează 155 de consumatori din zonă. Deci, această instalație este de utilitate publică (pentru că alimentează mai mult de doi consumatori), este pusă în funcțiune anterior intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007.
În aceeași măsură, sunt pe deplin relevante pentru soluționarea acestei spețe considerentele Deciziei nr.1099 din 04.08.2009, deopotrivă general obligatorii cu soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2012, prin care se statuează următoarele: Dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, concretizat în mai multe decizii pronunțate de Curte, de exemplu: deciziile nr. 232 din 21 aprilie 2005 și nr. 276 din 24 februarie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005 și, respectiv, nr. 171 din 19 martie 2009.
Cu acel prilej, Curtea Constituțională a statuat că prevederile criticate nu contravin exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private, consacrat de dispozițiile art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție. „Încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora «conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege», precum și cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private «în condițiile legii organice», au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.
Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel unele limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. P. textele de lege criticate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale."
În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la efectul de expropriere gratuită a terenului său, proprietate privată, ca urmare a recunoașterii dispozițiilor legale criticate, în același sens cu susținerile recurenților – reclamanți analizate anterior, Curtea a subliniat că acestea nu relevă nicio contradicție față de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție. P. deciziile Curții Constituționale nr. 72 din 26 februarie 2004 și nr. 163 din 27 februarie 2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004 și, respectiv, nr. 208 din 28 martie 2007, s-a reținut că prevederile criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 44 din Constituție. În această decizie s-a arătat că „în spețe asemănătoare, referitoare la reglementarea folosirii bunurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că atât timp cât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia pot să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze (cauzele Mellacher și alții contra Austriei, 1989, și Sporrong și Lonnroth contra Suediei, 1982). P. urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situația cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut, titularul dreptului dispunând încă de celelalte atribute ale dreptului de proprietate.
De asemenea, Tribunalul a constatat că aceste considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 1066/2009 își mențin pe deplin valabilitatea și pentru prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi care să impună schimbarea jurisprudenței constituționale și nici a jurisprudenței europene.
Este adevărat că, în cauză, s-ar putea susține că titlul legal de uz și servitute, decurgând ope legis în favoarea pârâtei – recurente din dispozițiile Legii nr. 13/2007, nu este instituit cu titlu gratuit. Însă, în cadrul procesual al cauzei, astfel cum a fost determinat în considerentele inițiale ale prezentei decizii, reclamanții nu au sesizat instanța de fond și cu un capăt de cerere în stabilirea unei contraprestații în echivalent bănesc, în contradictoriu cu pârâta. Reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta în cauză numai daune civile pentru lipsa de folosință a terenului și daune cominatorii, însă au renunțat la judecată asupra acestui capăt de cerere.
Pe de altă parte, reclamanții au rămas în pasivitate o perioadă de timp foarte mare de la data edificării instalațiilor de transport energie pe terenul lor și până la data promovării prezentei acțiuni civile în revendicare și în obligație de a face, măcar începând cu perioada anilor 1990, dacă în mod rezonabil s-ar susține că în perioada anterioară au existat constrângeri de ordin politic specifice, care să se opună unor astfel de demersuri chiar și în instanță. În aceste condiții, pretențiile civile având ca obiect o contraprestație bănească din partea pârâtei se analizează ca un drept de creanță, care este supus termenului de prescripție exctinctivă de drept comun, de 3 ani.
- Calea extraordinară de atac
Împotriva acestei decizii reclamanții C. I. și P. R. au formulat contestație în anulare, pentru următoarele motive:
Dezlegarea dată recursului este rezultatul unor greșeli materiale, în sensul art. 318 alin. 1 teza I C.proc.civ.
Există o contradictorialitate flagrantă între dispozitiv și considerente, în sensul că instanța de recurs a acordat pretenții, fără a specifica despre ce pretenții este vorba, deși reclamanții au renunțat la acest capăt de cerere.
O altă greșeală materială constă în neobservarea procesului-verbal încheiat la data de 14 mai 1972 și a planului de situație, din care rezultă foarte clar ce imobil și de la cine s-a expropriat terenul de 250 mp pentru construirea punctului de transformare.
Dacă s-ar fi analizat și cele patru poze color depuse la dosar, s-ar fi observat că suprafața ocupată reclamanților nu este numai aceea de sub stâlpi, ci o suprafață de 113 mp, îngrădită cu gard de beton și o poartă metalică, care le împiedică folosința.
Instanța nu a făcut referire la cazurile invocate de reclamanți, nu a examinat argumentele și criticile lor, recursul fiind examinat numai prin prisma Legii nr. 13/2007 și a deciziilor Curții Constituționale nr. 72/2004 și 163/2007. trebuia luată în considerare ultima decizie pronunțată de acest for, respectiv cea cu nr. 1256/2011, în care se arată că „art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție”.
În dovedire, contestatorii au depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate în susținerea cererii.
P. întâmpinare (filele 51-59), intimata . România SA a solicitat respingerea contestației, în considerarea următoarelor argumente:
Contestația formulată nu se circumscrie motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 318 C.proc.civ., criticându-se modul în care instanța a interpretat și apreciat probele.
Argumentul că instanța de recurs ar fi menținut capătul de cerere privind pretențiile nu poate fi primit, cât timp privește modul în care instanța a soluționat recursul, care profită contestatorilor.
- Soluția instanței
Examinând contestația în anulare formulată, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 318 C.proc.civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Cu privire la teza I a textului art. 318 C.proc.civ. se reține că, în sensul normei legale menționate, „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Or, în speță, contestatorul nu invocă o greșeală materială, în sensul normei precizate, adică o evocare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a apreciat probele administrate, relevanța pe care a acordat-o unora sau altora din dovezi, dar și modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și a practicii judiciare în materie (Legea 13/2007 sau deciziile Curții Constituționale).
Se constată și faptul că instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs și argumentele părțile, arătând explicit și detaliat care sunt considerentele pentru care a reținut caracterul lor fondat sau nefondat.
Împrejurarea că reclamantul nu este mulțumit de soluția pronunțată ori de argumentele dezvoltate în susținerea acesteia, nu poate fi de natură a atrage admisibilitatea cererii de față, care este supusă unei reglementări stricte/limitative, pentru ipoteze precis reglementate, în caz contrar acesta echivalând cu o reluare a judecății în recurs, adică un recurs la recurs, ceea ce, evident, nu este admisibil.
Critica privind contradictorialitatea între dispozitiv și considerentele hotărârii nu este motiv de contestație în anulare, iar, în speță, este și nefondată.
Instanța de recurs nu a făcut decât să mențină soluția pronunțată în primă instanță cu privire la cererea de despăgubiri, respectiv faptul că s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata acesteia.
Ca urmare, față de cele ce preced, cererea dedusă judecății urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei civile nr.591/RC/08.10.2014 a Tribunalului N. formulată de contestatorii C. I., domiciliat în Timișoara, ., ., județul T. și P. R., domiciliată în R., .. 4, ., ., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. C. C. M. și E. O. L. R.
Red. B. C./26.05.2015
Tehnored. L. R./16.06.2015
Ex.2
Recurs M. D, B. V., B. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
