Fond funciar. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 220/RC
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/RC
Ședința publică din 28.02.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurent C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1681 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant B. St. T., domiciliat în comuna G., ., și intimații - pârâți C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și P. C. G., din ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Zucec M. pentru intimatul - reclamant B. T., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat Zucec M., pentru intimatul - reclamant B. T., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/28.02.2013 emisă de Baroul N. și chitanța nr. 961/28.02.2013 privind plata onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat Zucec M., pentru intimatul - reclamant B. T., solicită respingerea recursului, culpa comisiilor fiind atrasă în baza punctul 3 din art. 52 din momentul când s-a dat hotărârea judecătorească de diminuare a titlului de proprietate; C. Județeană N. a primit documentația de la comisia locală după pronunțarea acelei hotărâri judecătorești. Apreciază că există culpă pentru ambele comisii.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1681 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1681 din data de 16.03.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., a fost admisă acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul B. Șt. T. și continuată de moștenitorul acestuia, B. T. T., în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G., P. comunei G., în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. A fost obligată pârâta C. locală G. să identifice, pentru suprafața de teren de 1545 m.p., un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel situat în sola 5, parcelele 64/2,3 din intravilanul satului Boțești, ., să procedeze la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeței astfel stabilite, precum și să întocmească și să înainteze Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren susmenționată. Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta C. județeană N. să emită titlul de proprietate pentru suprafața anterior menționată, imediat după primirea documentației prealabile de la C. locală G., urmând, astfel, ca suprafața totală ce va fi înscrisă în titlu să fie de 2,71 ha și nu de 2,555 ha, cât figurează în prezent în titlul de proprietate nr. 7114/02.10.2008. A fost obligat P. comunei G., în calitate de președinte al Comisiei locale G. la plata daunelor cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina comisiei locale, de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. În solidar cele două comisii pârâte au fost obligate să achite reclamantului B. T. T. suma de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 30.10.2009, sub nr._, reclamantul B. Șt. T. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții C. locală G. și P. comunei G., prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,71 ha situată în ., cu obligarea pârâților la plata daunelor, a penalităților de întârziere și a unei amenzi.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul mai multor suprafețe de teren, totalizând 2,71 ha, respectiv: 3300 m.p. teren situat în intravilanul satului Boțești, unde a avut și casa de locuit, compus din 0,23 ha teren grădină și 0,10 ha teren curți construcții; 3300 m.p. teren grădină situat în intravilanul satului Boțești; 3126 m.p. teren curți construcții și grădină situat în satul Conțești, 7874 m.p. teren agricol situat în satul Boțoaia și 7100 m.p. teren agricol situat în satul G., punctul „După deal”.
Cu toate acestea, în titlul de proprietate nr. 7114/02.10.2008 i-a fost înscrisă doar o suprafață de 2,555 ha și nu întreaga suprafață de 2,7100 ha, care-i fusese reconstituită conform adeverinței provizorii de proprietate nr. 1986/1991 și a sentinței civile nr. 7729/12.11.1991, suprafața la care era îndreptățit fiind, astfel, diminuată cu 1545 m.p. teren, prin aplicarea cu rea credință a sentinței civile nr. 2647/2006 a Judecătoriei Piatra N..
Față de această situație, a menționat reclamantul că s-a adresat, la data de 01.06.2009, atât Comisiei locale G., cât și Comisiei județene N., însă aceste instituții nu au rezolvat această problemă, motiv pentru care a fost nevoit să formuleze prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În dovedire, reclamantul a înțeles să se folosească, la judecata în fond, de proba cu înscrisuri.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G. a formulat întâmpinare (f.13, 14 ds.), prin care a menționat că, dacă reclamantul înțelege să mențină temeiul juridic al cererii, înțelege să invoce excepția de necompetență materială a Judecătoriei Piatra N., având în vedere că cererile formulate în temeiul Legii nr. 554/2004 sunt de competența Tribunalului, iar în situația în care reclamantul va înțelege să schimbe temeiul juridic al acțiunii, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a menționat că titlul de proprietate a fost emis reclamantului în considerarea dispozițiilor sentinței civile nr. 2647/2006 pronunțată în dosarul nr. 6932/2005 al Judecătoriei Piatra N., hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1369/RC/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă sus-menționată s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ ce-i fusese emis reclamantului, în sensul radierii din acesta a suprafeței de 240 m.p. teren înscrisă în sola 5, . și a suprafeței de 1305 m.p. teren, înscrisă în sola 5, .>
Ca atare, a învederat comisia locală că este în imposibilitate de a-i emite reclamantului un alt titlu de proprietate pentru suprafața totală de 2,71 ha.
În susținere, pârâta a depus la dosar sentința civilă nr. 2647/03.07.2006 pronunțată în dosarul nr. 6932/2005 al Judecătoriei Piatra N., precum și decizia civilă nr. 1369/RC/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ (f.15-23 ds.).
La termenul de judecată din data de 26.02.2010 reclamantul a menționat (f.43-45 ds.), față de întâmpinarea Comisiei locale G., că înțelege să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, reiterând solicitările din cererea de chemare în judecată, referitoare la suprafața de 1545 m.p. teren.
Alăturat precizării a mai depus la dosar o . înscrisuri (f.46-70 ds.).
Față de precizările reclamantului referitoare la temeiul juridic al cererii, la termenul de judecată din data de 04.06.2010 instanța de fond a respins excepția de necompetență materială invocată de către C. locală G., având în vedere că toate litigiile în materia fondului funciar sunt de competența, în primă instanță, a judecătoriei, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 09.09.2011 s-a învederat instanței de fond faptul că reclamantul a decedat și s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, respectiv a numitului B. T. T., fiul reclamantului, care a depus și o precizare a acțiunii, formulată, de această dată, prin apărător calificat (f.125 ds.), prin care a arătat că solicită modificarea titlului de proprietate nr. 7114/02.10.2008, în sensul includerii în acesta și a suprafeței de 1545 m.p., teren ce a fost radiat din titlul inițial de proprietate ce-i fusese emis tatălui său, motivat de faptul că amplasamentul nu corespundea celui avut de autorul reclamantului, anterior cooperativizării, precum și obligarea de a se emite proces verbal de punere în posesie asupra suprafeței de 1545 m.p., pe un alt amplasament, din terenul aflat la dispoziția comisiei locale.
În dovedire s-au depus la dosar o . certificate de stare civilă (f.133-138 ds.).
C. Județeană N. a depus la dosar, la rândul său, o . înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.33-42 ds.).
În cauză s-a dispus atașarea, spre consultare, a dosarului nr. 6932/2005 al Judecătoriei Piatra N..
În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond a încuviințat părților probele solicitate, cu înscrisuri, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile în dezlegarea pricinii.
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 73/13.08.1991 (f.34 ds.) s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului B. Șt. T. cu privire la suprafața de 2 ha teren situat pe raza comunei G., conform registrului agricol al titularului dreptului de proprietate, aferent anilor 1959-1963 (f.3 ds.).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 7729/12.11.1991 pronunțată în dosarul nr._/1991 al Judecătoriei Piatra N. (f.6 ds.) plângerea formulată de către numitul B. Șt. T. împotriva sus-menționatei hotărâri a comisiei județene a fost admisă și în consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 2,71 ha teren, Hotărârea Comisiei județene N. nr. 73/13.08.1991 fiind anulată în ceea ce-l privește pe contestator.
Ca atare, acestuia i-a fost emis titlul de proprietate nr. 32/935/24.10.2003 (f.100 ds.), pentru suprafața totală de 2,71 ha teren, suprafață care se regăsește și în Tabloul pentru impunerea la agricol a gospodăriilor agricole individuale pe anul 1955 al comunei G. (f.47 ds.).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2647/03.07.2006 pronunțată în dosarul nr. 6932/2005 al Judecătoriei Piatra N. (f.20-23 ds.), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1369/RC/22.10.2007 a Tribunalului N., pronunțată în dosarul nr._ (f.15-19 ds.), s-a dispus radierea din titlul de proprietate emis numitului B. Șt. T. a suprafeței de 1545 m.p. teren, compusă din: suprafața de 240 m.p. teren arabil situat în ., în tarlaua 5, . suprafața de 1305 m.p. teren arabil situat în intravilanul comunei G., jud. N., în tarlaua 5, . de faptul că amplasamentul acestei suprafețe de teren a aparținut numitei B. E., autoarea numiților B. J. I., B. C. și O. V., și nu reclamantului.
În urma pronunțării acestor hotărâri judecătorești, numitului B. Șt. T. i-a fost emis titlul de proprietate nr. 7114/02.10.2008 a cărui modificare se solicită (f.116 ds.), însă doar pentru suprafața de 2,555 ha teren, nemaifiind înscrisă, pe un alt amplasament, așa cum era firesc, și suprafața de 1545 m.p. care fusese radiată din titlul emis inițial acestuia.
Instanța de fond a apreciat că radierea din titlul de proprietate nr. 32/935/24.10.2003 a suprafeței de 1545 m.p., situată în intravilanul satului Boțești, ., nu poate aduce atingere dreptului de proprietate al autorului reclamantului, B. T. T., asupra întinderii terenului respectiv, a cărui reconstituire s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă și care trebuie să se bucure de autoritatea lucrului judecat, consecința radierii fiind doar modificarea amplasamentului terenului.
Ca urmare, comisiile de fond funciar s-a apreciat că au obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, precum și art. 41 alin. 2 din același regulament, iar, în situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar trebuie să se adreseze comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.
În acest sens, în cauza de față, comisia locală de fond funciar trebuia să identifice un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel radiat din titlul de proprietate al autorului reclamantului, potrivit procedurii reglementate de legislația în domeniu.
Ca urmare, C. locală G. a fost obligată să identifice un astfel de amplasament, să întocmească și să înainteze Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren sus menționată, să-l pună în posesie pe reclamant cu această suprafață, iar comisia județeană de fond funciar a fost obligată să emită titlul de proprietate pentru suprafața anterior menționată, imediat după primirea documentației prealabile de la C. locală G., urmând ca suprafața totală ce va fi înscrisă în titlu să fie de 2,71 ha, și nu de 2,555 ha, cât figurează în prezent în titlul de proprietate nr. 7114/02.10.2008.
În ceea ce privește obligarea Primarului comunei G., în calitate de președinte la Comisiei locale, la plata daunelor cominatorii până la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina comisiei locale, instanța de fond a apreciat că cererea este întemeiată, conform art. 64 din Legea nr. 18/1991, și având în vedere natura juridică a daunelor cominatorii, de sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face și rațiunea acordării unor astfel de daune, respectiv exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului în executarea obligației stabilite în sarcina sa, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face, instanța de fond a obligat președintele comisiei locale G. la plata daunelor cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Instanța de fond a considerat că această măsură ce are și scop preventiv se impune având în vedere și poziția fermă exprimată de C. locală G. prin adresa nr. 1103/22.02.2012 (f.141 ds.), în sensul că reclamantul „nu are cum să fie pus în posesie cu suprafața de 1545 m.p.”, neînțelegând că dreptul reclamantului asupra acestei suprafețe de teren, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, nu a fost afectat, ceea ce au dispus instanțele prin hotărârile ulterioare fiind doar anularea amplasamentului stabilit.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat în solidar cele două comisii de fond funciar, în calitate de părți căzute în pretenții, la plata către reclamant a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, intimata a criticat sentința, pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a dispus obligarea Comisiei județene la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu se poate reține nici o culpă în acest litigiu în sarcina acesteia. Astfel, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, B. Ș. T. a fost înscris de comisia locală în tabelul anexă nr. 2A la poziția_ . propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha, propunere ce a fost validată de C. județeană prin hotărârea nr. 73/13.08.1991. Ulterior, prin sentința civilă nr. 7729/12.11.1993, Judecătoria Piatra N. a admis plângerea formulată de B. T. și a reconstituit acestuia dreptul de proprietate și pentru suprafața de 7100 m.p. Pe baza acestor înscrisuri a fost emis în favoarea reclamantului titlul de proprietate nr. 32/935/24.10.2003, în care a fost înscrisă suprafața totală de 2,71 ha pe raza comunei G.. Prin sentința civilă nr. 2647/03.07.2006 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1369/RC/22.10.2007 a Tribunalului N., a fost admisă acțiunea formulată de B. I. ș.a. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis pe numele reclamantului în ceea ce privește suprafețele de 240 m.p., teren arabil situat în tarlaua 5, . 1305 m.p. teren fânețe situat în tarlaua 5, . L. G. a procedat la punerea în executare a sentinței și a întocmit documentația premergătoare emiterii unui nou titlu pe numele reclamantului, în care a înscris suprafața de 2,555 ha teren, stabilind cu autoritate de lucru judecat că diferența de 1545 m.p. a fost vechiul amplasament al numitei B. E.. În schimbul acestui teren, prin sentința recurată, au fost obligate cele două comisii la atribuirea în proprietate către moștenitorii lui B. T. a unui teren echivalent ca valoare cu suprafața litigioasă de 1545 m.p. Prin urmare, consideră pârâta că nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa în acest proces deoarece verificarea privind vechiul amplasament al terenurilor ce i-au aparținut lui B. T. excede cadrului legal al competențelor ce revin Comisiei Județene N. potrivit art. 34 din H.G. 890/2005.
- prima instanță a încălcat dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă, conform cărora, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal sau proporțional, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare să fie obligat numai la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a provocat prin apărarea sa, ori, în speță, comisia județeană nu are atribuția de a stabili amplasamentul suprafețelor atribuite în proprietate în procedura legilor fondului funciar.
- instanța de fond a încălcat dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea Comisiei județene de fond funciar, care nu este persoană juridică în sensul art. 187 și următ. Cod civil, și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondului funciar și nu poate, ca atare, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. A invocat, în acest sens, drept practică judiciară, sentința civilă nr. 3630/14.12.2007 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
P. aceste motive, pârâta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul înlăturării mențiunilor prin care s-a dispus obligarea Comisiei Județene N. în solidar cu C. L. G. la plata către petenți a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată, cu opinie majoritară, că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, în discuție, în stadiul procesual al recursului, este analiza calității intimatei de parte căzută în pretenții obligată la plata cheltuielilor de judecată, prin raportare la îndreptățirea reclamantului de a primi cheltuielile pe care le-a efectuat la judecata în fond.
Se constată că pe rolul Judecătoriei Piatra N. a fost dedusă judecății de către reclamant o acțiune civilă având ca obiect obligație de a face, prin care reclamantul a solicitat obligarea comisiilor de fond funciar să-i emită titlu de proprietate, pentru suprafața de 1545 m.p. Instanța de fond prin sentința recurată a dispus pârâtei C. locală G. să identifice, pentru suprafața de teren de 1545 m.p., un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel situat în sola 5, parcelele 64/2,3 din intravilanul satului Boțești, ., să procedeze la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeței astfel stabilite, precum și să întocmească și să înainteze Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren susmenționată. Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta C. județeană N. să emită titlul de proprietate pentru suprafața anterior menționată, imediat după primirea documentației prealabile de la C. locală G., urmând, astfel, ca suprafața totală ce va fi înscrisă în titlu să fie de 2,71 ha, și nu de 2,555 ha, cât figurează în prezent în titlul de proprietate nr. 7114/02.10.2008.
Este adevărat că, în modalitatea în care a fost pronunțată sentința, obligații în sarcina Comisiei Județene N. nu există decât după îndeplinirea atribuțiilor de către comisia locală. Cu toate acestea, la stabilirea îndreptățirii reclamantului de a primi cheltuielile de judecată, pe care le-a efectuat în cursul judecării cauzei, este necesară analizarea motivelor concrete care au generat prezentul litigiu din care rezultă, în mod expres, că necesitatea formulării acțiunii de către reclamant a fost determinată de poziția avută de ambele comisii de fond funciar, respectiv comisia locală și comisia județeană care, după pronunțarea sentinței civile nr. 2647/03.07.2006 a Judecătoriei Piatra N., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1369/RC/22.10.2007 a Tribunalului N., prin care fost admisă acțiunea formulată de B. I. ș.a. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis pe numele reclamantului în ceea ce privește suprafețele de 240 m.p., teren arabil situat în tarlaua 5, . 1305 m.p. teren fânețe situat în tarlaua 5, . procedat la emiterea titlului de proprietate nr.7114/02.10.2008, doar pentru suprafața de 2,555 ha. Acest titlu de proprietate a fost emis cu nesocotirea hotărârilor pronunțate, care nu au vizat decât excluderea din titlu a suprafeței totale de 1545 mp, pe un anumit amplasament, fără afectarea întinderii dreptului reclamantului, care a rămas neschimbată după prima validare și respectiv pronunțarea sentinței civile nr.7729/1991 a Judecătoriei Piatra N., la nivelul suprafeței totale de 2,71 ha teren.
Prin urmare, se constată că, în speță, cauza dreptului – causa debendi – este constituită de fundamentul dreptului invocat de reclamant, și anume îndreptățirea sa la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 2,71 ha teren, drept care a fost încălcat de ambele comisii de fond funciar la momentul la care au eliberat titlul de proprietate. La eliberarea titlului nu doar comisia locală are atribuții conform H.G. nr. 890/2005, ci atribuțiile sunt distincte raportat la fiecare dintre cel două comisii. În acest sens, comisia județeană avea obligația de a verifica legalitatea propunerilor formulate de comisia locală și numai ulterior acestor verificări trebuia să procedeze la acordarea avizului favorabil și să procedeze la eliberarea în consecință a titlului de proprietate.
Față de cele menționate se constată că, în cauza de față, cauza acțiunii reclamantului – causa petendi - a fost reprezentată de nerespectarea de către ambele comisii de fond funciar a dispozițiilor hotărârilor judecătorești și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantului, fără luarea în considerare a dreptului acestuia la întreaga suprafață pentru care a fost validată reconstituirea, respectiv suprafața de 2,71 ha teren. În consecință, susținerea pârâtei recurente, conform căreia nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa în acest proces, deoarece verificarea privind vechiul amplasament al terenurilor ce i-au aparținut lui B. T. excede cadrului legal al competențelor ce revin Comisiei Județene N. potrivit art. 34 din H.G. nr. 890/2005, nu este fondată, în condițiile în care avea la momentul eliberării titlului obligația verificării întinderii dreptului de proprietate recunoscut anterior reclamantului. Aceasta deoarece în cauza de față nu se pune în discuție doar amplasamentul terenului, ci și întinderea totală a dreptului, care a fost incorect determinată și respectiv evidențiată, în titlul eliberat.
De asemenea, afirmația pârâtei recurente, că trebuia determinată în mod expres culpa fiecăreia dintre cele două comisii, conform art. 277 Cod procedură civilă, se constată că nu este întemeiată, având în vedere că ambele au avut atribuții în procedura specială, prevăzută de legile fondului funciar, la eliberarea titlului în favoarea reclamantului, fără posibilitate de decelare, în funcție de natura raportului juridic existent.
Motivul de recurs conform căruia comisia județeană nu este persoană juridică în sensul art. 187 și următoarele Cod civil, și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondului funciar și nu poate, ca atare, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, nu este fondat, față de dispozițiile art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, conform cărora prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile. Față de aceste dispoziții, comisia județeană, care are în litigiile de fond funciar calitate procesuală în cauză, fie activă, fie pasivă, are și toate obligațiile generate de aceasta, inclusiv poate fi obligată, în cazul existenței culpei procesuale, la plata cheltuielilor de judecată, care în speță au fost efectuate de reclamant.
P. toate aceste motive, tribunalul, cu opinie majoritară, constată că în mod corect instanța de fond a constatat că pârâta C. Județeană N. trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, recursul declarat urmând să fie respins, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
În condițiile în care recursul declarat de pârâtă a fost respins, aceasta are calitate de parte căzută în pretenții și ca atare va fi obligată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, și la plata cheltuielilor de judecată care au fost efectuate de reclamant, în acest stadiu procesual, constând în onorariu apărător ales.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1681 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului B. T. T. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.02.2013.
Judecători, Grefier,
A. M. U. C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 22.03.2013
Tehnored. C.A. – 22.03.2013
2 ex.
Fond: C. D.
Cu opinia separată a judecătorului D. S. în sensul admiterii recursului.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Prevederea se fundamentează pe culpă procesuală, care aparține reclamantului atunci dând cererea a fost respinsă în tot sau în parte, pe fondul pretențiilor formulate ori pe calea unei excepții procesuale, dar și atunci când a renunțat la judecată sau la dreptul pretins, sau pârâtului când cererea reclamantului este admisă în tot sau în parte, ori dacă își execută obligațiile pe parcursul procesului și cererea reclamantului este respinsă ca fiind rămasă fără obiect sau dacă la data declanșării procesului pârâtul își executase deja obligațiile, dar nu l-a înștiințat pe reclamant.
Prin urmare, pentru a se reține culpa pârâtului este necesar ca în momentul promovării acțiunii acesta să nu își fi îndeplinit obligația legală față de reclamant sau să își fi îndeplinit această obligație fără să îl înștiințeze pe reclamant.
În cauza de față, reclamantul a cerut inițial obligarea intimatelor la eliberarea titlului de proprietate pentru 2,71 ha, iar la termenul din data de 09.09.2011 și-a precizat acțiunea în sensul modificării titlului de proprietate nr. 7114/02.10.2008 în sensul înscrierii și a suprafeței de 1545 m.p.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a dispus expres modificarea titlului de proprietate mai sus menționat, ci eliberarea unui alt titlu de proprietate în care să fie înscrisă suprafața de 2,71 ha, alături de titlul de proprietate prezent în care este înscrisă suprafața de 2,555 ha. În condițiile în care reclamantul, care a avut apărare calificată, nu a declarat recurs pe acest motiv împotriva hotărârii instanței de fond și nici nu a formulat o cerere de completare a hotărârii în raport cu prevederile art. 2812 Cod procedură civilă în vigoare la data promovării acțiunii, respectiv 30.10.2009, achiesând astfel la hotărârea instanței de fond, este evident că pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu se află în culpă procesuală deoarece, la momentul promovării acțiunii, aceasta nu avea obligația eliberării unui alt titlu de proprietate pe lângă cel deja existent.
Prin urmare, apreciez că recursul pârâtei C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este fondat și că se impunea exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată.
Președinte,
D. S.
Red. D.S. – 04.04.2013
Tehnored. C.A. – 04.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 386/2012. Tribunalul NEAMŢ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
