Fond funciar. Decizia nr. 353/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 353/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 20.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 353/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. – judecător
D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea A. F., domiciliată în comuna Farcașa, . împotriva deciziei civile nr. 172/RC din 12.02.2012 pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. locală Farcașa pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în .>și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea A. F., lipsă fiind reprezentații comisiilor de fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000/contestație în anulare;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- . la dosarul cauzei, prin C. Arhivă al instanței, la data de 01.03.2013 întâmpinare.
S-a procedat la identificarea contestatoarei A. F., care se legitimează cu C.I . nr._, eliberată la data de 03.03.2006.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Contestatoare A. F. solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
La întrebarea instanței, contestatoarea A. F. arată că a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate târziu, întrucât în acea perioadă era grav bolnavă.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1058 din 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis excepția tardivității introducerii cererii de constituire formulată de petenta A. F. în contradictoriu cu intimatele C. L. Ceahlău pentru stabilirea dreptului de proprietate și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, sens în care s-a respins cererea de constituire ca tardivă, precum și plângerea formulată de petentă.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petenta A. F. a solicitat, în baza art.5 și următoarele din Legea nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (C. Județeană) și C. Comunală Farcașa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (C. L.) anularea în ceea ce o privește, a Hotărârii Comisiei Județene nr. 8720/18.03.2011.
În exercitarea rolului activ conferit de art.129 coroborat cu art.84 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că în dreptul material cererea de reconstituire înregistrată la C. L. se întemeiază pe art.36 din Legea nr.1/2000 și are natura juridică a unei cereri de constituire.
Plângerea este scutită de taxă de timbru și de timbru judiciar potrivit art.42 din Legea nr.1/2000,modificată.
În dovedire au fost depuse la dosar în fotocopie înscrisuri.
S-a invocat excepția tardivității introducerii cererii de constituire, pe care, examinând-o cu prioritate conform art.137 alin.1 C.proc.civ, instanța de fond a admis-o, apreciind-o întemeiată deoarece nu sunt întrunite conditiile prevăzute de art. 13 din Legea nr.18/1991, cererea nefiind introdusă in termen la comisia locală.
S-a apreciat că în lipsa unui termen special de acceptare a succesiunii, prevăzut in Legea nr.1/2000 cu modificarile și completările ulterioare, se impune aplicarea dreptului comun in materie, respectiv art. 700 Cod civil.
Modificarea adusă Legii nr. 1/2000 prin Legea nr. 212/2008 a fost în sensul includerii în categoria îndreptățiților a persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Instanța de fond a apreciat că, dacă autorul se încadrează în această categorie, cererea de reconstituire se poate formula, cu respectarea termenului legal, în maxim 6 luni de la data modificării survenite în lege. În cauză cererea a fost introdusa in luna februarie 2011, depășindu-se cu mult termenul de acceptare a succesiunii.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs petenta A. F. criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 172/RC din 20.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis recursul declarat de petenta A. F., împotriva sentinței civile nr. 1058 din 21.06.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele C. locală Farcașa pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, și a modificat în parte sentința atacată în sensul că:
S-a înlăturat din dispozitivul sentinței mențiunile privind admiterea excepției de tardivitate a cererii de constituire a dreptului de proprietate și de respingere ca tardivă a acesteia, și în consecință s-a respins ca nefondată plângerea petentei împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 8720/18.03.2011.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Farcașa sub nr.5/10.02.2011, numita A. F., în calitate de moștenitoare a tatălui său, defunctul G. G., decedat la 21.01.1985, a solicit reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Farcașa, din județul N., fără a indica temeiul de drept al acestei solicitări. Însă, întrucât a înțeles să se prevaleze de o adeverință eliberată în anul 1995 de U.M._ Pitești (la cererea unei alte persoane, pe nume G. M.), atât comisiile de fond funciar, cât și prima instanță au apreciat că cererea vizează modificările aduse art. 36 din Legea nr. 1/2000 prin Legea nr.212/2008, conform căreia „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri“.
Ori, depunerea în termen a unei astfel de cereri constituie o condiție de fond pentru admisibilitatea ei și, întrucât plângerea reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, are, în materia fondului funciar, caracterul unei căi specifice de atac, în mod greșit prima instanță a invocat, din nou, din oficiu, excepția tardivității depunerii cererii, din moment ce ea a fost deja reținută, în mod just, în Hotărârea Comisiei județene N. nr. 8720/18.03.2011.
Este adevărat că Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut vreun termen pentru depunerea cererilor întemeiate pe dispozițiile sale, o astfel de prevedere nici nu era necesară, din moment ce Legea nr. 1/2000 este un act normativ care reglementează în mod explicit procedura de aplicare a dispozițiilor L. nr. 18/1991 și, respectiv, nr. 169/1997 și, pe cale de consecință, și actului normativ prin care a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 îi este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din această lege, și nicidecum cel de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. (1) din Codul civil, cum greșit a considerat instanța de fond.
Termenul de 60 de zile se socotește, într-adevăr, de la . Legii nr. 212/2008. Cum, potrivit art.78 din Constituția României republicată, „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, iar Legea nr.212/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, înseamnă că ea a intrat în vigoare la data de 2 noiembrie 2008, iar ultima zi în care se putea depune în termen o cerere întemeiată pe dispozițiile sale a fost 2 ianuarie 2009, astfel că cererea recurentei-petente a fost depusă la Primăria comunei Farcașa cu o depășire de peste doi ani a termenului legal.
Argumentele invocate în cererea de recurs, legate de necesitatea de a fi făcute anumite demersuri în vederea obținerii de relații doveditoare ale faptului că autorul său a luptat pe front nu au fost primite, câtă vreme înscrisul de care aceasta s-a folosit în acest scop era obținut în urmă cu nu mai puțin de 16 ani.
Din cele arătate mai sus, Tribunalul a reținut că prima instanță trebuia să respingă plângerea petentei ca nefondată, astfel că, din acest motiv, și numai sub acest aspect, sentința civilă recurată apare ca nelegală, fapt pentru care recursul a fost admis în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Totodată, tribunalul a reținut și reaua-credință cu care recurenta-petentă s-a manifestat încă de la depunerea cererii de constituire, prin care a solicitat 5 ha de teren, deși primise, deja, în proprietate, după același autor, cel puțin 1,5 ha teren, în baza titlului de proprietate obținut de tatăl său, urmare împroprietăririi de care a beneficiat la înfăptuirea reformei agrare din 1945, deoarece făcea parte din „obștea sătenilor plugari lipsiți de pământ sau cu pământ puțin“.
Împotriva deciziei civile nr.172/RC/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul N. a formulat contestație în anulare petenta solicitând rejudecarea cauzei în sensul de ai se admite cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei Farcașa, județul N..
Contestatoarea A. F. a arătat că atât instanța de recurs cât și cea de fond trebuiau să facă vorbire și să analizeze cererea potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000 ce a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 publicată în Monitorul Oficial la data de 30.10.2008.
Aceasta a arătat că modificarea legislativă conferea vocație la împroprietărire atât petenților cât și urmașilor care fac dovada participării la cel de al doilea război mondial, chiar dacă nu sunt trecuți sau nu sunt găsiți în tabelele de împroprietărire.
În consecință, cei ce se regăsesc în tabelele de împroprietărire au cu atât mai mult acest drept, fiind de altfel repuși în termen, ceea ce conduce la înlăturarea motivului formal invocat de comisia județeană, acela al tardivității introducerii cererii.
De altfel, a mai motivat contestatoarea un număr mare de persoane din zona B. au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, iar a refuza acest drept altor persoane reprezintă o discriminare evidentă ce a fost condamnată în mod constant de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care se impune admiterea prezentei contestații în anulare și implicit a plângerii formulate de către A. F..
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 și 317 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Prin concluziile scrise de la fila 25 contestatoarea a revenit și a arătat că prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, precizând că instanța de control judiciar respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare – fără însă a arătat care sunt aceste omisiuni.
Intimata C. L. de aplicare a legii fondului funciar Farcașa prin întâmpinarea depusă la fila 28 a arătat că prin hotărârea nr. 1/02.03.2011 a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha motivat de faptul că după defunctul G. G. (autorul petentei) s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren cu vegetație forestieră, care însă a fost invalidată prin Hotărârea nr. 8720/18.03.2011 emisă de C. Județeană N..
Tribunalul analizând motivele contestație în anulare constată că acestea se regăsesc în totalitate în motivele de recurs analizate și reținute mai sus de instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu această cale extraordinară de atac.
Ori, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii privind procedura de citare a părților) și art. 318 Cod procedură civilă ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs ).
În cauza pendente, motivul invocat de contestatoare îl reprezintă omisiunea instanței de recurs de a cerceta unul dintre motivele de recurs, respectiv că nu s-a analizat cauza prin prisma noilor dispoziții prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
În urma verificării acestui aspect în raport de situația de fapt dedusă judecații, tribunalul constată că nu este admisibilă deoarece nu se încadrează în categoria motivelor expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 317 – 318 Cod procedură civilă.
În baza acestor prevederi, invocarea ca motiv al contestației în anulare existența unei omisiuni în judecarea recursului este inadmisibilă pentru că de fapt contestatoarea urmărește practic transformarea acestei căii de atac speciale într-un recurs la recurs. Cum în cauza pendente, în urma verificării din oficiu se constată că instanța de recurs nu a încălcat norme de procedură și că aspectele invocate nu pot fi încadrate ca omisiuni de fapt, și nici în pretinse erori de judecată, de aprecierea probelor și de interpretare a dispozițiilor legale care impun examinarea justeței soluției pronunțate, aspect care este inadmisibil pe calea contestației în anulare întrucât s-ar ajunge la un recurs la recurs și la înlăturarea caracterului irevocabil al hotărârilor pronunțate în recurs.
Verificând motivele avute în vedere de Tribunalul N. la pronunțarea deciziei civile contestate se observă că instanța de recurs a avut în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2008 articolului 36 din Legea nr. 1/2000 – analiză realizată la fila 3 de către instanța de control judiciar, dispozițiile acestui text de lege fiind arătate pe larg în cuprinsul motivării.
Totodată, în finalul filei 4 instanța de recurs a subliniat și reaua-credință de care recurenta-pârâtă a dat dovadă încă de la data depunerii cererii de reconstituire care deși a primit după același autor suprafața de 1,5 ha teren, în baza titlului de proprietate obținut de tatăl său G. G., urmare împroprietării de care a beneficiat la înfăptuirea reformei agrare din 1945, petenta a solicitat inițial întregul lot tip de 5,00 ha teren.
Față de cele reținute tribunalul urmează ca în temeiul art. 317- 318 Cod procedură civilă, să respingă ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de petenta A. F..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de petenta A. F., domiciliată în comuna Farcașa, . împotriva deciziei civile nr.172/RC din 20.02.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. locală Farcașa pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în .>și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.03.2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red/D. M./31.05.2013
Tehnored/D.L./11.06.2013
Recurs/D.M.; D. S.; D M.
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 889/2012. Tribunalul NEAMŢ | Reziliere contract. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
