Fond funciar. Decizia nr. 889/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 889/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 24.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 889/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. – judecător
D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de recurenta G. M. (fostă G.), domiciliată în municipiul Suceava, ., ., . și de către pârâtul G. I., domiciliat în satul G., . N., împotriva sentinței civile nr. 1802 din data de 16.11.2010, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs; al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1802 din 16.11.2010 a Judecătoriei B., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința cuivilă nr. 1802/16.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis in parte plângerea formulata de petentul G. I., în contradictoriu cu intimatele C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, având ca obiect fond funciar plângere la Legea 1/2000, sens în care s-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8070/26.02.2010.
Astfel, s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestiera.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ petentul G. I. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8070/26.02.2010, solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate asupra 5,00 ha teren cu vegetație forestieră, după autorul G. V..
În motivarea plângerii a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră amintite mai sus, cererea fiind însă respinsă. Petentul a arătat că după același autor nu s-a mai reconstituit dreptul de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Analizând actele dosarului instanța de fond a constatat că prin cererea adresată Comisiei Locale, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. În dovedirea acțiunii a depus acte din care rezultă calitatea de veteran de război a autorului său, acte ce dovedesc vocația succesorală.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 se stabilește că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
Din actele dosarului, instanța de fond a reținut că petentul are vocație succesorală, iar autorul acestuia a fost veteran de război așa cum rezultă din adeverința eliberată de arhivele militare. De asemenea, a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute art. 13 Legea nr. 18/1991, iar cererea a fost introdusă în termen la comisia locală. În lipsa unui termen special de acceptare a succesiunii, prevăzut in Legea nr. 1/2000 cu modificările si completările ulterioare, se impune aplicarea dreptului comun in materie, art. 700 Cod civil.
Modificarea adusă Legii nr. 1/2000 prin Legea nr. 212/2008 a fost în sensul includerii în categoria îndreptățiților a persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Instanța de fond a apreciat că, dacă autorul se încadrează în această categorie, cererea de reconstituire se poate formula, cu respectarea termenului legal, in maxim 6 luni de la data modificării survenite in lege.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945, judecătorul de fond a apreciat că în lipsa registrului de rol agricol aferent anului 1945, se poate prezuma ca suprafața de teren ce apare in registrul agricol din anii 1950 ca fiind înscrisă pe numele autorului este cea deținută si in anul 1945. Aceasta soluție se desprinde ca fiind echitabilă, întrucât nu poate beneficia de un drept având aceeași întindere, o persoana/moștenitorul unei persoane înscrise in registrul agricol cu o anumita suprafață de teren la nivelul anilor 1950 si o persoana fără rol agricol, celelalte condiții cerute de lege fiind îndeplinite de ambele .
P. aceste considerente s-a admis în parte cererea formulata de reclamant si s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha teren cu vegetație forestieră, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs atât petentul G. I., cât și G. M. (fostă G.).
Recurentul G. I. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, dar și încheierea din 09.11.2010, solicitând să se caseze hotărârea și să se trimită cauza spre rejudecare pentru o justă, temeinică și echitabilă soluționare a cauzei în spiritul și litera legii.
În motivarea cererii de recurs a arătat că a efectuat toate demersurile necesare după tatăl său G. V., care a dispărut pe front în anul 1942, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei P. T., județul N. în temeiul art. 2 din Legea nr. 187/1945, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat și completat prin Legile nr. 193/2007, nr. 212/2008 și art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată.
De altfel, a mai arătat că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ori probatoriul administrat în cauză, fiind reținute eronat și greșit faptele, respectiv că s-ar fi solicitat dreptul pentru un veteran de război, când în realitate s-a solicitat admiterea plângerii pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru G. V. dispărut pe front în anul 1942, cu suprafața de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei P. T..
Mai mult de atât instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor.
Pe de altă parte, soluția adoptată trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii judecătorului, motivarea să fie clară, precisă și să soluționeze toate capetele de cerere cu care a fost sesizată de petiționar.
Or, nesoluționarea unui capăt de cerere echivalează cu necercetarea fondului acesteia, în întregul său și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care a solicitat să se caseze atât sentința cât și încheierea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o justă, temeinică și echitabilă soluționare a cauzei în spiritul și litera legii.
Recurenta G. M. (fostă G.) a formulat recurs împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria B. la data de 09.11.2011, cât și a sentinței nr. 1802/16.11.2011, solicitând să se constate că judecătorul fondului prin modul în care a hotărât asupra cererii de intervenție pe care a formulat-o în nume propriu, a încălcat toate principiile de bază procedurale, care îi garantau respectarea dreptului la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil.
A mai arătat că a formulat o cerere de intervenție în nume propriu la data de 13.10.2010 motivat de faptul că l-a împuternicit în scris în luna noiembrie 2008 pe fratele său G. I. să facă demersurile necesare după tatăl lor G. V., dispărut pe front în 1942, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. T., în temeiul art. 2 din Legea nr. 187/1945, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat și completat prin Legile nr. 193/2007, nr. 212/2008 și art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Or, nesoluționarea unui capăt de cerere echivalează cu necercetarea fondului acesteia, în întregul său și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care a solicitat să se caseze atât sentința cât și încheierea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o justă, temeinică și echitabilă soluționare a cauzei în spiritul și litera legii.
Tribunalul, analizând hotărârea sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
La termenul din 13.10.2010 Judecătoria B. a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, pentru că petentul nu a depus înscrisuri din care să rezulte că autorul său G. V. a decedat pe front.
Ulterior, la 13.10.2011 petentul a formulat cerere de repunere pe rol, fixându-se termen pentru soluționare la data de 9.11.2011.
Totodată, la data de 13.10.2011 recurenta G. M. (fostă G.) a depus prin arhiva Judecătoriei B. (prin faxul instanței) o cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se admită plângerea reclamantei în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei P. T., județul N. și drept consecință anularea în parte a dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Hotărârea nr. 8070/26.02.2010 cu privire la fratele său G. V. unde la poziția 44 din anexa 48 i-a fost invalidat dreptul.
Instanța de fond încălcând normele procedurale la termenul din9.11.2011 nu s-a pronunțat asupra admiterii cererii de repunere pe rol, însă a respins cererea de intervenție fără a o pune în discuția părților.
Potrivit art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă intervenția este în interes propriu atunci când cel care intervine invocă un drept al său (propriu) asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, el tinzând să câștige pentru sine bunul litigios.
Tocmai de aceea intervenția în interes propriu trebuie făcută sub forma unei cereri de chemare în judecată (art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă) având natura juridică a acesteia și se îndreaptă împotriva ambelor părți inițiale din proces, reclamanți și pârâți.
Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenție în interes propriu este de competența instanței care judecă cererea principală, potrivit art. 17 Cod procedură civilă.
După depunerea la dosar a unei cererii de intervenție instanța trebuie să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a acesteia, după ascultarea părților și a celui care intervine.
În verificarea admisibilității cererii instanța trebuie să analizeze dacă terțul justifică un interes și pretinde un drept propriu; dacă cererea sa are legătură cu cererea principală, astfel încât să justifice judecata lor împreună.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 3 Cod procedură civilă după încuviințarea în principiu a cererii de intervenție legiuitorul a prevăzut expres că instanța trebuie să dispună comunicarea acesteia tuturor părților din proces, iar în cazul în care întâmpinarea este obligatorie, „va soroci” termenul în care urmează a fi depusă.
Or, în cauza pendente instanța de fond a nesocotit aceste dispoziții procedurale și fără a o analiza a respins-o, deși era în strânsă legătură cu cererea principală dedusă judecății de către reclamantul G. I..
Soluționând cauza în acest mod a prejudiciat părțile, atât reclamantul cât și intervenientul, fiind îndreptăți a solicita casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Față de cele reținute, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă să admită recursul și casând în totalitate sentința să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de petentul G. I., domiciliat în satul G., . N. și de intervenienta G. M., domiciliată în municipiul Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1802 din 16.11.2011 pronunțată de Judecătoria B., județul N..
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red/V.B./13.12/2012
Tehnotred/D.L./19.12.2012
Fond/O. G. M.
Ex.2
DOSAR NR._ din | |
În răspuns vă rugăm să menționați numărul dosarului și termenul de judecată | |
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA B.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Tribunalului N., în care s-a pronunțat decizia civilă nr.889/RC/24.10.2012, prin care s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Dosarul conține file, având atașat dosarul nr._ .
Președinte, Grefier,
V. BaciuP D. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 923/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 353/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
