Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 864/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 864/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 864/C
Dosar nr._
Despăgubiri Legea nr. 221/2009
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04.07.2012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 864/C
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - D. M. | - judecător |
- E. H. | - grefier |
Cu participarea d-nei procuror A. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții A. A.-C. domiciliată în municipiul Piatra N., .. 12, ., ., județul N. și H. A.-V., domiciliat în municipiul R., .. 1A, ., în contradictoriu cu pârâtul S. român, prin M. Finanțelor P..
La apelul nominal a răspuns reprezentantul pârâtului, consilier juridic G. E., lipsă fiind de reclamanții A. A.-C. și H. A.-V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei este despăgubiri Legea nr. 221/2009;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
Președintele completului de judecată constată că reclamanta A. A.-C. nu a depus la dosar în scris, precizări la acțiune susținute oral la termenul anterior de judecată. De asemenea, constată că la termenul din 11.04.2012 reclamanții au primit termen în cunoștință.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic G. E., pentru intimat, reiterează susținerile din întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar temeiul juridic în baza căruia au solicitat acordarea daunelor morale a fost declarat neconstituțional.
Reprezentantul Ministerului Public, d-na procuror C. A. pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanți.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19.03.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 2012, reclamanții A.‑C. A. (născută H.) și H. A.‑V. au chemat în judecată pe pârâtul S. român, prin M. Finanțelor P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale, în temeiul Legii nr. 221/2009privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945‑22 decembrie 1989.
În fapt, reclamanții au arătat că bunicul lor, H. V., a fost arestat, conform Fișei Matricole Penale nr. matricol 1445 din 12.11.1951 a Penitenciarului Iași, în temeiul mandatului de arestare nr._ din 1951 pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 pct. II lit. a) din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
H. V., care a decedat la data de 5.10.1970, a avut doi fii, pe G., necăsătorit, decedat la 6.06.1989, și I. (tatăl lor), decedat și el, la data de 20.08.1999, astfel că ei, în calitate de nepoți de fiu post decedat al condamnatului, au calitate procesuală activă, ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Condamnarea defunctului H. V., prin Hotărârea nr. 676 din 1953 a Tribunalului M. Teritorial Iași, la pedeapsa de 1 an și 6 luni detenție, pentru art. 209 Cod penal – delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 pct. II lit. a) din Codul penal din 1936, republicat, constând în „faptul de a face propagandă pentru răsturnarea în mod violent a ordinei sociale existentă în Stat“ – constituie de drept condamnare cu caracter politic, potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
La data de 25.01.1951, în baza Ordinului_, autorul lor a fost internat la Penitenciarul Suceava, până la data de 11.11.1951, adică 9 luni și 17 zile, după care a fost transferat la Penitenciarul Iași, unde a stat până la 19.05.1952, respectiv încă 6 luni și 7 zile. Ulterior, pentru executarea întregii condamnări aplicate, a fost încarcerat la Penitenciarul Iași, din 26.08.1953, și până la 23.11.1953, respectiv 2 luni și 27 de zile (deci, în fapt, a fost lipsit de libertate cu 20 de zile mai mult decât condamnarea primită).
Copiii defunctului au suferit de pe urma condamnării tatălui lor, în condițiile în care nu numai că acesta nu a mai fost alături de ei pentru a le asigura cele necesare unui trai decent, dar au fost și stigmatizați din punct de vedere social.
Astfel, I. (tatăl lor), deși era student la Facultatea de Silvicultură din București, a fost dat afara din instituție și nu a mai putut frecventa cursurile acesteia niciodată, motivat numai de condamnarea politică a tatălui său,prin aceasta, el fiind privat de dreptul la educație, ceea ce i‑a influențat în mod negativ viața socială, prin stoparea oricărei inițiative de formare a unei cariere în plan intelectual.
La rândul său, bunica paternă a reclamanților și soția celui condamnat și încarcerat, rămasă acasă cu un copil minor (G.), a fost nevoită să suplinească lipsa soțului și să depună eforturi considerabile pentru ca, împreună cu fiul, să-și continue viața. A muncit din greu, în gospodăriile vecinilor, pentru câțiva bănuți, alimente sau haine, fiindcă, la arestarea soțului, i‑au fost confiscate toate bunurile materiale cu care s‑ar fi putut întreține. Înainte de condamnarea și arestarea capului gospodăriei, Familia H. făcea parte din clasa de mijloc, fiind încadrată în categoria țăranilor mijlocași‑chiaburi, așa cum se menționează la pct. 11 de pe fișele matricole penale depuse în dovedire.
Din detenție, H. V. s‑a întors bolnav, consecință a condițiilor mizere și inumane în care a fost încarcerat și care sunt de notorietate pentru perioada regimului comunist de tristă amintire.
Plafonarea cuantumului daunelor morale, impusă Legii speciale prin O.U.G. nr. 62/2010, a fost declarată neconstituțională, prin decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curții Constituționale, astfel că ea nu își mai găsește aplicabilitatea, iar prejudiciul moral nu se poate rezuma la determinarea „prețului“ suferințelor psihice, care nu pot fi cuantificate, ci presupune aprecierea tuturor consecințelor negative ale prejudiciului, precum și ale implicației acestuia pe planul vieții personale, sociale și profesionale ale persoanei care invocă existența prejudiciului.
Despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial este, prin însăși destinația ei, menită să acorde persoanei lezate o satisfacție (categorie juridică cu caracter special), care nu poate fi refuzată din cauza imposibilității de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.
Repararea daunelor morale trebuie să fie percepută nu atât ca o compensare materială, care, fizic, nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție.
Față de cele arătate, reclamanții au solicitat instanței ca, în aprecierea cuantumului despăgubirilor cuvenite, să aibă în vedere atât circumstanțele de fapt ale cauzei, cât și principiile proporționalității daunei și al echității, situație în care este de reținut că despăgubirile acordate trebuie să reflecte dimensiunea reală a prejudiciului moral creat. Durata efectivă a detenției, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, greutățile vieții cotidiene pentru supraviețuirea familiei în condiții de sărăcie lucie, ca urmare a confiscării bunurilor materiale, care ar fi contribuit la întreținerea membrilor familiei, și stigmatul social care a amprentat întreaga familie ani buni după eliberarea bunicului lor din închisoare sunt numai câteva puncte de reper pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate.
În drept, reclamanții și‑au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009
În dovedirea pretențiilor formulate, reclamanții au anexat cererii de chemare în judecată, în copii, următoarele înscrisuri: fișa matricolă penală din 25.01.1951 a Penitenciarului Suceava; fișa matricolă penală nr. matricol 1445 din 12.11.1951 a Penitenciarului Iași; fișa matricolă penală din dosarul personal nr. 10 din 26.08.1953 a Penitenciarului Iași; certificatele de naștere și de deces ale lui H. V., H. G. și H. I.; certificatele de naștere și de căsătorie ale reclamantei; certificatul de naștere al reclamantului; certificatul de moștenitor nr. 538/18.05.1992, întocmit după defunctul H. G..
Acțiunea este scutită de taxe de timbru, conform art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
La termenul de judecată din 9.05.2012, Direcția Generală a Finanțelor P. N., persoană juridică subordonată Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în numele și pentru pârâtul S. român, reprezentat prin M. Finanțelor P., cu domiciliul procedural ales la sediul D.G.F.P. N., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motive dintre care tribunalul va face referire doar la primul, care, nu numai că este corect, dar cuprinde și considerentele de fapt și de drept pentru care, într‑adevăr, acțiunea reclamanților este găsită neîntemeiată și va fi respinsă ca atare. Practic, apărările pârâtului vor fi prezentate concomitent cu motivarea de către tribunal a soluției de respingere a acțiunii, pentru a evita o repetare a lor.
Prezenta acțiune nu mai are suport legal, deoarece dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009au fost constatate neconstituționale încă înainte de data promovării acțiunii, prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și nr. 1360 din 21.10.2010, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 761 din 15.11.2010.
Ulterior, dată fiind practica neunitară a instanțelor judecătorești în interpretarea și aplicarea textului de lege în discuție, prin decizia nr. 12 din 19.09.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. 14/2011, problema a fost tranșată, admițându‑se recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G., și statuându‑se că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Cauza de față se circumscrie întrutotul celor statuate de instanța supremă, deoarece nu numai că, la data de 15.10.2010, nu numai că nu era soluționată definitiv, dar nici nu se afla pe rolul vreunei instanțe, înregistrarea ei la Tribunalul N. – Secția civilă făcându‑se abia un an și patru luni mai târziu, la 19.03.2012. Oricum, chiar dacă și după data publicării celor două decizii ale Curții Constituționale unele tribunale au continuat să admită acțiuni în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, începând cu data publicării în Monitorul Oficial nr. 789 din 7 noiembrie 2011 a deciziei prin care instanța supremă a admis RIL‑ul, instanța nu poate decât să înlăture ca neavenit temeiul juridic avut în vedere de reclamanți și invocat expres și exclusiv în cererea introductivă, care, sub acest aspect, nu a fost niciodată modificată sau completată pe parcursul judecării dosarului. Ca atare, cum acțiunea de față privind despăgubiri cu titlu de daune morale nu este judecată și din perspectiva altor temeiuri de drept, fie ele din legislația națională ori din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
Trebuie, totuși, remarcat faptul că Legea nr. 221/2009 – pe care legiuitorul a dorit‑o a fi una profund reparatorie pentru oamenii pe care S. român, chiar dacă într‑un alt regim decât cel actual, i‑a persecutat în cele mai cumplite și greu de imaginat modalități – prin modificările aduse ulterior adoptării, dar, mai ales, prin intervenția directă a Curții Constituționale și a instanței supreme, a devenit un act normativ lipsit, practic, de cea mai mare parte a efectelor juridice avute în vedere inițial de legiuitor și a dus la pronunțarea, în cauze similare, a unor soluții diferite, chiar diametral opuse, și, ceea ce e mai grav și mai greu de înțeles pentru reclamanți, vădit nedrepte și discriminatorii, situație cauzată de o multitudine de factori, care, însă, nu includ nici culpă din partea categoriilor de cetățeni cărora această lege „specială“le‑a fost destinată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în despăgubiri civile pentru prejudiciul moral suferit formulată de reclamanții A. A.-C. domiciliată în municipiul Piatra N., .. 12, ., ., județul N. și H. A.-V., domiciliat în municipiul R., .. 1A, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. român, prin M. Finanțelor P..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. E. H.
Red. și tehn./ D. M.-15.03.2013 ;
Tehn: E.H. – 19.03.2013; ex. - 5
| ← Fond funciar. Decizia nr. 188/2012. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 679/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
