Fond funciar. Decizia nr. 570/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 570/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 570/RC
Dosar nr._ - plângere împotriva hotărârii comisiei județene;
modificare titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 570/RC
Ședința publică din 09.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul - petent D. I. V., domiciliat în comuna Dragomirești, ., recurenta - intimată C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și recurenții - intervenienți P. E. și P. P., domiciliați în Piatra N., .. 11, ., împotriva sentinței civile nr. 2179 din 05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene și modificare titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: procuratoarea D. E. și avocat A. F. pentru recurentul - petent D. V., recurentul - intervenient P. P. și avocat substituient J. A. pentru recurenții - intervenienți P. E. și P. P., lipsind recurentul - petent D. V., recurenta - intimată C. L. Dragomirești, recurentul - intervenient P. E. și intimata - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere împotriva hotărârii comisiei județene și modificare titlu de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară N. a comunicat relațiile solicitate de instanță;
- recurentul - petent D. V. a depus declarații de notorietate, care s-au comunicat.
S-a procedat la identificarea recurentului - intervenient P. P. (C.I. . nr._).
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat A. F., pentru recurentul - petent D. V., solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile, doar în ceea ce privește 1,16 ha teren extravilan, și admiterea pe fond a acțiunii în ceea ce privește acest teren. Arată că petentului nu i s-a comunicat o hotărâre prin care i s-a validat mai puțin și nu a cunoscut că lipsește din titlu această suprafață decât la momentul când intervenientul P. a formulat un dosar pentru revendicare, suspendat în recurs. Cu privire la celălalt recurs, arată că la ultimul termen la fond s-au depus la dosar înscrisuri de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară N.. Mai precizează că a delimitat curtea pentru a crea dreptul de acces prin curtea sa familiei H., dar nu a fost niciodată drum public, lucru arătat de martorii audiați la fond. Cu privire la recursul declarat de P., invocă lipsa de interes legitim, deoarece intervenienții nu au un drept de proprietate, ei au un drum sătesc uzitat de toți sătenii. Solicită să se înscrie în titlul de proprietate și suprafața de 94 m.p. extravilan. Solicită obligarea intervenienților P. la plata cheltuielilor de judecată. Solicită respingerea recursurilor declarate de P. și de C. locală.
Avocat substituient J. A., pentru recurenții - intervenienți P. E. și P. P., solicită admiterea recursului declarat de intervenienți și a recursului declarat de C. L. Dragomirești. Arată că fișa de punere în posesie este semnată din anul 1996 și că interesul comisiei locale constă în faptul că suprafața de 0,94 ha face parte din drumul comunal. Cu privire la interesul intervenienților, arată că în loc de 300 metri ar parcurge 2 km. Solicită excluderea drumului din titlul de proprietate și obligarea recurentului - petent D. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat A. F., pentru recurentul - petent D. V., arată că prin Hotărârea comisiei județene s-a validat Hotărârea comisiei locale pentru toată suprafața de 4,08 ha.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 2179 din 05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2179 din data de 05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea completată, formulată de reclamantul D. I. V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții P. P. și P. Gicuța, decedată la data de 14.05.2012, și continuată de intervenientul P. E., în calitate de moștenitor, respectiv s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._ emis de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele reclamantului D. I. V., în sensul următor: s-a înscris în intravilan suprafața totală de 4.431 m.p., teren cu nr. topografic 16/322/1,2, identificat între punctele 1,2,3,8,7,6,5,4,1, pe schița topografică anexă raportului de expertiză întocmit în cauză, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre (fila 160 din dosar), din care 764 m.p. curți construcții și 3.667 m.p. arabil și s-au înscris ca vecinătăți ale terenului susmenționat: nord - Poloțanu M., est - moșt. H. C. M. și moșt. T. R., sud - moșt. H. C. M. și moșt. T. R. și vest - drum sătesc.
Totodată, a fost obligată pârâta . Comisiei Locale Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să plătească reclamantului suma de 1.051,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî aceasta, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul său la data de 17.09.2010, sub nr._, reclamantul D. I. V. a chemat în judecată pârâtele C. locală Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea hotărârii nr. 31/24.07.1991 a Comisiei Județene N. în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr._ pe numele său și admiterea integrală a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4.193 m.p., în loc de 3.965 m.p., teren intravilan situat în satul Dragomirești, județul N., în ./322/1,2; rectificarea titlului susmenționat în mod corespunzător și corectarea vecinătății de sud prin radierea moștenitorilor lui Popârdă G., care nu există și a se consemna ca vecini moștenitorii defunctului T. V..
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în titlul de proprietate nr._ a fost înscrisă suprafața de 3,365 ha, din care intravilan curți construcții 670 m.p. și intravilan arabil 3.295 m.p. în ./322/1,2, aferent casei de locuit. În pofida faptului că întreaga curte are gard împrejmuitor, nu s-a înscris în titlul de proprietate terenul dinspre sud, din vecinătatea moștenitorilor defunctului T. V., ce are ieșire spre drumul sătesc. Și acest teren este împrejmuit cu gard din lemn, pe temelie de beton, acoperit cu tablă, gardul fiind edificat de peste 50 de ani, iar pe marginea gardului fiind plantați butuci de viță de vie. Pe terenul respectiv este doar iarbă, reclamantul având acces spre casă și anexe, acordând acces și vecinilor D. M. și D. M. (verișori).
Reclamantul a precizat că a aflat că terenul nu este înscris în titlul de proprietate atunci când s-a întocmit documentația cadastrală, care nu a fost înregistrată la O.C.P.I. pe motiv că trebuia să se identifice distinct suprafața de teren deținută în plus față de acte.
Reclamantul a apreciat că suprafața de 228 m.p. nu a fost inclusă în titlul de proprietate ca urmare a neefectuării măsurătorilor sau a măsurătorilor efectuate cu ruleta acum 20 de ani, când s-a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. Când expertul a întocmit documentația cadastrală a folosit aparatura specifică, ceea ce nu poate duce la erori decât de mm.
Un alt argument în sensul admiterii acțiunii a fost acela că în titlul de proprietate a fost consemnată ca vecinătate de vest drumul sătesc, la care există o deschidere de 3,14 m.l. și că nu au existat litigii cu privire la proprietatea terenului în litigiu, existând divergențe doar cu vecinul P. P. care cere o servitute de trecere pe acest teren în pofida faptului că are drum prin celălalt capăt înspre vecinătatea cu P. A. și M..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Pârâta C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât suprafața de 228 m.p. de teren solicitată de reclamant nu îi aparține, aflându-se în proprietatea privată a comunei și fiind drum. În plus, comisia locală i-a reconstituit reclamantului în plus teren în intravilan cu 1.165 m.p. față de registrul agricol, unde figurează cu 2.800 m.p. și nu 3.965 m.p. cum este înscris în titlul de proprietate. Totodată, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor, prin întâmpinarea formulată, a arătat că identificarea în teren a suprafețelor atribuite persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, astfel încât lasă soluția la aprecierea instanței, solicitând doar respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa, iar, pe de altă parte, această comisie nu are personalitate juridică.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în nume propriu, numiții P. Gicuța și P. P., solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare au arătat că prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Piatra N., au solicitat obligarea reclamantului D. V. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 70 m.p. pe care o ocupă din terenul lor, să stabilească linia veche de hotar dintre proprietăți și să fie obligat să-și ridice gardul edificat pe proprietatea lor, având în vedere că în baza titlului de proprietate nr._ emis pe numele autoarei T. R. (mama numitei P. Giguța) s-au înscris mai multe terenuri, iar în urma unui partaj succesoral voluntar, intervenienții sunt proprietarii terenului de la punctul Acasă.
Persoanele care au formulat cerere de intervenție au mai precizat că reclamantul a acaparat o parte din drumul sătesc și o parte din proprietatea lor, iar prin promovarea prezentei acțiuni urmărește să își înscrie în titlu de proprietate atât terenul lor, cât și o parte din drumul comunal.
La termenul de judecată din data de 16.12.2010, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în nume propriu, formulată de P. Gicuța și P. P., în condițiile în care aceștia invocă un drept propriu asupra unei părți din terenul care face obiectul prezentului litigiu, aparent justificând un interes în formularea cererii în discuție, astfel că, în principiu, sunt îndeplinite cerințele, reglementate de art. 52 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea la cererea de intervenție, reclamantul D. V. a solicitat respingerea cererii respective deoarece terenul în litigiu nu este proprietatea autorilor intervenienților și nu este înscris în titlul de proprietate nr._ emis pe numele T. R., iar în dosarul de revendicare expertul a constat că terenul nu figurează în cele două titluri de proprietate ale părților. De asemenea, reclamantul a mai precizat că terenul în litigiu se află în curtea sa, este îngrădit de peste 50 de ani cu gard de lemn, iar pe margine sunt plantați butuci viță de vie și niciodată nu a aparținut familiei T. sau P..
Pe parcursul judecății a intervenit decesul intervenientei P. Gicuța (conform certificatului de deces de la fila nr. 143 din dosar), moștenitorul acesteia – P. E. - dobândit calitatea de intervenient în cauză.
În susținerea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând fotocopii ale următoarelor acte: titlurile de proprietate nr._ și nr._ emise de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, un proces verbal de recepție întocmit de O.C.P.I. la data de 13.09.2010, o schiță topografică privind terenul în litigiu, raportul de expertiză topografică, întocmită în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N.. De asemenea, a solicitat efectuarea unei expertize topografice și administrarea probei testimoniale, propunând ca martori pe numiții T. N. și R. R..
Intervenienții, în contraprobă, în cadrul probei cu înscrisuri, au depus la dosar, în copie, cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., o schiță topografică și un extras de pe portalul instanțelor de judecată.
C. L. Dragomirești și C. Județeană N., la solicitarea instanței, au depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (nr._ ).
Instanța a încuviințat probele solicitate în cauză, a audiat martorii nominalizați anterior, ale căror declarații au fost consemnate în procese verbale atașate la dosar și a dispus efectuarea unei expertize în domeniul topografic, raportul de expertiză fiind atașat dosarului cauzei (filele 157 - 161). Totodată, în considerarea prevederilor art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, instanța a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară N. să depună la dosar procesul-verbal de punere în posesie, premergător emiterii titlului de proprietate nr._ și harta cadastrală a rețelei de drumuri publice din zona în care este amplasat terenul în litigiu, avizată corespunzător, iar Consiliului Local al comunei Dragomirești, județul N., hotărârea prin care s-a stabilit ca suprafața de teren de 94 m.p., identificată de expert între punctele 1, 2, 3, 4, 1, să aibă destinația de drum sătesc. Ca urmare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară N. a depus la dosar un extras din foaia de plan, folosită la aplicarea legilor proprietății între anii 1991-1999, suprapus cu ortofotoplanul aferent, pe care sunt reprezentate drumurile sătești din zona de interes, imobilul cu nr. topografic 16/322/1,2, precum și limita dintre intravilanele Vad și Dragomirești, iar Consiliului Local al comunei Dragomirești, județul N., H.G. nr. 650/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr.1356/2001 privind atestarea domeniului public al județului N., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul N..
Ulterior întocmirii raportului de expertiză, reclamantul a precizat obiectul acțiunii, solicitând rectificarea titlului de proprietate nr._, potrivit concluziilor expertului topograf, în sensul înscrierii suprafețelor de 94 m.p., identificată în raportul de expertiză pe conturul 1, 2, 3, 4, 1 și de 372 m.p., identificată pe conturul 3, 4, 5, 6, 7, 8, 3, teren aferent casei de locuit, ambele situate în ., județul N.. Totodată, a solicitat și completarea titlului de proprietate cu 1,16 ha. teren extravilan, compus din 3.600 m.p., în punctul D., cu nr. topografic 49/400/83, 4.300 m.p. în punctul „La V.”, cu nr. topografic 28/256/21 și 3.700 m.p., în punctul „Pe Deal”, cu nr. topografic 28/248/8 întrucât aceste terenuri sunt înscrise în registrul său agricol, dar nu au fost trecute în titlul său de proprietate.
În întâmpinarea la cererea completatoare, C. L. Dragomirești a subliniat că nu este relevantă susținerea că suprafața din titlu de proprietate este mai mică decât cea din registrul agricol pentru că suprafețele de teren din tarlalele menționate de reclamant au fost întovărășite ceea ce înseamnă că a primit teren în schimb în aceleași tarlale, în rolul agricol specificându-se denumirea întovărășirii în care este înscrisă gospodăria. În plus, în titlul de proprietate au fost înscrise suprafețele pe care reclamantul le-a avut în proprietate înainte de întovărășire, acesta fiind de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, semnând fișa premergătoare emiterii titlului și măsurându-și singur terenurile în calitate de membru al comisiei locale de fond funciar. În întâmpinare s-a mai arătat că nu mai există teren disponibil în tarlalele în care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate și că reclamantul nu a formulat cereri în temeiul Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005. Ca urmare, comisia locală de fond funciar a solicitat respingerea cererilor reclamantului ca neîntemeiată.
Intervenienții au invocat excepția tardivității completării obiectului acțiunii, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu încă 1,16 ha. teren în extravilan, excepția pe care instanța a respins-o ca nefondată la termenul de judecată din data de 16.02.2012, reținând că cererea de completare a acțiunii a fost formulată ținându-se seama de concluziile raportului de expertiză topografică și, pe de altă parte, apreciind că se impune judecarea împreună a celor două cereri ale reclamantului, chiar dacă una dintre ele a fost formulată după prima zi de înfățișare având în vedere legătura dintre cererea introductivă și cererea de completare a acțiunii, ambele având ca obiect completarea aceluiași titlu de proprietate.
Intervenienții au invocat și excepția lipsei procedurii prealabile, reglementată de Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu cererea completatoare, formulată de reclamant, pe care instanța a calificat-o ca nefiind o excepție, ci o apreciere asupra fondului cauzei.
După efectuarea expertizei topografice reclamantul a solicitat administrarea probei cu cercetarea la fața locului pentru a se verifica destinația terenului în suprafață de 94 m.p., identificată de expert, pe care instanța a respins-o ca neconcludentă în condițiile în care se poate stabili destinația terenului respectiv nu numai în raport cu concluziile raportului de expertiză, ci și în raport cu declarațiile martorilor audiați în cauză și relațiile comunicate de C. L. Dragomirești, o deplasare la fața locului neputând determina o altă concluzie decât cea care reiese din ansamblul probelor administrare în speță.
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, Judecătoria Piatra N. a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată sub nr.27 la data de 25.03.1991 (fila 41 dosar) la Primăria comunei Dragomirești, județul N., reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 4,08 ha, teren situat pe raza comunei Dragomirești, județul N..
La data de 24.07.1991 C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin hotărârea nr. 31/1991, a validat propunerea Comisiei locale Dragomirești, reconstituindu-se dreptul de proprietate în favoarea solicitantului pentru suprafața totală de 3,0365 ha., situată pe raza comunei Dragomirești, județul N..
Ca urmare a soluționării de către comisiile de fond funciar a cererii susmenționate, s-a emis titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de teren validată, în intravilan fiind înscrisă o suprafață totală de teren de 3.965 m.p., cu nr. topografic 16/322/1,2, din care 670 m.p. curți construcții și 3.295 m.p. arabil.
Cu ocazia efectuării măsurătorilor în vederea întocmirii documentației cadastrale, precum și a raportului de expertiză topografică, dispusă în cauză, s-a constatat că suprafața de teren reală, stăpânită de reclamant în intravilan este de 4.431 m.p. (cu 466 m.p. mai mult decât în titlul de proprietate nr._ ) și este delimitată pe schița anexă raportului de expertiză (fila 161, vol.I din dosar) între punctele 1,4,5,6,7,8,3,2, cu precizarea că suprafața respectivă include și 94 m.p., identificați între punctele 1,2,3,4,1, care se susține, atât de către C. L. Dragomirești, cât și de către intervenienți și expert, că are destinația de uliță . în intravilanul Vad.
În drept, potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art.11 din același act normativ și art. 9 din H.G. 890/2005, “suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.
În speță, analizând ansamblul probator administrat în raport cu dispozițiile legale invocate anterior, instanța a constatat că reclamantul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 4.431 m.p., stăpânită în intravilan, în aceleași limite teritoriale din perioada colectivizării și până în prezent. În acest sens, cei doi martori audiați în cauză au confirmat faptul că terenul stăpânit în prezent de către reclamantul D. V. are aceeași configurație ca cea din perioada colectivizării, limitele teritoriale fiind neschimbate în timp și au precizat că dintotdeauna terenul care a aparținut tatălui reclamantului – D. I., s-a învecinat în partea de sud cu terenul proprietatea lui T. V., pe hotarul dintre cele două proprietăți existând permanent o delimitare prin semne exterioare, respectiv gard și viță de vie. Acest ultim aspect reiese și din conținutul expertizei topografice, întocmită în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N., în care se menționează că la limita sudică a terenului stăpânit de reclamant sunt plantați 5 butuci de viță de vie, pe stâlpi de țeavă, și că granița dintre proprietăți este delimitată printr-un gard de lemn, pe fundație din beton, stâlpi de țeavă și acoperiș de tablă.
În ceea ce privește terenul de 94 m.p., identificat între punctele 1, 2, 3, 4, 1, pe schița anexă raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză (fila 161 din dosar), instanța a constatat că suprafața respectivă nu are destinația de drum public, astfel cum se susține de comisia locală de fond funciar, intervenienți și expertul topograf, având în vedere următoarele argumente: martorii audiați în cauză, ambii în vârstă de peste 70 de ani, au subliniat că pe terenul proprietatea reclamantului nu a existat niciodată drum, drumul sătesc configurat pe schița topografică terminându-se în poarta amplasată pe hotarul de vest al terenului reclamantului (între punctele 1,4), că s-a creat în mod artificial o cale de acces secundară la proprietățile din zonă, pe terenul în discuție, cu acceptul reclamantului și autorului său și că nu au existat niciodată conflicte între D. V. și T. V. referitoare la liniile de hotar, problemele apărând după decesul acestuia din urmă, când moștenitorii acestui și-au manifestat intenția de a lua o parte din terenul reclamantului cu scopul de a-și crea o cale de acces directă către terenul moștenit de la autorul lor, în condițiile în care calea de acces folosită în mod uzual este distrusă; din conținutul H.G. nr. 650/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1356/2001 privind atestarea domeniului public al județului N., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul N. (filele nr.189 – 192, vol. I din dosar) nu reiese decât întinderea totală a rețelei stradale a comunei Dragomirești, ce aparține domeniului public al unității administrativ – teritoriale, nu și amplasamentul fiecărui drum în parte, astfel că documentul respectiv nu constituie o dovadă a faptului că suprafața de 94 m.p. face parte din rețeaua de străzi a comunei; în schimb, din extrasul din planul cadastral, de la aplicarea Legii nr. 18/1991, UAT Dragomirești suprapus cu ortofotoplanul aferent, pe care sunt reprezentate drumurile sătești din zona de interes, imobilul cu nr. topografic 16/322/1,2, precum și limita dintre intravilanele Vad și Dragomirești (fila nr. 10, vol. II, din dosar), reiese că suprafața de teren litigioasă nu are destinația de drum sătesc, drumurile notate cu indicativele DS 560 și DS 561 fiind amplasate în afara terenului identificat cu numerele topografice 16/322/1 și 13/322/2, cu mențiunea că D.S. 560 se termină în zona terenului cu nr. topografic 16/323, iar limita dintre intravilanul Vad și intravilanul Dragomirești este situată pe latura de sud - vest a terenului litigios.
Față de considerentele expuse, în condițiile în care, deși reclamantul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren aferentă casei de locuit, situată în intravilanul Dragomirești, în suprafață totală de 4.431 m.p., i s-a emis titlu de proprietate doar pentru suprafața de 3.965 m.p., instanța consideră că se impune modificarea titlului respectiv în sensul înscrierii întregii suprafețe ce a fost în proprietatea persoanei îndreptățite anterior colectivizării. Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.6 alin.2 ind.2 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, care prevăd că diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativa, în actele de donație către stat, in arhivele statului din perioada 1945 - 1990 și situația de fapt la data punerii in posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari.
În acest context trebuie menționat că este posibilă modificarea titlului de proprietate în sensul solicitat de reclamant, deoarece în speță se urmărește înlăturarea unor erori de măsurătoare care au fost efectuate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a admis capătul de cerere astfel cum a fost precizat, privind înscrierea în titlul de proprietate nr._ a întregii suprafețe de teren stăpânită în intravilan de către reclamant, cu nr. topografic 16/322/1,2, cu vecinătățile ce rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză.
Având în vedere argumentele detaliate anterior, în considerarea soluției de admitere a cererii introductive și a faptului că s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren pe care o stăpânește în intravilan, instanța a dispus respingerea ca nefondată a cererii de intervenție în nume propriu, cu a cărei soluționare a fost învestită.
Referitor la cererea având ca obiect completarea titlului de proprietate cu 1,16 ha. teren extravilan, compus din 3.600 m.p., în punctul D., cu nr. topografic 49/400/83, 4.300 m.p. în punctul „La V.”, cu nr. topografic 28/256/21 și 3.700 m.p., în punctul „Pe Deal”, cu nr. topografic 28/248/8, instanța a considerat-o ca nefondată pentru următoarele considerente:
În temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, aveau posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care s-au aflat în patrimoniul lor sau, după caz, autorilor, anterior colectivizării.
Legea nr.169/1997 a extins categoriile de persoane fizice și juridice care beneficiază de posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, înlăturând unele restricții, între acestea fiind și persoanele care, anterior, din diferite motive, nu formulaseră cereri de reconstituire, acestea trebuind depuse la comisiile locale în termen de 90 de zile de la . legii.
Prin Legea nr. 1/2000 s-a stabilit că persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, urmând să se verifice în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum și pertinentă, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
Prin art.I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, li s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor chiar dacă anterior nu au formulat astfel de cereri în baza legilor fondului funciar sau în ipoteza în care le-au fost respinse inițial cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art.III din Legea nr. 169/1997.
Potrivit art.33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005, cererile de reconstituire pentru persoanele care nu au formulat astfel de cereri în conformitate cu Legea nr. 18/1991 puteau fi depuse la comisii până la data de 30 noiembrie 2005.
Natura juridică a tuturor termenelor de sesizare reglementate de dispozițiile legale enunțate anterior este aceea a unui termen de decădere, cu mențiunea că decăderea este o sancțiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau de a valorifica anumite drepturi subiective în privința cărora, prin anumite prevederi legale imperative, s-a stabilit pentru titular obligația de a le valorifica într-un anumit mod și termen, iar acesta nu a îndeplinit obligația respectivă. Principalul efect al decăderii este acela de stingere a dreptului procesual de adresare către autoritatea competentă. În mod indirect, această sancțiune afectează însăși esența dreptului material a cărei recunoaștere se solicită întrucât nerespectarea termenului legal atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și, prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Interesul general protejat prin reglementarea unui termen de decădere, în interiorul căruia persoanele interesate pot formula cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate în temeiul legislației funciare este acela de asigurare a stabilității circuitului civil, iar, pe de altă parte, de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului unei persoane de a se adresa organului administrativ competent să soluționeze asemenea cereri.
În speță, reclamantul nu a uzat de prevederile la care s-a făcut referire anterior și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza nici uneia din dispozițiile legale enunțate, inclusiv cele din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, deși avea posibilitatea ca, în calitatea fost proprietar, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate terenurile evidențiate în registrul agricol din perioada colectivizării, până la data de 30 noiembrie 2005 chiar dacă cererea formulată în anul 1991 a fost admisă doar în ceea ce privește o parte din terenurile solicitate.
În aceste condiții, nu a fost parcursă procedura specială și obligatorie de reconstituire a dreptului de proprietate reglementată de H.G. nr.890/2005, care trebuie să se finalizeze cu o hotărâre de validare sau invalidare a cererii formulată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, împotriva căreia se poate formula plângere, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991.
D. urmare, formularea unei acțiuni având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren, în temeiul Legii nr. 18/1991, fără a se urma procedura specială de reconstituire, reprezintă un abuz de drept procesual, prin care se încearcă eludarea unor norme legale imperative.
Pe de altă parte, instanța a considerat că, în speță, este aplicabilă sancțiunea decăderii datorită pasivității titularul dreptului solicitat, reținându-se culpa acestuia, în sensul lipsei de diligență în vederea recunoașterii dreptului pe cale legală. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, punând în balanță interesul general și cel individual al reclamantului, de obținere a recunoașterii dreptului, instanța a conchis că exigențele interesului general, la care s-a făcut referire mai sus, primează, având în vedere că nedepunerea în termen a cererii de reconstituire a dreptului pretins îi este imputabilă reclamantului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, . Comisiei Locale Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în calitate de parte parțial căzută în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, efectuate de către reclamant, în cuantum de 1.051,35 lei, sumele menționate reprezentând jumătate din onorariul apărătorului ales și onorariul expertului topograf, potrivit chitanțelor existente la dosar.
Obligarea unității administrativ teritoriale (. de fond funciar) se justifică prin faptul că aceasta este singura entitate care are patrimoniu și, drept urmare, singura care poate pune în executare obligațiile pecuniare stabilite în sarcina instituțiilor subordonate sau care funcționează în cadrul acesteia și cărora, prin lege, li s-a conferit calitate procesuală, deși nu au personalitate juridică și, implicit, patrimoniu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D. I. V., intervenienții P. P. și P. E. și pârâta C. L. Dragomirești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin recursul declarat de reclamantul D. V. (f.17,18 ds.) s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate și admiterea în întregime a cererii introductive precizate în sensul completării titlul de proprietate și cu suprafața de 1,16 ha teren situat în extravilanul comunei Dragomirești, din care 3.600 m.p. teren în punctul D., cu nr. topografic 49/400/83, 4.300 m.p. teren în punctul „La V.”, cu nr. topografic 28/256/21 și 3.700 m.p. teren, în punctul „Pe Deal”, cu nr. topografic 28/248/8.
În motivare, reclamantul a susținut că sentința recurată este parțial legală și temeinică, deoarece în mod corect s-a înscris tot terenul intravilan aferent casei de 4431 mp în contextul în care era deja reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,08 ha conform HCJ 31/1991, dar în titlul de proprietate nr._ era înscris doar 3,0365 ha, deci cu o lipsă de 1,0435 ha.
Ca urmare, instanța de fond trebuia să admită și precizarea acțiunii prin care solicitase completarea titlului de proprietate nr._ cu terenurile extravilan de 3600 mp la punctul "dumbrava ", 0,43 ha la punctul "velescu" și 3700 la punctul "pe deal".
Acestea totalizează 11.600 mp, adică 1,16 ha și așa cum a arătat mai sus, era deja constituit dreptul de proprietate pentru 1,0435 ha .
Efectuând calculul matematic 1,16 ha - 1,0435 ha = 0,1165 ha pentru care nu avea reconstituit dreptul de proprietate, dar se putea aprecia ca o eroare de măsurători între evidențele din Registrul Agricol și măsurătorile de specialitate efectuate prin expertiza topo în cauză.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să admită și cererea de completare a titlului cu terenuri extravilan, tocmai fiindcă se reconstituise dreptul de proprietate prin HCJ 31/1991, dar probabil din eroare a respins acest capăt de cerere pe considerentul lipsei procedurii prealabile reglementat de Legea 18/1991 privind contestarea HCJ 31/1991. Nu avea interes să conteste HCJ decât pentru acea mică diferență de 1165 mp, dacă nu se ține seama de diferențele dintre măsurătorile din expertiză și evidențele cadastrale din comună, se putea în cel mai rău caz să se admită în parte capătul de cerere privind completarea titlului cu terenul extravilan, doar pentru suprafața totală de 1,0435 ha în loc de 1,16 ha.
În consecința, solicită să se aprecieze că în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind rectificarea titlului de proprietate nr._ cu terenurile extravilan mai sus descrise.
A făcut dovada cu înscrisuri, respectiv HCJ 31/1991, că reconstituirea dreptului de proprietate este pentru 4,08 ha; a depus copia registrului agricol din perioada 1959-1963. Prin probatoriul administrat în cauză a făcut dovada completă că anterior a stăpânit până la preluarea de către CAP un total de 3,80 ha înscris în Registrul Agricol, la care se adaugă 372 mp și 94 mp aferenți curții neînscrise în Registrul Agricol, în total 38.466 mp, aspect dovedit cu depozițiile martorilor T. N. și R. R.. Prin HCJ 31/1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,08 ha, iar titlul de proprietate nr._ a fost emis doar pentru 3,065 ha, fără hotărâre de diminuare a suprafeței validate anterior.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă.
În dovedire, recurentul-reclamant a solicitat administrarea proba cu înscrisuri, sens în care a depus 8 (opt) declarații extrajudiciare olografe (f.96-99,108-111 ds.).
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit. p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr. 1/2000 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Prin recursul declarat de intervenienții P. P. și P. E. (f.4-6 ds.) s-a solicitat casarea hotărârii de primă instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță sau, în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii introductive și al admiterii cererii de intervenție formulate în cauză.
Un prim motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a admis cererea reclamantului și a dispus modificarea unui titlu de proprietate emis în anul 1996 fără a analiza în mod obiectiv probele administrate.
Astfel, deși titlul de proprietate al intimatului a fost emis în anul 1996 pe baza a două hotărâri a celor două comisii de fond funciar, hotărâri ce nu au fost contestate de către acesta o perioadă de peste 16 ani, instanța de fond a dispus modificarea acestui titlu doar având în vedere susținerile (învățate dinainte, eventual) a doi martori de peste 70 de ani.
Însă instanța de fond nu a avut în vedere faptul că intimatul nu a dorit nicio modificare a titlului său o perioadă de peste 16 ani, nu 1-a interesat niciodată cât teren are în curtea sa, ci doar în momentul în care noi l-au chemat în judecată în dosarul nr._ pentru revendicare a promovat prezenta acțiune și a obținut suspendarea dosarului privind revendicarea, până în acel moment neinteresându-1 în niciun mod cât teren are împrejmuit.
Li se pare mai mult decât absurd ca un titlu din anul 1996 să fie modificat în anul 2012, deși după propria opinie o astfel de acțiune este de mult prescrisă.
Instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile oficiale depuse de către C. L. Dragomirești din care rezultă fără putință de tăgadă că suprafața ce a fost înscrisă în titlul intimatului identificată de către expertul A. cu punctele 1,2,3,4, 1 a fost din totdeauna drum sătesc.
Mai mult, consideră că instanța de fond a dorit să administreze proba cu expertiza topografică, ce are o valoare juridică superioară față de depozițiile martorilor, doar pentru a exercita rolul activ însă nu pentru a da eficiența juridică necesară, pentru că în sentința pronunțată se motivează admiterea acțiunii intimatului doar având în vedere depozițiile celor doi martori audiați la cererea acestuia, fără a se avea în vedere și înscrisurile depuse de C. L. Dragomirești sau expertiza tehnică.
În aceste condiții, solicită admiterea acestui motiv de recurs și coroborând toate probele din prezentul dosar (înscrisuri, raport topografic, depoziții de martori) să se rețină că acțiunea formulată trebuia să fie respinsă.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond nu le-a admis proba cu depoziții de martori.
Astfel, pentru că nu au fost părți în prezenta cauză de la începutul dosarului, respectiv din luna septembrie 2010 - data înregistrării dosarului - și pentru au aflat de această cauză cu totul întâmplător, abia la data de 16.12.2010, dată la care au depus cererea de intervenție, moment în care deja se pusese în discuție administrarea probei cu depoziții de martori pentru intimat, consideră că au fost total neîndreptățiți prin faptul că deși au solicitat și pentru dovedirea cererii noastre de intervenție administrarea probei cu depoziții de martori, instanța le-a respins această solicitare.
Mai mult, în momentul în care li s-a comunicat prezenta sentință și au observat că admiterea acestei acțiuni a avut în vedere doar depozițiile martorilor audiați la cererea intimatului, li s-a părut cu atât mai mare nedreptatea ce li s-a făcut de către instanța de fond.
Iată de ce solicită admiterea și acestui motiv de recurs și eventual casarea sentinței pronunțate de către Judecătoria Piatra N. pentru a li se da posibilitatea audierii a doi martori pentru a fi respectat principiul egalității de probe, ce a fost ignorat în totalitate de către Judecătoria Piatra N..
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit nu a observat că suprafața de 94 m.p. teren identificată de către domnul expert A. între punctele 1,2,3,4,1 a constituit dintotdeauna drum sătesc și că atât ei cât și toți vecinii lor au folosit acest drum sătesc, ei neavând un acces facil la calea publică decât pe acest drum, în prezent fiind nevoiți să folosim un alt drum care pe timp ploios devine impracticabil, având un interes actual în prezenta cauză.
Expertul topo explică pe larg în concluziile raportului de expertiză destinația acestei suprafețe de 94 m.p.: „terenul în suprafață de 94 m.p. pe care intimatul dorește să îl introducă în titlul lor are destinația de conform planului cadastral ce a stat la baza emiterii titlului criticat de uliță . acestui teren este Primăria Dragomirești; intimatului i s-a înscris mai mult teren în titlul de proprietate emis în anul 1996 decât cel înregistrat în registrul agricol; acest teren de 94 m.p. se află în intravilanul satului VAD, și nu în intravilanul satului Dragomirești, unde intimatul nu a avut niciodată teren; linia de hotar dintre cele două sate Dragomirești și Vad pleacă de la o bornă veche de hotar, identificată în mod mai mult decât clar pe schița anexă la raportul de expertiză.
Expertul detaliază în raportul efectuat că intimatului i s-a înscris în titlul de proprietate mai mult teren decât avea înregistrat în registrul agricol în anii 1959-1961 în intravilanul satului Dragomirești (atenție nu a avut niciodată teren în intravilanul satului Vad din care fac parte cei 94 de m.p.) și cu toate acestea instanța îi admite cererea de înscriere în titlul de proprietate a terenului afectat drumului sătesc.
Astfel, în registrul agricol al lui D. I. V. pentru anii 1959-1961 apare înregistrată suprafața de 0,38 ha în intravilanul satul Dragomirești, în titlul de proprietate al acestuia a fost înscrisă suprafața de 0,3965 ha teren în plus față de registru agricol, așadar i s-a înscris deja din anul 1996 suprafața de 165 m.p., deși nu i se cuvenea.
Li se pare mai mult decât arbitrară soluția instanței de fond de a face „cadou” intimatului încă o altă suprafață de teren pe lângă cea deja acordă în plus.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.
În dovedire, recurenții-intervenienți au depus, în fotocopii, două planșe fotografice.
Prin recursul declarat de pârâta C. L. Dragomirești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.22,23 ds.) s-a solicitat casarea hotărârii de primă instanță și respingerea cererii introductive.
În motivare, pârâta a susținut că hotărârea de primă instanță este nelegală și netemeinică deoarece nu s-a ținut cont de documentele prezentate de primăria comunei, ci s-au luat de bază declarațiile martorilor, ori acestea se iau în considerație numai în lipsa actelor enumerate la art.11 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și la art.9 din H.G. 890/2005, ori acte au existat. La art.6 alin.(13) din Titlu IV din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se prevede: „În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”. Din texul enunțat mai sus reiese că nici unul din martori nu este vecin cu terenul pentru care s-a cerut reconstituirea, ci sunt martori care nu cunosc adevărul nefiind vecini cu terenul și nu pot fi luate în considerație declarațiile acestora.
Mai mult, conform art. 33 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005 și OUG nr. 127/2005, cererile de reconstituirea dreptului de proprietate sau după caz actele doveditoare, puteau fi formulate de foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele - verbale de punere în posesie, prin nesocotirea prevederilor art.III din Legea nr. 169/1997, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv, ori reclamantul D. V. nu a depus cerere până la acea dată fiind decăzut din drepturi, cum de altfel se arată și în cuprinsul sentinței mai sus criticată la pagina 13 și 14, dar care face referire numai pentru terenul solicitat în extravilan, de parcă cel din intravilan ar avea alt regim de reconstituire, cu toate că în respectivul articol nu se specifică teren intravilan sau extravilan, ci reconstituirea dreptului de proprietate.
Cu privire la faptul că terenul în suprafață de 94 m.p. nu ar fi în domeniul public al comunei este o apreciere total greșită a instanței întrucât inventarul domeniului public a fost întocmit conform H.G. nr.548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, însumând toate drumurile sătești cu denumirea de rețea stradală care cuprinde 39 de drumuri cu o lungime totală de 45 km în care este inclus și drumul în litigiu și care este atestat în anexa nr.27 din H.G. nr. 1356/2001, pe care a anexat-o în copie instanței de judecată.
Din schița întocmită de expertul A. C. la dosarul nr._, reiese clar că aliniamentul dintre satul Vad și Dragomirești este în linie dreaptă pornind din borna veche ce a delimitat hotarul moșiei S. care se afla pe teritoriul satului Dragomirești și nu Vad, respectiv punctele 4,3,9, deci este delimitat și satul Dragomirești de satul Vad, iar reclamantul D. V. nu are ce căuta pe teritoriul satului Vad unde se află cei 94 m.p. hașurați pe schiță în punctele 1,2,3,4,1.
Faptul că reclamantul D. V. a îngrădit acest teren de mulți ani nu înseamnă că este proprietarul acestuia neavând nici un act doveditor, gardul putând fi retras pe proprietatea lui.
Se mai motivează în sentință că terenul a fost măsurat cu ruleta și de aceea a reieșit diferență de teren în urma măsurătorilor cu aparatură specifică, ori afirmația iarăși este total greșită, adică numai la intravilan este diferență și la extravilan nu, și numai la D. V., la ceilalți proprietari nu se pune această problemă, este vădit că se urmărește cu orice mijloace acapararea fără drept a unei suprafețe de teren ce nu-i aparține.
O altă greșeală a instanței de fond este aceea că obligă . o unitate administrativ teritorială alcătuită din mai multe sate și condusă de un consiliu local și un primar, ca în numele comisiei locale care nu are personalitate juridică să plătească reclamantului suma de 1.051,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ceea ce nu este posibil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.302, art.3021, art.303 și art.242 al.2 Cod procedură civilă.
În dovedire, recurenta-pârâtă a depus o . înscrisuri, în fotocopii, respectiv: schița întocmită de expertul A. C.; copie registrul agricol D. V.; copie titlu de proprietate D. V. și copie hotărâre atestarea domeniului public al comunei Dragomirești, schiță plan anexă raport expertiză topografică din dosarul Judecătoriei Piatra N. nr._, adresa nr. 1454/21.03.2013 primită de la OCPI; rolul agricol din perioada anilor 1956-1958 și 1959-1963 pentru D. I. I., tatăl lui D. V. unde se vede clar că avea la „Livada Pantei" 1 ha; titlu de proprietate a lui D. I. I.; rolul agricol a lui D. I. V. unde „Pe deal” avea 0,28 ha, iar în titlu are 0,63 ha, „La V." nu are în rolul agricol, iar în titlu are 1,29 ha; titlu de proprietate a lui D. V.; extras din foaia de plan scara 1:2000 aerofotografiere din anul 1982 și extras din planul cadastral de la aplicarea Legii 18/1991 suprapus pe ortofotoplanul aferent scara 1:2000.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.
Prin întâmpinarea formulată la recursul intervenienților P.
(f.27-28 ds.), intimatul-reclamant D. V. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul-reclamant a susținut că recursul intervenienților este lipsit de interes legitim, iar pe fond este neîntemeiat. Față de titlul său de proprietate nr._, intervenienții sunt terți și nu invocă vreun drept de proprietate pe terenul său, pe vechiul amplasament, ca urmare solicită respingerea ca lipsit de interes legitim acest motiv de recurs privind completarea titlului de proprietate după o perioada lungă de timp.
Totuși, sub acest aspect hotărârea este legală deoarece prin HCJ 31/1991 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,08 ha, iar în titlul de proprietate a fost înscris doar 3,0365 ha.
Prin probatoriul administrat în cauză a făcut dovada completă că anterior a stăpânit până la preluarea de către CAP un total de 3,80 ha înscris în Registrul Agricol precum și 372 mp + 94 mp aferenți curții, neînscrise in Registrul Agricol. Prin HCJ 31/1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,08 ha, iar titlul de proprietate nr._ a fost emis doar pentru 3,065 ha, fără hotărâre de diminuare a suprafeței validate anterior.
Intervenienții nu au folosit niciodată terenul din curtea sa, acesta nu a fost niciodată drum sătesc și nu justifică vreun drept legitim de proprietate. Intervenienții și C. L. Dragomirești au încercat să ducă în eroare instanța susținând că o parte din curtea sa ar fi drum sătesc, dar după ce au sosit relațiile de la OCPI cu trasarea drumului sătesc până la poarta sa pe fotografia din Satelit, instanța s-a convins că nu este drum sătesc. I-a fost jenă să formuleze o plângere penală împotriva funcționarilor de la Primărie pentru furnizare de relații false în instanța, dar e posibil să o fac dacă nu-și vor schimba atitudinea în recurs. Dacă nu ar fi fost înregistrările la OCPI, instanța ar fi luat în considerare falsurile. Niciodată din terenul din curtea sa nu a fost ulița satului, este îngrădit de peste 60 ani, sunt plantații vechi pe lângă gard, are poartă și se învecinează cu ulița satului.
Prin întâmpinarea formulată la recursul pârâtei C. L. Dragomirești (f.55-57 ds.), intimatul-reclamant D. V. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul-reclamant a reiterat susținerile cu privire la situația de fapt și de drept dedusă judecății, astfel cum au fost expuse pe larg în propria cerere de recurs formulată în cauză și în întâmpinarea formulată la recursul promovat de intervenienții P..
A mai solicitat intimatul-reclamant respingeți recursului declarat de Consiliul Local Dragomirești pentru lipsă de calitate procesuală activă în recurs deoarece nu a avut calitate procesual pasivă la fond, în condițiile în care calitate procesuală pasivă pentru modificarea titlului de proprietate are C. L. Dragomirești iar aceasta nu a declarat recurs.
Față de recursul declarat de ., în numele și pentru C. L. Dragomirești a apreciat că este nefondat, întrucât vina pentru declanșarea procesului de față îi aparține pentru că nu a înaintat o documentație corectă pentru titlul de proprietate și, pe de altă parte, pentru că a indus în eroare instanța susținând că cei 94 mp din curtea sa, de pe conturul 1,2,3,4,1, ar fi drum public, un fals de neacceptat ce a fost înlăturat de OCPI prin comunicarea Hărții cadastrale, a planului aerofotogrametric în care a fost conturat drumul până la poarta sa și nicidecum și în curtea casei sale. Lumea în . ajută pe intervenientul P. cu acte nelegale sau false ( cum ar fi declarația că ar fi drum public prin curtea sa) deoarece a lucrat la vila primarului, a secretarei și a viceprimarului. Gospodăria sa are gard construit de 60 ani și poartă la ieșirea în drumul public, sens în care solicită efectuarea unei constatări locale sau întocmirea unei alte expertize topografice corecte având în vedere înscrisurile OCPI sosite la ultimul termen de judecata 22.03.2013. Chiar dacă terenul său este împărțit de linia imaginară a celor două, sate Dragomirești și Vad, nu înseamnă că trebuie să mute gardul sau să lase terenul intervenientului.
Apreciază că modul de stabilire a cheltuielilor de judecată în sarcina comunei Dragomirești este corect întrucât această autoritate publică are personalitate juridică.
Prin întâmpinarea formulată la recursul reclamantului D. V. (f.32 ds.), intimata-pârâtă C. L. Dragomirești a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare, intimata-pârâtă a susținut că reclamantului i s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafața care și-a măsurat-o singur, întrucât domnul D. I. V. a fost membru în comisie și a semnat procesul verbal de punere în posesie, pe care comisia locală l-a înaintat comisiei județene împreună cu un referat prin care a propus diminuarea suprafeței de la 4,08 ha la 3,065 ha, așa cum a fost făcută punerea în posesie. C. județeană și-a însușit propunerea comisiei locale și a scris direct titlu de proprietate fără a mai emite vreo hotărâre de comisie județeană.
Privind extrasul din foaia de plan de la OCPI de care se face vorbire în sentința recurată, aceasta este din anii 1991-1999 de când s-au început retrocedările de teren și este normal să nu mai apară drum deoarece domnul D. V. l-a îngrădit și acaparat când nu mai era terenul în proprietatea cetățenilor, aproximativ prin anii 1968-1970 și probabil că nu 1-a întrebat nimeni de ce închide drumul care era făcut din anul 1945, sau chiar dacă l-a întrebat a rămas cu atât, și în prezent vrea să fie și proprietar cu acte în regulă, să-i fie trecut în titlu de proprietate, ori comisia locală nu acceptă acest abuz și solicită instanței să-l oblige să-și retragă gardul și să lase liber terenul în suprafață de 94 m.p. care a avut destinație de drum, fiind proprietate publică a comunei.
Prin completarea la întâmpinare formulată la data de 27.03.2013, C. L. Dragomirești a comunicat următoarele:
Extrasul din foaia de plan scara 1:2000 aerofotografiere executată în anul 1982, arată că zona hașurată conturul 1,2,3,4,1 din raportul de expertiză întocmit de expertul A. C. și depusă la dosarul cu numărul de mai sus, este constituită dintr-o porțiune a unui drum. Se observă clar în această foaie de plan că în anul 1982 exista drum, deci nu era închis.
Conform foii de plan scara 1:2000, folosită la aplicarea legilor proprietății între anii 1991-1999 aferentă intravilanului Dragomirești, aliniamentul vestic (limita către intravilanul Vad) al imobilului identificat cu nr. topografic 16/322,1,2, este același cu cel constituit de limita proprietăților vecine limitrofe DS 560. De aici rezultă că imobilul cu numărul topografic de mai sus ce-i aparține lui D. V. are același aliniament cu celelalte imobile vecine, ori domnul D. închizând drumul acesta nu mai există pe hartă și s-a abătut de la aliniament însușindu-și fără drept porțiunea de 94 m.p.
Nu este posibil ca suprafața de 94 m.p. ce aparține domeniului public al comunei Dragomirești să-i fie atribuită domnului D. I. V. de către instanța de judecată, întrucât conform art.861 din Codul Civil alin.(l) „ Bunurile proprietate publică sunt inalienabile,imprescriptibile și insesizabile" iar alin.(2) ale aceluiași articol prevede: „Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună - credință asupra bunurilor mobile”.
Deoarece imobilul cu nr.16/322/1,2 ce-i aparține lui D. V. nu avea acces la drum decât prin colțul gardului, cei doi proprietari au convenit (la momentul semnării fișei de proprietate) ca zona respectivă să redevină drum public conform planului din anul 1982, scara 1:2000. Acest aspect a fost evidențiat în titlurile de proprietate a celor doi respectiv D. I. V. și T. R., fișele fiind semnate de ei, astfel suprafața care o revendică D. V. de 94 m.p. nu este trecută în nici unul din titlurile enunțate mai sus, această suprafață fiind inclusă în .. topo 20/565/A2 cuprinsă în titlu de proprietate nr. 9036/9.03. 2010 ce-i aparține numitei T. R. care se află în intravilanul Vad și nicidecum în intravilan Dragomirești. În titlu de proprietate nr.9036/09.03.2010 la Est este trecut ca vecin drum sătesc, iar în titlu nr.1 din 26.03.1996 la Vest este trecut uliță . proprietăți sunt învecinate cu același drum.
Suprafața de 94 m.p identificată în schița de la raportul de expertiză hașurată pe conturul 1,2,3,4,1 este figurată în foaia de plan 1:2000 aerofotografiere executată în anul 1982 ca fiind drum.
Afirmația domnului D. cum că a furnizat informații false și amenințarea că va formula plângere penală împotriva funcționarilor de la primărie dacă nu-și schimbă atitudinea, este de intimidare, însă este clar că acest teren nu-i aparține, a fost drum public așa cum se arată în harta din 1982, apoi după ce l-a închis domnul D. cu două porți, este normal că în anul 1991 nu mai apare drum,dar aceasta nu însemnă că nu trebuie să lase proprietatea publică liberă pentru a redeveni drum.
De asemenea, domnul D. afirmă că nu a fost drum niciodată prin curtea lui, împrejurare necontestată, căci cei 94 m.p. n-au aparținut proprietății respective, această porțiune fiind îngrădită ulterior, aproximativ în anul 1991.
Se mai susține că are gard construit de peste 60 de ani, alt fapt necontestat deoarece are două garduri, unul poate este de peste 60 de ani așa cum afirmă și este pe același aliniament cu gardurile vecine limitrofe drumului sătesc 560, iar celălalt este construit imediat ce și-a însușit terenul din domeniul public al comunei Dragomirești aproximativ anul 1991, fiind în afara aliniamentului.
Afirmația că intervenientul P. a lucrat la vila primarului, a secretarei și a viceprimarului, de asemeni este falsă, deoarece se poate verifica oricând că primarul și secretara nici nu au vile, primarul are apartament în Piatra-N., secretara de asemeni un de apartament cu două camere de 45 m.p. în Piatra-N. de pe timpul comuniștilor, iar viceprimarul are într-adevăr o vilă în construcție în satul Vad, . vorbă să fi lucrat Prisararu la această vilă, deoarece P. lucrează tâmplărie din lemn, ori viceprimarul are tâmplăria din termopan, și este posibil să formuleze plângere penală împotriva reclamatului pentru acuzele nereale aduse.
Cu privire la cererea de reconstituire a încă 1,16 ha teren agricol extravilan, totalizând 4,22 ha, mai mult ca în rolul agricol cu 0,14 ha, în care suprafața totală este de 4,08 ha, o apreciază neîntemeiată și pentru următoarele argumente:
Terenul care l-a primit de zestre în anul 1959 de la tatăl său D. I. I., în suprafață totală de 2 ha, o suprafață de 1 ha se află pe teritoriul comunei Ș. cel M. „Livada Pantei", motiv pentru care trebuie să se adreseze comunei Ș. cel M. să-și revendice terenul și nu comunei Dragomirești. Reclamantul a declarat că alt teren pe . are decât cel înscris în fișa de premergătoare emiterii titlului de proprietate pe care a semnat-o. În tarlalele unde solicită teren în plus sunt puși în posesie alți cetățeni care locuiesc în diferite localități din țară, au titluri de proprietate, iar terenul l-au dat la asociație, dar dacă domnul D. stăpânește în plus este limpede că s-a băgat în terenul altor cetățeni care sunt buni bazați că terenul lor este la asociație și nu-i mai interesează dacă există sau nu, sunt mulțumiți că primesc de la asociație produse. Când asociația nu va mai fi, sau unii cetățeni vor să iasă din asociație, s-au vor dori să-și intabuleze terenul, vor fi surprinși că terenul lor nu mai există fizic ci numai în titlu, dacă reclamantului i se reconstituie în plus teren.
Prin întâmpinarea formulată la recursurile promovate de reclamantul D. V. și pârâta C. L. Dragomirești (f.42,43 ds.), intimații-intervenienți P. P. și P. E. au solicitat respingerea recursului formulat de către reclamantul D. V. și admiterea recursului formulat de către pârâta C. L. Dragomirești; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimații-intervenienți au reiterat susținerile cu privire la situația de fapt și de drept dedusă judecății, astfel cum au fost expuse pe larg în propria cerere de recurs formulată în cauză.
S-a mai apreciat că, în mod cu totul eronat, a fost admis capătul de cerere privind modificarea titlului de proprietate cu diferența de teren intravilan care de fapt constituie drum sătesc iar cu privire la solicitarea recurentului D. V. de a i se completa titlul de proprietate cu terenul din extravilan consideră că nu este întemeiată pentru că acesta dorește să i se dea mai mult teren decât a avut înregistrat în rolul agricol, cu toate că nu a atacat hotărârile de validare în termenul legal și nu a solicitat această completare o perioadă de peste 16 ani, ci doar când l-au acționat în judecată și-a mai adus aminte că are o suprafață de teren extravilan netrecută în titlu.
Cu privire la recursul formulat de C. L. Dragomirești apreciază că este admisibil întrucât aceasta cunoaște cel mai bine situația terenurilor, respectiv faptul că suprafața de teren ce a fost înscrisă de către Judecătoria Piatra N. în titlu lui D. V. este dintotdeauna drum sătesc.
La solicitarea instanței, OCPI N. a comunicat relații necesare soluționării cauzei (f.105 ds.).
În temeiul art.146 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant D. V. a depus un memoriu (f.112,113 ds.) reprezentând concluzii scrise, ce au fost avute în vedere de către instanța de control judiciar la pronunțarea asupra cauzei.
Analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu, astfel cum obligă dispozițiile art.306 Cod procedură civilă, cu referire și la art.3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul promovat de reclamantul D. V. este nefondat, sens în care va fi respins iar recursurile promovate de intervenienții P. P. și P. E. și pârâta C. L. Dragomirești sunt întemeiate, impunându-se a fi admise, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul D. I. V. a solicitat să se dispună modificarea hotărârii nr.31/24.07.1991 a Comisiei Județene N. în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr._ pe numele său și admiterea integrală a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4.193 m.p. în loc de 3.965 m.p., teren intravilan situat în satul Dragomirești, județul N., în ./322/1,2; rectificarea titlului susmenționat în mod corespunzător și corectarea vecinătății de sud prin radierea moștenitorilor lui Popârdă G., care nu există și a se consemna ca vecini moștenitorii defunctului T. V..
Ulterior, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii (f.174 ds. fond), solicitând rectificarea titlului de proprietate nr._, potrivit concluziilor expertului topograf, în sensul înscrierii suprafețelor de 94 m.p., identificată în raportul de expertiză pe conturul 1, 2, 3, 4, 1 și de 372 m.p., identificată pe conturul 3, 4, 5, 6, 7, 8, 3, teren aferent casei de locuit, ambele situate în ., județul N.. Totodată, a solicitat și completarea titlului de proprietate cu 1,16 ha. teren extravilan, compus din 3.600 m.p., în punctul D., cu nr. topografic 49/400/83, 4.300 m.p. în punctul „La V.”, cu nr. topografic 28/256/21 și 3.700 m.p., în punctul „Pe Deal”, cu nr. topografic 28/248/8 întrucât aceste terenuri sunt înscrise în registrul său agricol, dar nu au fost trecute în titlul său de proprietate.
Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, în modalitatea completată, respectiv a dispus modificarea titlului de proprietate al acestuia nr._, în sensul înscrierii în intravilan a unei suprafețe totale de 4.431 m.p. teren cu nr. topografic 16/322/1,2, identificat între punctele 1,2,3,8,7,6,5,4,1, pe schița topografică anexă raportului de expertiză întocmit în cauză, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre (fila 160 din dosar), din care 764 m.p. curți construcții și 3.667 m.p. arabil precum și al consemnării ca vecinătăți ale terenului susmenționat: nord - Poloțanu M., est - moșt. H. C. M. și moșt. T. R., sud - moșt. H. C. M. și moșt. T. R. și vest - drum sătesc.
Totodată, a fost respinsă cererea de completare a aceluiași titlul de proprietate cu suprafața de 1,16 ha teren extravilan, compusă din compus din 3.600 m.p., în punctul D., cu nr. topografic 49/400/83, 4.300 m.p. în punctul „La V.”, cu nr. topografic 28/256/21 și 3.700 m.p., în punctul „Pe Deal”, cu nr. topografic 28/248/8.
P. a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că în privința suprafeței de 1,16 ha teren situată în extravilanul comunei Dragomirești, jud.N., reclamantul nu a făcut dovada că a uzat de prevederile speciale ale legislației funciare și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza niciuneia din dispozițiile legilor nr.18/1991, nr.169/1997, nr.1/2000 și nr.247/2005, deși avea posibilitatea ca, în calitatea fost proprietar, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate terenurile evidențiate în registrul agricol din perioada colectivizării, până la data de 30 noiembrie 2005, în condițiile în care cererea formulată în anul 1991 a fost admisă doar în ceea ce privește o parte din terenurile solicitate.
În aceste condiții, nu a fost parcursă procedura specială și obligatorie de reconstituire a dreptului de proprietate reglementată de H.G. nr.890/2005, care trebuie să se finalizeze cu o hotărâre de validare sau invalidare a cererii formulată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, împotriva căreia se poate formula plângere, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Cum formularea unei acțiuni având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren, în temeiul Legii nr. 18/1991, fără a se urma procedura specială de reconstituire, reprezintă un abuz de drept procesual, prin care se încearcă eludarea unor norme legale imperative, instanța de fond a considerat că, în speță, este aplicabilă sancțiunea decăderii datorită pasivității titularul dreptului solicitat, reținându-se culpa acestuia, în sensul lipsei de diligență în vederea recunoașterii dreptului pe cale legală prin formularea cererii de reconstituire în termenele special stabilite de legiuitorul funciar în materie.
Cu privire la cererea reclamantului D. V. de a-i fi înscris în titlul de proprietate întreaga suprafață de teren stăpânită în fapt, aferentă casei de locuit, situată în intravilanul Dragomirești, în suprafață totală de 4.431 m.p. teren, în loc de 3.965 m.p. cât a fost înscrisă în titlul de proprietate, instanța de fond a considerat că este întemeiată deoarece în speță sunt incidente dispozițiile art.6 alin.2 ind.2 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, care prevăd că diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativa, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 și situația de fapt la data punerii in posesie se corectează in favoarea foștilor proprietari.
În acest context, Tribunalul reține că judecătorul fondului a apreciat asupra oportunității înscrierii în titlul de proprietate avându-l ca titular pe reclamant a terenului în suprafață de 446 m.p., stăpânit în fapt la data soluționării cauzei în intravilanul localității Dragomirești, fără a fi necesară parcurgerea procedurii speciale și obligatorii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în cauză (de 446 m.p.), cu toate că pentru terenul în suprafață de 1,16 ha, situat în extravilanul comunei Dragomirești, jud. N., a considerat în sens contrar, respectiv obligativitatea parcurgerii acestei proceduri cu caracter administrativ - jurisdicțional, astfel cu dispun dispozițiile art.51-art.53 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Altfel spus, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 446 m.p. în cadrul cererii având ca obiect plângere împotriva HCJ N. nr.31/24.07.1991 întrucât este posibilă modificarea titlului de proprietate în sensul includerii terenului litigios, deoarece în speță se urmărește înlăturarea unor erori de măsurătoare care au fost efectuate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului.
Tribunalul apreciază că o astfel de considerație este contrară dispozițiilor art. 8-art.13 din Legea nr. 18/1991 republicată, art.1-art.3 și art.6 din legea nr.1/2000 și art.36 din H.G. nr.890/2005, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din titlul de proprietate criticat, reclamantul D. V. figurează înscris în intravilanul satului Dragomirești, ., cu o suprafață totală de suprafață totală de teren de 3.965 m.p., cu nr. topografic 16/322/1,2, din care 670 m.p. curți construcții și 3.295 m.p. arabil.
Cu ocazia efectuării măsurătorilor în vederea întocmirii documentației cadastrale, precum și a raportului de expertiză topografică, dispusă în cauză, s-a constatat că suprafața de teren reală, stăpânită de reclamant în intravilan este de 4.431 m.p. (cu 466 m.p. mai mult decât în titlul de proprietate nr._ ) și este delimitată pe schița anexă raportului de expertiză (fila 161, vol.I ds. fond) între punctele 1,4,5,6,7,8,3,2, cu precizarea că suprafața respectivă include și 94 m.p., identificați între punctele 1,2,3,4,1, cu privire la care s-a susținut atât de către C. L. Dragomirești, cât și de către intervenienți și expertul topograf, că are destinația de uliță . în intravilanului satului Vad, ..
Deși reclamantul a susținut că această diferență de 466 m.p. provine din înzestrarea primită de la părinții săi, nu a prezentat nici un document pertinent în acest sens, în condițiile în care în rolul agricol deschis pe numele său, începând cu anul 1959, familia acestuia figurează înscris în punctul „În grădină” cu suprafața 0,28 ha teren arabil și 0,10 ha teren curți construcții.
Potrivit mențiunilor din același rol agricol din perioada 1959-1961 (f.43 dosar fond) suprafața totală de teren cu care reclamantul a intrat în fostul GAC „9 Mai” Dragomirești a fost de 3,54 ha, păstrându-și folosința terenului curți construcții aferent gospodăriei cât și a terenului grădină „de lângă casă”, conform statutului fostelor GAC-uri (f.42 ds. fond).
În condițiile în care reclamantul ar fi fost înzestrat într-adevăr cu această suprafață de teren de 466 m.p. de către părinții săi, respectivul teren ar fi trebuit să se regăsească înscris în rolul agricol pe care aceasta l-a avut deschis începând cu anul 1959, sau în evidențele agricole din perioada ulterioară și până la momentul înscrierii în G.A.C., ori în tot acest interval suprafața de teren înscrisă în intravilanul localității Dragomirești a fost de 0,38 ha teren.
Cu toate acestea, în titlul de proprietate criticat a fost înscrisă, în intravilan, o suprafață totală de teren de 3.965 m.p., cu nr. topografic 16/322/1,2, din care 670 m.p. curți construcții și 3.295 m.p. arabil, cu 165 m.p. mai mult decât în evidențele agricole, suprafață ce a rezultat din măsurătorile efectuate în teren de către C. L. Dragomirești cu prilejul întocmirii procesului-verbal de punere în posesie premergător emiterii titlului de proprietate criticat și care a fost personal semnat de către reclamant (f.116,117 ds. fond).
În acest sens, tribunalul va înlătura susținerile recurentului-reclamant D. V. potrivit cărora, în procedura prealabilă administrativ jurisdicțională a reconstituirii, i s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,08 ha teren, cât a fost menționată în cererea de reconstituire nr.27/25.09.1991 (f.5 ds. fond) și nu 3,0365 ha teren cât este corectat în anexa la HCJ N. nr.31/24.07.1991 și s-a înscris în fișa premergătoare emiterii titlului său de proprietate.
Aceasta întrucât în anexa 2a/1 la HCJ N. nr.31/24.07.1991 a fost înscrisă suprafața de 3,0365 ha teren propusă spre validare, reprezentând suprafața de teren rezultată din măsurători și cu care recurentul-reclamant (membru în C. L. Dragomirești la aceea dată – f.101-104 ds. fond) a fost de acord în deplină cunoștință de cauză, astfel că suprafața de teren considerată a fi validată de către C. Județeană N. este cea de 3,0365 ha, cum corect a reținut și judecătorul fondului.
Susținerea recurentului-reclamant că nu a avut cunoștință de conținutul HCJ N. nr.31/24.07.1991 întrucât nu i s-a comunicat și prin urmare este îndreptățit să o conteste în instanță în afara termenul de formulare a plângerii stabilit de către legiuitorul funciar, va fi înlăturată ca neavenită întrucât potrivit dispozițiilor H.G nr. 131 din 27 februarie 1991 (privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, punerea în posesie a proprietarilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate) în vigoare la data emiterii HCJ N. nr.31/24.07.1991, hotărârile comisiei județene de fond funciar nu se comunicau direct persoanelor interesate, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (dispoziție introdusă prin art.III1 al legii nr.169/1997, intrată în vigoare după emiterea titlului de proprietate criticat), ci se afișau la sediul comisiilor locale de fond funciar.
Or, în cauză C. L. Dragomirești a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de afișare a HCJ N. nr.31/24.07.1991 la sediul Primăriei Dragomirești (f.106-109 ds. fond) în termenul legal stabilit de legiuitor, astfel că recurentul-reclamant nu se poate prevala de necunoașterea conținutului hotărârii în cauză. Aceasta, cu atât mai mult cu cât a semnat nu doar procesul-verbal de afișare cât și adresa de înaintare a propunerii de soluționare a cererilor de reconstituire formulate de persoanele menționate în anexă (între care figura și persoana sa) către C. Județeană N..
În aceste condiții, nu se poate aprecia că recurentul-reclamant se mai află în termenul de formulare a plângerii împotriva HCJ N. nr.31/24.07.1991, pentru a putea pretinde verificarea de către instanță a condițiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,0435 ha teren, reprezentând diferența dintre suprafața pretinsă prin cererea de reconstituire de 4,08 ha și cea efectiv validată de 3,0365 ha.
Împrejurarea că din concluziile raportului de expertiză topometrică întocmit la instanța de fond de ing. A. C. a reieșit că reclamantul D. V. deține în intravilanul loc. Dragomirești, jud.N. suprafața de 4.431 m.p. (cu 466 m.p. mai mult decât în titlul de proprietate nr._ ) nu poate justifica admiterea cererii de majorare a suprafeței înscrisă în titlu, în condițiile în care nu a făcut dovada urmării procedurii prealabile administrativ-jurisdicționale, și pentru această diferență de 466 m.p. ce intră în categoria de folosință curți-construcții și arabil, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, se impune a se sublinia că pentru terenul de 466 m.p. curți construcții și arabil, recurentul-reclamant nu a făcut dovada urmării procedurii prealabile, cu caracter administrativ – jurisdicțional, prevăzută de art.51-53 din Legea nr.18/1991 republicată, procedură ce presupunea formularea în termen legal a cererii de reconstituire prevăzută de art. 9-art.13 din actul normativ anterior menționat, urmată de soluționarea acesteia la nivelul Comisiei Locale Dragomirești printr-o propunere care să fie validată sau invalidată prin hotărârea emisă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu art.51 din lege.
În acest sens tribunalul reține că, astfel cum rezultă din documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate nr. 26/1 din 26.03.1996, recurentul-reclamant a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în limita suprafeței de 4,08 ha teren, cerere validată parțial în limita suprafeței de 3,0365 ha prin HCJ N. nr.31/24.07.1991, această hotărâre nefiind contestată ulterior în instanță, în conformitate cu dispozițiile Legea nr.18/1991 în forma în vigoare la aceea dată, fiindu-i emis ulterior și titlul de proprietate criticat prin care i s-a recunoscut calitatea de proprietar doar asupra suprafeței de teren mai sus arătate, ca urmare a semnării procesului-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală de fond funciar în urma măsurătorilor efectiv efectuate la fața locului.
Prin urmare, fără a contesta depozițiile martorilor audiați în primă instanță, ce au atestat că recurentul-reclamant ar fi stăpânit suprafață de teren în litigiu de peste 50 de ani, tribunalul apreciază că nu se poate trece la analizarea acestui aspect de fond al îndreptățirii recurentului-reclamant la restituirea terenului în litigiu în conformitate cu dispozițiile art.8-art.13 din Legea nr.18/1991 republicată, decât în condițiile dovedirii parcurgerii procedurii prealabile obligatorii la care am făcut anterior referire, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația în care instanțele de judecată ar dispune în mod direct, cu depășirea competențelor date prin lege, a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul legilor fondului funciar.
În condițiile în care în cauza de față ne aflăm în situația evidentă a unei cereri indirecte de reconstituire dreptului de proprietate asupra unei suprafețe distincte de teren pentru care nu s-a urmat procedura specială de restituire, tribunalul nu poate concluziona decât asupra caracterului nefondat al acțiunii reclamantului, ce va fi respinsă în consecință, în urma admiterii recursurilor declarate de pârâta C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și de intervenienții P. P. și P. E., în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Relativ la prevederile legale mai sus citate, la care prima instanță a făcut referire atunci când a reținut caracterul admisibil al cererii de includere în mod direct în titlul de proprietate a unei suprafețe pentru care nu s-a obținut în prealabil recunoașterea dreptului de proprietate, tribunalul reține că operațiunile de delimitare în teren a unei suprafețe și de stabilire a vecinătăților acesteia, operațiuni care trebuie să preceadă punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate în favoarea unei persoane interesate, nu pot avea în vedere decât acea suprafață în întinderea pentru care cel în cauză a obținut recunoașterea prealabilă a dreptului de proprietate, cu mici diferențe în plus sau în minus, ce intră în categoria marjei de toleranță la măsurătoare, ceea ce nu poate fi cazul în acțiunea de față unde vorbim de o diferență de 466 m.p. ce se solicită de către recurentul-reclamant să fie inclusă în titlul său de proprietate, în plus față de suprafața pentru care aceasta obținuse reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991.
Art.6 al.2 din legea nr.1/2000, introdus prin legea nr.247/2005, se referă al situația în care reconstituirea dreptului de proprietate nu este finalizată prin emiterea unei hotărâri a comisiei județene prin care să se stabilească suprafața de teren reconstituită iar diferența de teren în plus stăpânită faptic este constatată în etapa reglementată de dispozițiile art.27 din legeanr.18/1991, ceea ce permite ca punerea în posesie și reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pentru întreaga suprafață faptică.
Desigur, pentru aplicarea acestei dispoziții legale este necesar ca amplasamentul terenului aflat în proprietate, astfel cum reiese din actele de proprietate, să fie stabilit cu exactitate. Or, speța dedusă judecății nu se circumscrie acestei ipoteze, cu atât mai mult cu cât pârâta C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intervenineții P. P. și P. E. au pretins că parte din terenul înscris în titlul de proprietate al reclamantului și stăpânit efectiv de acesta, respectiv 94 m.p., are destinația de uliță sătească și face parte din teritoriul administrativ al satului Vad, ..
În privința terenului în suprafață de 94 m.p., identificat între punctele 1, 2, 3, 4, 1, pe schița anexă raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză (fila 161 ds. fond), cu privire la care instanța de fond instanța a constatat că nu are destinația de drum public, tribunalul apreciază că toate considerentele reținute în justificarea acestei concluzii au fost infirmate de relațiile comunicate în recurs de către OCPI N. potrivit cărora în conformitate cu foaia de plan scara 1:2000 întocmită în baza aerofotografierii din anul 1982, terenul în litigiu în suprafață de 94 m.p. are destinația de drum sătesc și reprezintă o continuare (prelungire) a drumului Ds 560.
În condițiile în care potrivit dispozițiilor art.5 din legea nr.18/1991, rețeaua stradală publică aparținând unităților administrativ teritoriale face parte din domeniului public al acestora iar terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, luarea în stăpânire a terenului de 94 m.p. de către recurentul-reclamant, la o dată ulterioară anului 1982 (când destinația acestuia de drum sătesc este indubitabil confirmată) și până la momentul intrării în vigoare a legii nr.213/1998 - privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, ce a obligat unitățile administrativ teritoriale la întocmirea inventarului bunurilor aparținând domeniului public ca și condiție sine qua non de obținere a protecției legiuitorului împotriva oricărui act de încălcare a prerogativelor dreptului de proprietate publică, reprezintă în mod clar un abuz ce nu poate primi protecția instanței.
De menționat însă că toate dispozițiile legale anterior invocate în cauză din materia fondului funciar nu exclud aplicabilitatea prevederilor legale din dreptul comun (Codul civil) referitoare la dobândirea dreptului de proprietate, recurentul-reclamant continuând în acest sens să aibă deschisă calea unei acțiuni separate pentru a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 372 m.p. teren (466 m.p. - 94 m.p.) referitor la care a susținut că a stăpânit-o sub titlu de proprietar, în mod continuu și netulburat atât înainte cât și după . legii nr.18/1991. Același lucru este valabil și în privința terenului în suprafață de 94 m.p. având destinația de drum public la data intrării în vigoare a legii nr.18/1991, cu mențiunea că, în situația particulară reținută prin prezenta, includerea/neincluderea acestuia în domeniul public al comunei Dragomirești, în condițiile legii, coroborată cu stăpânirea continuă și netulburată de către recurentul-reclamant, după . legii nr.213/1998, sunt chestiuni de fapt ce pot fi valorificate și supuse judecății instanțelor competente.
P. toate aceste considerente, de natură a învedera caracterul parțial netemeinic al hotărârii primei instanțe ce a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale din materia fondului funciar, tribunalul va respinge ca nefondat recursul reclamantului D. V. și va admite recursurile promovate de pârâta C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și de intervenienții în interes propriu P. P. și P. E., și în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii ca nefondată a cererii având ca obiect modificare titlu de proprietate formulată de reclamantul D. V., al admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții P. P. și P. E. și al respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată la fond formulată de reclamantul D. V., menținând dispoziția de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 3600 m.p. în punctul „D.”, 4300 m.p. în punctul „La V.” și 3700 m.p. în punctul „Pe Deal”.
În temeiul art. 274 alin. 1 și art. 3021 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul-reclamant D. V. să plătească intimaților recurenți intervenienți P. P. și P. E. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător calificat, potrivit chitanței depuse la fila 441 dosar.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta C. locală Dragomirești pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și de intervenienții în interes propriu P. P. și P. E., domiciliați în Piatra N., .. 11, ., împotriva sentinței civile nr. 2179/05.04.2012 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimata - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și cu reclamantul D. V., domiciliat în comuna Dragomirești, ., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene și modificare titlu de proprietate.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea având ca obiect modificare titlu de proprietate nr. 26/1/26.03.1996, formulată de reclamantul D. V..
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții P. P. și P. E..
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată la fond formulată de reclamantul D. V..
Menține dispoziția de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 3600 m.p. în punctul „D.”, 4300 m.p. în punctul „La V.” și 3700 m.p. în punctul „Pe Deal”.
Respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Obligă recurentul să plătească intimaților recurenți suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. A.M.U. – 07.08.2013
Tehnored. C.A. – 07.08.2013
2 ex.
Fond: C. V. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 538/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 412/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
