Fond funciar. Decizia nr. 434/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 434/RC
Dosar nr._ litigiu funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 mai 2012
DECIZIA CIVILĂ NR.434/RC/2012
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | - judecător |
D. S. | - judecător | |
L. F. | - judecător | |
N. U. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul T. I. V., domiciliat în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr.4004 din 19.07.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra-N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. I. E., domiciliat în B., Aleea Teilor, ., jud. N., Cautiș M., domiciliată în B., ..2, ..B, ., și intimatele-pârâte C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, jud. N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr.27, jud. N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 03 mai 2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 10 mai 2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4004 din 19.07.2011 Judecătoria Piatra N. a admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții T. V., T. E. șiCautiș M., în contradictoriu cu pârâtele C. județeană N.și C. locală Bîrgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și a dispus anularea parțială a Hotărârii Comisiei județene N. nr. 22/17.07.1991 cu privire la soluția de validare a propunerii Comisiei locale Bîrgăuani de reconstituire în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,08 ha teren situat în localitatea Bîrgăuani, județul N..
Prin aceeași sentință s-a dispus reconstituirea, în favoarea reclamanților, a dreptului de proprietate pentru suprafața de 200 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Bîrgăuani, în punctul „Țărnica”, și pentru suprafața de 5173 mp teren arabil, pășuni și neproductiv situat în extravilanul comunei Bîrgăuani, în punctul „Coșelaru”, precum și modificarea Titlului de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002, în sensul înscrierii acestor suprafețe de teren.
De asemenea, pârâta C. locală Bîrgăuani a fost obligată ca, după efectuarea lucrărilor de punere în posesie, să întocmească documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate și să o înainteze pârâtei C. județene N., în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate, și au fost respinse, ca nefondate, cererile având ca obiect pretenții bănești și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7300 mp teren situat în punctul „F. Paiului” și pentru suprafața de 2500 mp teren situată în punctul „S.”.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta C. locală Bîrgăuani a fost obligată să îi plătească reclamantului T. V. suma de 2353,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul său sub nr._ din 09.11.2009, astfel cum a fost ulterior precizată sub aspectul obiectului, reclamanții au solicitat modificarea Titlului de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002 în sensul majorării suprafeței totale de teren reconstituite și al înscrierii unor noi suprafețe care au fost în proprietatea autorului lor anterior colectivizării, respectiv de 6100 mp din punctul „C.”, de 7300 mp din punctul „F. Paiului”, de 200 mp din punctul „Țărnica” și de 2500 mp din punctul „S.”.
În motivarea cererii inițiale reclamanții au arătat că dețin în fapt suprafețele indicate în petitul cererii pe care nici o altă persoană nu le revendică, întrucât au aparținut autorului lor comun T. C. I.. Acesta a fost împroprietărit în anul 1921 (cu terenul din punctul „F. Paiului”) și în anul 1945 (cu terenul din punctul „S.”), aspecte confirmate prin adresele emise de Arhivele Naționale - Direcția Județeană N. precum și de pârâta C. locală Bîrgăoani prin Adresa nr. 4453 din 15.11.2009.
Prin precizarea din data de 07.12.2010 reclamanții au solicitat și anularea Hotărârea Comisiei județene N. nr. 22/17.07.1991 prin care le-a fost validată doar suprafața de 3,08 ha, deși din evidențele de rol rezultă că autorii comuni au figurat cu suprafața totală de 5,72 ha. Deși au formulat în termen plângeri împotriva acestei hotărâri, ele nu le-au fost soluționate în mod favorabil, iar prin „memoriul” din data de 10.03.2011 au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1 milion euro cu titlu de despăgubiri pentru contravaloarea lipsei de folosință a suprafețelor din punctele „F. Paiului” și „S.”, începând cu anul 1990 și până în prezent, precum și contravaloarea grâului nerecoltat de pe suprafața de 7700 mp teren în anul 2006.
Pârâta C. județeană N. a formulat la judecata în fond întâmpinare prin care a solicitat ca pronunțarea hotărârii să se facă în raport de probele ce vor fi administra și să se aibă în vedere documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui modificare se solicită, precum și respingerea unei eventuale cereri de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu i se poate reține în sarcină vreo culpă procesuală, în condițiile în care stabilirea amplasamentului suprafețelor de teren atribuite persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, iar comisiile județene nu au atribuții în acest sens.
În considerentele sentinței civile nr. 4004 din 19.07.2011 Judecătoria Piatra N. a reținut că prin cererile înregistrate la Primăria comunei Bîrgăuani sub nr. 371/22.03.1991 și nr. 798/19.03.1991 reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 5,72 ha teren cu care defuncții lor părinți T. I. și T. N. s-au înscris în fostul C.A.P. Bălănești.
În cererea înregistrată sub nr. 798/19.03.1991 ei au menționat că „suprafața de 0,72 ha teren ce o moștenim de la mama și care o revendicăm cu ajutorul martorilor …nu este cuprinsă în registrul agricol”.
Prin Hotărârea nr. 22/17.07.1991 C. județeană N. a validat propunerea Comisiei locale Bîrgăuani de reconstituire, în favoarea reclamanților, a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,08 ha teren agricol, pe baza mențiunilor din registrul agricol din perioada anilor 1959 - 1963 privind pe autorii acestora, T. I. și T. N., deoarece în cererea de înscriere în fostul C.A.P. Bălănești din 02.02.1962 nu rezultă întinderea suprafeței totale de teren cu care autorii s-au înscris.
La 12.07.1993 reclamanții au fost puși în posesie cu suprafața de 0,77 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Bîrgăuani, punctul „Petreasa (F. Paiului), întocmindu-se procesul - verbal de punere în posesie nr. 1695.
Ulterior, întrucât reclamanții nu au contestat hotărârea de reconstituire (deși ei au susținut contrariul), li s-a emis Titlul de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002 pentru suprafața totală de 3,0854 ha teren.
Prima instanță a considerat important faptul că fișa cu suprafața primită în proprietate, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, a fost semnată personal de toți reclamanții, astfel că ei au cunoscut împrejurarea că li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 3,0854 ha și nu pentru 5,72 ha cât solicitaseră prin cererile formulate în anul 1991, pe care au și partajat-o de altfel între ei prin bună învoială, la data de 17.11.2008.
După adoptarea Legii nr. 247/2005 reclamanții au formulat cereri prin care au solicitat modificarea Titlului de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002 în sensul înscrierii suprafețelor de teren solicitate prin prezenta acțiune. Pârâta C. locală Bîrgăuani le-a recomandat reclamanților să se adreseze instanței de judecată pentru a obține recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra acestor suprafețe, chiar dacă a achiesat parțial la pretențiile acestora, în sensul înscrierii în punctul „Coșelaru” a suprafeței totale de 1,49 ha în loc de 0,89 ha, și al majorării de la 0,12 ha la 0,15 ha a suprafeței totale din punctul „Țărnica”.
Chiar dacă la data adoptării Hotărârea Comisiei județene N. nr. 22/17.07.1991 legiuitorul nu stabilise în sarcina comisiilor de fond funciar obligația de comunicare cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire a hotărârilor luate cu privire la modul de soluționare a cererilor de reconstituire către persoanele interesate, prevăzându-se doar posibilitatea contestării acestora în termen de 30 de zile de la afișarea la sediul primăriilor, întrucât pârâta C. locală Bîrgăuani a omis să soluționeze cererile formulate de reclamanți în baza Legii nr. 247/2005, deși a trecut mai bine de patru ani de la înregistrarea acestora, instanța de fond a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți să conteste actele de reconstituire emise de comisiile de fond funciar în procedura prealabilă și obligatorie a reconstituirii, chiar și după momentul eliberării titlului de proprietate.
De aceea, considerându-se îndreptățită să analizeze fondul cererii de reconstituire formulată de reclamanți pentru terenurile în litigiu, prima instanță a reținut, din prevederile art. 8 și art. 11 alin. 1 și 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face prin reconstituirea sau, după caz, constituirea dreptului de proprietate, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la data de 1 ianuarie 1990, și că suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv prin declarații ale martorilor.
Referitor la suprafețele de 200 mp teren arabil din pct. „Țărnica” și de 5173 mp teren arabil, pășuni și neproductiv din pct. „Coșelaru”, instanța de fond a reținut că se află în stăpânirea netulburată a reclamanților și că pârâta C. locală Bîrgăuani a fost de acord cu înscrierea acestor suprafețe în titlul de proprietate al reclamanților, astfel că a considerat, în privința acestora, acțiunea admisibilă.
Însă, în privința suprafețelor de 7300 mp din pct. „F. Paiului” și de 2500 mp din pct. „S.”, instanța de fond a considerat că reclamanții nu au făcut dovada că au fost preluate de la autorii lor de către fostul CAP din localitate.
Astfel, deși Adresa nr. C 1354, 1150 din 17.07.2009, cu extrasul din tabelul anexă, cât și Titlul de proprietate nr._ din 1945 confirmă că urmașii defunctului T. C. (bunicul patern al reclamanților) au fost puși în posesie, în baza legii pentru reforma agrară din anul 1921, cu suprafața de „1,50 ha teren pe moșia Hârtop”, iar tatăl reclamanților a fost împroprietărit, în baza Decretului Lege nr. 187/1945, cu suprafața de 2500 mp teren din fosta moșie expropriată de la E. Gh. I., din probele ce au fost administrate nu a reieșit că cele două suprafețe de teren se aflau în stăpânirea autorilor reclamanților la momentul premergător colectivizării sau că ar fi fost preluate de stat sau de fostul CAP din localitate, legal sau abuziv.
Cum reclamanții nu stăpânesc aceste suprafețe iar în tarlalele „F. Paiului” și „S.” nu mai există suprafețe disponibile ce ar putea fi puse la dispoziția reclamanților, și nici nu au putut oferi vreun indiciu pentru identificarea vechiului lor amplasament, prima instanță a considerat că aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra celor două trupuri de teren situate, astfel că se impune respingerea ca nefondată a cererii lor de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la acestea.
Pe cale de consecință, a considerat că se impune și respingerea cererii având ca obiect pretenții bănești, întrucât reclamanții nu au suferit un prejudiciu material potențial rezultat al lipsei de folosință asupra unor suprafețe de teren cu privire la care nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul T. V., care a criticat-o pentru respingerea cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7300 mp teren din pct. „F. Paiului” și pentru suprafața de 2500 mp teren din pct. „S.”, susținând, în esență, că a făcut dovada dreptului de proprietate cu Adresa nr. C 1354, 1150 din 17.07.2009, cu Titlul de proprietate nr._/1945 și cu martorii audiați, probe din care reiese că autorul T. C. I. a fost proprietarul acestor suprafețe de teren.
Aceste argumente au fost dezvoltate și în înscrisul denumit „Precizări”, depus la dosar la data de 10.04.2012. Însă, întrucât prin acestea recurentul a formulat și noi critici la adresa sentinței recurate, ele au fost respinse de Tribunal prin încheierea de ședință din 03.05.2012 întrucât dispozițiile art. 303 alin. 1 din codul de procedură civilă și cele ale art. 306 alin. 1 impun ca motivarea recursului să se facă, sub sancțiunea nulității, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, dar înăuntrul termenului de declarare a recursului – cerință ce nu a fost respectată în cazul de față.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Întrucât prima instanță a considerat că reclamanții au probat faptul că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele în litigiu cu dovezile de înregistrare a unor cereri la Consiliul local al comunei Bîrgăuani și la Prefectura județului N., invocate de aceștia la f. 54 a dosarului de fond, fără a verifica ce s-a cerut prin acestea, Tribunalul a emis adrese către Consiliul local al comunei Bîrgăoani și Prefectura județului N. cerându-le să depună la dosar copiile acestor cereri.
Prin Adresa nr. 4875/24.04.2012 (f. 28 - 30) Prefectura județului N. a răspuns că cererea înregistrată sub nr. 211/29.11.2005 a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 5796/30.03.2007 pentru lipsa actelor doveditoare ale proprietății, care deși a fost comunicată reclamanților nu a fost contestată de aceștia, și că celelalte cereri invocate de ei la f. 54 a dosarului de fond, prin care au pretins că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, nu se află în evidențele sale. Dar, solicitând relații de la C. locală Bîrgăuani, a constatat că acestea privesc alte aspecte decât reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, prin cererea înregistrată sub numărul 1828/07.07.2005 o altă persoană, numita G. V. a solicitat o adeverință referitoare la starea sa civilă, o cerere înregistrată sub numărul 2/31.01.2006 nu există, iar prin cea înregistrată sub nr. 2519/09.09.2005 numita T. M. a solicitat să fie pusă în posesie cu terenurile deținute de tatăl său, L. G..
A mai arătat că singura cerere depusă de reclamantul T. V. este cea înregistrată sub nr. 316/31.01.2006 prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe cu perioada lucrată în fostul CAP Bălănești.
La Adresa nr. 4875/24.04.2012 Prefectura județului N. a atașat copiile înscrisurilor la care a făcut referire (f. 31 - 43).
Așa fiind, reiese că în mod greșit prima instanță a considerat că după adoptarea Legii nr. 247/2005 reclamanții ar fi formulat cereri prin care ar fi solicitat modificarea Titlului de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002 în sensul înscrierii suprafețelor de teren pretinse prin prezenta acțiune și, pe cale de consecință, că mai sunt în termen să formuleze plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 22/17.07.1991 din moment ce, așa cum s-a văzut, cererile invocate de reclamanți la f. 54 a dosarului de fond privesc cu totul alte aspecte.
În aceste condiții, luând act de faptul că fișa de punere în posesie ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002 a fost semnată de toți reclamanții, prima instanță trebuia să constate că ei au cunoscut împrejurarea că li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 3,0854 ha în loc de 5,72 ha, cât solicitaseră inițial, și că, datorită faptului că nu au contestat nici Hotărârea Comisiei județene N. nr. 5796/30.03.2007, prin care li s-a respins singura cerere nouă de reconstituire, înregistrată sub nr. 211/29.11.2005, trebuia să constate că acțiunea reclamanților nu este întemeiată și să o respingă în întregime.
Aceasta pentru că, prin emiterea Titlului de proprietate nr. 11/1977/25.11.2002 procedura prevăzută de legislația funciară declanșată prin formularea cererilor înregistrate la Primăria comunei Bîrgăuani sub nr. 371/22.03.1991 și nr. 798/19.03.1991 s-a încheiat, iar legiuitorul a prevăzut, prin Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și prin Legea nr. 247/2005 noi termene pentru formularea de cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren care nu au fost avute în vedere în cererile depuse în baza Legii nr. 18/1991.
Pe cale de consecință, cum acțiunea precizată trebuia respinsă în întregime, nici recursul reclamantului T. V. nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a. Însă, văzând prevederile art. 316 din Codul de procedură civilă, cu referire la dispozițiile art. 296 teza finală din Cod, în conformitate cu care părții nu i se poate agrava situația în propria sa cale de atac, prin respingerea acestui recurs reclamanților nu le sunt afectate drepturile recunoscute lor prin sentința recurată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. V., domiciliat în comuna B., ., împotriva sentinței civile nr.4004 din data de 19.07.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra-N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. I. E., domiciliat în B., Aleea Teilor, ., jud. N., Cautiș M., domiciliată în B., ..2, ..B, ., și intimatele-pârâte C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, jud. N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., . nr.27, jud. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. D. S., L. F. N. U.
Red. și tehnored.D.Mgd./23.05.2012
Tehnored.N.U./24.05.2012
Ex.2
Fond: A.-M. U.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 386/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
