Legea 10/2001. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul NEAMŢ

Sentința nr. 545/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 745/C

Dosar nr._ Legea nr. 10/2001 - rejudecare

Cod operator 3074

confidențial – date cu caracter personal

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 545/C

Ședința publică din 01.04.2015

Instanța compusă din:

Președinte:

- O. E.

- judecător

- H. E.

- grefier

Pe rol se află în curs de soluționare rejudecarea acțiunii civile formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de către contestatoarea E. V., domiciliată în municipiul P. N., ., ., județul N., în contradictoriu cu intimatul P. municipiului P. N.,cu sediul în municipiul P. N., ., nr. 8, județul N..

Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, prezența și susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când,

TRIBUNALUL,

Prin sentința civilă nr. 1327/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta E. V. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului P. N..

A fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei terenul aferent casei de locuit situate în P. N., .. 11, județul N., identificat de expertul tehnic M. G. în dosarul civil nr._ * al Tribunalului N. și conturat cu roșu în schița de plan de la fila 126 din dosar, parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a dispus ca restituirea să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 20 al. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, actualizată cu modificările și completările ulterioare, respectiv după verificarea măsurii în care Hotărârea nr. 111 din 3.12.1996 a Comisiei județene N. pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, rămasă definitivă, a fost pusă în executare, urmând ca, în caz afirmativ, restituirea să aibă loc numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită de reclamantă, actualizată cu indicele de inflație.

S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la acordarea de alte măsuri compensatorii pentru terenul de 350 mp situat pe aceeași stradă, la nr. 15.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî acestea, Tribunalul N. a reținut, în esență, că prin cererea sa, reclamanta E. V. a chemat în judecată pe pârâtul P. municipiului P. N., solicitând obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a suprafeței de teren aferente imobilului construcție situat în P. N., .. 11 (fost .), județul N. și de acordare de măsuri compensatorii pentru partea ce nu poate fi restituită în natură, cu cheltuieli de judecată.

A motivat reclamanta că, în fapt, prin Notificarea nr. 454 din 8.11.2001, a solicitat restituirea în natură pentru imobilele libere și acordarea de despăgubiri/ măsuri compensatorii pentru ce nu mai poate fi restituit, privind imobilul – casă și teren aferent – situat în P.-N., la adresa mai sus menționată. Deși în tot acest timp municipiul P.-N. a fost deținătorul terenului, cu sfidarea legii, acesta a dispus trimiterea notificării la S.C Aqua Calor S.A, instituție care, intrând în faliment, a înaintat dosarul, la rândul său, către ..

Cele două societăți au avut nevoie de 6 ani pentru a pronunța o primă dispoziție, prin care au refuzat restituirea imobilelor, motivând că notificatoarea nu ar face parte dintre persoanele îndreptățite la restituire, potrivit Legii nr. 10/2001, dar instanțele de judecată au anulat dispoziția nelegală de respingere a notificării, prin sentința civilă nr. 471 C din 30.03.2011, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul civil nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s‑a constatat calitatea sa de persoană îndreptățită la restituire.

. a emis Dispoziția de restituire în natură nr. 9 din 10.08.2011, retrocedându‑i din întregul imobil doar clădirea cu destinația de casă de locuit și, cu justificarea că societatea nu este și deținătoarea terenului, a retrimis dosarul aferent notificării Primarului municipiului, pentru ca acesta să se pronunțe privitor la restituirea terenului situat sub locuința redevenită proprietatea notificatoarei.

Instituția Primarului a refuzat să‑și îndeplinească obligația, astfel că, în loc să emită dispoziția de restituire, a trimis reclamantei adresa nr. 3832, 4082/21.03.2012, prin care îi aduce la cunoștință că terenul nu poate fi restituit, întrucât titlul de proprietate pentru construcție face obiectul unei judecăți. Mai mult, având deja o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, care constată, fără echivoc, calitatea sa de proprietar și moștenitor, pârâtul nu se mai poate pronunța decât în sensul restituirii terenului.

Referitor la motivul invocat de pârât pentru tergiversarea soluționării notificării în discuție, reclamanta a învederat instanței că, după preluarea abuzivă de la autorul său, în casă a fost instalată, între alții, și chiriașa I. I., care nu are moștenitori legali. Aceasta a întocmit în favoarea numitului F. R.‑C. un testament, prin care l‑a instituit legatar universal. Prevalându-se de acest testament, beneficiarul lui a încercat prin diverse manevre să o deposedeze de imobilul a cărui proprietară este, dar, toate instanțele de judecată au observat că, niciodată, un chiriaș nu va putea lăsa moștenire un imobil pe care nu l‑a avut niciodată în proprietate.

De altfel, același F. a fost parte în dosarul nr. 471/C/2011, în care a făcut cerere de intervenție, pe care instanțele au respins‑o în mod definitiv și irevocabil, cu autoritate de lucru judecat. Faptul că această persoană i-a făcut fel de fel de plângeri penale – toate respinse, nu pot scuti pârâtul să se pronunțe în sensul restituirii terenului de sub casa restituită de deținătoarea Locativserv S.R.L.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar în dovedire au fost solicitate proba cu acte și expertiză tehnică.

Ulterior, la termenul de judecată din 6.06.2012, reclamanta a depus la dosar precizări, învederând instanței că obiectul cererii deduse judecății îl fac următoarele două trupuri de teren:

- suprafața S1=650 mp, aferentă casei de locuit situate pe .. 11, așa cum a fost identificată în expertiza tehnică judiciară efectuată în dosarul civil nr._ * al Tribunalului N.;

- suprafața S2=350 mp, pentru care trebuie să i se acorde măsuri compensatorii, deoarece a fost atribuit altei persoane.

Prin întâmpinarea transmisă la dosar, pârâtul P. municipiului P. N. a arătat că, în vederea soluționării capătului de cerere privitor la suprafața de teren notificată, prin adresa nr._ din 31.01.2012, a solicitat .. să comunice dacă dispoziția de restituire a casei de locuit către notificatoare a fost pusă în executare sau a fost contestată în instanță, societatea comercială aducându‑i la cunoștință, prin adresa nr. 1251/23.02.2012, înregistrată la sediul instituției sub nr. 6582/24.02.2012, că Dispoziția nr. 9/10.08.2011 a fost contestată de către intervenientul F. R.‑C., contestația făcând obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei P. N., aflat, la momentul formulării întâmpinării, în apel, pe rolul Tribunalului N..

În aceste condiții, Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 10/2001 a apreciat că se impune ca soluționarea capătului de notificare privind imobilul teren să rămână în așteptare, până la finalizarea litigiului sus‑menționat, pentru a nu exista contrarietate între dispoziția primarului și hotărârea ce va fi pronunțată de către instanță.

A mai arătat pârâtul, referitor la precizările și schița de plan de care se prevalează reclamanta, că aceasta a formulat notificări pentru imobilele de la numerele 11 și 13 de pe . P. N. și că, în urma verificărilor efectuate de către specialistul din cadrul Serviciului cadastru, s‑a constatat că limita dintre cele două proprietăți este convențională, astfel că planul depus de reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute în Ordinul Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 108 din 29.03.2010.

Prin sentința menționată, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 454 din 8.11.2001, comunicată Primarului municipiului P. N. prin Biroul Executorului Judecătoresc C. C., numita E. V. a solicitat retrocedarea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit și teren aferent situat în P. N., .. 11, fost proprietatea defunctului Pșepelinschi L. și preluat la stat în baza Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile. Notificarea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945‑22 decembrie 1989 și a urmat „traseul“ descris de reclamantă în cererea de chemare în judecată, în prezent fiind nesoluționată în ceea ce privește terenul, aflat în posesia municipiului P. N., casa de locuit fiind restituită în natură, prin Dispoziția nr. 9 din 10.08.2011 Consiliului de administratori al .. P. N..

Pentru acest imobil, în întregul său, ca și pentru cele de la numerele 13 și 15 de pe aceeași stradă, reclamanta a solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cererea sa fiind soluționată favorabil prin Hotărârea nr. 111 din 3.12.1996 a Comisiei județene N. pentru aplicarea respectivului act normativ, hotărâre care, deși a fost atacată în justiție, a rămas definitivă, deoarece reclamanta a renunțat la judecarea contestației formulate.

Ca atare, încă de la acel moment, reclamantei i‑a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele menționate și nu trebuia să mai fie necesară purtarea altor procese cu acest obiect. Cu toate acestea, reclamanta a obținut, o dată în plus, confirmarea acestei calități, prin sentința civilă nr. 471 C din 30.03.2011, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului N. în dosarul civil nr._, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1051 din 29.06.2011 a Curții de Apel Bacău.

Cât privește celelalte condiții de admisibilitate a unei cereri de restituire în natură a unui teren, impuse de Legea nr. 10/2001, îndeplinirea lor nu este contestată de pârât, acestea fiind:

- imobilul compus din construcție (casă de locuit) și terenul aferent a aparținut autorului notificatoarei, L. Pșepelinschi, decedat la 7.09.1954;

- imobilul a fost preluat în mod abuziv, fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 – art. 2 alin. (1) lit. a) prima teză;

- terenul este ocupat de casa de locuit devenită proprietatea reclamantei și trebuie restituit, în conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 9 din lege, potrivit cărora „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini“.

Rămâne în discuție întinderea suprafeței terenului de restituit, iar din acest punct de vedere lucrurile au fost clarificate în dosarul nr._ *, prin expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul tehnic M. G., chiar dacă acesta nu a procedat și la măsurarea suprafeței efective de teren aferente construcției C5, adică a casei de locuit de la nr. 11 de pe . este opozabilă pârâtului, deoarece a fost efectuată și cu participarea sa (prin reprezentanți), a fost parte și în acel proces. În schița de plan anexă la raportul de expertiză, aflată în prezentul dosar la fila 126, sunt reprezentate toate cele trei imobile naționalizate din proprietatea lui L. Pșepelinschi, terenul de la nr. 11, obiect al prezentului litigiu, fiind conturat cu roșu, între vecinii: . C., Urbanex S.A. P. N. și terenul retrocedat reclamantei din imobilul de la nr. 13, din care o parte – 162 mp – a fost înstrăinată legal, odată cu casa C3, chiriașului B. G. (în prezent decedat, moștenitoare fiind S. V.), prin sentința civilă nr. 654C/2.05.2012 a Tribunalului N. (dosar nr._ *).

Așadar, terenul aferent casei de locuit restituite de .. P. N. poate fi primit în natură de reclamantă, astfel că acțiunea acesteia cu acest obiect a fost găsită întemeiată și admisă ca atare.

Cu privire la cel de‑al doilea trup de teren, pentru care reclamanta pretinde măsuri compensatorii, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece este vorba de terenul aferent construcțiilor C1 și C2 (locuință și magazie) de la nr. 15, deținute de numita Fanaca D. O., și, nu numai că, pe de o parte, el nu a făcut obiectul notificării nr. 454/8.11.2001, dar, pe de altă parte, nu pot fi solicitate măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 direct în instanță, fără a se urma procedura specială administrativ‑jurisdicțională și judecătorească instituită de lege, care nu poate fi inițiată decât prin comunicarea în forma și în termenul legal a notificării prevăzute de art. 21 (devenit art. 22, după cea de a doua republicare a legii).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea E. V., iar prin decizia civilă nr. 102/27.01.2014, Curtea de Apel Bacău a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 1327/21.11.2012 a Tribunalului N. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide aceasta, Curtea de Apel Bacău a reținut mai întâi că nu a fost posibilă conexarea cu dosarul_ *, întrucât cele două cauze nu se aflau în același ciclu procesual, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 164 al. 1 Cod de procedură civilă, sens în care a respins cererea de conexare.

Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că prima instanță a avut în vedere la delimitarea terenului în litigiu expertiza tehnică extrajudiciara întocmită de expert M. G., curtea a reținut că, procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art. 169 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cu care administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel, precum și principiile fundamentale ale dreptului civil, principiul nemijlocirii și al contradictorialității.

Instanța trebuie să pună în discuția părților administrarea probei cu expertiză topo-cadastrală pentru identificarea terenurilor în litigiu și nu să-și fundamenteze soluția pe un raport de expertiză extrajudiciară, întrucât numai prin proba cu expertiză tehnică judiciară puteau fi verificate obiectivele stabilite de părțile procesuale în condiții de egalitate, obiecțiuni ce urmau să fie cenzurate de instanță, în raport de obiectul pricinii.

Cu privire la criticile recurentei privind terenul situat pe . nr. 15, s-a apreciat că se impune casarea și a acestui capăt de cerere, urmând a fi administrate probe, printre care și expertiza tehnică care să stabilească, în raport de conținutul notificării nr. 454/2001, dacă din terenul solicitat a fi restituit face parte și terenul de la nr. 15, date fiind renumerotările succesive după confiscare.

Urmează cu ocazia casării să se facă verificări și cu privire la punerea în executare a hotărârii nr. 111/1996, fată de susținerea recurentei, conform cu care nu a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 11.03.2014, sub nr._ .

Respectând dispozițiile art. 315 Cod de procedură civilă potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Tribunalul N. a dispus administrarea în cauză a unei expertize topo-cadastrale pentru identificarea terenurilor obiect al notificării, precum și emiterea unor adrese către P. mun. P. N., Direcția de Taxe și Impozite P. N. și către Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., pentru verificarea aspectelor puse în vedere prin decizia de casare, referitoare la istoricul numerelor stradale în care s-a dezmembrat imobilul naționalizat și la încasarea de despăgubiri de către contestatoare în baza hotărârii obținute în baza Legii 112/1995.

Contestatoarea a suplimentat proba cu înscrisuri depunând în copie adresa nr. 7132/16.09.2014 emisă de OCPI N., iar la solicitarea instanței, în copie, contractul de vânzare-cumpărare nr. 18/13.01.1918, actul de vânzare-cumpărare din 7.06.1930, titlul de proprietate nr._ eliberat numitei Fanaca D. O., adresa nr._/24.07.2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a M. București.

La data de 13.08.2014 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita S. V., respinsă ca inadmisibilă prin încheierea pronunțată la data de 8.10.2014, pentru considerentele acolo detaliate (filele 161-162), iar la data de 29.10.2014, aceeași persoană a formulat cerere de intervenție în interes alăturat intimatului P. mun. P. N., respinsă de asemenea ca inadmisibilă, prin încheierea pronunțată la data de 28.01.2015, pentru considerentele acolo detaliate (filele 217-218).

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține contestația a fi în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prezenta acțiune are ca obiect soluționarea pe fond a notificării nr. 454/8.11.2001 formulată de E. V., cu privire la suprafața de teren vizată de această notificare, întrucât situația construcției notificate a fost rezolvată prin dispoziția de restituire în natură nr. 9/10.08.2011 emisă de .. Acțiunea are în vedere dispozițiile art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că instanța de judecată are competența să soluționeze și acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea, de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.

Calitatea de persoană îndreptățită la restituire cu privire la imobilele notificate a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 471/C/30.03.2011 a Tribunalului N., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1051/29.06.2011 a Curții de Apel Bacău.

Intimatul P. mun. P. N., ca unitate deținătoare a imobilului teren vizat de notificare, a refuzat a soluționa notificarea ulterior recomunicării de către . a dosarului cuprinzând notificarea, motivând că dispoziția nr. 9/10.08.2011 a fost atacată în instanță de către un terț, litigiul formând obiectul dosarului nr._ și este necesar a aștepta finalizarea acestui proces. Faptul contestării de către un terț în instanță a dispoziției de restituire în natură emisă de . cu privire la imobilul construcție notificat nu reprezenta un motiv suficient de temeinic și nu justifica temei juridic pentru temporizarea soluționării de către intimat a notificării privitoare la teren, în condițiile în care contestatorul F. R. C. fusese parte, în calitate de intervenient în interes alăturat intimatei ., în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 471/C/30.03.2011 a Tribunalului N., prin care s-a constatat calitatea notificatoarei de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii 10/2001 și îndreptățirea ei de a obține o soluționare pe fond a notificării.

Din acest punct de vedere, refuzul intimatului de a soluționa notificarea contestatoarei poate fi calificat a fi unul nejustificat. De altfel, prin sentința civilă nr. 2676 din 07.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. N., definitivă prin decizia civilă nr. 6/AC/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul N. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1628/18.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul F. R. C. în contradictoriu cu pârâții E. V. și .., ce a format obiectul dosarului nr._, astfel că nici sub acest aspect apărările intimatului din prezenta cauză nu mai subzistă.

În procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, pct. 1 lit. e din Capitolul I al H.G nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 prevede că persoanei care pretinde dreptul, îi revine sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire. Analizând în continuare aceste aspecte cu referire concretă la datele speței, tribunalul reține că ultimul aspect a fost lămurit în cauză, așa cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 471/C/30.03.2011 a Tribunalului N., definitivă și irevocabilă, astfel că nu mai necesită argumente suplimentare.

Caracterul abuziv al deposedării autorului Pșepelinschi L. de imobilul notificat, situat la acel moment pe .. 11, P. N., este stabilit de lege – art. 2 al. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 10/2001, care enumeră imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, astfel că, potrivit enumerării acestui imobil la poziția 78 din anexa la Decret cuprinzând imobilele naționalizate în județul N., nici acest aspect nu mai necesită discuții suplimentare.

Imobilul notificat a aparținut în proprietate persoanei de la care s-a făcut preluarea abuzivă, așa cum s-a dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 18/13.01.1918 și actul de vânzare-cumpărare din 7.06.1930, depuse în copie la filele 33-36 dosar rejudecare și expertiza topografică efectuată în cauză.

Aspectul care a suscitat discuții în cauză, este reprezentat de întinderea suprafeței de teren vizată de notificare și pentru care contestatoarea poate obține măsuri reparatorii în natură sau în echivalent. Un prim lucru care a trebuit analizat de instanța de rejudecare îl reprezintă lămurirea împrejurării dacă notificarea nr. 454/8.11.2001 formulată de E. V. a vizat sau nu și imobilul teren aflat actualmente la nr. 15 . N.. Potrivit relațiilor comunicate de Direcția de Taxe și Impozite a mun. P. N. la filele 111-112 dosar rejudecare, în perioada imediat anterioară naționalizării, anii 1945-1950, imobilul proprietatea Pșepelinschi L. figura la matricola 508 și matricola 1710 (filele 113, 114 dosar rejudecare). În perioada 1950-1965, când imobilul este trecut în proprietatea statului prin naționalizare, era situat pe .. 11, la matricola 508/557, 557/847 și 847/855, după anul 1965 . C. H. – păstrată și actual.

După naționalizare, din proprietatea statului situată în .. 11, două părți din imobil s-au vândut către foștii chiriași, iar o parte s-a retrocedat, după cum urmează:

- . nr. 15 este proprietatea Fanaca O. – titlu de proprietate 2313/1993, (fost .. 11 în perioada 1954-1965),

- . nr. 13 este proprietatea S. V. – contractul de vânzare-cumpărare nr. 64/31.03.2000 și certificatul de moștenitor nr. 41/22.02.2002, (fost .. 11, după anul 1965 . anii 1986-1989 .. 11b)

- . nr. 11 este proprietatea E. V. – dispoziția nr. 9/10.08.2011, proces-verbal nr._/22.11.2013 și protocol de predare-preluare nr. 7927/25.11.2011, (fost .. 11 în perioada 1954-1965, între anii 1986-1989 .. 11a).

În concluzie, toate aceste trei imobile actuale, de la nr. 11, 13 și 15, provin din fosta proprietate Pșepelinschi L., identificată la momentul naționalizării, în anul 1950, ca situată pe .. 11. Notificarea nr. 454/2001 vorbește generic de retrocedarea imobilului casă și teren situat în P. N. .. 11, fără elemente suplimentare de identificare, însă în temeiul art. 13 din H.G nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în vigoare la momentul formulării notificării, se prevedea că, de regulă, notificarea este însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Cum în sprijinul notificării au fost depuse actele vechi de proprietate care atestau achiziționarea unei suprafețe totale de 1267 mp teren (1239 mp prin contractul nr. 18/13.01.1918 și 28 mp prin contractul nr. 1679/7.06.1930), precum și anexa la Decretul de naționalizare nr. 92/1950, în care de la autorul deposedat de proprietate fusese preluat imobilul de la nr. 11, din care abia ulterior, după anul 1965, s-a desprins partea care a primit numărul 15, Tribunalul consideră că nu are motiv să considere că notificatoarea a solicitat restituirea doar în parte a proprietății autorului, astfel cum a fost fărâmițată și renumerotată după naționalizare. Aceasta ar reprezenta o interpretare restrânsă nejustificat a obiectului notificării, care, în lipsa altor elemente, trebuie interpretată a viza proprietatea, astfel cum a aparținut autorului notificatoarei, la momentul deposedării abuzive.

Pentru identificarea terenului vizat de notificarea obiect al prezentei cauze, Tribunalul a avut în vedere a se respecta limitele terenului a cărui situație juridică a fost analizată cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr._ *, și asupra căruia Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 667/9.07.2014, s-a pronunțat irevocabil în sensul imposibilității restituirii în natură a celor 424 mp teren vizat de notificarea nr. 453/8.11.2001. În acest sens, au fost făcute numeroase reveniri la expertul topografic desemnat, în final, varianta schiței de identificare, asupra căreia nu s-au mai formulat obiecțiuni, fiind cea depusă pentru termenul de judecată din 25.03.2015, fila 239 dosar rejudecare.

Obiect al cercetării judecătorești în prezenta cauză îl reprezintă, așadar, terenul aflat între limitele conturate cu culoare maro în schița anexă la care s-a făcut referire, care reprezintă vechea proprietate Pșepelinschi, potrivit actelor vechi depuse în dovedire, dar care excede suprafeței de 424 conturată cu hașură culoare ciclamen, ce a format obiectul dispoziției nr. 1641/22.04.2008 a Primarului mun. P. N. și a dosarului nr._ * al Tribunalului N.. Potrivit expertizei efectuate în cauză, suprafața de teren care poate fi retrocedată în natură potrivit art. 7 al. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, este cea de 480 mp, cuprinsă în conturul notat:_-_-_-140-138.

Din suprafața notată de expert S1, în suprafață totală de 484 mp, a fost exclusă de la retrocedare în natură suprafața de 4 mp, pe conturul_-144-141, întrucât aceasta face parte din documentația cadastrală întocmită de numita S. V. pentru imobilul cu număr cadastral 6427, înscris în cartea funciară a mun. P. N. nr._/N, potrivit planului de amplasament și fișei imobilului aflate în copie la filele 78-80 dosar rejudecare. Efectul înscrierii unui drept real în cartea funciară este cel de a-l face opozabil față de terți, așa cum consacră art. 21 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare. Înscrierea în cartea funciară a avut la bază contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 64/31.03.2000 între S.C Aqua Calor S.A și B. G. și V. (autorii proprietarului tabular S. V.). Contractul și situațiile juridice la care dă naștere sunt realități sociale care, într-o ordine de drept, impun tuturor o atitudine de respect. Cu alte cuvinte, contractul nu numai că produce efecte între părțile semnatare și succesorii lor, dat și terții sunt obligați să îl respecte, din momentul îndeplinirii formalităților de publicitate acesta devenind opozabil tuturor. Terții au obligația generală de a respecta situația juridică născută din contract, chiar dacă pentru ei această realitate se prezintă ca un fapt juridic. Este vorba de caracterul de utilitate socială pe care îl prezintă opozabilitatea.

În consecință, întabularea în cartea funciară a celor 4 mp teren, parte din suprafața totală de 162 mp teren aparținând numitei S. V., face ca aceștia să nu poată fi retrocedați în natură contestatoarei. Aceeași situație este incidentă și în privința celor 8 mp identificați cu hașură mov pe schița anexă a raportului de expertiză, pe conturul_-115, care deși fac parte din vechea proprietate Pșepelinschi L., sunt întabulați de J. C. sub numărul cadastral_. Contestatoarea nu a avut nicio problemă a accepta în mod firesc, încă de la început, că nu poate obține retrocedarea în natură a acestor 8 mp teren, însă pentru cei 4 mp antemenționați, solicitările contestatoarei au fost diferite, deși situația celor două bucăți de teren este similară.

Pentru cele două suprafețe de teren de 4 mp și de 8 mp, despre care tocmai s-a făcut vorbire, îi va fi constatată contestatoarei îndreptățirea de a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de dispozițiile art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 (privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România), întrucât aceste terenuri nu mai pot face obiectul restituirii în natură.

Același lucru se va dispune și cu privire la suprafața de 376 mp teren identificat cu notarea_-_-101-100. Cu privire la suprafața de 356 mp teren din interiorul acestei notări, numitei Fanaca D. O. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._, prin constituirea dreptului de proprietate, ca teren aferent construcției casă edificată în baza unei decizii de atribuire din anul 1954. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 al. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea fiind îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent. Deși titlul de proprietate în cauză a fost eliberat pentru o suprafață de 356 mp, în fapt, potrivit măsurătorilor, între împrejmuirile existente a fost evidențiată o suprafață cu 20 mp mai mare, respectiv de 376 mp, iar cum întreg acest contur este cuprins în interiorul fostei proprietăți Pșepelinschi delimitată cu contur maro, măsurile reparatorii prin echivalent urmează a fi propuse pentru întreaga suprafață de 376 mp. Față de diferența mică de teren rezultată din măsurători și imposibilitatea delimitării ei în concret în teren, este evident că nu se poate pune problema unei retrocedări în natură a celor 20 mp.

În consecință, pentru cei 388 mp teren pentru care intimatul nici nu mai are calitate de unitate deținătoare, aceștia aflându-se în proprietatea unor persoane fizice, respectiv 8 mp notarea_, 4 mp notarea_-144-141, 376 mp notarea_-_-101-100, intimatul va fi obligat să emită o dispoziție prin care să acorde contestatoarei, în compensare, alte imobile în echivalent bunuri disponibile deținute ori să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, prevăzută de cap. III din Legea nr. 165/2013. În cazul în care va deveni incidentă această din urmă situație, dispoziția, împreună cu toată documentația prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013, va fi înaintată de intimat către Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare a imobilului imposibil de restituit în natură.

Acțiunea formulată de contestatoare în temeiul art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 va fi admisă în parte și din perspectiva faptului că aceasta a solicitat instanței ca, pentru terenul ce nu poate fi retrocedat în natură, să i se atribuie, ca măsură compensatorie, suprafața identificată cu S2 în expertiza efectuată, având o întindere de 149 mp teren.

Al. 3 al art. 1 din Legea nr. 10/2001 dispune că „măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării (…)”. Anterior determinării categoriei de măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite persoanelor îndreptățite, autoritatea locală are obligația de a stabili, așa cum se deduce din prevederile al. 5 al aceluiași art. 1 din Legea nr. 10/2001, bunurile sau serviciile disponibile pe care le deține și pe care le poate oferi în compensare, bunuri care pot constitui o atare modalitate de reparație dacă sunt acceptate de persoana îndreptățită.

Potrivit art. 36 al. 5 lit. b din Legea 215/2001, consiliul local este singura autoritate îndrituită a analiza dacă un bun proprietatea unității administrativ-teritoriale trebuie să fie sau nu menținut în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor administrativ-teritoriale. În cadrul procedurii judiciare desfășurate în baza Legii nr. 10/2001, Tribunalul apreciază că instanța nu se poate subroga acestor atribuții ale autorităților publice locale și ale intimatului, pentru a proceda la atribuirea de bunuri în compensare, cu atât mai mult cu cât, pentru a putea fi acordat un astfel de bun, ar trebui ca, mai întâi, el să se afle inclus în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.

Un ultim aspect asupra căruia trebuie făcute considerații este cel legat de situația punerii în executare a hotărârii nr. 111/1996 obținută de contestatoare în temeiul Legii 112/1995, în sensul dacă au fost sau nu încasate despăgubirile recunoscute prin această hotărâre, față de cele dispuse prin decizia de casare pronunțată în prezentul dosar de Curtea de Apel Bacău. Prin aceasta se urmărește a se aprecia asupra aplicabilității în cauză a art. 20 al. 1 din Legea nr. 10/2001 și a se stabili dacă este necesar ori nu, ca reclamanta să fie obligată la returnarea eventualei sume reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație. Atât din adresa depusă de contestatoare la fila 38 dosar rejudecare, datată 24.07.2012, cât și din răspunsul comunicat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. la solicitarea instanței, sub nr._/IE/22.07.2014 – fila 44 dosar rejudecare, rezultă că despăgubirile stabilite în favoarea contestatoarei prin hotărârea amintită, nu au fost achitate către aceasta, întrucât contestatoarea nu a pus în aplicare hotărârea prin solicitarea plății acelor despăgubiri.

Concluzionând asupra caracterului în parte întemeiat al acțiunii promovate în temeiul Legii 10/2001, Tribunalul urmează a o admite în parte, așa cum s-a detaliat pe parcursul prezentelor considerente.

Intimatul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat a suporta, în temeiul art. 274 și 276 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de contestatoare în ciclurile procesuale urmate până acum, proporțional admiterii în parte a pretențiilor. Astfel, contestatoarea a făcut dovada suportării unor costuri totale de 5.000 lei, reprezentând onorarii avocat și onorariu expert, potrivit chitanțelor depuse la fila 128 dosar_ al Tribunalului N., fila 30 dosar_ al Curții de Apel Bacău, filele 68 bis și 241 dosar_ al Tribunalului N.. Dintre acestea, intimatul va fi obligat la plata sumei de 4.000 lei, considerate necesare și de un nivel rezonabil, față de admiterea în parte a pretențiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMRELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată în temeiul art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 de contestatoarea E. V., domiciliată în municipiul P. N., ., ., județul N., în contradictoriu cu intimatul P. municipiului P. N.,cu sediul în municipiul P. N., ., nr. 8, județul N..

Obligă intimatul să restituie în natură contestatoarei suprafața de 480 mp teren situat în mun. P. N., .. 11, județul N., identificat pe schița anexă a raportului de expertiză topografică efectuat de experții C. C. și A. F. pentru termenul din data de 25.03.2015 (fila 239 dosar), care face parte integrantă din prezenta, cu notarea:_-_-_-140-138.

Constată contestatoarea ca fiind îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de dispozițiile art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 (privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România), pentru restul din imobilul nr. 11 preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950 din proprietatea def. Pșepelinschi L., care nu mai poate face obiectul restituirii în natură, situat actualmente în .. 11 și 15 P. N., județul N., respectiv suprafața de 388 mp teren, compusă din următoarele suprafețe, astfel cum sunt identificate pe schița anexă a raportului de expertiză topografică efectuat de experții C. C. și A. F. pentru termenul din data de 25.03.2015 (fila 239 dosar), care face parte integrantă din prezenta:

- 8 mp teren identificat cu notarea_;

- 4 mp teren identificat cu notarea_-144-141;

- 376 mp teren identificat cu notarea_-_-101-100.

Obligă intimatul să emită o dispoziție prin care să acorde contestatoarei, în compensare pentru suprafața de 388 mp teren, alte imobile în echivalent bunuri disponibile deținute ori să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, prevăzută de cap. III din Legea nr. 165/2013, în această din urmă situație urmând ca dispoziția, împreună cu toată documentația prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013, să fie înaintată de intimat către Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare a imobilului imposibil de restituit în natură.

Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 4.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

O. E. E. H.

Redactat și tehn: O. E. – 29.04.2015

Tehnoredactat: E. H. – 29.04.2015; Exemplare: - 5

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Sentința nr. 545/2015. Tribunalul NEAMŢ