Fond funciar. Decizia nr. 896/2012. Tribunalul NEAMŢ

Comentarii

0

Decizia nr. 896/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 896/RC

Dosar nr._ - fond funciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 24.10.2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 896/RC

Instanța constituită din:

Președinte: V. B. – judecător

C. B. – judecător

D. M. - judecător

D. L. - grefier

La ordine venind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă P. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 5151 din data de 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații C. locală Borlești pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în Borlești, Direcția S. N., cu sediul în Piatra N., ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală R., C. L. R. pentru aplicarea L. 18/1991, C. locală T., C. local T. și ., având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 17.10.2012 și apoi la 24.10.2012 când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5151 din 18.10.2011 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 5151 din 18.10.2011 pronunțată de judecătoria Piatra N. a fost respinsă excepția inadmisibilității; a fost respinsă excepția lipsa calității procesuale pasive.

Au fost respinse, ca nefondate, cererea principală și cererea conexă având ca obiect plângere fond funciar, formulate de petenta P. V. M., în contradictoriu cu intimații Direcția S. Piatra N., C. Județeană N. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, C. L. Borlești pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, C. L. R. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor,C. L. R. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, C. L. T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, C. L. T. și ..

P. a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele considerente:

P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 10.03.2008, petenta P. V. M. a chemat în judecată intimații C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Direcția S. Piatra N. și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând modificarea HCJ N. nr.6656 din 28.01.2008, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru încă 62 ha, 3717 m.p. teren cu vegetație forestieră.

În motivarea cererii, petenta că susținut că are calitatea de moștenitoare a defunctulu C. Gh. C. C. (Ketreanu), respectiv mama sa R. L. este fiica defunctului C. C. Gh. C. și a Soltanei Ketreanu, calitate ce a determinat-o să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețe de teren cu vegetație forestieră preluate de la autorii săi.

În fapt, autorii C. Gh. C. C. (Ketreanu) și prima soție a acestuia Soltana Ketreanu au avut în proprietate suprafața totală de 65 ha, 3717 m.p. teren, din care i s-a restituit prin HCJ N. nr. 6656 din 28.01.2008, doar o suprafață de 3 ha., teren, rămânând o suprafață nereconstituită de 62 ha, 3717 m.p. teren, la care se consideră îndreptățită.

A mai susținut petenta că dreptul său de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată a-i fi reconstituită este justificat de registrul agricol al autorilor din perioada 1948-1951, de Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. N., întocmit la Recensământul din ianuarie 1948, Planul Parcelar al satului M. din perioada 1924-1925, poz.33, poz.2 și 2bis (parcelele 220,219,171,352,5 și 299); Planul Parcelar din 1924-1925, litera E-Dosul Schitului, .”, Planul Parcelar din 1924-1925, nr.crt.14 ., 120, 262, 223 și 124, de la Soltana I. P. (bunica sa de pe mamă) și Planul Parcelar din 1924-1925, nr.crt.31 . J, Dosu Schitului (parcelele 410, 259, 260, 486 și 455 ds.), această din urmă suprafață de 16 ha, 3240 m.p. provenind din schimburile făcute de bunicul său C. Gh.Ketreanu cu alți locuitori ai comunei.

Referitor la suprafața de 30 ha, 5110 m.p. înscrisă în Planul Parcelar al satului M. din perioada 1924-1925, poz.2 și 2bis, provine de la numitul P. C., persoană care l-a crescut efectiv pe bunicul său de la vârsta de 2(doi) ani și căruia i-a lăsat toată averea.

La data de 2 mai 1947, autorul C. Gh.C.Ketreanu încă mai exploata lemn de pe proprietatea sa de 6 ha tern pădure, situată pe teritoriul comunei M., dovadă fiind foaia de transport anexată cererii. În respectivul înscris este consemnată suprafața de 6 ha., teren pădure, proprietate în localitatea M. înainte de aplicarea L. nr. 204/23.06.1947, restul proprietății autorului aflându-se pe teritoriul localităților Nechit și Iapa.

P. legea nr. 204/23.06.1947 întreaga suprafață de pădure a trecut în regim silvic sub autoritatea statului iar în anul 1948 a trecut în patrimoniul forestier al statului, o parte din proprietatea defunctului incluzându-se în Pădurea Comunală, conform Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 2315/1954.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 53 al. 2 și art. 45 din Legea nr.18/1991, art. 24 și urm. din Legea nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

În dovedirea cererii, petenta a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, a probei testimoniale, emiterea unor adrese către Arhivele Statului Filiala N. și către Protopopiatul R. în vederea comunicării unor relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.85 ds.vol.I) și a probei cu înscrisuri, depunând în fotocopii: adresele nr.17/2 din 06.02.2008, nr.675 din 07.12.2005 și nr._ din 27.04.2007, copie extras Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, extras rol agricol din perioada 1948-1951, extras plan și tabel parcelar cu Locuitorii Rezeși angajați pe Loturi cărora li s-au parcelat loturi în M., foaie de transport . nr._, certificate de stare civilă ce interesează cauza (f.13-20 ds. vol.I, 553-554 ds. vol. II și 17,18, 45 ds. vol. III), cereri și memorii adresate comisiilor de fond funciar și altor autorități cu atribuții în aplicarea legilor fondului funciar (f.21-24, 71 ds. vol.I), plan de detaliu ., extras plan parcelar din perioada 1924-1925 privind satele M., B., Șovoaia, Nechit și o parte din Bolești și Iapa din ., declarație din 29.08.2007 a numitului C. C.C., adresa nr.1/255 din 05.02.2007, HCJ N. nr.5531 din 19.01.2007 cu tabel anexă, HCJ N. nr. 6656 din 28.01.2008 cu tabel anexă, „certificat” nedatat și neconfirmat și înscris sub semnătură privată întocmit de pr. paroh P. Borlești la 05.09.2005, schițe plan extravilan .¹-81³ și 82 ds. vol.I), cerere din 17.08.2005 adresată Primarului comunei R. (neînregistrată), adresa nr. 2173/7 din 19.09.2005, copie extras Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948- nr. casă 243, adresa nr. 6011 din 24.05.2008, adresele nr. S/23/03.02.2009 și nr. 5333/P/2008, schițe de plan și extrase de planuri parcelare (f. 389-400 ds. vol.II), adresa nr. C 1497 din 19.07.2010, adresa nr. 145 din 30.06.2011, cerere nr. 4377 din 18.06.2010 și adresa nr. C 1499 din 09.07.2010.

Cererea petentei este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.

Intimata C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.32,33 ds.) prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât petenta nu poate justifica cu acte dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 62 ha, 3717 m.p., iar suprafețele de teren descrise în cererea sa ca aparținând autorului său, sunt în fapt proprietatea altor persoane.

În motivare, intimata a susținut că moștenitorii autorului C. Gh. C. au fost validați prin HCJ N. nr.6656 din 28.01.2008 cu suprafața de 3,00 ha., teren pădure, în baza „extrasului de rol” din anii 1948-1951 eliberat de Arhivele Statului - Filiala N. din data de 28.09.2000 și ca urmarea a cererii de reconstituire formulate în baza L. nr.247/2005.

De asemenea, i s-a adus la cunoștință petentei, de nenumărate ori, necesitatea de a depune copii ale actelor doveditoare a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren despre care pretinde că au aparținut autorului, întocmite anterior anului 1948.

Răspunzând punctual susținerilor petentei, în ordinea cronologică a suprafețelor de teren pretinse a fi restituite, intimata a mai susținut că petenta face o confuzie voită cu privire la proprietarul suprafeței de 1,50 ha., teren, profitând de coincidența de nume dintre bunicul său (născut în anul 1893) și o altă persoană C. C., născut în anul 1908; în planul parcelar la pozițiile nr. 33, litera E – Dosul Schitului (. poziție 31 . J, punct „Dosul Schitului”, unde sunt înscrise suprafețele de 6,175 ha., teren pădure, 5,1941 ha., teren și 16,32 ha., teren, sunt menționate alte persoane și nu bunicul petentei; cu privire la suprafața de 30,51 ha., teren pădure, ce au aparținut defunctului P. C., petenta nu face dovada vocației succesorale; cu privire la terenurile ce au aparținut autoarei P. Soltana, petenta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la nici una din legile privind retrocedarea proprietăților, iar după autoarea menționată s-a formulat cererea de reconstituire nr. 169/1998, de un număr de 14 moștenitori care fac dovada proprietății, iar dosarul constituit a fost înaintat cu propunere de validare către C. Județeană N. iar în planul parcelar din perioada 1924-1925, la poziția 30 Balanu, este înscris bunicul petentei cu suprafața de 8,995 ha., teren neredusă, pe care însă a înstrăinat-o la data de 30.11.1929, prin act de vânzare-cumpărare, către numitul V. I. Z. M..

P. adresa nr. 3215 din 21.05.2008 (f.161 ds. vol. I), intimata a mai arătat că suprafața de 30,51 ha., teren cu vegetație forestieră, ce a aparținut defunctului P. C. a fost restituită moștenitorilor legali ai acestuia, persoane care au făcut dovada vocației succesorale cât și dovada proprietății cu acte și care sunt recunoscuți în teren de către vecini, în timp ce petenta susține că va proba cu martori împrejurarea că bunicul său l-a moștenit pe numitul P. C..

De asemenea, pentru suprafețele de teren solicitate prin cererea introductivă, petenta nu s-a adresat C. L. Borlești cu cerere de reconstituire, formulând doar o cerere de restituire pentru suprafața de 3 ha., teren pădure, și care a primit o soluționare favorabilă.

În dovedirea susținerilor, intimata a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, depunând copii ale înscrisurilor de care a făcut vorbire în întâmpinare și adresele ulterioare (f.34-47, 162-167 ds. vol.I).

Intimata Direcția S. Piatra N., legal citată, a formulat întâmpinare (f.50,51ds.) prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea HCF N. nr.6656/28.01.2008 ca temeinică și legală.

În motivare, intimata a susținut că din înscrisurile primare care au stat la baza emiterii hotărârii contestate prin cererea dedusă judecății rezultă fără putință de tăgadă că în perioada anului 1948, autorul petentei avea în proprietate suprafața de 3 ha, 7351 m.p. (din care teren pădure doar 1ha, 5013 m.p. teren), iar pentru toate celelalte suprafețe de teren pretinse prin plângere nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate la nivelul anului 1948, ceea ce înseamnă că în perioada 1925-1948 au fost înstrăinate.

În condițiile în care legile fondului funciar se aplică terenurilor preluate prin măsurile abuzive aplicate în perioada 1945-1990 (anul 1945 pentru terenurile agricole și anul 1948 pentru terenurile pădure), iar după anul 1925, autorul petentei nu mai figurează ca proprietar, consideră că sunt lipsite de eficacitate actele invocate în dovedirea susținerilor din cererea dedusă judecății.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă.

P. „precizările” formulate la termenul de judecată din data de 22.05.2008 (f.159,160 ds.), intimata a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă întrucât petenta s-a adresat direct instanței de judecată pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață 62,3717 ha., omițând să formuleze cerere de reconstituire adresată comisiei locale pe raza căreia se află terenul pretins și eludând astfel procedura prealabilă a reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.87-88 ds.) prin care a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă, iar în situația soluționării pe fond a cauzei, respingerea plângerii ca nefondată deoarece petenta nu a făcut dovada că autorul său ar fi stăpânit suprafața litigioasă în calitate de proprietar în perioada anterioară preluării pădurilor de către stat. Totodată, intimata a solicitat și respingerea unei eventuale cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată, cu precizarea că nu poate fi reținută nici o culpă procesuală în sarcina sa și că, de altfel, nefiind persoană juridică nici nu se poate reține, în sarcina sa, o astfel de obligație.

În motivarea cererii de respingere a plângerii ca inadmisibilă, intimata a susținut că prin cererea înregistrată la Primăria comune Borlești sub nr. 90 din 17.11.2005, petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha., teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitoare a defunctului C. Gh.C., iar prin Hotărârea nr.128 din 27.11.2007, C. L. Borlești a propus aprobarea cererii. Propunerea a fost validată prin HCJ N. nr. 6656 din 28.01.2008 iar la baza soluției a stat înscrisul eliberat de către Arhivele Naționale sub nr._ din 20.04.2007 reprezentând „C.-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. N., întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948”.

P. urmare, petenta a înțeles să solicite direct instanței să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de suprafață de 62,3717 ha., teren cu eludarea etapelor obligatorii reglementate de procedura prealabilă a reconstituirii dreptului de proprietate privată aspra terenurilor, care impun formularea în primul rând a unei cereri de reconstituire adresate comisiei locale de fond funciar, urmată de formularea unei contestații împotriva hotărârii comisiei locale prin care a fost soluționată cererea de reconstituire și ulterior a unei plângerii în instanță împotriva hotărârii comisiei județene, în ipoteza în care solicitantul se consideră nemulțumit de soluția dată cererii sale de reconstituire. Or, în cauză, petenta a solicitat prin cererea formulată la data de 17.11.2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3 ha., teren, și nu de 65,3717 ha., teren. cum susține prin plângerea dedusă judecății.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 27 din HG nr. 890/2005, ale art. 26 al.1 lit. a din Decret nr. 31/1954 și ale art. 242 al. 2 Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, intimata a depus copii ale înscrisurilor componente ale documentației ce a stat la baza emiterii HCJ N. nr.6656 din 28.01.2008 (f.89-152 ds. vol.I).

La termenul de judecată din data de 25.07.2008 (f.200-201 ds. vol.I) instanța a dispus judecarea împreună cu prezenta pricină a cererii ce formează obiectul dosarului acestei instanțe nr._ .

P. cererea conexă formulată (f.2,3 ds.nr._ ), petenta P. V.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, modificarea HCJ N. nr.6778 din 21.03.2008, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru încă 63 ha, 6498 m.p. teren agricol, situat pe teritoriul comunelor Borlești, R. și R., din jud. N..

În motivarea cererii conexe, petenta a susținut că are calitatea de moștenitoare a defuncților C. C. și Soltanei C. (născută Darlea), calitate ce a determinat-o să formuleze cerere de reconstituire pentru suprafețe de teren agricol preluate de la autorii săi, respectiv pentru suprafața totală de 63 ha., 6498 m.p.

În fapt, prin hotărârea contestată s-a validat propunerea Comisiei Locale Borlești în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.861 m.p. teren agricol, în loc de 63 ha., 6498 m.p. cât a solicitat prin cerere de reconstituire.

A mai susținut petenta că dreptul său de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată prin cerere este justificat de Registrul agricol al autorilor din anul 1948, extrasul din Recensământul populației din anul 1948, Registrul agricol din 1956, cerere de înscriere în GAC R., Registrul Agricol din 1956 a comunei R. (terenul în suprafață de 5.900 m.p. a fost atribuit în schimbul vechiului amplasament care se regăsea în punctul „F.” de pe raza comunei T. și care a fost luat în administrarea Stațiunii de cercetare pentru creșterea și îngrășarea bovinelor Mărgineni, planul parcelar din perioada 1924-1925 al comunei R., în care suprafața de 4 ha, 750 m.p. teren pădure înscrisă în parcelele 290 și 291 a fost transformată în prezent în teren agricol și planul de detaliu PL-1 R., în punctul „M.”, parcelele 45 și 51.

Începând cu anul 1947, bunicul său a început să fie deposedat de terenurile pe care le avea în proprietate ca urmare a legilor abuzive adoptate în perioada comunistă, iar ultima suprafață de teren avută în proprietate a fost predată în mod forțat la GAC în anul 1962. După . L. nr.18/1991 a făcut numeroase demersuri și cereri la autoritățile competente pentru restituirea terenurilor la care se consideră îndreptățită, demersuri pe care le-a continuat și după adoptarea L. nr. 247/2005.

Cum până în prezent i s-a recunoscut și validat doar suprafața de 2.861 m.p., teren, menționată în hotărârea contestată prin cererea dedusă judecății și cum nu are nici o vină că amplasamentele inițiale ale bunicului au fost schimbate după bunul plan al autorităților comuniste, se consideră îndreptățită la restituirea tuturor suprafețelor menționate în acțiune și care au fost identificate de către ea pe raza celor comunelor R., R. și Borlești.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 53 al. 2 și urm. și art. 8 și urm. din Legea fondului funciar nr.18/1991.

P. „completarea cererii” dedusă soluționării la data de 14.05.2008 (f.55 ds. conex), petenta a solicitat soluționarea cauzei și în contradictoriu cu intimații .>reprezentată prin P., C. L. T. și C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În motivarea cererii, petenta a susținut că în perimetrul teritorial-administrativ al comunei T. se regăsesc amplasamentele unor suprafețe de teren care fac obiectul reconstituirii și care au aparținut bunicului său C. Gh. C., iar o parte din respectivele suprafețe au fost schimbate cu suprafețe de teren situate în alte comune, în baza unor decizii ale autorităților din perioada comunistă. Parte din vechile amplasamente au ajuns în administrarea unor societăți comerciale, constituite după 1990, cum este cazul Stațiunii pentru creșterea și îngrășarea bovinelor Mărgineni, sens în care s-a adresat cu cerere Primarului comunei T. pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului său însă de fiecare dată i s-a comunicat un răspuns nefavorabil.

În drept, petenta a invocat dispozițiile L. nr.215/2007 și ale art. 132 Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, petenta a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, a probei testimoniale, emiterea unor adrese către Arhivele Statului Filiala N. și către Protopopiatul R. în vederea comunicării unor relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.90 ds. conex) și a probei cu înscrisuri, depunând în fotocopii: HCJ N. nr.6778 din 21.03.2008 cu documentația anexă și înscrisurile de care a făcut referite în cererea dedusă judecății (f.6-38 ds. conex).

Cererea conexă este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.

Intimata C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.50,217 ds. conex) prin care a susținut că petenta nu i s-a adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nici nu i s-a solicitat disponibilizarea vreunei suprafețe de teren cuvenită petentei de către C. L. T.. De altfel, la nivelul comunei nu mai există la dispoziție teren pentru a onora o eventuală hotărâre de obligare a sa la punerea în posesie a petentei cu suprafața de 5.900 m.p., teren, situată în punctul „Bețești”.

Cu adresa nr. 3126 din 14.07.2008, intimata a comunicat copii conforme ale declarațiilor petentei date la 16.07.2008 potrivit cărora terenurile revendicate se află pe raz teritorială a comunelor T. și Borlești (f.255-257 ds. conex).

P. cererea adresată instanței pentru termenul de judecată din data de 26.12.2010 (f.486 ds. vol.II), intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că petenta nu a solicitat și nici nu solicită teren pe teritoriul administrativ al comunei R..

Intimata C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.51 ds. conex) prin care a susținut că în anexa 3, poz.103 Mastacăn, este validat defunctul C. C. pentru moștenitorul D. Gh.G. cu suprafața de 0,41 ha teren, conform HCJ N. nr.72/1991 iar petenta nu a formulat cerere de reconstituire în baza legii nr.18/1991.

Cererea de reconstituire formulată de petentă la data de 17.11.2005 a primit o soluționarea parțial favorabilă, respectiv i s-a reconstituit drept de proprietate pentru suprafața de 2.861 m.p., teren agricol, prin hotărârea contestată prin prezenta iar pentru suprafețele de teren ce constituie obiectul cererii deduse judecății nu face dovada proprietății.

În dovedirea susținerilor, intimata a depus copia anexei 3, poz.103 . și extras Registru Agricol din perioada 1959-1963 având ca titular pe numitul C. C..

La solicitarea instanței, intimata a comunicat o . relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.262-270 ds. conex).

Intimata C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.93 ds. conex) prin care a solicita respingerea cererii petentei.

În fapt, după apariția L. nr.18/1991, numitul R. C. formulează cerere de reconstituire pentru terenurile ce au aparținut defunctei C. S., cerere ce a fost soluționată în mod favorabil prin emiterea titlului de proprietate nr. 55/1219 din 29.06.2001, ce a avut la bază mențiunile din rolul agricol din perioada colectivizării al titularului C. C. (soțul defunctei C. S.), cât și cerere de înscriere în fostul CAP din localitate.

După apariția L. nr. 247/2005, petenta a formulat cerere de revendicare a terenului ce a aparținut autorului său, cu privire la care s-a propus respingerea motivat de împrejurarea că nu s-a prezentat nici un act în dovedirea pretențiilor. C. Județeană N. a validat propunerea Comisiei Locale R. prin HCJ nr.4687 din 28.04.2006.

În dovedirea susținerilor, intimata a depus în fotocopii: HCL nr.2 din 15.03.2006 cu tabel anexă, HCJ N. nr. 4687 din 28.04.2006, titlul de proprietate nr.55/1219 din 29.06.2001, extras registru agricol din perioada 1959-1963 privind pe numitul C. C., cerere de reconstituire nr. 1578 –R din 14.03.1991 și cerere de înscriere în GAC formulată de numitul C. C..

La solicitarea instanței, intimata a comunicat o . relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.277-294 ds. conex).

Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.109-111 ds. conex) prin care a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă, iar în situația soluționării pe fond a cauzei, respingerea plângerii ca nefondată deoarece petenta nu a făcut dovada că autorul său ar fi stăpânit suprafața litigioasă în calitate de proprietar în perioada anterioară preluării pădurilor de către stat. Totodată, intimata a solicitat conexarea prezentei cauze cu pricina înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ întrucât petenta se prevalează de aceleași probe în dovedirea susținerilor celor două cereri deduse judecății cât respingerea unei eventuale cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată, cu precizarea că nu poate fi reținută nici o culpă procesuală în sarcina sa și că, de altfel, nefiind persoană juridică nici nu se poate reține, în sarcina sa, o astfel de obligație.

În motivarea cererii de respingere a plângerii ca inadmisibilă, intimata a susținut că prin cererea înregistrată la Primăria comune Borlești sub nr. 82 din 17.11.2005, petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.800 m.p., teren, în calitate de moștenitoare a defunctei C. S., iar prin Hotărârea nr.201 din 17.12.2007, C. L. Borlești a propus reconstituirea în favoarea petentei, în calitate de moștenitoare a defunctului C. C., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.861 m.p. Propunerea a fost validată prin HCJ N. nr.6778 din 21.03.2008.

P. urmare, petenta a înțeles să solicite direct instanței să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de suprafață de 62 ha.,, 6498 m.p. teren cu eludarea etapelor obligatorii reglementate de procedura prealabilă a reconstituirii dreptului de proprietate privată aspra terenurilor, care impun formularea în primul rând a unei cereri de reconstituire adresate comisiei locale de fond funciar, urmată de formularea unei contestații împotriva hotărârii comisiei locale prin care a fost soluționată cererea de reconstituire și ulterior a unei plângerii în instanță împotriva hotărârii comisiei județene, în ipoteza în care solicitantul se consideră nemulțumit de soluția dată cererii sale de reconstituire. Or, în cauză, petenta a solicitat prin cererea formulată la data de 17.11.2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1.800 m.p. teren și nu de 62 ha, 6498 m.p. teren. cum susține prin plângerea dedusă judecății.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.27 din HG nr.890/2005, ale art.26 al.1 lit. a din Decret nr.31/1954 și ale art.242 al.2 Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, intimata a depus copii ale înscrisurilor componente ale documentației ce a stat la baza emiterii HCJ N. nr.6778 din 21.03.2008 (f.112-206 ds. conex).

Intimata . prin P., legal citată, a formulat întâmpinare (f.210 ds. conex) prin care a susținut că bunicul petentei nu a figurat înscris în registrele agricole cu suprafețe de teren situate pe raza comunei T.; că în arhiva Primăriei T. există registre agricole începând cu anul 1951 iar petenta nu a depus nici un înscris din care să rezulte că autorul său a deținut teren pe raza comunei T. și că acesta ar fi trecut sub vreo formă în proprietatea statului sau a unor societăți.

De altfel, cum în . funcționat CAP, dată fiind zona de munte, între cetățeni și autoritățile statului nu au existat litigii pe linia aplicării legilor funciare.

Intimata C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.231 ds. conex) prin care a susținut că petenta nu i s-a adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza L. nr. 247/2005. La data de 29.11.2005, petenta s-a adresat cu o cerere Direcției Silvice Piatra N., retransmisă Primăriei comunei T. care, la rândul său, a trimis-o spre competentă soluționare Comisiei Locale Borlești deoarece din cerere rezulta că terenul solicitat se găsește pe raza comunei Borlești.

În dovedire, intimata a depus fotocopii ale înscrisurilor de care a făcut în întâmpinare (f. 231-234 ds. conex).

Intimatul C. L. T., legal citat, a formulat întâmpinare (f.236,237 ds. conex) prin care a reiterat parte din susținerile intimatelor . L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a susținut că autoritățile locale nu și-au dat acordul pentru schimbarea amplasamentelor unor terenuri situate pe raza comunei cu altele situate pe raza altor comune, iar petenta nu s-a adresat cu cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

De asemenea, în registrul agricol al comunei T. din perioada 1956-1958, figurează înscris numitul R. V. cu suprafața de 0,59 ha., teren fânaț, la „Bețești-R.”, pentru ca în rolul din perioada 1959-1963 să figureze cu suprafața de 0,67 ha., teren, la Mastacăn-Borlești. În schimbul acestei din urmă suprafețe de teren, numitul R. V. a primit 64 ari teren în punctul „M.” .> În perioada colectivizării, locuitorii comunei Tăzlău care dețineau terenuri în zonele limitrofe cooperativizate au primit în echivalent suprafețe de teren la punctul „M.” din . . L. nr.18/1991, foștilor proprietari ai terenurilor ce au constituit obiectul schimbului le-au fost restituite terenurile pe vechile lor amplasamente, motiv pentru care numitului R. V. i s-a eliberat adeverința nr. 204 din 25.02.1991 ce confirmă reconstituirea dreptului de proprietate în .> În dovedire, intimata a depus fotocopii ale înscrisurilor de care a făcut în întâmpinare (f.240-247 ds.).

După reunirea celor două pricini (f.201,201 ds. vol.I), petenta a solicitat (f.222 ds. vol.I) respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimații C. Județeană N., C. L. Bolești, C. L. R. și Direcția S. N. motivat de faptul că a parcurs etapele obligatorii procedurii reconstituirii, iar la data de 17.08.2005 s-a adresat cu o cerere către C. L. R. prin care a solicitat reconstituirea asupra tuturor suprafețelor de teren arabil și pădure care sunt menționate în plângerea dedusă judecății.

În cauză, la cererea petentei, instanța a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică silvicultură întocmită de expert Cintiță C. (f. 237-253 ds. vol. I) și expertiză tehnică topografică întocmită de expert V. I. (f. 72, 78-81 ds. vol. III) cât și audierea martorilor P. I., Naic C., T. G., Bîrdahan L., D. N., B. N. și T. G. ale căror depoziții au fost consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei (f. 190, 198,199, 254-257 ds. vol. I).

Cererea de recuzare a expertului silvic Cintiță C. formulată de pe petentă (f. 234 ds.) a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 26.05.2009 (f.407 ds. vol. III).

Judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 155¹ Cod procedură civilă în intervalul 12.02._09, fiind repusă pe rol la cererea petentei (f. 335 ds. vol. II).

Pe parcursul judecării cauzei, petenta a depus o . memorii în combaterea susținerilor din întâmpinările formulate de intimați (f. 62,63, 72, 208, 293 ds. vol. I și 384-347, 428, 436, 513-516 ds. vol. II.).

P. cererile înregistrate în cauză la data de 02.10.2009, 21.06.2010 și 10.11.2010 (f.451 și 570 ds. vol.II, 22 ds. vol. III) apărătorul calificat la petentei a adus la cunoștință denunțarea unilaterală a contractului de asistență judiciară și a anexat dovada refuzului petentei de a primi înscrisurile probatorii depuse la dosarul cauzei (f.452-466 și 571-578 ds. vol.II).

La solicitarea instanței, Primăria comunei Piatra Șoimului și Arhivele Statului - Filiala N. au comunicat o . relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.580 ds. vol. II și 2, 3 ds. vol. III.).

Potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a considerat că trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Dată fiind ordinea de soluționare a excepțiilor dedusă din interpretarea textul normativ anterior invocat, instanța urmează a se pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității plângerilor petentei invocată prin întâmpinările formulate de intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Direcția S. Piatra N. cât și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata C. L. R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinare.

Asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a reținut următoarele motive:

P. cererea formulată la data de 17.08.2005 și adresată Primarului comunei R., reiterată prin cererea înregistrată sub nr._ din 08.11.2007 (f.283,284 ds. conex), petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren categoria arabil, pădure, fânețe, pășuni, livadă și curți construcții, situate pe raza comunelor R. și Borlești.

De asemenea, prin cererea nr._ din 29.11.2005 (f.233 ds. conex) adresată Direcției Silvice Piatra N., petenta a solicitat să fie pusă în posesie cu „suprafața de pădure naționalizată”, ce a aparținut autorilor săi C. C. Gh. C. și C. Soltana, fără a indica localitatea pe raza căreia se află terenul pretins a fi restituit. Această cererea a fost transmisă spre soluționare Comisiei Locale Borlești (f.231-234 ds. conex).

Totodată, petenta a formulat și cererile nr. 90 din 17.11.2005 și nr. 82 din 17.11.2005 (f.118 ds. vol I și 119 ds. conex), înregistrate la Primăria comunei Borlești, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele 3 ha., teren cu vegetație forestieră și de 1.800 m.p., teren agricol, ce au aparținut autorilor C. Gh.C. și C. S..

Din actele dosarului, instanța de fond a reținut că cererile petentei au primit soluții diverse din partea intimatelor C. L. Borlești și C. L. R., iar propunerile celor două comisii de fond funciar au fost validate de către intimata C. Județeană N. prin Hotărârile nr.6656 din 28.01.2008, nr.6778 din 21.03.2008 și nr.4687 din 28.04.2006, primele două hotărâri fiind contestate prin plângerile conexe deduse judecății.

Indiferent de modul corect sau incorect în care intimatele comisii de fond funciar au înțeles să soluționeze cererile petentei, în condițiile în care s-au solicitat terenuri pe raza teritorială a mai multor comune din jud. N., iar lipsa datelor concrete ce ar fi trebuit furnizate de petentă cu privire la amplasamentul fiecărei suprafețe de teren în parte cât și declarații inconsecvente cu privire la respectivele amplasamente au condus la emiterea hotărârilor anterior menționate, nu se poate susține că petenta s-a adresat direct instanței pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor indicate în plângerile reunite deduse judecății și că ar fi eludat etapele procedurii prealabile și obligatorii a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În aceste condiții, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, pronunțându-se pe baza probelor administrate în cauză asupra îndreptățirii petentei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor indicate în plângerile reunite deduse judecății.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. R., instanța de fond a reținut următoarele motive:

Pornind de la definiția calității procesuale ce reprezintă titlul legal care îndreptățește o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil, reiese că poate avea calitate procesuală pasivă într-o cauză civilă numai persoana fizică sau juridică despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

P. cererea formulată petenta invocă o . nelegalități ce s-ar fi săvârșit cu prilejul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorilor săi C. C. Gh. C. și C. Soltana.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991 „în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar.

(2) Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta.

(3) Procedura de constituire și modul de funcționare a comisiilor, precum și modelul și modul de atribuire a noilor titluri de proprietate se vor stabili prin hotărâre a Guvernului …”.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 52 din același act normativ „ comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar „.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale enunțate, instanța de fond a reținut că în materia reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legiuitorul a înțeles să atribuie competențe de strictă aplicare și interpretare comisiilor special constituite în acest scop.

Deoarece, prin cererile deduse judecății petenta a susținut că autorii săi au avut în proprietate anterior naționalizării pădurilor și respectiv cooperativizării terenuri situate și pe raza comunei R., județul N., (chiar dacă prin declarații ulterioare date în cursul soluționării cauzei a revenit asupra acestor susțineri), instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata C. L. R., reținând că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză în limita atribuțiilor conferite de legiuitor în materia restituirii proprietăților funciare situate pe raza comunei R..

Asupra fondului cererilor reunite deduse judecății, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților și a întreg probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

I. Cu privire la cererea principală având ca obiect modificarea HCJ N. nr. 6656 din 28.01.2008 și reconstituirea dreptului de proprietate și pentru încă 62 ha., 3717 m.p., teren cu vegetație forestieră:

P. cererea înregistrată la Primăria comune Borlești sub nr. 90 din 17.11.2005 (f.118 ds. vol. I), petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha., teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitoare a defunctului C. Gh. C., iar prin cererea nr._ din 29.11.2005 (f.233 ds. conex) adresată Direcției Silvice Piatra N. și transmisă spre soluționare Comisiei Locale Borlești, petenta a solicitat să fie pusă în posesie cu „suprafața de pădure naționalizată”, ce a aparținut autorilor săi C. C. Gh. C. și C. Soltana.

P. Hotărârea nr.128 din 27.11.2007, C. L. Borlești a propus aprobarea cererii petentei și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha., teren cu vegetație forestieră, propunerea fiind validată de C. Județeană N. prin Hotărârea nr. 6656 din 28.01.2008.

Instanța de fond reține că la baza soluției de admitere a cererii de reconstituire au stat atât mențiunile din rolul agricol din perioada 1948-1951 al autorului C. C. (f.34,35 ds. vol. I), din care rezultă că acesta deținea suprafața de 3 ha., teren păduri cât și „Copia-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. N., întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948” (f.188 ds. vol. I), din care rezultă ca la nivelul anului 1948, numitul C. C. (în vârstă de 55 ani) avea în posesie și exploatare suprafața de 2 ha, 5000 m.p. teren păduri.

Referitor la mijloacele de probă ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha., teren cu vegetație forestieră, instanța de fond a reținut că în mod eronat s-a apreciat de către intimatele comisii de fond funciar că înscrisul eliberat de către Arhivele Naționale sub nr._ din 20.04.2007 reprezentând „C.-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. N., întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948” (f.243 ds. vol. I) ar reprezenta proba justificativă a reconstituirii în favoarea petentei, întrucât respectivul înscris se referă la o altă persoană numită C. C. și care nu este bunicul matern al petentei. Aceasta întrucât bunicul petentei s-a născut în anul 1893 (f.13 și 122 ds. vol.I), având ca tată pe G., iar în anul 1948 avea etatea de 55 ani, iar fiica sa L. (mama petentei) avea vârsta de 22 ani (aspect confirmat de datele din extrasul Borderoului anterior menționat și mențiunile certificatului de naștere - f.15 ds. vol.I), în timp ce cea de a doua persoană, C. C., având ca tată pe N. avea în anul 1948 vârsta de 40 ani, fiind cu 15 ani mai tânăr decât bunicul petentei (f. 38 ds. vol. I).

În ciuda acestor neconcordanțe menționate, instanța de fond a reținut că s-a recunoscut petentei drept de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 3 ha, situat în . Nechit.

Cu privire la celelalte suprafețe de teren pădure solicitate prin cererea dedusă judecății, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada, în condițiile art.1169 Cod civil, ce obligă pe cel care face o afirmație să o și dovedească, a împrejurării că s-au aflat în proprietatea autorului său anterior naționalizării pădurilor, respectiv în anul 1948.

Astfel, referitor la suprafața de 30 ha., 5110 m.p., teren, despre care petenta susține că bunicul său C. Gh. C. ar fi moștenit-o de la tutorele acestuia P. C., instanța a reținut că nu s-a probat că numitul C. Gh. C. ar avea calitatea de moștenitor legal sau testamentar al defunctului P. C. și nici că respectivul ar fi primit în proprietate respectiva suprafață de teren printr-un act de liberalitate între vii (ex. donație). Simplul fapt că bunicul matern al petentei a fost crescut de tutorele său P. C., nu-i conferă primului vocație succesorală la moștenirea tutorelui, cu atât mai mult cu cât legea stabilește că minorul nu are nici un drept asupra patrimoniului tutorelui și viceversa, cu singura situație de excepție când minorul poate moșteni tutorele în baza unui testament.

Cu privire la suprafața de 1 ha., 5013 m.p. teren menționată în înscrisul eliberat de către Arhivele Naționale sub nr._ din 20.04.2007 reprezentând „C.-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. N., întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948” (f.243 ds. vol. I), instanța de fond a reținut că este vorba de o altă persoană C. N. C., care nu este bunicul petentei și nici o altă rudă a acesteia.

Cu privire la suprafața de 6 ha., 1754 m.p., teren, despre care se susține că este înscrisă în „Planul parcelar din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, jud.N.”, la poziția nr. 33, instanța a reținut că la rubrica respectivă sunt înscrise alături de alte persoane și numitul „C-tin C-tin Ketreanu” cu două suprafețe de teren pădure a câte 1.626 m.p. fiecare (f.245 ds. vol.I).

Întrucât, din probele administrate în cauză (înscrisuri coroborate cu depozițiile martorilor) nu rezultă că numitul „C-tin C-tin Ketreanu” este bunicul matern al petentei și că acesta ar fi stăpânit în calitate de proprietar cele două suprafețe de teren pădure la nivelul anului 1948 (anul naționalizării pădurilor), instanța apreciază că petenta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nici pentru suprafața de 3.252 m.p. (din suprafața de 6 ha, 1754 m.p. teren solicitată).

În privința suprafeței de 5 ha., 1941 m.p., teren, despre care se susține că este înscrisă în „Planul parcelar din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, jud. N.”, la litera E- punctul „Dosul Schitului”, în . ds. vol.I), instanța a reținut că la rubrica respectivă nu este înscris bunicul petentei ci alte persoane care nu au legătură de rudenie cu respectivul. De altfel, în rubrica respectivă nu este înscrisă suprafața de 5 ha., 1941 m.p. teren, cum eronat susține petenta, ci suprafața de 8 ha, 6915 m.p. teren.

De altfel, la rubrica corespunzătoare literei „F” din același înscris, se observă menționarea unei persoane „I. V-le Ketreanu”, cu suprafața de 4 ha.,_ ha., cu privire la care petenta nu dovedit că are vreo legătură de rudenie.

Referitor la suprafața de 16 ha., 3240 m.p., teren, despre care se susține că este înscrisă în „Planul parcelar din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, jud.N.” nr. crt. 31 . J, Dosu Schitului (parcelele 410, 259, 260, 486 și 455 - f.249, 250 ds. vol.I), instanța a reținut că la rubrica respectivă nu este înscris bunicul petentei ci alte persoane care nu au legătură cu respectivul.

De altfel, susținerea petentei potrivit căreia între persoanele menționate în înscrisul supus analizei și bunicul său matern ar fi intervenit o . schimburi de terenuri nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât suprafața de 8 ha., 995 m.p., teren, înscrisă în planul parcelar anterior menționat dar la nr. crt. 30 (având ca titulari, printre alte persoane și pe „C-tin. Gh.C-tin Ketreanu”) a fost vândută lui V. I. Z. M. cu actul de veșnică vânzare autentificat la data de 02.12.1929 (f.41,42 ds. vol.I).

Instanța de fond a analizat că, nu în ultimul rând, petenta a solicitat și restituirea suprafeței de 2 ha., 6700 m.p. teren, înscrisă în Planul Parcelar din 1924-1925, nr. crt. 14 ., 120, 262, 223 și 124) și care a aparținut bunicii materne P. I. Soltana. În condițiile în care aceeași suprafață de teren a fost reconstituită deja la cererea unui număr de 14 moștenitori legali ai defunctei (printre care nu figurează și petenta), ca urmare a cererii de reconstituire formulate de respectivii în anul 1998, nu se mai poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren și pe numele petentei pentru că s-ar ajunge la situația dublării suprafeței reconstituite, iar potrivit art. II din legea nr.169/1997 „dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.

Câtă vreme petenta a formulat cerere de restituire a suprafeței de 2 ha., 6700 m.p., teren, abia în anul 2005, iar alte persoane îndreptățite potrivit legii au formulat cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar în vigoarea anterior adoptării L. nr. 247/2005, se impune să-și asume consecințele inacțiunii sale în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se face din oficiu, ci doar la cererea persoanelor interesate.

În condițiile în care, suprafața de teren cu vegetație forestieră reconstituită în favoarea petentei corespunde cu cea care este declarată în registrul agricol din anul 1948 (anul naționalizării pădurilor), iar probele administrate în cauză nu sunt de natură a confirma susținerile din cererea principală, pentru considerentele expuse și analizate anterior, instanța de fond a constatat că cererea petentei nu este fondată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată și art. 1169 C. civil, a dispus respingerea acesteia.

II. Cu privire la cererea conexă având ca obiect modificarea HCJ N. nr. 6778 din 21.03.2008 și reconstituirea dreptului de proprietate și pentru încă 63 ha., 6498 m.p., teren agricol, situat pe teritoriul comunelor Borlești, R. și R., din jud. N., instanța a reținut următoarele considerente:

În primul rând, se impune a face o precizare cu privire la întinderea suprafeței de teren agricol ce se solicită a fi reconstituită prin prezenta întrucât plângerea petentei conține o . elemente contradictorii. Astfel, petenta solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă 63 ha., 6498 m.p,. teren, deși i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 2.861 m.p., teren agricol, iar în plângere se menționează că „pot să justific cu acte și martori suprafața totală de 63 ha., 6498 m.p., pentru care solicit reconstituirea.”

P. urmare, dacă se deduce din suprafața de 63 ha., 6498 m.p. pretinsă a fi reconstituită, suprafața de 2.861 m.p. pentru care s-a recunoscut existența dreptului de proprietate prin HCJ N. nr. 6778 din 21.03.2008, atunci se reține că suprafața de teren cu privire la care petenta înțelege să solicite recunoașterea dreptului de proprietate de către instanță este de 63 ha., 3637 m.p., teren.

Cu privire la fondul plângerii, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 17.08.2005 și adresată Primarului comunei R., reiterată prin cererea înregistrată sub nr._ din 08.11.2007 (f.283,284 ds. conex), petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren, categoria arabil, pădure, fânețe, pășuni, livadă și curți construcții, situate pe raza comunelor R. și Borlești, județul N..

Ulterior, prin cererea înregistrată la Primăria comunei Borlești sub nr. 82 din 17.11.2005 (f.119 ds. conex), petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,18 ha., teren agricol, în calitate de moștenitoare a defunctei C. S..

P. Hotărârea nr. 2 din 15.03.2006 (f.95 ds. conex), intimata C. L. R. a propus respingerea cererii petentei pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren situate pe raza loc. R., motivat de faptul că „ pentru suprafața de 30 ha., teren arabil, nu a depus nici un act în dovedire”, iar pentru terenul aferent casei cât și grădina ce au aparținut defunctei C. S. s-a eliberat deja titlul de proprietate unui alt moștenitor îndreptățit, respectiv nr. 55/1210 din 29.06.2001 pentru suprafața de 3167 m.p., situată pe raza localității R., jud. N. (f.97 ds. conex).

C. Județeană N. a validat propunerea Comisiei Locale R. prin Hotărârea nr. 4687/28.04.2006 (f.96 ds. conex), iar împotriva acestei hotărâri petenta nu a înțeles să formuleze plângere în instanță.

P. Hotărârea nr. 201 din 17.12.2007, C. L. Borlești a propus aprobarea cererii petentei și reconstituirea în favoarea acesteia, în calitate de moștenitoare a defunctului C. C., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.861 m.p., teren agricol, propunerea fiind validată de C. Județeană N. prin Hotărârea nr. 6778 din 21.03.2008.

Instanța de fond reține că la baza soluției de admitere a cererii de reconstituire au stat mențiunile din rolul agricol deschis la Primăria R. din perioada 1959-1963 al autorului C. C. (f.99 ds. conex), din care rezultă că acesta deținea împreună cu cea de a doua soție (C. S.) suprafața totală de 0,54 ha., teren, din care 0,36 ha., pe raza localității R., și 0,18 ha., pe raza comunei Borlești, județul N..

Trebuie avut în vedere că autorul petentei a avut rol deschis în perioada 1959-1961 și la Primăria comunei Borlești (f.53 ds.), în care a avut declarată suprafața de 0,41 ha., teren, din care 0,27 ha., teren arabil, situat în punctul „acasă Mastacăn”, și 0,14 ha., teren fânaț, situat în punctul „La măgura”.

P. suprafața de 0,41 ha., teren, s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului D. Gh.G., în calitate de moștenitor al defunctului Chereanu C., prin HCJ N. nr.72/1991. P. urmare, nu se mai poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren și pe numele petentei pentru că s-ar ajunge la situația dublării suprafeței reconstituite, contrar dispozițiilor art. II din Legea nr.169/1997. Câtă vreme petenta a formulat cerere de restituire a suprafeței de 0,18 ha., teren, abia în anul 2005, iar altă persoană îndreptățită potrivit legii a formulat cerere de reconstituire în baza legilor fondului funciar în vigoare anterior adoptării L. nr. 247/2005, se impune să-și asume consecințele inacțiunii sale în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se face din oficiu ci doar la cererea persoanelor interesate.

Cu privire la celelalte suprafețe de teren solicitate prin cererea dedusă judecății (f.2 ds. conex), instanța de fond a reținut că petenta nu a făcut dovada, în condițiile art.1169 Cod civil, ce obligă pe cel care face o afirmație să o și dovedească, a împrejurării că s-au aflat în proprietatea autorului său în perioada premergătoare colectivizării.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea 18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi prin reconstituirea, sau după caz, constituirea dreptului de proprietate.

Dispozițiile art. 11 al. 3 din Legea 18/1991, republicată, prevăd că „S. dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, .. sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.”, pentru ca dispozițiile art. 11 al.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, și ale art. 9 din H.G. nr. 890/2005, să prevadă că suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din „actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, Registrul Agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor.”

În cauză, autorul petentei C. C. a formulat cerere de înscriere în fostul GAC din localitatea R. cu suprafața de teren declarată în registrul agricol, respectiv suprafața totală de 0,54 ha., teren, din care 0,36 ha., pe raza localității R., și 0,18 ha., pe raza comunei Borlești (f.100,101 ds. conex).

Cum petenta nu a fost în măsură să prezinte vreun act de proprietate al autorului sau orice alte probe pertinente în justificarea dreptului de proprietate pentru terenurile revendicate, sigurele mijloace de probă ce au putut fi avute în vedere la soluționarea cererii de reconstituire au fost cererea de înscriere în cooperativă a autorului și mențiunile din Registrul Agricol de la data intrării în cooperativă cât și depozițiile martorilor audiați în cauză, în măsura în care se coroborează cu probele prioritar menționate.

În acest sens, apărările petentei întemeiate pe mențiunile registrului agricol al autorului din perioada 1948-1951 și „Copia-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. N., întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948” au fost înlăturate ca lipsite de suport probațional, câtă vreme nu se poate verifica continuitatea stăpânirii suprafețelor deținute de autorul petentei în perioada 1948-1961 (pentru anul 1962 nu s-a mai făcut nici o mențiune în registrul agricol fiind presupus că autorul petentei predase deja terenurile deținute către fostul CAP din localitatea R.).

De altfel, din mențiunile Registrului Agricol din perioada 1956-1958 (f.15,16 ds. conex), rezultă că la nivelul anului 1956, autorul petentei (care încă își avea domiciliul în .) mai deținea doar o suprafață de 0,74 ha., teren, din care 0,56 ha., în punctul „R. grădină acasă”, iar diferența de 0,18 ha., în .,04 ha., curți, iar 0,14 ha., fânaț, în punctul „la Măgura”. Aceste suprafețe de teren situate în . parțial cu cele declarate de autor în Registrul Agricol deschis la Primăria Borlești din perioada 1959-1961 și asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate unui alt moștenitor al autorului petentei, respectiv numitului D. Gh.G..

Cu atât mai mult se impun a fi înlăturate susținerile petentei referitor la dreptul său de proprietate asupra terenurilor menționate în conținutul plângerii conexe, cu cât se face referire la niște documente care însă nu sunt anexate în dovedire, la planuri parcelare din perioada 1924,1925 care privesc terenuri pădure transformate (când, unde, în ce condiții ?) în teren agricol și la un plan de detaliu al tarlalei „M.” din . căruia se solicită restituirea unei suprafețe de 48 ha, 570 m.p. teren, fără a se justifica provenința acesteia.

Dincolo de declarațiile contradictorii ale petentei făcute pe parcursul soluționării cauzei prin memoriile depuse cu privire la provenința și amplasamentele terenurilor revendicate, instanța reține că probele administrate nu conduc la concluzia veridicității pretențiilor petentei. Mai mult chiar, deși în cererea dedusă judecății petenta afirmă că are cunoștință de amplasamentele terenurilor în litigiu, cu prilejul efectuării expertizei topografice nu a fost în măsură să furnizeze detalii concrete care să permită identificarea acestora.

Mai mult chiar, petenta face confuzie între terenurile care au aparținut defunctului bunic și cele care au aparținut părinților său R. V. și R. L., pretinzând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,67 ha., teren fânaț, situată pe teritoriul comunei Borlești, în punctul „Măgura”, în condițiile în care pentru respectiva suprafață de teren i s-a recunoscut deja existența dreptului de proprietate și s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie din data de 23.05.2010, pe care l-a și semnat.

O altă confuzie pe care a face petenta privește terenul în suprafață de 0,59 ha., situat în comuna R., . în plângere susține că a fost dat părinților săi R. V. și R. L. în schimbul unui teren situat în . „F.” și care se află în administrarea Stațiunii de cercetare pentru creșterea și îngrășarea bovinelor Mărgineni, pentru ca în fața membrilor Comisiei Locale R. să declare că respectiva suprafață de teren se află pe teritoriul comunei Borlești, .,257 ds.). Totodată, prin aceleași declarații a susținut că terenul în suprafață de 6.400 m.p., teren, primit în schimbul terenului situat în . „ La Fluturi”, l-a deținut în perioada colectivizării pe raza comunei R., dar în punctul M., iar după adoptarea L. nr. 18/1991 ar fi trebuit să primească vechiul amplasament situat în . L. T. a refuzat să-i restituie terenul, deși a formulat cerere de reconstituire și a anexat acte doveditoare.

În fapt, terenul fânaț în suprafață de 0,59 ha., înscris în rolul agricol din perioada 1956-1958 având ca titulari pe părinții petentei (numiții R. V. și R. L.) este unul și același atât cu terenul fânaț în suprafață de 0,67 ha., înscris în rolul agricol al părinților din perioada 1959-1963 la punctul Mastacăn-Borlești, cât și cu cel în suprafață de 0,64 ha., situat în punctul M. (pe raza comunei R.) și înscris în rolul agricol al părinților petentei în perioada 1981-1985 și care face obiectul procesului-verbal de punere în posesie întocmit la data de 23.05.2010 (f.240-247 ds. conex și f. 78 ds. vol. III).

Dincolo de împrejurarea că potrivit susținerilor intimatei C. L. T., petenta nu i-a adresat nici o cerere de reconstituire formulată în baza legilor fondului funciar, terenurile situate pe raza teritorială a comunei T. nici nu au fost cooperativizate, iar cu prilejul efectuării expertizei topografice, petenta nu a fost în măsură să indice amplasamentul terenului situat în punctul „La Fluturi” sau „F.”, ci a pretins să fie identificate alte trupuri de teren situate în punctul „D.” a căror suprafață a variat, la fața locului, între 2,27 ha, 10 ha și 5 ha (f.78 ds. vol. III ).

Un alt aspect care trebuie remarcat este acela că probele administrate în cauză nu confirmă susținerea petentei conform căreia au intervenit schimburi de terenuri între . limitrofe și că aceasta ar fi cauza principală pentru care nu s-au putut identifica terenurile ce au aparținut autorului său.

Nu în ultimul rând, reține instanța că în privința suprafețelor de 4 ha., 750 m.p., teren, și de 48 ha., 570 m.p., teren, despre care petenta a susținut că ar fi situate pe raza localității R., jud. N. în punctele „Poligon” și „M.”, nu a fost posibilă identificarea acestora dat fiind lipsa unor acte de proprietate și insuficiența datelor furnizate atât de martorii audiați în cauză cât și de înscrisurile depuse în dovedirea plângerii.

În condițiile în care suprafața de teren ce a fost reconstituită petentei în intravilanul comunei Borlești este mai mare decât cea declarată în registrul agricol al autorului său de la data intrării în cooperativă, iar probele administrate în cauză nu au confirmat susținerile din cererea conexă dedusă judecății, pentru considerentele expuse, instanța de fond a constatat că nici cererea conexă formulată de petentă nu este fondată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, și art. 1169 C. civil, a dispus respingerea acesteia.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petenta P. V. M., acesta solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, casarea hotării și rejudecarea pricinii în fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. 3 ind. 1 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului declarat, petenta invocă următoarele împrejurări de fapt și de drept:

Instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă.

Ca și explicație, recurenta arată că așa-zisa expertiză, căreia instanța i-a dat eficiență, efectuată de ing. Cintita, nu respectă dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă, în sensul că nu au fost citate, pentru data efectuării lucrării (09.09.2008. orele 10,00) Direcția S., C. Județeană, Comisiile pentru aplicarea legii fondului funciar din comunele R., R. și T., precum și C. local T.. Totodată, expertul a concluzionat că petenta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, deși nu i s-a cerut, subrogându-se într-un atribut exclusiv al instanței. Mai mult, expertul s-a referit la o altă persoană înscrisă în actul de împroprietărire. Arată petenta că a cerut anularea expertizei sau întregirea acesteia ori o nouă expertiză. Cererea a fost respinsă fără motivare. Consideră că, prin acest refuz al instanței de a administra corect și procedural proba cu expertiză judiciară, a fost grav prejudiciată într-un drept procesual, respectiv acela de a dovedi că cererea sa este întemeiată.

Mai arată că hotărârea atacată cu recurs este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, instanța a încălcat art. 6 din Convenția Europeană, prin aceea că a fost obstrucționată în dreptul său de a administra un probatoriu complet și imparțial în susținerea plângerii, printr-o expertiză competentă și completă referitoare la terenurile cu vegetație forestieră. Instanța, deși a respins cererea pentru anularea raportului întocmit de ing. Cintita, a respins și obiecțiunile asupra acestui așa-zis raport și nici nu i-a dat posibilitatea legală de a se face o noua expertiză, așa cum a cerut. Un judecător a dispus o altă expertiză, iar un alt judecător a revenit asupra acestei dispoziții, fără să se motiveze măsura luată. De asemenea, nu i-au fost luate în seamă nici obiecțiunile asupra expertizei topografice privind terenul agricol.

Mai arată recurenta că instanța de fond face greșeli în ceea ce privește înscrisurile probatorii depuse la dosar.

Astfel, se retine greșit (pag. 14) că suprafața da 6 ha., și 1754 m.p., teren forestier, nu se regăsește în Planul Parcelar din 1924-1925 la poziția 33 pe numele bunicului său Const. GH. C. Ketreanu și Tovarași.

Nu s-a observat că și la nr. crt. 30 din Planul Parcelar este înscris bunicul său Const. GH. C. Ketreanu, cu teren forestier.

În mod eronat și confuz instanța de fond a reținut că pentru P. I. Soltana s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea a 14 moștenitori (pag. 15). Face precizarea că ea, recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și ca moștenitoare a bunicii sale materne Soltana C., fostă Soltana Babau dintr-o căsătorie anterioară, fiica lui I. și M. Darlea (T.), mama mamei sale C. L., căsătorită R. L.. Chiar dacă s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate unor moștenitori ai acestei autoare, arată recurenta că și ea este îndreptățită la o cotă parte din acest drept.

Suprafața de 5,19 ha., de la lit. E din ,,Dosul Schitului”, despre care instanța a reținut că aparține altor persoane, precizează că acest teren provine de la tatăl bunicului său G. P., cu care l-a înzestrat pe bunicul său Const. GH. C. Ketreanu.

Și în ce privește terenurile agricole, despre care instanța de fond a reținut situația la pct. II, pag. 16, învederează că unele considerente sunt eronate. Astfel, aceasta este îndreptățită să primească terenul de 0,54 ha., înscris în registrul agricol și în CAP R., de către bunicul său, când conviețuia cu cea de a doua soție. Este nejustificată susținerea instanței, precum că nu ar mai avea dreptul la reconstituire motivat de faptul că s-a hotărât în favoarea altui moștenitor al aceluiași autor (pag. 16 din hotarâre) pentru același teren.

Arată că nu este vinovată ea și nici părinții săi de faptul că în schimbul terenului comasat la CAP Borlești s-a dat în schimb un alt teren pe raza comunei R. care, prin aplicarea L. nr. 18/1991 a revenit proprietarilor inițiali. Arată că are dreptul la acest teren, cum are dreptul să i se restituie și terenul bunicilor săi, ocupat de către cei care au preluat sectorul industrial de la fostul CAP, din satul M..

Din considerentele hotărârii mai rezultă că cel puțin pentru terenurile cu regim forestier, instanța de fond a reținut implicit că înscrisurile pe care le-a anexat plângerii, fac dovada dreptului de proprietate pretins, însă acest drept nu-i poate fi reconstituit motivat de faptul că, în cea mai mare parte, terenul a fost restituit altor persoane, care au calitatea de moștenitori ai autorilor invocați și de către petenta recurentă. Acest lucru nu este corect. Chiar dacă s-ar reconstitui dreptul de proprietate la mai mulți moștenitori după aceeași autori, pentru aceleași terenul, legiuitorul a prevăzut soluție și în această situație, apelând la dreptul comun în materie.

Instanța nu a luat în considerare niciun act eliberat de Arhivele Statului ale bunicului său, ale mamei sale și ale mătușii sale.

Solicită recurenta casarea sentinței instanței de fond, pentru a-i da posibilitatea efectuării unor expertize de specialitate, pentru identificarea în teren a amplasamentelor menționate în înscrisurile depuse la dosar și în declarațiile martorilor, din coroborarea cărora să rezulte justețea solicitării sale.

În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9, și ale art. 304 ind. 1 C. pr. civilă, și art. 315 alin. 1-4, cu modificarea adusa prin Legea nr. 202/2010, pe cele ale art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum și pe dispozițiile speciale referitoare la fondul funciar.

În cauză a formulat întâmpinare Direcția S. N., cu sediul în Municipiul Piatra N., județul N., prin reprezentanți legali, solicitând respingerea recursului declarat, ca nefondat, pentru următoarele motive:

În fapt, prin sentința recurată, instanța de fond a respins cererea principală de reconstituire a dreptului de proprietate asupra a 62 ha, 3717 mp, teren cu vegetație forestieră, și cererea conexă privind dreptul de proprietate asupra a 63 ha, 6498 mp teren agricol, ca nefondate.

În mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că recurenta nu a făcut dovada împrejurării că suprafețele solicitate s-au aflat în proprietatea autorului său anterior naționalizării pădurilor, respectiv anul 1948.

Cu privire la terenurile cu vegetație forestieră solicitate, în mod corect, instanța a apreciat că înscrisurile depuse în dovedire, fie se referă la alte persoane decât autorul său, fie nu probează că bunicul său C. Gh. C. ar fi avut în proprietate suprafața în cauză, fie se referă la suprafețe ce au fost deja retrocedate altor persoane îndreptățite.

Astfel, referitor la suprafața de 30, 511 ha teren despre care recurenta susține că bunicul său C. Gh. C. ar fi moștenit-o de la tutorele P. C., nu s-a făcut dovada calității de moștenitor legal sau testamentar și nici că s-ar fi primit în proprietate respectiva suprafață de teren printr-un act de liberalitate între vii.

Referitor la suprafețele de 1,5013 ha, de 5,1941 ha și 6,1754 ha menționate în copie-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din . din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, din aceste înscrisuri nu reiese că este vorba despre bunicul recurentei, ci despre alte persoane, ce nu au legătură cu acesta. Aceeași situație și în cazul suprafeței de 16, 324 ha, înscris în planul parcelar din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, instanța reținând că la rubrica respectivă nu este înscris bunicul petentei, ci alte persoane care nu au legătură cu respectivul.

Cu privire la restituirea suprafeței de 2,67 ha., înscrisă în planul parcelar din 1924-1925 și care a aparținut bunicii materne P. I. Soltana, așa cum a precizat, nu se mai poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren și pe numele recurentei, în condițiile în care a fost retrocedată deja la cererea unui număr de 14 moștenitori legali ai defunctei, pentru că s-ar ajunge la situația dublării suprafeței reconstituite.

În ce privește primul motiv de recurs invocat de recurentă, acesta este nefondat, întrucât, citarea la fața locului a părților este în interesul acestora pentru ca ele să poată exercita dreptul la apărare, ori, în eventualitatea necitării pârâtelor-intimate din prezenta cauză, această împrejurare ar fi fost în defavoarea lor, nu a petentei-recurente. De altfel, necitarea sau citarea neregulată nu poate fi invocată direct în calea de atac, ci la primul termen ce urmează după depunerea raportului de expertiză și înainte de a se pune concluzii pe fond. Iar dacă expertiza nu se face la fața locului, citarea părților nu mai este necesară, deoarece expertul nu are nevoie de lămuririle părților. Dacă raportul de expertiză nu a fost favorabil recurentei, nu semnifică faptul că proba cu expertiza nu a fost corect și procedural administrată.

Analizând recursul declarat de petenta P. V. M. împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Sunt neîntemeiate motivele recurentei prin care susține că în administrarea probei cu expertiză tehnică topografică, nu s-au respectat dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă, în sensul că nu au fost citate, pentru data efectuării lucrării (09.09.2008. orele 10,00) intimatele Direcția S., C. Județeană, Comisiile pentru aplicarea legii fondului funciar din comunele R., R. și T., precum și C. local T.. În această privință, tribunalul reține că dispozițiile invocate nu sunt sancționate cu nulitate absolută expresă, astfel că partea care invocă astfel de încălcări trebuie să facă probă unei vătămări procesuale suferită prin cauzalitate directă. Ori, invocând necitarea de către expert a intimatelor respective, în niciun caz recurenta nu este în măsură să pretindă în mod întemeiat încălcarea sau vătămarea unui drept propriu. Mai mult, recurenta nu justifică interes legitim să invoce ea, în numele intimatelor, faptul necitării acestora pentru data efectuării lucrării de expertiză.

În aceeași măsură, se constată ca fiind în mod întemeiat respinse în instanța de fond cererile petentei – recurente cu privire la obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză, respectiv de efectuare a unei noi expertize, ceea ce înseamnă solicitarea unei contraexpertize în cauză. Chiar în considerentele sentinței asupra fondului se regăsesc și motivele respingerii acestor cereri, atunci când instanța reține că petenta nu a făcut dovada că terenurile cu vegetație forestieră sau agricole pe care le pretinde prin cererile principală și conexă nu au fost preluate la stat, respectiv cooperativizate, din patrimoniul autorilor săi succesorali, iar cu prilejul efectuării expertizei topografice, pe raza teritorială a comunei T., petenta nu a fost în măsură să indice amplasamentul terenului situat în punctul „La Fluturi” sau „F.”, ci a pretins să fie identificate alte trupuri de teren situate în punctul „D.” a căror suprafață a variat, la fața locului, între 2,27 ha., 10 ha și 5 ha (f.78 ds. vol. III ).

Sunt neîntemeiate deopotrivă susținerile recurentei că prin respingerea acestor cereri privitoare la raportul de expertiză topografică, ar fi suferit încălcări ale drepturilor sale garantate prin art. 6 din Convenția CEDO, deoarece raportul de expertiză tehnică, ca mijloc de probă prin el însuși, nu poate suplini lipsa înscrisurilor doveditoare că terenurile pretinse de petentă ar fi aparținut în patrimoniul autorilor săi succesorali în perioada imediat anterioară preluării terenurilor cu vegetație forestieră la stat, respectiv a terenurilor agricole în patrimoniul cooperatist. Ori, asupra acestui aspect instanța de fond a făcut o analiză completă în mod concret pentru fiecare din suprafețe de teren pădure, respectiv teren agricol, solicitate de către petentă. În acest sens, instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic, că petenta - recurenta nu a făcut dovada cu înscrisuri sau cu alte mijloace de probă expres prevăzute de dispozițiile art. 11 al.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, și ale art. 9 din H.G. nr. 890/2005, a împrejurării că suprafețele solicitate s-au aflat în proprietatea autorului său anterior naționalizării pădurilor, respectiv anul 1948.

Asupra suprafețelor de teren cu vegetație forestieră pentru care petenta se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în mod corect, instanța de fond a constatat că înscrisurile depuse în dovedire, fie se referă la alte persoane decât autorul succesoral al petentei, fie aceste înscrisuri nu probează că bunicul său, C. Gh. C., ar fi avut în proprietate suprafețele în cauză, fie se referă la suprafețe ce au fost deja retrocedate altor persoane cu vocație succesorală față de același autor.

Astfel, referitor la suprafața de 30 ha., 5110 m.p., teren, despre care petenta susține că bunicul său C. Gh. C. ar fi moștenit-o de la tutorele acestuia P. C., în mod întemeiat instanța a reținut că petenta nu a făcut proba în cauză că bunicul său, C. Gh. C. ar avea calitatea de moștenitor legal sau testamentar al defunctului P. C. și nici că respectivul ar fi primit în proprietate respectiva suprafață de teren printr-un act de liberalitate între vii (ex. donație). Astfel cum susține instanța, simplul fapt că bunicul matern al petentei a fost crescut de tutorele său P. C., nu-i conferă primului vocație succesorală la moștenirea tutorelui, cunoscut fiind că instituția tutelei nu conferă drepturi succesorale în favoarea celui pentru care s-a instituit tutela.

Referitor la suprafețele de 1,5013 ha, de 5,1941 ha și 6,1754 ha menționate în copie-extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din . din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, din analiza înscrisurilor respective în mod întemeiat instanța a reținut că nu rezultă că este vorba despre bunicul recurentei, ci despre alte persoane ca titulari, persoane pentru care nu s-a făcut dovada unei legături de rudenie din care să rezulte o vocație succesorală în favoarea bunicului petentei. Instanța de fond a constatat aceeași situație și în cazul suprafeței de 16,324 ha, înscrisă în planul parcelar din perioada 1924-1925 al fostei comune Mastacăn, instanța reținând că la rubrica respectivă nu este înscris bunicul petentei, ci alte persoane care nu au legătură cu respectivul.

De asemenea, cu privire la cererea petentei de restituire a suprafeței de 2,67 ha., înscrisă în planul parcelar din 1924-1925 și care a aparținut bunicii materne P. I. Soltana, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu se mai poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren și în favoarea recurentei, în condițiile în care a fost retrocedată deja la cererea unui număr de 14 moștenitori legali ai defunctei, pentru că s-ar ajunge la situația dublării suprafeței reconstituite.

Recurenta a mai invocat că sunt neîntemeiate și considerentele sentinței din care rezultă că cel puțin pentru terenurile cu regim forestier, instanța de fond a reținut implicit că înscrisurile pe care le-a anexat plângerii, fac dovada dreptului de proprietate pretins, însă acest drept nu-i poate fi reconstituit motivat de faptul că, în cea mai mare parte, terenul a fost restituit în favoarea altor persoane, care au, de asemenea, calitatea de moștenitori legali a autorilor invocați și de către petenta recurentă.

În mod legal, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care aceeași suprafață de teren a fost reconstituită deja la cererea unui număr de 14 moștenitori legali ai defunctei (printre care nu figurează și petenta), ca urmare a cererii de reconstituire formulate de respectivii în anul 1998, nu se mai poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren și pe numele petentei pentru că s-ar ajunge la situația dublării suprafeței reconstituite. În acest sens, instanța s-a întemeiat pe cadrul legal al dispozițiilor art. II din legea nr.169/1997 conform cărora „dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.

Recurenta nu se poate considera în mod direct vătămată prin faptul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor moștenitori legali ai autorilor lor succesorali. Cum chiar ea însăși, în motivele de recurs arată că Legea fondului funciar face trimitere la dreptul comun, tribunalul reține că potrivit art. 13 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991, republicată: moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei; titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Rezultă în mod evident că în măsura în care petenta se consideră îndreptățită și în limita cotelor succesorale ce i se cuvin, dacă face dovada acceptării succesiunii în componența privitoare la terenuri în regimul special al dispozițiilor menționate, aceasta are calea acțiunii civile în partaj succesoral, în condițiile dreptului comun.

De asemenea, și în ce privește terenurile agricole, despre care instanța de fond a reținut că a formulat susțineri contradictorii, recurenta consideră că este îndreptățită să primească cel puțin terenul în supr. de 0,54 ha., înscris în registrul agricol și în CAP R., de către bunicul său, când conviețuia cu cea de a doua soție, susținând că este nejustificată susținerea instanței, precum că nu ar mai avea dreptul la reconstituire motivat de faptul că s-a hotărât în favoarea altui moștenitor al aceluiași autor și pentru același teren. Și asupra acestui aspect sunt valabile considerentele reținut anterior în privința terenurilor cu regim forestier, respectiv faptul că petenta are calea unei acțiuni de partaj succesoral în condițiile dreptului comun.

Recurenta a mai arătat în motivele sale că nu poate fi culpabilă nici ea și nici părinții săi de faptul că în schimbul terenului comasat la CAP Borlești s-a dat în schimb un alt teren pe raza comunei R. care, prin aplicarea L. nr. 18/1991 a revenit proprietarilor inițiali, deoarece în continuare are dreptul la acest teren, cum are dreptul să i se restituie și terenul bunicilor săi, ocupat de către cei care au preluat sectorul industrial de la fostul CAP, din satul M..

Și asupra acestui aspect, instanța de fond a reținut pe deplin întemeiat că, în condițiile în care suprafața de teren ce a fost reconstituită petentei în intravilanul comunei Borlești este mai mare decât cea declarată în registrul agricol al autorului său de la data intrării în cooperativă, iar probele administrate în cauză nu au confirmat susținerile petentei din cererea principală și nici din cererea conexă deduse judecății, astfel că pentru toate considerentele expuse și în motivele sentinței atacate și în recurs, se reține ca fiind neîntemeiat recursul declarat în cauză.

În consecință, pentru considerentele analizate anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, se va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de petenta P. V. M. împotriva sentinței civile nr. 5151 din 18.10.2011 a Judecătoriei Piatra N. și se va menține sentința ca fiind legală și temeinică.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamanta P. V. M., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 5151 din 18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimații C. locală Borlești pentru aplicarea L. 18/1991, cu sediul în Borlești, Direcția S. N., cu sediul în Piatra N., ., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală R., C. L. R. pentru aplicarea L. 18/1991, C. locală T., C. local T. și ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2012.

Președinte,Judecători,Grefier,

V. BaciuCristian B. D. L.

D. M.

Red și tehnored/D.M./28.12.2012

Tehnored/D.L./07.01.2013

Fond/A. M. U.

Ex. 2

← Acţiune confesorie. Decizia nr. 997/2012. Tribunalul NEAMŢ		Fond funciar. Decizia nr. 923/2012. Tribunalul NEAMŢ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 113/2012. Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Decizia nr. 411/2012. Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Decizia nr. 339/2012. Tribunalul NEAMŢ Acţiune confesorie. Decizia nr. 997/2012. Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Decizia nr. 923/2012. Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Decizia nr. 889/2012. Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Decizia nr. 353/2013. Tribunalul NEAMŢ