Fond funciar. Decizia nr. 284/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 284/RC
Dosar nr._ - plângere împotriva Hotărârii
comisiei județene; obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/RC
Ședința publică din 07.03.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
G. B. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - petentă N. M., domiciliată în P. N., .. 117, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2455 din 24-04-2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., județul N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere împotriva Hotărârii comisiei județene și obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2455 din 24.04.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2455 din 24.04.2012 Judecătoria P. N. a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect plângere fond funciar și obligația de a face fond funciar, formulată de petenta N. I. M. în contradictoriu cu intimatele C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin cererea nr._ din 12.05.2010, petenta a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren sau despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea terenului la care este îndreptățită, în condițiile recunoscute de dispozițiile legii nr. 44/1994, având în vedere că defunctul său soț a avut calitatea de veteran de război decorat și a fost prizonier în timpul războiului.
Prin adresa nr._ din 26.05.2010, Primăria P. N. a comunicat petentei că cererea sa nu este fondată deoarece de dreptul recunoscut de dispozițiilor art. 13 din legea nr. 44/1994 beneficiază veteranii de război, iar această calitate nu este transmisibilă și încetează prin moartea titularului, conform art. 8 din legea nr. 44/1994.
Prin sentința civilă nr. 4638 din 05.10.2010 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, intimata C. L. P. N. a fost obligată să soluționeze cererea de constituire a dreptului de proprietate nr._ din 12.05.2010 și să înainteze propunerea privind modalitate de soluționare a cererii către C. Județeană N. în vederea verificării legalității acesteia.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 108 din 24.03.2011, intimata C. L. P. N. a propus respingerea cererii petentei cu motivarea (expusă în Referatul nr. 4638 din 24.03.2011 anexă la hotărâre) că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 și art. 9 din legea nr. 44/1994, respectiv soțul petentei Năsiesci V. E. (decedat în anul 1995) nu a formulat cerere de împroprietărire în termenul legal de 90 de zile de la adoptarea legii nr. 44/1994, iar petenta are calitatea de văduvă de veteran de război, și nu de văduvă de război. Propunerea intimatei C. L. P. N. a fost validată de C. Județeană N. prin Hotărârea nr. 9028/26.09.2011 (f.16 ds.) cu aceeași motivație ca aceea a Comisiei Locale P. N..
Împotriva Hotărârii comisiei județene N. nr. 9028 din 26.09.2011, petenta a formulat plângere în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 53 alin. 2 din legea 18/1991.
A mai reținut prima instanță că, potrivit dispozițiilor art. 13 din legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, „Veteranii de război, cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi, dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire de la data decorării până în prezent și dovedesc cu acte legale dreptul solicitat: …
b) cei decorați cu Ordinul Steaua României cu spade și panglică de Virtute Militară sau cu Ordinul Steaua României cu spade, Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară sau Ordinul Coroana României cu spade, Ordinul C. Regina M., Medalia Virtutea Militară de Război, Medalia Virtutea Maritimă, Medalia Virtutea Aeronautică sau Medalia Aeronautică, Medalia Serviciul Credincios cu spade, Medalia Bărbăție și Credință cu spade, C. Serviciul Credincios cu spade, C. Meritul Sanitar, precum și Medalia Virtutea Ostășească, numai dacă aceasta a fost conferită pentru fapte de arme săvârșite pe câmpurile de luptă ale primului sau celui de-al doilea război mondial ori pentru servicii deosebite aduse armatei în timp de război, în conformitate cu prevederile art. 1, împroprietărirea cu 500 m.p. pentru loc de casă în municipiul, orașul sau . sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil în extravilan….
Veteranii de război care, din cauza deficitului de teren în localitățile unde domiciliază sau în alte localități, nu au putut fi împroprietăriți conform legii vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți conform legii.”
Pe de altă parte, dispozițiile art. 8 din același act normativ stabilesc: „În afară de cazurile în care legea dispune altfel, că drepturile decurgând din calitatea de veteran de război nu sunt transmisibile și ele încetează prin moartea titularului.
Totodată, drepturile decurgând din calitatea de veteran de război decorat, legate de împroprietărirea cu loc de casă sau echivalent, sunt transmisibile moștenitorilor legali, dacă titularul a depus cererea de obținere a acestor drepturi în timpul vieții.”
În speță, instanța de fond a reținut că această condiție nu este îndeplinită întrucât petenta nu a probat că defunctul său soț N. V. Ermil (veteran de război decorat) a formulat cerere de împroprietărire în timpul vieții sale, nici personal și nici prin mandatar. În condițiile în care decesul lui N. V. Ermil a intervenit la data de 31.10.1995, după . legii nr. 44/1994, dar anterior formulării de către petentă a cererii de împroprietărire, respectiv la data de 12.05.2010, s-a apreciat că nu se poate reține că petenta este îndreptățită la împroprietărire sau acordarea de despăgubiri bănești, în calitate de soție supraviețuitoare de veteran de război, câtă vreme autorul său nu a formulat cerere de împroprietărire în timpul vieții.
Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legii nr. 44/1994, instanța de fond a reținut că văduvele de război nu beneficiază și de dreptul recunoscut doar veteranilor de război de a solicita împroprietărirea cu teren loc de casă în intravilanul localității de domiciliu sau teren arabil în extravilanul localității de domiciliu, cum în mod incorect interpretează petenta dispozițiile art. 13 din legea cadru. De altfel, petenta confundă calitatea de văduvă de război cu cea de văduvă de veteran de război, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 9 din legea nr. 44/1994 „V. de război este soția supraviețuitoare a celui decedat pe front, în prizonierat sau ca urmare a rănilor ori bolilor contractate pe front sau în prizonierat.”
P. considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că petenta nu are calitatea de persoană îndreptățită la împroprietărire sau acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii nr. 44/1994, sens în care instanța de fond, în temeiul art. 58 din legea nr. 18/1991, a respins cererea petentei ca nefondată.
Petenta N. I. M. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că prevederile art. 8 din Legea nr. 44/1994 sunt discriminatorii, prin aplicarea lor încălcându-se principiul constituțional care consacră egalitatea părților în fața legii.
În acest sens, arată că prin Legea nr. 44/1994 s-a urmărit răsplătirea participanților la cel de-al doilea război mondial – invalizi și veterani de război – și că toate drepturile astfel reglementate se transmit moștenitorilor, orice prevedere contrară constituind o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată cu România prin Legea nr. 30/1994, prin care este interzisă orice formă de discriminare.
În drept sunt invocate prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și soluționarea tuturor formelor de discriminare.
Intimata C. Municipală P. N. pentru aplicarea legilor fondului funciar a formulat întâmpinare prin care arată că își menține susținerile formulate la fond și solicită respingerea recursului.
Întrucât, în cauză, au fost invocate prevederile O.G. nr. 137/2000 republicată, conform prevederilor art. 27 pct. 3 din acest act normativ tribunalul a dispus citarea Consiliului Național pentru C. D., ale cărui opinii asupra discriminării invocate au fost depuse la termenele din 17.01.2013 și 28.02.2013.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și va fi menținută pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 republicată, „prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
Potrivit alin. 3 al aceluiași text, „sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare”.
În raport cu aceste prevederi prin care s-au transpus prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de originea rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000, recurenta a invocat discriminarea la care este supusă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.
Însă, prin decizia civilă nr. 818/2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, arătând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În argumentarea acestei decizii, Curtea Constituțională a arătat că un înțeles contrar al dispozițiilor legii, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Constatând că statuările Curții Constituționale au valoare de principiu în toate cauzele în care se invocă discriminarea în temeiul O.G. nr. 137/2000, văzând și prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie”, tribunalul va aprecia că nu poate analiza discriminarea invocată de reclamantă, în raport cu prevederile O.G. nr. 137/2000.
Față de cele arătate, tribunalul va aprecia că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta N. I. M., domiciliată în P. N., .. 117, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2455 din data de 24.04.2012, pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., județul N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 07.03.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. L. F., C. Ailuțoaei
G. B.
Red. D.S. – 17.04.2013
Tehnored. C.A. – 18.04.2013
2 ex.
Fond: A.-M. U.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 218/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
