Anulare act. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 74/AC
Dosar nr._
- anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/AC
Ședința publică din data de 25.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. S. | - judecător |
- C. B. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat dereclamanții H. L. I. și H. C., ambii domiciliați în municipiul R., .. 15, județul N., împotriva sentinței civile nr. 3029/24.10.2012 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimații-pârâți G. C., G. P. V., ambii domiciliați municipiul R., .. 214 în județul N. și M. I., domiciliat în municipiul R., ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat S. A.-C., pentru apelanții-reclamanți, cu împuternicire avocațială ./_/2013, avocat Surei G. V., pentru intimatul-pârât M. I., cu împuternicire avocațială ./_ din 04.03.2013, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este anulare act;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- intimatul-pârât M. I. a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, la data de 14.03.2013 întâmpinare, cu exemplare pentru comunicare, însoțită de chitanța . nr. 0020 din 04.03.2013 cu care face dovada achitării onorariului de reprezentant, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3495/21.09.1990, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._, proces-verbal înștiințare de plată, sentința civilă nr. 1816 din 01.06.2010 pronunțată de Judecătoria R., decizia nr. 178 din 09.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, sentința civilă nr. 3657 din 13.12.2010 pronunțată de Judecătoria R., decizia civilă nr. 104 din 4.05.2011 pronunțată de Tribunalul N. și sentința civilă nr. 2741 din 5.10.2010 pronunțată de Judecătoria R.;
Apărătorul apelanților-reclamanți, avocat S. A.-C. depune la dosar chitanța nr. 2 din 25.03.2013, cu care face dovada achitării onorariului de reprezentant, sentința civilă nr. 1528 din 15.05.2009 pronunțată de Judecătoria R. și T.P. nr. 2/438 din 08.07.1994, prin care s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 2394 mp teren.
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. S. A.-C., pentru apelanții-reclamanți susține oral motivele de apel aflate la dosar. Arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât cauzele de anulare privesc, în esență, conținutul certificatului de moștenitor, neconcordanța acestuia cu realitatea drepturilor ce le atestă, lipsa unui acord de voință valabil între moștenitori. Mai arată că, întrucât reclamanții au solicitat anularea în parte a certificatului de moștenitor nr. 271/16.12.1963 eliberat de notariatul de Stat Român, cu privire la compunerea masei succesorale, în sensul înscrierii la imobile a suprafeței de 3240 mp teren construcție nu doar a suprafeței de 2366 mp teren, acțiunea formulată este imprescriptibilă. De asemenea, menționează că în baza unei înțelegeri verbale cu intimații-pârâți s-a încheiat la data de 02.11.2005 un contract sub semnătură privată în baza căruia s-a cumpărat suprafața de 2394 mp teren înscris în T.P. nr. 2/468 din 08.07.1994 eliberat pe numele autorului pârâților, iar prin sentința civilă nr. 1528 din 15.05.2009 pronunțată de Judecătoria R. au devenit proprietarii acestei suprafețe.
În susținerea motivelor de apel, mai arată apărătorul apelanților-reclamanți că, ulterior intimatul-pârât M. I. a formulat acțiune de partaj succesoral a suprafeței de teren cumpărată de reclamanți și că, certificatul de moștenitor 271/16.12.1963 eliberat de Notariatul de Stat Român pe numele defunctei T. L. nu concordă cu realitatea, întrucât din eroare a fost înscrisă în intravilan o suprafață de teren cu mult mai mică decât este în realitate. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, solicită obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat Surei G. V., pentru intimatul-pârât M. I. reiterează pe larg susținerile din întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3029 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria R., s-a admis excepția prescripției acțiunii civile în anulare certificat moștenitor invocată de pârâtul M. I., s-a respins, ca prescrisă acțiunea civilă în anulare certificat moștenitor nr. 271/16.12.1963 eliberat de fostul Notariat de Stat Local R., formulată de reclamanții H. L. I. și H. C., împotriva pârâților G. C., G. P. V. și M. I. și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului M. I. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținută că defuncta T. L. a avut trei copii: T. C., postdecedat la data de 21.01.2005; T. E., postdecedată, fără descendenți; G. M., postdecedată, moștenită de copiii săi: G. C., G. P. V. și G. D. A..
În cadrul procedurii notariale realizate după defuncta T. L., decedată la data de 21 septembrie 1963, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 271/16.12.1963 prin care s-a constatat masa succesorală rămasă după aceasta, moștenitorii și cotele succesorale. Astfel, potrivit certificatului de moștenitor, masa succesorală cuprindea suprafața de 2366 mp, teren situat în R., .. 214 și două corpuri de clădire, moștenitori fiind: T. C., T. E. și G. M., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din imobil.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3495/21 septembrie 1990 la fostul Notariat de Stat Local R., pârâtul M. I. a cumpărat de la unul dintre moștenitori, respectiv de la T. C., cota indiviză de 1/3 pe care acesta o deținea din imobile, prin moștenire, potrivit certificatului de moștenitor menționat mai sus.
În condițiile în care unul din corpurile de construcție a fost demolat, vânzarea a vizat cota vânzătorului din teren și casa din cărămidă, acoperită cu tablă. Schița anexă contractului de vânzare cumpărare vizează suprafața de teren din certificatul de moștenitor, și din acest teren s-a înstrăinat cota de 1/3 deținută prin moștenire de vânzătorul T. C..
Anterior apariției Legii fondului funciar, au survenit decesele celor două surori, T. E. și G. M., prima moare fără descendenți, fiind moștenită de frații săi, iar G. M. este moștenită de fiul și fiicele sale: G. D. - A., G. C. și G. P.-V.. Astfel s-a eliberat titlul de proprietate nr.2/438/08.07.1994, pe numele moștenitorilor defunctei T. L., respectiv: T. C., G. C., G. P.-V. și G. D.-A. (ultimul decedat în prezent), titlu în care este inclusă suprafața de 2394mp, teren situat în R., .. 214.
Contractul de vânzare cumpărare cu T. C. a fost încheiat anterior apariției Legii fondului funciar și eliberării titlului de proprietate, vânzarea realizându-se în baza certificatului de moștenitor. Intenția reală a vânzătorului a fost să îi înstrăineze drepturile sale indivize din întregul imobil situat în R., .. 214, acesta fiind de altfel și motivul pentru care a solicitat partajarea suprafeței din titlul de proprietate (de 2394 mp), și nu cea din certificatul de moștenitor (2366 mp).
După încheierea contractului, a intrat efectiv în posesia suprafeței de teren care îi revenea potrivit cotei de 1/3 înstrăinate, fixându-se și semnele de hotar. Din 1990, a exercitat o posesie utilă, netulburată de nimeni și sub nume de proprietar, suprafața reală stăpânită (1116mp) fiind mai mare decât cea rezultată din acte. Pârâtele au stăpânit construcția și suprafața de teren care le revenea potrivit cotei lor de proprietate.
În cursul anului 2009, când un anume domn H. L. I. i-a pus în vedere să îi elibereze terenul pe care l-a cumpărat și pe care de altfel îl și stăpânește, afirmând că este proprietar al acestuia, a aflat că la data de 2 noiembrie 2005, pârâtele și fratele lor, în prezent decedat, au încheiat un înscris sub semnătură privată prin care au înstrăinat terenul soților H. L.-I. și H. C., înscris în care cei doi soți au obținut pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2394 mp, teren situat în R., .. 214, sola 60, parcelele 922/1,922/2 și 922/3.
Cu rea credință, cumpărătorii au obținut perfectarea vânzării pentru întreaga suprafață de teren despre care au afirmat că au exercitat o posesie publică neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, calitate care nu le-a fost contestată de promitenții vânzători sau de terțe persoane, în condițiile în care au stăpânit neîntrerupt suprafața care le revenea potrivit cotei înstrăinate.
Potrivit titlului de proprietate, suprafața este de 2394 mp, dar în realitate, suprafața de teren din R. .. 214 măsoară 3072 mp din care reclamantul stăpânește efectiv 1116 mp.
În cadrul dosarului nr._, pârâtele G. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului M. I. de a solicita partajarea suprafeței de 2394 mp, teren situat în R., .. 214, excepție respinsă de instanța de fond.
Pârâtul a arătat că nu cunoaște motivul pentru care nu s-a eliberat titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren din R., .. 214, pe care a deținut-o la rol defuncta T. L., dar în nici un caz motivul nu îl poate constitui existența contractului de vânzare cumpărare nr. nr.3495/21 septembrie 1990 încheiat la fostul Notariat de Stat Local R.. Potrivit acestui contract, pârâtul M. I. a dobândit o cotă indiviză, nu o suprafață de teren individualizată în materialitatea sa, motiv pentru care nu poate obține un titlu de proprietate distinct în baza Legii nr. 18/1991.
Cu privire la excepția invocată de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția prescripția acțiunii în anularea certificatului de moștenitor, instanța a apreciat că aceasta reprezintă o excepție în sensul art. 137 Cod procedură civilă, care excede fondului cauzei.
Reclamanții H. L. I. și H. C. au declarat apel împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitoare la termenul general de prescripție de 3 ani nu se aplică în prezenta cauză, deoarece nulitatea invocată nu vizează un viciu de consimțământ sau convenția părților, ci compunerea masei succesorale, acțiunea în acest sens fiind imprescriptibilă.
În continuare, reclamanții reiterează motivele și susținerile invocate la fond.
În drept, sunt invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului, arătând că, în mod corect, instanța de fond a reținut prescripția dreptului la acțiune, prescripție care este opozabilă reclamanților, deoarece aceștia au dobândit calitate de „avânzii cauza” ca urmare a perfectării vânzării.
Pe fondul litigiului, pârâtul a reiterat motivele invocate în întâmpinarea depusă la Judecătoria R..
Analizând apelul de față în raport cu motivele invocate și cu probele administrate, tribunalul constată că acesta nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos:
Reclamanții au cerut anularea în parte a certificatului de moștenitor, act juridic guvernat de regulile de drept civil care arată cum și față de cine se produc efectele lor. Principiile care urmăresc efectele actului juridic civil sunt principiul forței obligatorii, principiul irevocabilității și principiul relativității, acesta din urmă fiind consacrat prin art. 973 Cod civil, potrivit căruia „convențiile nu au efect decât între părțile contractante”. Acest principiu poate fi definit ca regulă potrivit căreia acest act produce efecte numai față de autorii sau autorul actului, el neputând să profite ori să dăuneze altor persoane.
Analizând poziția reclamanților față de certificatul de moștenitor contestat în raport cu principiul relativității, tribunalul constată că aceștia au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, calitatea de „avânzii cauza”, ceea ce înseamnă că deși nu au participat la eliberarea certificatului de moștenitor, suportă efectele, acestuia datorită legăturii cu părțile actului.
Prin urmare, reclamanții sunt supuși regulilor care guvernau certificatul de moștenitor la data întocmirii lui, respectiv 16.12.1963.
Astfel, în cererea de anulare s-a invocat eroarea în care s-au aflat moștenitorii cu privire la bunurile ce compun masa succesorală a defunctei T. L.. Ori, eroarea astfel invocată, avea nulitatea relativă a actului juridic care este supusă termenului de prescripție de 3 ani prevăzute de art. 9 din Decretul nr. 167/1959, astfel că acțiunea promovată de reclamanții „avânzii cauza” este prescrisă la data de 9.05.2012.
De altfel, tribunalul constată că reclamanții nu ar fi avut câștig de cauză nici în calitate de terț, deoarece terții pot invoca nulitatea doar dacă, la momentul încheierii certificatului de moștenitor li s-a încălcat vreun drept ori, reclamanții nu pretind încălcarea vreunui drept de proprietate pe care l-ar fi avut în anul 1963, ci dreptul de proprietate dobândit în anul 2005.
Față de cele arătate, tribunalul constată că apelul nu este fondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelanții să plătească intimatului M. I. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții H. L. I. și H. C., ambii domiciliați în municipiul R., .. 15, județul N., împotriva sentinței civile nr. 3029 din 24.10.2012 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimații-pârâți G. C., G. P. V.,ambii domiciliați municipiul R., .. 214 în județul N. și M. I., domiciliat în municipiul R., ., județul N..
Obligă apelanții H. L. I. și H. C. să plătească intimatului M. I. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. C. B. E. H.
Redactat./D. S. – 22.04.2013
Tehnoredactat./E. H. –23.04.2013; ex. – 7
Fond: B. L.
| ← Cereri. Decizia nr. 163/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 498/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
