Fond funciar. Decizia nr. 372/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 372/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 372/RC
Ședința publică din 28.03.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul - petent P. Ș., domiciliat în ., și de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 881 din 28.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - intimată C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în comun a C., județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că ambele recursuri sunt la primul termen de judecată, declarate și motivate în termenul legal și sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Față de lipsa părților, în baza dispozițiilor ART. 104 (13) din Hotărârea Nr. 387 din 22 septembrie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a fi strigată din nou la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - petent P. Ș. asistat de avocat substituient Mehera M., lipsind celelalte părți.
Avocat substituient Mehera M., pentru recurentul - petent P. Ș., depune la dosar delegația de substituire nr._/21.03.2013 și împuternicirea avocațială ./_/21.03.2013 emise de Baroul N..
S-a procedat la identificarea recurentului - petent P. Ș. (B.I. . nr._).
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat substituient Mehera M., pentru recurentul - petent P. Ș., arată că autorul a fost trecut cu 2 ha pe tabel și a primit 1 ha cu vegetație forestieră în anul 2004. Solicită constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 3 ha cu vegetație forestieră și arată că a făcut dovada participării pe front a autorului și dovada vocației succesorale. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și desființarea Hotărârii comisiei județene în ceea ce îl privește pe petent. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 881 din 28.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 881 pronunțată la data de 28.05.2012 de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul P. Ș. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și s-a constituit, în favoarea petentului, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 (un) ha teren cu vegetație forestieră, raza comunei C., jud. N.. Totodată, a fost anulată în parte Hotărârea comisiei județene N. nr. 8652/01.02.2011.
P. a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că, prin cererea ce i-a fost adresată și înregistrată sub nr._, petentul P. Ș. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8652/01.02.2011.
În plângere s-a solicitat anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8652/01.02.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 3 ha, după autorul P. I..
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Analizând actele dosarului, Judecătoria B. a admis în parte cererea petentului, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată Comisiei Locale C., petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, se stabilește că:„Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
Din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Prin legea nr. 212/2008 s-a instituit o nouă categorie de beneficiari la constituirea dreptului de proprietate în persoana participanților la cel de al doilea război mondial sau a moștenitorilor acestora, întinderea dreptului fiind reprezentată de lotul tip de 5 ha prevăzut în art. 2 din legea 187/1945, în cazul celor care nu au beneficiat de o constituire a dreptului de proprietate funciară anterioară, respectiv diferența dintre lotul tip și suprafața constituită anterior.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petentul P. Ș. și intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin cererea de recurs formulată de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a solicitat casarea sentinței criticate și respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent, pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei C. sub nr. 102 din 21 decembrie 2008, numitul P. I. Ș. a solicitat comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să formuleze propunere de admitere a cererii, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră, la care ar fi fost îndreptățit defunctul său tată P. I. I., fost participant la luptele din cel de al doilea război mondial.
În susținerea cererii, petentul P. I. Ș. a anexat acte de stare civilă din care rezultă vocația succesorală după autorul defunct, extras din lista îndreptățiților întocmită în vederea aplicării legii nr. 187/1945 privind reforma agrară și un extras din livretul militar.
Din examinarea actelor anexate de intimatul – petent la cererea adresată comisiei locale s-a constatat că în baza aceluiași act doveditor și după același autor a fost deja reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2,00 ha teren cu vegetație forestieră, așa după cum reiese și din cuprinsul declarației pe propria răspundere, atașată la cererea adresată comisiei locale.
Analizând documentația, comisia locală C. o propus, iar C. Județeană N. a validat propunerea privind respingerea cererii formulată de intimatul-reclamant în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră, suprafața solicitată reprezentând diferența de teren între lotul tip de 5,00 ha teren la care face referire Legea nr. 187/1945 și suprafața de teren pentru care i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate (2,00 ha teren - după cum rezultă din declarația petentului).
Or, așa după cum a menționat și în cuprinsul întâmpinării depuse cu prilejul judecării cauzei în fond, deși defunctul P. I. I. figurează înscris în tabelul îndreptățiților la împroprietărire întocmit cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 de înfăptuire a reformei agrare, cererea formulată nu se încadrează în scopul prevăzut la art. 2 al acestei legi.
Potrivii dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările sale succesive, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole sau forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Dar, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente care au mai puțin de 5 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ. Astfel, s-a învederat faptul că din cuprinsul tabelului depus de reclamant reiese că defunctul său autor nu deținea la nivelul anului 1945 nicio suprafață de teren, fiind propus pentru împroprietărire cu o suprafață de 2,00 ha.
Presupunând faptul că persoana care apare în tabel se identifică cu defunctul autor al solicitatului, se impune a se reține că pentru suprafața de teren înscrisă în tabel s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, după cum a recunoscut chiar petentul, la data formulării cererii în procedura legilor funciare.
Cererea petentului de a i se atribui în proprietate încă o suprafață de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră nu este fondată, întrucât constituirea lotului maxim de 5 ha nu era obligatorie, ci condiționată de întâietatea la împroprietărire cât și de suprafața disponibilă la nivelul localității.
Mai mut, legea nr. 187/1945 nu făcea referire la teren cu vegetație forestieră, legea menționând în mod expres că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale.
În condițiile în care solicitantul nu a depus înscrisuri care să dovedească un drept de proprietate al defunctului său autor asupra unei alte suprafețe de teren, anterior punerii în aplicare a Legii nr. 187/1945, consideră că prin aplicarea în concret a legii susmenționate autoritățile din acea perioadă au apreciat că numitul P. I. I. era îndreptățit să primească în proprietate doar suprafața de teren înscrisă în tabel, fără a se putea preciza însă dacă această suprafață era cu vegetație forestiera sau nu.
Pe cale de consecință, apreciază că legea nr.187/1945 și-a produs deja efectele în raport cu autorul petentului, în prezent acesta nefiind în măsură să ceară repararea unui presupus prejudiciu adus defunctului său tată prin aplicarea defectuoasă a actului normativ susmenționat.
Sentința criticată este și netemeinică pentru că dispozitivul acesteia cuprinde o mențiune care, practic, este imposibil de pus în aplicare: instanța de fond a dispus reconstituirea în favoarea patentului - intimat a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1,00 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C., județul N., acesta fiind instituit, în mod generic, ca proprietar pe o suprafață de teren de categoria susmenționată, fără ca instanța să precizeze amplasamentul acestui teren și fără a administra probe din care să rezulte dacă pe raza comunei C. există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru reconstituirea dreptului de proprietate, având în vedere faptul că în fața primei instanțe nu au fost administrate probatorii în acest sens.
Mai mult, instanța de fond, învestită cu soluționarea pricinii, avea posibilitatea ca, în aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, să analizeze și posibilitatea de a dispune comisiei locale, în măsura în care aceasta făcea dovada că la nivelul unității administrativ-teritoriale nu există suprafețe de teren disponibile, să întocmească propunere pentru acordare de despăgubiri,
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 (pct.9), art. 3041 și art. 305 Cod procedură civilă, ale art. 42 din legea nr. 1/2000 și art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. p din legea nr. 146/1997, ale art. 42 din legea nr. 1/2000 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Prin cererea de recurs formulată de petentul P. Ș., s-a solicitat modificarea sentinței criticate și admiterea în întregime a plângerii sale, în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră, în loc de 1 ha teren, cum s-a stabilit prin hotărârea recurată, pentru următoarele motive:
Autorul său a fost înscris în tabelul îndreptățiților la împroprietărire cu suprafața de 2 ha. Din această suprafață, în baza legilor fondului funciar, în anul 2004, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră.
Constituirea dreptului de proprietate pentru o parte din suprafața cu care autorul figurează în tabelul îndreptățiților la împroprietărire s-a realizat în considerarea faptului că acesta a avut mai puțin de 5 ha la data aplicării reformei agrare, sub acest aspect fiind o persoană îndreptățită la împroprietărire.
Propunerea ca acestuia să i se atribuie numai 2 ha a fost făcută de comisia abilitată să aplice Legea 187/1945, după o prealabilă analiză a disponibilului de terenuri din zonă efectuată la acea vreme.
Prezenta cerere a fost formulată în considerarea calității de veteran de război a tatălui său, așa cum este stabilită de art. 36 din Legea 1/2000, modificat prin Legea nr. 212/2008.
Fără echivoc, se observă că cele două criterii care au stat la baza atribuirii suprafeței de 1 ha și respectiv solicitării, în prezent, a celor 3 ha, sunt distincte, iar confuziunea celor două criterii, precum și a celor două posibilități de atribuire (de la data aplicării reformei agrare și din prezent), conduce la tratarea discriminatorie a persoanelor care întrunesc aceleași condiții.
În mod neîntemeiat, instanța a acordat numai 1 (un) ha teren în considerarea celor 2 ha înscrise pe tabel, atâta vreme cât autorul, în calitatea sa de luptător pe front, avea dreptul la diferența de 3 ha, în vederea completării lotului tip.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 din legea nr. 1/2000 și ale legii nr. 187/1945.
Intimata C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a făcut apărări în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate de ambii recurenți, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul declarat de petent nu este fondat, urmând a fi respins, însă recursul declarat de intimata C. Județeană N. este fondat, sens în care va fi admis, cu următoarea motivație:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul P. Ș. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8652 din 01.02.2011, prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale C. de respingere a cererii de constituire în favoarea solicitantului a dreptului de proprietate pentru terenul de 3,00 ha cu vegetație forestieră, la care s-a considerat îndreptățit în calitate de moștenitor al defunctului tată P. I. I., participant pe frontul celui de al doilea război mondial.
Instanța de fond a apreciat că petentul P. Ș. a formulat cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 3 ha, în termenul legal instituit de dispozițiile legii nr. 212/2008 și că este îndreptățit să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 (un) ha teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei C., jud.N., fără să indice, în concret, raționamentul logico-juridic ce a condus la o astfel de concluzie.
Referitor la criticile aduse hotărârii de primă instanță de către ambii recurenți, ce se încadrează în motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 al. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul reține că instanța de fond a făcut o greșită analiză și aplicare în speță a dispozițiilor art. 36 din Legea nr.1/2000, din perspectiva modificărilor suferite în timp de acest text de lege.
Conform dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane, care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată;
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale și
- persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri care să fi fost preluate în orice modalitate, pentru a putea fi apreciată că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
În forma sa inițială, articolul art. 36 din Legea nr. 1/2000 enumera ca beneficiari ai dreptului la constituire a proprietății, persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Aceste categorii de persoane au beneficiat de la apariția Legii 1/2000 de un termen de formulare a cererii, reglementat de art.33 din lege, potrivit căruia persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr.169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Ulterior, prin Legea nr. 193/2007 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.06.2007, art. 36 din Legea 1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii 187/1945.
Prin Legea nr. 212/2008 publicată în Monitorul Oficial din data de 30.10.2008, art. 36 din Legea 1/2000 a suferit o nouă modificare, în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoștea dreptul la obținerea de terenuri, cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Această nouă categorie de persoane viza, în mod logic, situația celor care au fost omiși de pe tabele, întrucât cei care fuseseră menționați în astfel de tabele beneficiaseră deja de o reglementare legislativă a situației lor, prin Legea 193/2007. În consecință, cele două categorii de persoane se exclud una pe alta, neexistând temei pentru a interpreta dispoziția legală introdusă prin Legea 212/2008 ca referindu-se și la persoanele înscrise în tabelele de îndreptățiți la împroprietărire.
După cum a susținut intimatul-petent P. Ș. (prin cererea adresată comisiei locale), și după cum a confirmat și intimata C. L. C. prin înscrisurile depuse la filele 14,15,20-23 dosar fond, acesta a beneficiat în cauză de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2 ha teren, care a aparținut tatălui său P. I. I., anterior naționalizării pădurilor.
Potrivit tabelului de parcelare a terenului expropriat la Reforma agrară din anul 1945, depus în copie la fila 22 fond, autorul petentului figura cu 2 ha teren, situată pe raza comunei C., jud.N., însă nu ca teren deținut anterior reformei, ci ca teren propus la împroprietărire în urma parcelării. Se impune a preciza și faptul că petentul P. Ș. a recunoscut voluntar, liber, necondiționat și fără echivoc, prin cererea de constituire nr. 102 din 18.12.2008, cât și declarația pe proprie răspundere din aceeași dată (f.14,15 ds. fond), că i-a fost reconstituit anterior, în baza legislației funciare, dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei de domiciliu, aspect confirmat prin sentința civilă nr. 593 din 31.03.2004 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 264/2004 (f.40-43 ds. fond) și procesul-verbal de punere în posesie nr. 18/661 din 21.09.2004, întocmit în baza HCJ N. nr. 593/27.07.2004 (f.44 ds. fond).
În acest sens, susținerea recurentului-petent, în sensul că din suprafața de 2 ha teren cu care tatăl său a fost împroprietărit în anul 1945 i-a fost restituit doar o suprafață de 1 ha teren, va fi înlăturată întrucât nu este confirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, prin sentința civilă nr. 593 din 31.03.2004 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 264/2004 s-a admis plângerea formulată de numita P. E. (mama recurentului petent) împotriva HCJ N. nr. 2768 din 10.07.2003 și s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 (un) ha teren cu vegetație forestieră, în timp ce procesul-verbal de punere în posesie nr. 18/661 din 21.09.2004, privind suprafața de 1 ha teren forestier înscris în amenajamentul silvic, a fost întocmit în baza altui act administrativ-jurisdicțional, respectiv Hotărârea comisiei județene N. nr. 593 din 27.07.2004. Prin urmare, cele două suprafețe de teren a câte 1(un) hectar nu sunt una și aceeași (cum eronat susține recurentul-petent), ci diferite, însumând suprafața totală reconstituită de 2 ha teren cu vegetație forestieră.
Indiferent de reconstituirea anterioară obținută până la acest moment de către petent, este fără dubiu împrejurarea că actuala cerere ce i-a fost soluționată prin hotărârea Comisiei Județene N. atacată în prezentul dosar, vizează diferența de teren la care acesta se consideră îndreptățit până la lotul-tip de 5 ha.
Așa cum s-a arătat în partea inițială a expunerii de considerente, faptul constituirii dreptului de proprietate asupra terenului cu care autorul petentului figura înscris în tabelul îndreptățiților la împroprietărire, nu îl mai îndreptățea a fi beneficiar și al prevederilor Legii nr. 212/2008, deși a făcut dovada că defunctul tată a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, întrucât această ultimă lege viza strict categoria celor care nu fuseseră menționați pe tabele, astfel că în mod corect instanța de fond a concluzionat asupra netemeiniciei plângerii formulate.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 187/1945, mărimea loturilor de împroprietărire nu trecea de 5 ha, din interpretarea acestuia rezultând că suprafața de 5 ha era prevăzută în Reforma Agrară ca fiind o cotă maximă, dar nu și obligatorie a mărimii terenului ce urma să fie atribuit în proprietate persoanelor îndreptățite, fapt ce presupune că nu toți cei consemnați în tabelele nominale cu îndreptățiți la împroprietărire urmau să primească în proprietate lotul maxim de 5 ha, astfel că recurentul-petent nu a dovedit îndreptățirea lui la validarea cererii de constituire formulate, sens în care criticile aduse de recurenta C. Județeană N. hotărârii pronunțate de instanța de fond vor fi considerate pertinente, urmând a li se da eficiența legală cuvenită.
Prin înscrierea numitului P. I. I. în tabelul persoanelor îndreptățite la împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945 cu suprafața de 2,00 ha teren cuvenită la împroprietărire, s-au cenzurat de autoritățile competente la acea dată limitele suprafeței pe care acesta era îndreptățit să o primească în baza acelui act normativ, nemaiputându-se repune în discuție acest aspect la momentul actual, și cu atât mai puțin a se acredita ideea că ,,de plano” toate persoanele cuprinse în aceste tabele ar fi trebuit să primească invariabil teren exact în limita impusă de atingerea suprafeței maxime de 5 ha prevăzută pentru lotul tip, o asemenea interpretare fiind contrară reglementărilor conținute chiar de către Legea nr. 187/1945, ce vizau determinarea suprafețelor ce urmau a fi atribuite, în funcție de disponibilul existent la nivelul fiecărei localități în parte.
P. aceste considerente, evident că nu mai au relevanță a fi analizate celelalte motive de recurs referitoare la categoria de folosință a terenului și la faptul că instanța de fond a dispus constituireadreptului de proprietate fără a se preciza amplasamentul și fără a se verifica disponibilul de terenuri la nivelul comunei.
Față de toate cele expuse, apreciind că prima instanță a pronunțat în cauză o hotărâre netemeinică și nelegală, în temeiul art. 312 al. 2 și al. 3 Cod de procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul declarat de intimata C. județeană N. și a modifica în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul P. Ș. împotriva hotărârii nr. 8652 din 01.02.2011 emisă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. aceleași considerente anterior expuse, cum motivele de recurs invocate de recurentul - petent P. Ș. au fost analizate și înlăturate pentru considerentele pe larg expuse și nu au fost evidențiate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii primei instanțe, tribunalul va respinge recursul acestuia ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 teza 2 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 881/28.05.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata - intimată C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în comun a C., județul N..
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P. Ș. împotriva Hotărârii nr. 8652/2011 emisă de intimată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P. Ș., domiciliat în ., împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. A.M.U. – 17.06.2013
Tehnored. C.A. – 20.06.2013
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 498/2013. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
