Acţiune confesorie. Decizia nr. 997/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-11-2012 în dosarul nr. 997/RC
Dosar nr._ acțiune confesorie
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27.11.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 997/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - judecător |
- C. B. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta . legal, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1638 din data de 15.05.2012 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M. și B. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20.11.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 27.11.2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele;
P. sentința civilă nr. 1638 pronunțată la data de 15.05.2012 de Judecătoria R. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții B. M. și B. I. împotriva pârâtei ., reprezentată prin primarul comunei și în consecință:
S-a constatat că reclamanții au dobândit cu prilejul cumpărării imobilului construcție cu destinație de spațiu comercial, în suprafață de 224 mp, compus dintr-un magazin, un bufet și patru magazii, situat în intravilanul satului R., ., între vecinii, drum sătesc la nord, sud și est și B. S. la vest, dreptul de superficie asupra terenului aferent în suprafață de 250 mp conform documentației topografice nr. 2/131/05.01.2007, întocmită de S.C Topo Invest S.R.L. R., pe durata existenței construcțiilor, dar nu mai mult de 99 de ani.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că reclamanții au chemat în judecată pârâta, pentru a se constata că au dobândit, ca efect al achiziționării unui spațiu comercial situat în satul R., jud. N., dreptul de superficie asupra suprafeței de 250 mp teren aferent acestuia, pe o perioadă de 99 de ani.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în anul 2008 au dobândit prin cumpărare de la Consumcoop Doljești-Societate Cooperativă, dreptul de proprietate asupra unui spațiu comercial cu destinație de magazin universal, bufet și patru magazii, situat în intravilanul satului R., .. P. sentința civilă nr. 1024/23.03.2010, pronunțată de Judecătoria R., definitivă prin decizia civilă nr. 1016/RC/25.11.2010 a Tribunalului N. și respectiv sentința civilă nr. nr. 3838/15.12.2011, pronunțată de aceeași instanță, dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor a fost confirmat retroactiv. Ca efect al înstrăinării construcțiilor, vânzătorul a transmis cumpărătorilor și dreptul de superficie asupra terenului pe care acestea sunt situate, drept pe care l-au dobândit în condițiile art. 107 din Legea nr. 1/2005 și sentința civilă nr. 2278/02.07.2008 a Judecătoriei R.. Acest drept a fost dobândit inițial în baza art. 11 din Legea nr. 115/1938 și art. 19 din Legea nr. 7/1996, fiind potrivit art. 22 din Decretul nr. 167/1958, exceptat prescripției. Ori, cum reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor în condiții licite, solicită să se constate că în aceleași împrejurări au dobândit și dreptul de superficie asupra terenului aferent, pe durata existenței acestor construcții.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 492 Cod civil, art. 696 din Noul Cod Civil, și art. 22 din Decretul nr. 167/1958.
Pârâta, prin reprezentant legal, nu s-a prezentat personal în instanță spre a-și exprima nemijlocit poziția procesuală și a-și formula apărările.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, la data de 12.08.2008, între Consumcoop Doljești-Societate Cooperativă, pe de o parte și reclamanții B. M. și B. I., pe de altă parte, a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare a unui spațiu comercial situat în intravilanul satului R., ., edificat din chirpici, compus dintr-un magazin universal, un bufet și patru magazii, în suprafață construită de 233 mp, la prețul de 3.000 lei. Convenția părților a fost consfințită prin sentința civilă nr. 3838/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria R., prin care s-a constatat definitiv și irevocabil dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor de către reclamanți. Bunul înstrăinat a aparținut vânzătoarei, fiind dobândit în condițiile stabilite prin sentința civilă nr. 2278/02.07.2008 pronunțată de Judecătoria R.. P. aceeași hotărâre judecătorească s-a constatat că vânzătoarea a dobândit și a deținut până la înstrăinare dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor, în suprafață de 250 mp. Constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra construcțiilor în condițiile de mai sus, fără soluționarea juridică a situației terenului, îi pune pe aceștia în situația exercitării deficitare a prerogativelor dreptului lor.
Potrivit dispozițiilor art. 492 din vechiul Cod civil, singurul care reglementează într-o oarecare măsură situația juridică a superficiei, „Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ, sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”. Existența dreptului de superficie ca excepție de la efectul achizitiv al accesiunii imobiliare artificiale presupune o prezumție relativă de proprietate asupra construcțiilor în favoarea proprietarului. per a contrario și cel care deține o construcție amplasată pe terenul altuia devine titularul dreptului de superficie asupra acestuia. Dreptul de superficie este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren care constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor și plantațiilor amplasate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință. Existența dreptului de proprietate asupra construcțiilor, indiferent de modalitatea licită a dobândirii lui, atrage dobândirea și a dreptului de superficie asupra terenului aferent. În interpretarea exhaustivă a dispozițiilor art. 492 Cod civil, prin dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor se naște în patrimoniul proprietarului, ope legis, și dreptul de folosință asupra terenului. În atare împrejurări, instanța nu face decât să recunoască dreptul de superficie al proprietarilor construcțiilor asupra suprafeței de teren aferentă acestora, dobândit prin efectul cumpărării acestora și nu să procedeze la instituirea acestui drept.
Cu privire la întinderea în timp a dreptului de superficie asupra terenului, instanța de fond, având în vedere dobândirea acestuia ca efect al vânzării-cumpărării construcțiilor, a stabilit perioada de exercitare pe toată durata existenței construcțiilor, dar conform art. 694 din Noul Cod civil, nu mai mult de 99 de ani. Potrivit acestui text de lege „Dreptul de superficie se poate constitui pe o durată de 99 de ani. La împlinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reînnoit”.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta . Primar, solicitând casarea în întregime a hotărârii și rejudecând cauza, a se respinge acțiunea civilă formulată.
A motivat că reclamanții au solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1794/23.03.2011 la Primăria comunei Doljești, concesionarea suprafeței de 250 mp teren situat în intravilanul satului R., județul N., pe motiv că au dobândit construcția fostă proprietate a Consumcoop Doljești. Consiliul Local a emis hotărârea nr. 39 din 20.05.2011, prin care a respins cererea reclamanților, motivând că terenul în cauză face parte din domeniul public al comunei și în conformitate cu strategia de dezvoltare a localității, fiind o zonă centrală și de importanță pentru localitate, este destinată pentru a fi amenajat centrul civic al satului R.. Construcția de pe acest teren, vechiul magazin sătesc R., construit în anul 1965, este într-un stadiu înaintat de uzură și degradare, prezintă pericol de prăbușire, iar intervențiile de consolidare a clădirii s-au făcut fără aprobarea autorității locale. Soții B., la achiziționarea acestei construcții, nu s-au interesat nu au solicitat documente de la proprietarul terenului cu privire la destinația și modul de utilizare a terenului.
Ulterior emiterii hotărârii consiliului local, soții B. au fost notificați să lase liber acest teren, pentru intervențiile neautorizate la renovarea construcției li s-au trimis somații pentru sistarea lucrărilor, iar în urma continuării executării lucrărilor li s-au aplicat sancțiuni contravenționale.
În urma inundațiilor din lunile iulie 2008 și august 2010, magazinul proprietatea Consumcoop a suferit grave avarieri, nemaiputând fi folosit, prezentând un real pericol public. Practic, această clădire, de circa 7 ani, nu mai funcționează ca magazin.
Instanța a recunoscut dreptul de superfìcie al proprietarilor construcției asupra terenului aferent acesteia, ca efect al vânzării - cumpărării construcțiilor, considerând că prin aceasta s-a născut în patrimoniul proprietarului, ope legis și dreptul de folosință asupra terenului. Dreptul de superficie se poate dobândi, potrivit reglementărilor Codului civil, prin act autentic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Atribuirea dreptului de superficie asupra terenului, în asemenea condiții, echivalează practic cu exproprierea comunei Doljești și eliminarea dreptului autorității publice locale de a administra în condițiile legii bunurile din patrimoniul său. În acest fel, autoritatea publică locală nu se poate folosi de bunurile din patrimoniul său și nu poate să administreze acest teren în interesul întregii comunități, iar nu pentru a satisface doar pretențiile soților B..
În dovedire, au depus în copie hotărârea Consiliului local nr. 39/20.05.2011, adresa nr. 4699/2.08.2011, notificarea nr. 6612/10.10.2011, somațiile trimise intimaților-reclamanți, procesele verbale de sancționare a contravențiilor nr. 5603/7.09.2009 și nr. 5604/7.09.2009, procesul verbal încheiat la data de 12.08.2008 de Comisia de vânzare a Consumcoop Doljești, chitanța de plată a prețului construcției, de 3000 lei.
Intimații-reclamanți B. M. și B. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Au motivat că în mod corect instanța de fond a statuat dreptul de superficie în favoarea lor, opoziția pârâtei fiind o încercare de a tergiversa . condițiile în care recunoaște că pe cale administrativă cererea de concesiune a rămas fără rezultat. Dânșii au fost singurii proprietari de construcții dobândite din activele Consum Coop Doljești, care au trebuit să se adreseze instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor lor.
Au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de magazin sătesc - spațiu comercial, de la fostul proprietar Consumcoop Doljești, Societate Cooperativă, prin actul încheiat cu aceasta în data de 12.08.2008. Intimații erau în posesia clădirii și a terenului încă din anul 2000, deținându-le anterior cu titlu de chiriaș. P. sentința civilă nr. 1024/23.03.2010 și sentința civilă nr. 3838/15.12.2011 ale Judecătoriei R., definitive și irevocabile, s-a consolidat dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor.
În favoarea fostului proprietar Consumcoop Doljești, legea a impus un drept de folosință gratuit asupra terenului aferent construcției, în conformitate cu art. 107 din Legea nr. 1/2005. În actul de vânzare cumpărare încheiat cu Consumcoop Doljești este specificat și regimul juridic al terenului, care și la acea dată și în prezent, era proprietatea Consiliului Local Doljești și a cărui folosință s-a preluat odată cu clădirile.
În actuala formă a Codului Civil, dreptul de superficie este edictat de prevederile art. 693 și urm. În cazul acestui drept real imobiliar, se suprapun două drepturi de proprietate, respectiv dreptul de proprietate al superficialului asupra construcțiilor edificate și dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-au edificat aceste construcții și care aparține altei persoane decât constructorul. Existența dreptului de proprietate asupra construcției situate pe terenul altei persoane, dobândit cu orice titlu, atrage după sine, în mod obiectiv necesar, deoarece în caz contrar nu ar putea fi exercitat, un drept de folosință asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Acest drept poate lua naștere în temeiul legii, prin titlu sau uzucapiune. Chiar dacă între proprietarul construcției și cel al terenului nu a intervenit o convenție prin care cel din urmă să consimtă la grevarea terenului său cu anumite sarcini, se admite că, dobândind un drept de proprietate asupra construcției, în patrimoniul deținătorului acesteia se naște ope legis un drept de superfìcie, constând în dreptul de folosință al terenului aferent construcțiilor.
La data transmiterii în proprietate a construcției nu a fost nevoie de acordul proprietarului terenului, folosința asupra acestuia fiind dată de legea cadru. Terenul de 250 mp este strict necesar pentru normala exploatare a construcțiilor și nu excede cu nimic limita stabilită pentru antecesorul în drepturi al reclamanților. Dreptul de superficie al reclamanților a fost dobândit prin retransmiterea folosinței de la fostul proprietar al construcțiilor Consumcoop Doljești și ca un succesor în drepturi al acestuia. Terenul de 250 mp a fost atribuit încă din anul 1959 către cooperație prin Decizia nr. 1150/15.10.1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Bacău, construcțiile fiind edificate în anul 1965. Art. 187 din Legea 109/1996 stabilea că terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor.
P. intervenirea joncțiunii posesiei intimaților-reclamanți cu cea a antecesorului în drepturi, ca efect al uzucapiunii extratabulare, instanța de fond a reținut în mod legal că sunt întrunite cerințele legale.
În dovedire, intimații au depus practică judiciară, constând în decizia civilă nr. 214A/22.03.2010 a Curții de Apel București.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Intimații-reclamanți și-au întemeiat acțiunea lor în constatarea dreptului de superficie, pe considerentul că, întrucât antecesorul lor în drepturi, Consumcoop Doljești, de la care au achiziționat o construcție, a beneficiat în temeiul art. 107 al Legii nr. 1/2005 de un drept de superficie asupra terenului pe care a fost edificată construcția, acest drept ar fi fost transmis și lor, cumpărătorilor, în mod automat, ca efect al dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Instanța de fond a considerat temeinică solicitarea lor și a admis acțiunea, reținând că prin dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, s-a născut în patrimoniul proprietarului, ope legis, dreptul de folosință asupra terenului, iar instanța are a recunoaște acest drept de superficie, dobândit prin efectul cumpărării construcțiilor, iar nu a proceda la instituirea acestui drept.
În analiza motivelor de recurs se va porni de la modalitatea în care a fost reglementat dreptul de folosință cu privire la terenul pe care sunt amplasate construcțiile, în privința proprietarului inițial al acestora, respectiv a constructorului. Se reține că, în privința unității cooperatiste care a edificat construcția, prin decizia nr. 1150/1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Bacău (în copie la fila 47 dosar fond), a fost transmisă în folosință o suprafață de teren în vederea construirii unui magazin mixt. Această decizie a fost întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 244/1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile proprietatea statului către unitățile cooperatiste. Potrivit art. 1 al acestui act normativ, terenurile proprietatea statului, puteau fi transmise fără plată și fără termen în folosința unităților cooperatiste, în vederea edificării de construcții.
Ulterior anului 1989, situația acestor terenuri a fost reglementată mai întâi prin dispozițiile Legii nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit, care la art. 187 prevedea că terenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste (subl. instanței). Clădirile construite pe terenurile prevăzute la al. 1 pot face obiectul ipotecării, urmând ca regimul juridic al terenului să se reglementeze prin contract civil între proprietarul terenului și noul proprietar al clădirii (subl. instanței).
Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, care a abrogat dispozițiile art. 187 din Legea nr. 109/1996, a reglementat la art. 107 regimul acestor terenuri, în sensul următor:
„(1) Terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative (subl. instanței).
(2) În situația în care autoritatea administrației publice centrale sau locale decide înstrăinarea bunurilor imobile din proprietatea lor privată, care sunt în folosința societăților/organizațiilor cooperative, acestea beneficiază de un drept de preemțiune (subl. instanței) la cumpărarea acestora, precum și de un drept de preferință în cazul concesionării sau închirierii acestora”.
Din analiza coroborată a acestor texte de lege, concluzia care se desprinde este aceea că dreptul de folosință de care a beneficiat unitatea cooperatistă proprietară inițială a construcțiilor, era un drept de folosință special, instituit prin Decretul nr. 244/1955, deci izvorând dintr-un act normativ și nu a luat naștere pe cale convențională, cum este cazul dreptului de superficie, neputând fi asimilat sau confundat cu dreptul de folosință normal care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Acest drept de folosință a cunoscut o reglementare aparte, care se aplica doar în considerarea calității de unitate cooperatistă, ca un beneficiu în favoarea acesteia, atât timp cât își păstra dreptul de proprietate asupra construcțiilor astfel edificate.
Legea inițială, nr. 109/1196, reglementa expres ca în cazul schimbării proprietarului clădirii, regimul juridic al terenului să se reglementeze prin contract civil între proprietarul terenului și noul proprietar al clădirii. Actuala lege, nr. 1/2005, vorbește de menținerea acestui regim juridic al dreptului de folosință pe toată durata existenței construcțiilor în proprietatea societății cooperative, instituind în favoarea acelorași unități un drept de preemțiune sau de preferință în cazul înstrăinării, ori, după caz, concesionării sau închirierii terenurilor.
În consecință, aceste dispoziții de favoare, edictate în considerarea calității unităților cooperatiste, nu pot fi reținute a fi aplicabile și persoanelor care dobândesc ulterior dreptul de proprietate asupra construcțiilor din patrimoniul cooperativelor. În acest caz, nu se transmite și dreptul de folosință asupra terenului către cumpărător, acesta având posibilitatea ca, prin intermediul unui contract civil cu proprietarul terenului, să reglementeze situația juridică a terenului aferent construcției. Faptul că pârâta, prin hotărârea Consiliului Local, a respins cererea intimaților de încheiere a unui contract de concesiune cu privire la teren, îi dădea dreptul de a ataca în instanța de contencios administrativ respectivul act, pentru a se verifica dacă este unul abuziv sau nu, fără să nască în patrimoniul reclamanților îndreptățirea de a li se constata dreptul de superficie.
Instanța de fond și-a motivat soluția pe o recunoaștere a unei transmiteri a dreptului de superficie de la vânzătorul construcțiilor către cumpărătorii acestora, aplicând în cauză dispozițiile noului Cod civil, deși potrivit art. 68 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 693 - 702 din Codul civil nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil.
Chiar și în regimul vechiului Cod civil, când dreptul de superficie nu avea o reglementare expresă în drept, practica judiciară statuase că un astfel de drept rezultă numai din lege, din prescripția achizitivă, din legat sau din acordul părților. În speța de față reclamanții nu îndeplinesc niciuna din aceste condiții pentru nașterea dreptului de superficie în patrimoniul lor, întrucât, așa cum s-a arătat, reglementarea specială a dreptului de folosință de care a beneficiat unitatea cooperatistă nu se confundă cu dreptul de folosință ce intră în componența dreptului de superficie, iar exercitarea acestui drept nu poate fi considerată a îndeplini condițiile de la art. 1847 Cod civil, nefiind o folosință exercitată în vederea schimbării naturii sale, care să fie aptă a duce la dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiune, prin urmare nefiind fondate nici apărările intimaților-reclamanți legate de invocarea joncțiunii posesiei lor cu cea a antecesorului în drepturi.
Dreptul de superficie a făcut, de altfel, și obiectul unei analize a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Bock și P. împotriva României, a statuat că stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unui drept de folosință asupra terenului proprietatea unui terț, are semnificația unei “ingerințe” legate de prima frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care este prevăzută în lege, dată fiind jurisprudența bogată privind dreptul de superficie. Însă constatarea printr-o hotărâre judecătorească a nașterii dreptului de superficie dintr-o simplă situație de fapt, dând efect juridic “aparenței de drept”, care nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate, fără ca ingerința să aibă temei în dreptul intern, neputându-se considera, așa cum solicită intimații, că dobândind dreptul de proprietate asupra construcției, în mod automat și obiectiv necesar, s-ar naște și un drept de folosință asupra terenului, în afara oricărui cadru legal.
Pentru ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității, or, dreptul pretins de intimații-reclamanți nu are la bază niciuna dintre cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, ceea ce înseamnă că ingerința „nu este prevăzută de lege”.
În plus, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei nr. 913/23.06.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005, prin care a admis excepția și a constatat că dispozițiile acestui articol sunt neconstituționale în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit, a reținut că obligarea autorităților administrației publice centrale sau locale, prin norme imperative, de a atribui în folosință gratuită terenurile, "pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative", determină încălcarea dreptului acestor autorități de a exercita stăpânirea efectivă, directă și nemijlocită, prin putere proprie și în interes propriu, a bunurilor imobile proprietate privată, de a le folosi și de a culege fructele civile.
De asemenea, instituirea prin Legea nr. 1/2005 a unor măsuri prin care statul sprijină dezvoltarea societăților cooperative, garantând un regim "care să nu fie mai puțin favorabil decât cel acordat altor agenți economici", nu poate justifica limitarea exercitării de către autoritățile administrației publice centrale sau locale, în proprietatea cărora se află terenurile în cauză, a atributelor esențiale ale dreptului de proprietate, în sensul transmiterii gratuite a folosinței acestora.
Aceste considerente sunt valabile și în privința situației intimaților-reclamanți, întrucât acestora nu li se poate recunoaște un drept de superficie pe care nici antecesoare sa nu l-a avut, limitând în acest fel exercitarea dreptului de proprietate al autorității publice locale, singurul mod de reglementare a situației juridice a acestui teren fiind cel al încheierii unui contract. Exemplul din practica judiciară depus de intimați, constând în decizia civilă nr. 214A/22.03.2010 a Curții de Apel București, nu prezintă relevanță în speță, întrucât nu privește o unitate cooperatistă, care beneficiază de o reglementare specială, așa cum s-a arătat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, apreciind că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, tribunalul urmează a admite recursul declarat de pârâta . modifica în totalitate sentința, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta . legal Primarul . sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1638/15.05.2012 a Judecătoriei R..
Modifică în totalitate sentința recurată, după cum urmează:
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. M. și B. I. împotriva pârâtei ., reprezentată prin Primar, având ca obiect constatare drept de superficie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
O. E. C. B. și M. C. R. L.
Red. O. Eanche/17.12.2012
Tehnored. R. L./17.12.2012
Ex.2
Fond I. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 339/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 896/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
