Fond funciar. Decizia nr. 412/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 412/AC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 412/AC
Ședința publică din 20.11.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 231 din 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent P. G., domiciliat în comuna P. T., . N., și intimata - intimată C. Locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-petent P. G. asistat de avocat B. M. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al patrulea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- Arhivele Naționale au comunicat relațiile solicitate de instanță.
Doamna avocat B. M. M., pentru intimatul-petent P. G., depune la dosar un memoriu.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Doamna avocat B. M. M., pentru intimatul-petent P. G., solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că motivele invocate de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sunt nefondate, iar cererea de constituire din 12.12.2008 este introdusă în termen.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 231 din 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.231 din data de 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B.. A fost admisă plângerea formulată de petentul P. G., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar N. și C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P. T.. A fost dispusă anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene nr. 9935/29.04.2013 cu privire la soluția dată cererii petentului P. G.. S-a dispus validarea propunerii formulate de C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P. T. prin Hotărârea nr. 83/20.03.2013 și, în consecință, s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pe numele petentului, în calitate de moștenitor al defunctului P. V., pentru suprafața de 3,35 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei P. T., al cărui amplasament urmează a fi stabilit de către C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P. T. în funcție de terenurile avute la dispoziție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.06.2013 sub nr._ petentul P. G., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar N. și C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar P. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauza de față să se dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 9935/29.04.2013 dată de C. județeană N. și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 5 ha după autorul P. V..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 12.12.2008, a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha. teren cu vegetație forestieră.
Analizând cererea, C. locală P. T., prin Hotărârea nr. 83/20.03.2013 a propus admiterea cererii, iar prin hotărârea criticată comisia județeană a invalidat propunerea comisiei locale cu motivul că „cererea de constituire a dreptului de proprietate este tardiv introdusă”, fără a oferi o motivare efectivă în drept a hotărârii atacate.
Autorul petentului a participat pe front, iar Legea nr.187/1945 a dispus crearea și mărirea gospodăriilor țărănești, prin atribuirea persoanei sau persoanelor îndreptățite, de loturi în limita suprafeței de 5 ha.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii, petentul a solicitat ca, la soluționarea prezentei plângeri, instanța să ia în considerare faptul că Legea nr.212/2008 nu prevede nici un termen limită până la care pot fi depuse cererile de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, iar a se considera că aceasta trebuie depusă într-un anumit termen ar conduce la o interferență a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 1/2000 cu modificările ulterioare.
În dovedirea plângerii formulate petentul a solicitat și instanța de fond a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei în fotocopie: adresa nr.4213/11.06.2013 emisă de intimata C. locală P. T. de înaintare a Hotărârii nr. 9935/29.04.2013 dată de C. județeană N. – fila 6 dosar, Hotărârea nr. 9935/29.04.2013 dată de C. județeană N. – fila 7, Hotărârea nr. 83/20.03.2013 a Comisiei Locale P. T. – fila 12 dosar, anexa 48 la Hotărârea nr. 83/20.03.2013 a Comisiei Locale P. T. – fila 13 dosar, referat privind practica Judecătoriei B. cu privire la tardivitatea introducerii cererii de constituire a dreptului de proprietate și nota cu privire la motivarea instanțelor judecătorești în ceea ce privește termenul de introducere a cererilor în procedura legilor funciare ( filele 14- 16 dosar), cererea petentului pentru constituirea dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 270/12.12.2008 ( fila 17 dosar), Certificatul CT 927/09.07.2012 eliberat de UM_ Pitești ( fila 18 dosar), acte de stare civilă ( filele 19- 22 și 29-30 dosar), adeverința cu nr. 4441/26.06.2013 eliberată de . 28 dosar).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata C. Județeană N. a formulat întâmpinare (filele 32-33 dosar) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cererii pe fond, în favoarea Comisiei județene N..
În temeiul art.223 alin.3 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata C. locală P. T., legal citată, a formulat întâmpinare (fila 42 dosar) prin care a arătat că petentul a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege și a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acțiunii.
În temeiul art.223 alin.3 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a apreciat că plângerea este întemeiată, și a dispus admiterea, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocată de intimată și solicitarea acesteia de a declina soluționarea plângerii către C. Județeană N. pentru ca aceasta să se pronunțe pe fondul cererii formulate, instanța de fond a reținut faptul că intimata a avut posibilitatea de a analiza cererea sub toate aspectele, inclusiv pe fondul acesteia, dar a ales să se oprească doar la analiza tardivității cererii.
Cum instanța de judecată are competența analizării cauzei sub toate aspectele, inclusiv pe fondul cererii deduse judecății în urma verificării soluției date de C. Județeană, a reținut faptul că nu se impune declinarea competenței de soluționare a cererii, excepția invocată fiind neîntemeiată.
Pe fondul cererii, prima instanță a reținut faptul că prin Hotărârea nr. 9935/29.04.2013 dată de C. Județeană N. a invalidat Hotărârea nr.83/20.03.2013 a Comisiei locală P. T. și, în consecință s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petent pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, motivându-se că cererea este tardiv introdusă.
Prin cererea adresată Comisiei locale P. T. la data de 12.12.2008, petentul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, în temeiul art.36 din Legea nr. 212/2008.
Cererea de constituire formulată de petent, a fost apreciat de instanța de fond ca fiind fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008. Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737/30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008. Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor de constituire formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. S-a mai apreciat că un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr.1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Astfel fiind, constatând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă la data de 12.12.2008, termenul legal împlinindu-se la data de 5.01.2009, s-a reținut că în mod incorect a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă.
Analizând cererea de constituire a dreptului de proprietate instanța de fond a reținut faptul că potrivit certificatului nr. CT 927/9.07.2012 emis de Ministerul Apărării Naționale – Unitatea Militară_ Pitești – fila 18 se face dovada fără dubiu a împrejurării că autorul petentului a luptat pe front în cursul celui de al doilea război mondial, iar din Adresa nr. 201/27.01.2014 reiese faptul că acesta nu i-a mai fost reconstituit/constituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar după autorul P. V..
În consecință, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul P. G. în contradictoriu cu intimatele C. locală P. T. și C. județeană N..
Instanța de fond a anulat în parte Hotărârea nr. 9935/29.04.2013 cu privire la soluția dată cererii petentului P. G. și a constituit în favoarea acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,35 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei P. T., al cărui amplasament urmează a fi stabilit de către C. Locală P. T. în funcție de terenurile avute la dispoziție, ținând cont și de suprafața de teren cu care autorul figura în evidențe la nivelul anului 1951.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal intimata C. Județeană N.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, intimata a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Așa cum a menționat și în cuprinsul întâmpinării depuse la prima instanță, în situația în care instanța nu înaintează cererea pentru soluționare pe fond Comisiei județene, în condițiile în care prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea de reconstituire doar pe tardivitate, instanța de judecată nu va putea da curs și solicitării reclamantului de a i se constitui dreptul de proprietate întrucât cererea de constituire nu a fost analizată de către C. județeană pe fond, ceea ce ar determina pronunțarea unei hotărâri judecătorești nelegale.
În acest sens, arată că activitatea comisiei județene este una administrativ-jurisdicțională și, pe cale de consecință, cererea petentului a fost soluționată cu prioritate prin analiza excepției dirimante a tardivității fără să fie cercetat și fondul cererii, acesta urmând a fi supus dezbaterii comisiei în măsura în care prin admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Comisiei județene, aceasta va putea analiza respectarea tuturor prevederilor legale pentru a se putea dispune atribuirea în proprietate a suprafeței de teren solicitată. Ori, în condițiile în care instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția și a analizat cererea petentului pe fond, consideră intimata că a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și netemeinică, deoarece chiar dacă petentul a făcut dovada că defunctul autor a luptat pe front, nu a dovedit și faptul că ar fi fost îndreptățit la împroprietărire, întrucât la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că nu deținea, la nivelul anului 1945, terenuri în proprietate sau dacă avea în proprietate terenuri, suprafața acestora era mai mică de 5 ha.
Mai menționează că nu era posibilă nici reconstituirea dreptului de proprietate deoarece defunctul său tată nu a avut în proprietate teren cu vegetație forestieră, și nici constituirea dreptului de proprietate întrucât potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al unui dezmembrământ al acestuia.
Petentul nu a făcut dovada că autorul său defunct a avut întâietate la împroprietărire și menționează că Legea nr. 187/1945 prevedea un lot maxim de 5 ha pe care îl putea deține o familie la nivelul acelui an și nu este corect a se aprecia că în mod obligatoriu, fără nici o diferențiere, tuturor familiilor de agricultori trebuiau să li se instituie proprietatea asupra unei suprafețe de 5 ha.
Actul normativ în cauză nu face referire la teren cu vegetație forestieră și a invocat în acest sens practica instanței, respectiv decizia civilă nr. 1/RC/07.01.2013, deoarece, în caz contrar, s-ar depăși limitele conferite comitetelor comunale de împroprietărire.
Cererea petentului nu conține probe certe din care să rezulte că defunctul autor ar fi deținut în proprietate sau ar fi fost îndreptățit să primească, în aplicarea prevederilor Legii nr. 187/1945, vreo suprafață de teren.
Sentința este și netemeinică deoarece a fost pronunțată fără să fie administrate probe, din care să rezulte dacă pe raza comunei P. T. există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru constituire. În acest sens, arată că instanța avea posibilitatea să analizeze și să dispună comisiei locale în măsura în care aceasta făcea dovada că la nivelul unității administrativ-teritoriale nu există suprafețe de teren disponibile, să întocmească propunere pentru acordare de despăgubiri.
Pentru aceste motive, reclamanta solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în principal declinarea competenței de soluționare în favoarea Comisiei Județene N., iar, dacă se va aprecia că excepția este nefondată, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petent împotriva Hotărârii nr. 9935/25.04.2013 a Comisiei Județene N..
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 486 și următ. Cod procedură civilă.
Față de apelul declarat de intimată, petentul a formulat întâmpinare, în care a arătat că instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii se putea pronunța și asupra cererii de constituire exercitând în acest sens control judecătoresc.
Apelanta a pornit, în argumentarea căii de atac promovate, de la o premisă greșită, și anume că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe fondul cererii, ci pe o excepție dirimantă a tardivității introducerii cererii de constituire, deși, în cazul procedurii administrativ-jurisdicționale prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, nu este reglementată o astfel de procedură, C. județeană analizând cererea de constituire prin luarea în considerare a tuturor elementelor, și nu prin reținerea lor în mod separat.
În cadrul procedurii prevăzute de legile funciare, temeinica cererii de constituire este analizată în primă fază de către comisiile locale, care întocmesc propuneri pe care le înaintează comisiei județene. C. județeană verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile locale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora, și emite o hotărâre în urma verificării îndeplinirii tuturor condițiilor de fond cerute de legile fondului funciar pentru admiterea cererilor de constituire.
Introducerea în termen a cererii de constituire este o condiție de admisibilitate care se apreciază alături de celelalte condiții și, cum orice cerere se analizează prin prisma tuturor aspectelor legale, nu cu luarea în considerare a fiecărei condiții în parte, consideră petentul că este evidentă încălcarea dreptului de soluționare a cererii într-un termen rezonabil prin acceptarea teoriei intimatei de înaintare a cererii la comisia județeană, ținând cont și de faptul că o cerere se analizează o singură dată, în hotărâre menționându-se toate motivele care conduc la respingerea acesteia.
Întrucât la data de 12.12.2008 a formulat cerere de constituire pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, instanța trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor cerute de art. 36 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, respectiv dacă autorul a participat la război, iar acest aspect să fie dovedit cu acte eliberate de Arhivele Militare în condițiile în care a fost omis de pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire și dacă face dovada vocației la suprafața solicitată. Ca atare, consideră că nu trebuia să facă dovada că autorul său ar fi fost menționat în tabelele indicate și că a fost omis de pe acestea, probă existentă la dosarul de fond conform adresei din partea Arhivelor Naționale – Direcția Județeană N., iar cu privire la suprafața deținută la nivelul anului 1945, a dovedit că autorul nu avea bunuri în momentul indicat, poziția sa de rol deschizându-se începând cu anul 1954.
Instanța de fond a dispus constituirea dreptului de proprietate și nu reconstituirea sa și, ca atare, o astfel de dispoziție nu poate fi lovită de nulitate absolută, iar posibilitatea ca obiectul constituirii dreptului să poarte și asupra terenurilor cu vegetație forestieră este prevăzută în mod expres tot în cadrul art. 36 al Legii nr. 1/2000.
Petentul mai arată că instanța nu era ținută să verifice disponibilitatea terenurilor cu vegetație forestieră întrucât constituirea se poate dispune și pe raza unor comune limitrofe, conform HG 890/2005, sau se pot acorda despăgubiri.
Pentru toate aceste motive, petentul solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de intimată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat apelul declarat de intimata C. Județeană N., urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9935/29.04.2013, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale P. T. de admitere a cererii de constituire în favoarea petentului P. G., pentru terenul de 5 ha, cu vegetație forestieră, teren la care petentul, a invocat că are dreptul în temeiul art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008, în calitate de moștenitor al autorului P. V., tatăl său.
Având în vedere temeiul invocat de petent, la formularea cererii de reconstituire, se constată că în conformitate cu dispozițiile art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr.212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane, care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată;
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale;
- persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art.36 din Legea nr.1/2000, nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri, care să fi fost preluate în orice modalitate, pentru a putea fi apreciat că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți. Sub acest aspect se constată că instanța de fond în mod corect a dispus constituirea dreptului de proprietate și nu reconstituirea acestuia, motivul de recurs invocat de intimată cu referire la constituire fiind nefondat, în condițiile în care chiar instanța de fond a dispus constituirea dreptului, argumentele fiind cele anterior menționate.
Față de categoriile de persoane rezultate, din interpretarea textului arătat, drept beneficiare ale constituirii, se constată că petentul, în calitate de moștenitor al autorului direct, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice, care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, având în proprietate o suprafață de teren mai mică de 5 ha, care nu au fost înscrise în tabelele nominale, și care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare că au avut calitatea de luptător pe front.
În apelul declarat, motivul de apel invocat de către intimată este, în principal, că cererea petentului nu a fost soluționată pe fond, prin hotărârea contestată, ci doar pe excepția tardivității și de aceea prima instanță nu putea să se pronunțe asupra fondului cererii petentului. Acest motiv de apel nu este fondat, deoarece analizarea cererii cu luarea în considerare a datei de formulare nu generează soluționarea cererii de constituire doar pe o excepție, în sensul pur al termenului, ci data formulării cererii de constituire reprezintă o condiție de fond care se analizează cu prioritate, dar tot în cadrul condițiilor speciale de admisibilitate. Față de această apreciere, dat fiind că instanța de judecată este chemată în cadrul procedurii plângerii împotriva hotărârii comisiei județene să se pronunțe asupra fondului pretențiilor petentului, se constată că în mod corect prima instanță a soluționat cauza pe fondul său.
În acest sens, se reține că textul modificat al art.36, care a introdus cea de-a treia categorie de persoane beneficiare ale constituirii dreptului, a fost prevăzut pentru prima dată prin Legea nr.212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii, care au variat în actele normative între 30 și respectiv 60 zile.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art.36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr.212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008.
Cu privire la termenul de 60 zile de depunere a cererii de constituire, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care, în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în decizia nr.2/17.02.2014 a stabilit că cererile de constituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul art.36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008, sunt supuse termenului de 60 zile, care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Petentul a formulat cererea de constituire la data de 12.12.2008, cu respectarea termenului de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008.
Față de celelalte condiții speciale de admisibilitate, prevăzute de art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008, din analiza înscrisurilor depuse de petent se constată că autorul său P. V. a avut calitatea de concentrat în cadrul Batalionului de lucru G., din Batalionul fix regional, care în perioada 11.04._44 a fost unitate operativă. Prin urmare, se constată că petentul a făcut dovada calității autorului său de luptător pe front, cu acte eliberate de Arhivele Militare, respectând exigențele impuse pentru îndeplinirea condițiilor de dispozițiile art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările din Legea nr.212/2008.
Instanța de apel a analizat îndreptățirea petentului, în calitate de moștenitor al autorului la constituire și față de celelalte condiții imperative, necesar a fi îndeplinite cumulativ, conform art.36 teza finală, din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/2008, respectiv lipsa înscrierii în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din anul 1945 și existența unei gospodării agricole, care să aibă o întindere mai mică de 5 ha.
În acest sens, se constată că, din relațiile solicitate la prima instanță, rezultă că pentru autorul petentului nu a mai fost constituit dreptul de proprietate în baza art.36 din Legea nr.1/2000, în niciuna dintre formele sale, că primul rol agricol a fost din anul 1954, cu mult după data aplicării legii de reformă agrară din anul 1945, moment în raport de care se stabilește îndreptățirea la constituire, pentru suprafața de teren necesară completării gospodăriilor agricole care au o întindere mai mică de 5 ha, prevăzută în mod expres de Legea de Reformă Agrară nr.187/1945. Cu toate acestea, se constată că instanța de fond a acordat petentului numai diferența dintre primul rol agricol al autorului și lotul tip de 5 ha, la care avea dreptul, respectiv suprafața de 3,35 ha, care nu a fost contestată de petent în calea de atac.
Cu privire la acest aspect, se constată că, în lipsa altor înscrisuri doveditoare ale existenței în proprietatea autorului petentului a unei suprafețe de teren mai mari, care să nu îi mai confere vocație la împroprietărire la nivelul anului 1945, îndreptățirea acestuia există pentru suprafața de teren acordată de prima instanță. De asemenea, se mai reține, astfel cum rezultă din răspunsul primit de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, în cadrul judecării apelului, că autorul petentului nu a figurat înscris cu suprafețe de teren în Borderoul Recensământului din anul 1948, pentru Comuna Călugăreni, . Ceahlău, J. N., ceea ce dovedește faptul că nici la nivelul anului 1948 autorul petentului nu avea teren în proprietate.
În ceea ce privește lipsa înscrierii petentului în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din anul 1945, se constată că această condiție este îndeplinită, astfel cum rezultă din răspunsul primit de la Arhivele Naționale, Serviciul Județean N., cu adresa din data de 27.01.2014, conform căruia autoul petentului nu figurează înregistrat în lista îndreptățiților la împroprietărire din . Agrare din anul 1945.
Referitor la motivul de apel conform căruia, potrivit art. 34 alin.1 din Legea nr. 46/2008, terenurile forestiere în proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia, se constată că această constituire a dreptului de proprietate se impune ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, care înlătură aplicabilitatea sau corelarea cu dispozițiile Codului Silvic sau a oricăror altor reglementări care au caracter de normă comună în materie. Astfel, se constată că nu poate fi, pe de o parte, invocată necesitatea constituirii, în acest temei, iar, pe de altă parte, apreciată imposibilitatea constituirii pentru terenuri cu vegetație forestieră, în temeiul Codului Silvic, deoarece art.36 din Legea nr.1/2000 în caracterul de apreciere a normelor juridice este specialul, care se aplică cu prioritate, față de norma generală, reprezentată de dispozițiile art. 34 alin.1 din Legea nr. 46/2008. Față de cele menționate, se constată că nici acest motiv de apel nu este fondat.
Față de motivul de apel privind imposibilitatea punerii în aplicare a sentinței, deoarece suprafața de 3,35 ha pe raza comunei P. T. este instituită în mod generic fără precizarea amplasamentului și fără administrarea de probe din care să rezulte dacă pe raza acestei comune există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru constituirea dreptului de proprietate, se constată că nu este fondat, deoarece stabilirea amplasamentului este o etapă ulterioară celei de recunoaștere a dreptului în favoarea petentului, fiind atributul comisiei locale, conform art.5 lit.i din HG nr.890/2005, care își va realiza atribuțiile în colaborare cu organele silvice.
Pentru toate aceste motive, se constată că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art.480 alin.1 teza I, apelul declarat de intimata C. Județeană N. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 231/24.02.2014 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul - petent P. G. (CNP-_), domiciliat în comuna P. T., . N., și intimata - intimată C. Locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N..
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. F. D. S. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 11.12.2014
Tehnored. C.A. – 17.11.2014
5 ex.
Fond: A. M. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 570/2013. Tribunalul NEAMŢ | Anulare act. Decizia nr. 676/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
