Fond funciar. Decizia nr. 923/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 923/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 06-11-2012 în dosarul nr. 923/RC
Dosar nr._ litigiu fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06.11.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 923/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - M. C. | - judecător |
- O. E. | - judecător | |
- C. B. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 590 din data de 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul-petent I. I. și intima-intimată C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu funciar;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- recurenta-intimată C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 Cod procedură civilă reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 590 pronunțată la data de 28.03.2012 de Judecătoria B. a fost admisă plângerea formulată de petentul I. I. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar în urma anulării în parte a hotărârii Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 9001/26.09.2011, s-a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, jud. N..
P. a hotărî acestea, prima instanță a reținut că petentul a atacat respectiva hotărâre solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, în calitatea sa de veteran de război, participant la al doilea război mondial. A motivat că a participat la al doilea război mondial, calitate în care avea vocație la împroprietărire conform Legii 187/1945, la lotul tip de 5 ha, a fost trecut pe tabelele de împroprietărire cu 2 ha, iar acest teren a fost obținut anterior. Făcând dovada participării la război, sunt aplicabile prevederile Legii 212/2008, deci solicită diferența de 3 ha.
C. locală de fond funciar i-a admis cererea, dar comisia județeană a invalidat această hotărâre, pe motiv că, deși s-a făcut dovada participării la război, autorul nu s-ar încadra în condițiile Legii 187/1945. În plus, consideră că cererile au fost introduse tardiv.
Legal citate, cele două comisii au formulat întâmpinări, astfel:
- comisia județeană a susținut că în momentul emiterii hotărârii atacate, aceasta era corectă conform legislației existente. Ulterior, evocă Legea nr. 212/2008, care este favorabilă acestui tip de petenți. Consideră că nu i se pot pune în sarcină cheltuieli de judecată, ceea ce echivalează cu o recunoaștere sui generis a dreptului petentului. Consideră cererea tardivă și solicită introducerea în cauză a organelor silvice, ca administratori ai fondului forestier național, în baza Deciziei ICCJ nr. 15 din 17 oct. 2011.
- comisia locală nu a depus întâmpinare, dar la cererea instanței, a comunicat că petentului i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, iar prin hotărâre judecătorească 1 ha.
Analizând actele și probele dosarului, legislația aplicabilă și principiile constituționale și de drept european aplicabile în speță, prima instanță a constatat cererea îndreptățită, întrucât Legea 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la război cu teren în completare până la lotul-tip de 5 ha. În aplicarea acestei legi s-au emis tabele de împroprietărire în baza cărora unii îndreptățiți au primit teren, alții nu. Pe de altă parte, unii dintre participanții la război nu au fost trecuți în tabelele de împroprietărire, pentru aceștia elaborându-se o lege specială, nr. 212/2008, care dădea dreptul petenților la constituirea dreptului făcând simpla probă a participării la război. Petentul din acest dosar se încadrează la ambele categorii, deci i se cuvine completarea lotului tip de 5 ha prevăzut de Legea nr. 187/1945, cu 3 ha teren. P. dovada participării la război, instanța de fond a considerat suficientă proba cu legitimația de veteran de război depusă.
Cât privește motivul tardivității introducerii cererii, prima instanță a constatat că Legea nr. 212/2008 nu instituie nici un termen, deci nimeni nu poate adăuga la lege. În plus, având în vedere fluctuațiile legislative (numai art. 36 din Legea 1/2000 cunoscând mai multe modificări succesive) ca și dificultatea cu care se obțin actele doveditoare ale proprietății de la arhivele naționale sau ale situației militare de la arhivele militare Pitești, este de notorietate că mulți petenți au fost descurajați și nu au depus cereri decât atunci când au fost realmente convinși că ele vor fi și rezolvate favorabil.
Cererea de a fi introduse în cauză Direcția Silvică și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare nu a fost admisă, întrucât aceste două organisme au reprezentant în comisia județeană de fond funciar și au exprimat acolo opinia lor, comisia fiind un organ deliberativ. Decizia ÎCCJ nr. 15 din 17 oct. 2011 s-a considerat că dă dreptul acelor organe să aibă rol activ în eventuala contestare a unor hotărâri ale comisiei județene, dar nu instituie o obligație de a introduce în cauză aceste organe.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, arătând că intimatul-reclamant a recunoscut că i-a fost deja reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2 ha teren cu vegetație, cu care acesta figura înscris în tabelul de parcelare întocmit în vederea aplicării Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, astfel încât în repararea unui pretins prejudiciu, acesta nu se mai poate folosi de același act doveditor.
C. județeană N., în motivarea hotărârii sale atacate de intimatul-petent, a reținut ca și cauze de respingere a cererii inițiale, următoarele argumente:
Solicitarea petentului nu se încadrează scopului prevăzut la art. 2 din Legea nr. 187/1945. Scopul acestei legi consta în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care aveau mai puțin de 5 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ. Deși a depus extras din tabelul de parcelare a terenului expropriat în care reclamantul figurează ca fiind propus pentru împroprietărire cu o suprafață totală de teren de 2 ha, totuși, din cuprinsul tabelului, nu rezultă dacă la nivelul anului 1945 reclamantul deținea sau nu în proprietate o altă suprafață de teren, iar în eventualitatea în care ar fi deținut o suprafață de teren, categoria de folosință a acesteia. De asemenea, din datele înscrise în tabel nu se poate demonstra că terenul propus a fi atribuit la nivelul anului 1945 avea categoria de folosință - „teren cu vegetație forestieră". Apreciază că petentul nu se poate considera îndreptățit să solicite reconstituirea dreptul de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră reprezentând diferența dintre lotul de 5 ha și suprafața pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate.
Legea nr. 187/1945 nu făcea referire la teren cu vegetație forestieră, menționând în mod expres că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale.
În măsura în care reclamantul ar fi avut în proprietate, anterior aplicării Legii nr. 187/1945, suprafața de teren asupra căreia solicită în prezent reconstituirea dreptului de proprietate, ar fi putut să depună copii ale documentelor din care să rezulte această situație de fapt și drept. Legea nr. 187/1945 prevedea constituirea unui lot maxim de 5 ha, însă suprafața ce era atribuită în mod efectiv persoanelor îndreptățite, fie chiar și celor care nu dețineau la nivelului anului 1945 nicio suprafață de teren, se stabilea atât în funcție de „întâietatea la împroprietărire" a solicitantului, cât și de suprafața disponibilă de la nivelul localității, situație care rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 12 și art. 14 din Legea nr. 187/1945. Pe cale de consecință, textul actului normativ trebuie interpretat în sensul că suprafața de 5 ha teren reprezenta suprafața maximă de teren pe care o putea deține o familie la nivelul anului 1945, și nu este corect a se aprecia că în mod obligatoriu și fără nicio diferențiere, toate familiile de agricultori trebuiau să fie instituiți proprietari asupra unei suprafețe teren de 5 ha.
P. aceste motive, prin hotărârea contestată în plângere a constatat că nu se poate atribui în proprietate petentului suprafața de teren cu vegetație forestieră solicitată.
În plus, sentința instanței de fond este netemeinică, deoarece dispozitivul acesteia cuprinde o mențiune care, practic, este imposibil de pus în aplicare: instanța de fond a dispus reconstituirea în favoarea petentului-intimat a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, județul N., fără ca instanța să precizeze amplasamentul acestui teren și fără a administra probe din care să rezulte dacă pe raza comunei Grințieș există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru constituirea dreptului de proprietate.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile în sensul de a dispune respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul-intimat împotriva hotărârii nr. 9001/26.09.2011 a Comisiei județene N..
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 305 Cod de procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, instanța de fond a făcut o greșită analiză și aplicare în speță a dispozițiilor art. 36 din Legea 1/2000, din perspectiva modificărilor suferite în timp de acest text de lege. Astfel, în forma sa inițială, articolul enumera ca beneficiari ai dreptului la constituirea proprietății, persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Aceste categorii de persoane au beneficiat de la apariția Legii 1/2000 de un termen de formulare a cererii, reglementat de art. 33 din lege, potrivit căruia persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Ulterior, prin Legea nr. 193/2007 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.06.2007, art. 36 din Legea 1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii 187/1945. În urma apariției acestei legi, intimatul-petent din cauza de față, a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestieră cu care a figurat înscris în tabelele de îndreptățiți la împroprietărire, așa cum rezultă din declarația dată de acesta la data de 10.12.2008, aflată în copie la fila 11 dosar fond, din sentința civilă nr. 648/2009 a Judecătoriei B. depusă în copie la filele 36-37 dosar fond, tabelul anexă depus la fila 38 dosar fond.
Prin Legea nr. 212/2008 publicată în Monitorul Oficial din data de 30.10.2008, art. 36 din Legea 1/2000 a suferit o nouă modificare, în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoștea dreptul la obținerea de terenuri, cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Această nouă categorie de persoane viza, în mod logic, situația celor care au fost omiși de pe tabele, întrucât cei care fuseseră menționați în astfel de tabele beneficiaseră deja de o reglementare legislativă a situației lor, prin Legea 193/2007. În consecință, cele două categorii de persoane se exclud una pe alta, neexistând temei pentru a interpreta dispoziția legală introdusă prin Legea 212/2008 ca referindu-se și la persoanele înscrise în tabelele de îndreptățiți la împroprietărire.
Cum intimatul-petent a beneficiat în cauză de dispozițiile Legii 193/2007, constituindu-i-se dreptul de proprietate asupra terenului cu care figura înscris în tabelul îndreptățiților la împroprietărire, aflat în copie la fila 12, nu mai putea beneficia și de prevederile Legii 212/2008, astfel că în mod greșit instanța de fond a concluzionat asupra temeiniciei plângerii formulate.
În orice caz, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 187/1945, mărimea loturilor de împroprietărire nu trecea de 5 ha, din interpretarea acestuia rezultând că suprafața de 5 ha era prevăzută în Reforma Agrară ca fiind o cotă maximă, dar nu și obligatorie a mărimii terenului ce urma să fie atribuit în proprietate persoanelor îndreptățite, fapt ce presupune că nu toți cei consemnați în tabelele nominale cu îndreptățiți la împroprietărire urmau să primească în proprietate lotul maxim de 5 ha, astfel că intimatul-petent nu a dovedit nici pe fond îndreptățirea lui la validarea cererii formulate. Prin înscrierea numitului I. I. în tabelul persoanelor îndreptățite la împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945, cu suprafața de 2 ha teren cuvenită la împroprietărire, s-au cenzurat de autoritățile competente la acea dată, limitele suprafeței pe care acesta era îndreptățit să o primească în baza acelui act normativ, nemaiputându-se repune în discuție acest aspect la momentul actual, și cu atât mai puțin a se acredita ideea că ,,de plano” toate persoanele cuprinse în aceste tabele ar fi trebuit să primească invariabil teren exact în limita impusă de atingerea suprafeței maxime de 5 ha prevăzută pentru lotul tip, o asemenea interpretare fiind contrară reglementărilor conținute chiar de către Legea nr. 187/1945, ce vizau determinarea suprafețelor ce urmau a fi atribuite, în funcție de disponibilul existent la nivelul fiecărei localități în parte.
P. aceste considerente, evident că nu mai au relevanță a fi analizate motivele de recurs referitoare la categoria de folosință a terenului și la faptul că instanța de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, deși în cauză ar fi putut fi, cel mult, vorba de o constituire a dreptului de proprietate.
Față de toate cele expuse, apreciind că prima instanță a pronunțat în cauză o hotărâre netemeinică și nelegală, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul declarat de intimata C. județeană N. și a modifica în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii plângerii formulate de I. I. împotriva hotărârii nr. 9001/2011 emisă de C. județeană N., ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 590/27.03.2012 a Judecătoriei B..
Modifică în totalitate sentința recurată, în sensul următor:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată petentul I. I. în contradictoriu cu intimatele C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva hotărârii nr. 9001/26.09.2011 emisă de cea din urmă intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. O. E. și C. B. R. L.
Red.O.E./05.12.2012
Tehnored. R. L./05.12.2012
Ex. 2
Fond M. Gh.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 896/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 889/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
