Fond funciar. Decizia nr. 188/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 188/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/RC
Ședința publică din 23.02.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
D. M. – judecător
L. F. – președintele tribunalului
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta B. A., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 413 din 7.03.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. locală H. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. F., pentru recurenta‑petentă B. A., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Doamna avocat A. F., pentru recurenta‑petentă, depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială ./_/23.02.2012 emisă de Baroul N. și chitanța nr._/23.02.2012 privind plata onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Doamna avocat A. F., pentru recurenta‑petentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței cu trimiterea dosarului spre rejudecare; învederează instanței că petenta A. F. a decedat în ziua în care a depus acțiunea la poștă, la ora 1700; solicită soluționarea pe fond a plângerii.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 413 din 7.03.2011, Judecătoria B. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a petentei A. F. și a respins pe această excepție plângerea prin care, la 2.09.2010 (data poștei), sus-numita a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimatele C. comunală H. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, modificarea în parte, în ceea ce o privește, a Hotărârii nr. 7951/15.01.2010 și reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei H..
În motivarea sentinței, judecătorul care a pronunțat-o a arătat că, examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepția invocată în cauză, raportat, pe de o parte, la situația de fapt rezultată din probatoriul admis și administrat în cauză, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale incidente, o găsește întemeiată, deoarece petenta a încetat din viață la data de 2.09.2010, zi în care numita B. A. a expediat instanței, prin serviciul poștal, plângerea pendinte, fără a face dovada că ea ar fi fost formulată și semnată de defunctă în ziua în care a decedat, împrejurări care conduc instanța la prezumția că, în realitate, B. A. este cea care a formulat plângerea în numele lui A. F., și nu aceasta din urmă, astfel cum apare menționat în plângere.
În aceste condiții, prima instanță a arătat că, prin interpretarea per a contrario a art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu poate fi parte în judecată persoana care nu are folosința drepturilor civile, și că, potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954, în cazul persoanei fizice capacitatea de folosință încetează la moartea acesteia, astfel că plângerea cu a cărei soluționare a fost învestită se impune a fi respinsă pentru lipsa capacității procesuale de folosință a petentei.
Sentința astfel pronunțată a fost comunicată la data de 4.10.2011, și a fost atacată cu recurs zece zile mai târziu, de numita B. A., care a susținut că prezumția reținută de judecătorul fondului nu este întemeiată, întrucât plângerea a fost semnată de A. F. și depusă la poștă la 2.09.2010, dimineața, în aceeași zi, la ora 1700, survenind decesul său, împrejurare evidențiată de certificatulconstatatoral decesului eliberat de Cabinetul medical „Dr. T. A..
Recurenta a mai arătat că defuncta A. F. nu are nici descendenți, nici ascendenți, astfel că doar ea, în calitate de nepoată de soră predecedată, este moștenitoare cu vocație succesorală, numita M. M., o altă soră a defunctei, în vârstă de 78 de ani, neparticipând la judecarea în fond a plângerii.
Ca atare, instanța de fond avea obligația de a o introduce în cauză ca petentă și de a discuta în contradictoriu cu ea excepția invocată, astfel că sentința trebuie casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat în cauză este fondat.
Într-adevăr, din certificatul medical constatator al decesului nr. 23/3.09.2010, anexat în copie cererii de recurs, reiese că numita A. M. F. a decedat la data de 2.09.2010, ora 1700. Plângerea transmisă Judecătoriei B. prin poștă poartă o semnătură indescifrabilă, spre deosebire de cererea de constituire a dreptului de proprietate, înregistrată la Primăria comunei H. sub nr. 97/17.07.2007, și de declarația pe propria răspundere cu privire la terenul deja atribuit în proprietate (ambele date pe formular și în care, de altfel, este menționat numele de familie N., și nu cel de A.), care poartă semnătura caligrafică „N. F.“.
Rezultă, de asemenea, din adresa nr. 195/15.02.2011, comunicată Judecătoriei B., la solicitarea acesteia, de Oficiul poștal B. – contrar celor susținute de avocatul ales al recurentei – că plângerea a fost trimisă recomandat de numita B. A., astfel cum, de altfel, este menționat și pe plicul în care a fost expediată, iar ștampila aplicată de poștă mențiunile „02 09 10 12“, ceea ce înseamnă că a fost depusă spre expediere la data de 2.09.2012, în intervalul orar 800‑ 1200.
Desigur, în aceste condiții, prima instanță în mod greșit s-a limitat la a invoca și reține incidența în cauză a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a petentei A. F., care era în viață la momentul formulării plângerii, și, de asemenea, nelegal nu a lămurit dacă B. A. are sau nu calitatea de a prelua, în faza judecătorească a procedurii speciale de soluționare a cererii de (re)constituire a dreptului de proprietate, poziția procesuală a defunctei titulare acesteia, pentru ca, ulterior, să procedeze la analizeze respectiva cerere sub aspectul îndreptățirii lui A. F. de a obține în proprietate teren cu vegetație forestieră de pe urma lui N. M. D. (probabil, fratele său, după prenumele părinților, acelea de M. și S.), decedat la 27.01.1987, care, la reforma agrară din 1945, apare înscris în lista locuitorilor din ., îndreptățiți la împroprietărire.
De altfel, încă de la prima zi de înfățișare, recurenta a fost reprezentată în proces de un avocat ales, care a făcut cunoscută instanței situația de fapt și a depus la dosar atât împuternicirea avocațială întocmită în baza contractului încheiat la data de 29.10.2010 cu B. A. în acest scop, cât și înscrisuri în dovedirea calității procesuale active a acesteia [certificatul de deces al lui A. F., certificatele de naștere și de căsătorie ale lui B. (născută H.) A., precum și sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale eliberată de Primăria comunei H. sub nr. 6065/19.10.2010, în care aceasta din urmă este menționată ca fiind singura moștenitoare prezumtivă a defunctei, ca rudă colaterală de gradul III (nepoată)], solicitând, în mod expres, introducerea în cauză a clientei sale, ca petentă.
Instanța, însă, nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei cereri și a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce constituie motiv de casare cu trimitere spre rejudecare la aceeași judecătorie, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.(1)‑(3) și (5) și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel că tribunalul va dispune în consecință.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de petenții A. F. și B. A., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 413 din data de 07.03.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. H. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Casează în totalitate sentința recurată și în consecință:
Trimite cauza pentru rejudecare în fond la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 23.02.2012.
pt. Președinte, pt. Judecători, pt. Grefier,
D. S. D. M. și L. F. C. Ailuțoaei
aflat în c.o. semnează aflați în c.o. semnează aflat în c.o. semnează
vicepreședintele tribunalului vicepreședintele tribunalului locțiitor grefier șef secție
M. S. A. M. S. A. R. L.
Red. DM-24.08.2012
Tehnored.R.L. – 27.08.2012
3 ex.
Fond – I.P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 660/2012. Tribunalul NEAMŢ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 864/2012.... → |
|---|
