Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul NEAMŢ

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilierul juridic C. I., pentru recurenta-reclamantă Direcția S. N., cu delegația nr. 2052/04.03.2013, lipsă fiind reprezentantul intimatei-pârâte .>

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:

- obiectul cauzei este O.P. – sistare lucrări;

- stadiul procesual – recurs;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- cauza se află la al doilea termen de judecată;

- alte aspecte procedurale:

# la data de 02.04.2014 s-a înaintat prin fax la dosar adresa nr.2922 din 01.04.2013 emisă de Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcția S. N., prin care recurenta-reclamantă a formulat motive de recurs;

# la data de 09.04.2013 s-a depus la dosar prin C. Arhivă, adresa nr._ din 05.04.2013, la care Judecătoria B. a înaintat dovezile de comunicare a sentinței civile nr._/01.10.2012, răspunzând astfel relațiilor solicitate de tribunal la termenul de judecată anterior.

Reprezentantul recurentei-reclamante, cons. jur I. C., depune la dosar – în original – motivele de recurs formulate de partea pe care o reprezintă sub nr. 2922 din 01.04.2013, la care a atașat dovada comunicării acestora către partea adversă.

La solicitarea instanței de a preciza, în raport de planul de situație aflat la dosarul instanței de fond, care este terenul pe care se construiește imobilul a cărui construcție se solicită a se sista, reprezentantul recurentei-reclamante susține că acesta este un teren aferent sediului Ocolului Silvic P. T., situat în fond forestier proprietate publică a statului – u.a. 394 și înscris CF sub nr._ al comunei P. T., deși pârâta (în acțiunea în revendicare, ce a făcut obiectul dosarului nr._ - susține că imobilul se edifică pe locul unei foste biblioteci comunale, iar prin întâmpinarea formulată în cauza de față la fond - susține că terenul în litigiu este o incintă împrejmuită în totalitate, în care își are sediul și Primăria comunei P. T.).

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Cons.jur. I. C., pentru recurenta-reclamantă, reiterează oral motivele de recurs depuse la dosar. Susține că instanța de fond trebuia să analizeze condiția urgenței raportat la documentele prin care părțile au înțeles să-și dovedească dreptul de proprietate (partea pe care o reprezintă - prin amenajamentul silvic și documentația cadastrală, iar partea adversă – printr-o hotărâre de consiliu local și o hotărârea de guvern). Mai arată că urgența măsurii solicitate trebuia analizată în raport de aceste documente și nu în modalitatea expusă de către judecătorul fondului. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea cererii formulată pe calea ordonanței președințiale, având ca obiect sistare lucrări.

S-au declarat dezbaterile închise, după care,

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1318 din 01.10.2012 a Judecătoriei B., s-a respins cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta Direcția S. N.în contradictoriu cu pârâta . reprezentant legal primarul, având ca obiect sistare lucrări, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat să se dispună sistarea de către pârâtă a lucrărilor de construcție pe care aceasta le efectuează pe terenul fond forestier proprietate publică a statului din U.A 394 ( CF_), aferent sediului Ocolului Silvic P. T..

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, argumentând, în esență, că terenul în discuție, în suprafață de 1945 mp, constituie parte a domeniului său public, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei P. T. nr. 33/1999, atestat prin HG 1356/2001, anexa 50, și parte a suprafeței de 3136 mp, deținută de reclamantă în plus față de planurile amenajistice, conform pct.7- situația juridică a imobilului - din documentația cadastrală depusă la dosar de reclamantă.

Instanța a reținut că, potrivit autorizației de construire nr. 15/2011, emisă de primarul comunei, consiliul local este autorizat să execute pe terenul cu nr. cadastral Cc 185, situat în satul și ..N., identificat în planul de încadrare în zonă de la f.35 și 55 ds., revendicat de pârâtă în dos._ al acestei instanțe.

În prezent, lucrările de construcție sunt în desfășurare.

În raport de dispozițiile alin. 1 al art. 581 C.proc.civ., instanța a reținut că, în speță, nu este dovedită condiția urgenței întrucât:

- pe de o parte, reclamanta a promovat acțiune în justiție cu întârziere de cel puțin 2 luni și jumătate față 20.04.2012, termenul fixat de structura sa subordonată - O.S. P. T. - prin adresa 792/20.03.2012, pentru eliberarea terenului de către pârâtă, recunoscând reclamanta astfel că sistarea lucrărilor nu are caracter urgent; somația reclamatei, nr.5731/22.06.2012 (f.30), nu face decât să confirme concluzia judecătorului;

- eventuala pagubă produsă pârâtei prin continuarea lucrărilor de construcție nu este ireparabilă, condiție cerută imperativ de norma legală pomenită mai înainte.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Direcția S. N., criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

În mod greșit prima instanță a reținut formularea cu întârziere a acțiunii în justiție, în condițiile în care, anterior acestui moment, au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă.

Mai mult, se reține în mod eronat faptul că edificarea unei construcții pe terenul unui terț nu generează un prejudiciu ireparabil.

Cu alte cuvinte, în opinia judecătorului fondului, chiar dacă terenul pe care se edifică construcția este în amenajamentul silvic, fiind și intabulat în conformitate cu evidențele cadastrale, edificarea unui imobil de către un terț este posibilă, această împrejurare nefiind de natură să afecteze dreptul de proprietate.

Instanța de fond trebuia să analizeze condiția urgenței raportat la documentele prin care părțile au înțeles să dovedească dreptul de proprietate, respectiv amenajamentul silvic- reclamanta, și hotărârea consiliului local, respectiv hotărârea de guvern – pârâta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304¹ C.proc.civ.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:

În accepțiunea art. 581 C.proc.civ., analizat din pespectiva aportului doctrinar și al practicii juridice, cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt întrunite cumulativ cerințele: (a) aparenței dreptului, (b) caracterului provizoriu al măsurilor, (c) existenței unor cazuri grabnice și (d) neprejudecării fondului.

Afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept este o condiție specială care face admisibilă cererea, dacă sunt îndeplinite și condițiile de exercițiu al acțiunii civile referitoare la capacitate, calitate și interes.

Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

În speță, reclamanta și-a întemeiat pretenția de obligarea a pârâtei la sistarea lucrărilor de construcție pe caracterul abuziv al edificării de către pârâtă a construcției, pe un teren forestier aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor, aferent Ocolului Silvic și intabulat în cartea funciară.

Or, din înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv extrasul din amenajamentul silvic UP III G. și cel din cartea funciară nr._ al comunei P. T., rezultă că s-a intabulat în favoarea Statului Român o suprafață de 7136 m.p., din care numai 4000 m.p. justificată prin acte.

În același sens, în documentația cadastrală înregistrată la OCPI N. sub nr._/26.05.2004 (număr cadastral provizoriu 277), se specifică faptul că, în urma măsurătorilor, a rezultat o suprafață de 3136 m.p. în plus față de suprafața prezentată în planurile amenajistice, UP 3 – ua 94 C1,3.

Astfel, deși invocă, atât prin cererea introductivă, cât și prin cererea de recurs formulată, încălcarea dreptului de proprietate al statului prin edificarea de către pârâtă a construcției, reclamanta nu a dovedit că respectivele lucrări se realizează pe suprafața intabulată în cartea funciară și justificată cu acte.

În schimb, .-a justificat dreptul de a construi prin autorizația de construire nr. 15/30.11.2011, iar pentru terenul aferent construcției, de 1954 m.p., au invocat dreptul de proprietate publică al unității administrativ teritoriale, conform inventarului bunurilor domeniului public al comunei aprobat prin Hotărârea Consiliului Local P. T. nr. 33/1999 și HG nr. 1356 din 27.12._, anexa 50, și extrasului din planul cadastral și din registrul cadastral al comunei.

Chiar recurenta pretinde prin calea de atac formulată că admisibilitatea cererii trebuia analizată prin prisma înscrisurilor depuse, respectiv amenajamentul silvic și documentația cadastrală, omițând să specifice faptul că aceste înscrisuri atestă faptul că dreptul invocat este justificat doar pentru 4000 m.p., iar 3136 m.p. sunt deținuți fără titlu, în condițiile în care pârâta invocă un drept de proprietate publică atestat printr-o hotărâre a consiliului local și o hotărâre de guvern. Este adevărat că lămurirea tuturor aspectelor legate de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu vor fi clarificate în acțiunea în revendicare promovată de . reclamantei din prezenta cerere, dar, și în cauza de față, recurenta trebuia să dovedească aparența dreptului său de proprietate asupra terenului pe care se desfășoară lucrările de construcție.

Din perspectiva acestor considerente soluția primei instanțe este legală, neputând fi însă reținute argumentele din motivarea hotărârii privind neîndeplinirea condiției urgenței și a caracterului reparabil al prejudiciului pretins de reclamantă.

Într-adevăr, nu se poate imputa reclamantei acționarea cu întârziere în justitție a pârâtei, pentru un interval de numai două luni de la începutul lucrărilor, în condițiile în care s-a încercat și soluționarea amiabilă a diferendului.

De asemenea, în condițiile în care recurenta-reclamantă ar fi justificat aparența dreptului său, cererea ar fi fost admisibilă din perspectiva prejudiciului posibil a fi încercat, edificarea unei construcții făcând dificilă ulterior restabilirea situației anterioare.

Dar, așa cum s-a subliniat și în doctrină, starea de fapt a unui proces se împletește indisolubil cu starea de drept, iar măsura solicitată trebuie să fie conformă cu dreptul, chiar în condițiile unei analize sumare a acestuia.

În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., instanța va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția S. N., cu sediul în mun. Piatra N., . nr.24, jud. N., împotriva sentinței civile nr.1318/1 oct. 2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în .. N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

O. E. C. B., M. C. N. U.

Red. și tehnored.C.Bzd./10.05.2013

Tehnored.N.U./15.05.2013

Ex.2

Fond: I. P.