Fond funciar. Decizia nr. 539/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 539 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – contestație în anulare |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 539 RC din 29.04.2013 |
Ședința publică din 29.04.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1007/RC din 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. – Secția I Civilă în dosarul nr._ * de către reclamanții A. V., A. V. și A. G. – domiciliați în ., nr. 76, județul N., în contradictoriu cu pârâții C. A. – domiciliată în R., satul Chintinici, .. 145, județul N., M. C. – domiciliată în R., . 6, ., A. M. – domiciliată în ., A. M. – domiciliată în comuna Râșnov, . A, ., județul B., A. I. – domiciliată în București, ., nr. 14, ., ., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Borlești – cu sediul în ., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor R. – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă A. V., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – anulare TP;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către d-na avocat M. S., împuternicirea avocațială ./_/2013; intimata C. locală R. a depus adresa nr. 2641/10.04.2013 iar recurenții-reclamanți au depus mai multe memorii adresate instanței. Intimata-pârâtă C. A. a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător și a formulării întâmpinării.
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, recurenta-reclamantă A. V., care se legitimează cu CI . nr._, solicită admiterea căii de atac, pentru motivele pe larg precizate în scris.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 1.02.2010 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, reclamanții A. V., A. M. V. și A. M. G. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele C. A., M. C., A. M., A. M. și A. I., solicitând instanței ca, pe baza probelor care vor fi administrate în contradictoriu și cu pârâtele C. comunală Borlești pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 14/42/8.05.2003, eliberat pe numele defunctului A. V. V., în sensul radierii suprafeței de 1.774 mp teren arabil situat în extravilanul satului Chintinici (în realitate, este teren intravilan), sola 9 . obligarea pârâtelor persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată.
Într‑un prim ciclu procesual, cauza a fost soluționată, în fond, prin sentința civilă nr. 2807 din 17.05.2011, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, ridicată de pârâta C. A., și al admiterii excepției autorității lucrului judecat, invocată de aceeași pârâtă, acțiunea reclamanților fiind respinsă pe această excepție, cu motivarea că cererea reclamanților se încadrează în condițiile impuse de art. 1201 Cod civil, astfel că, în baza art. 166 din Codul de procedură civilă, s‑a constatat incidența autorității lucrului judecat, dreptul solicitat fiind atins în însăși substanța sa, restricție ce se armonizează cu art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană.
În concret, între părți a mai existat un litigiu, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 4529 din 2.12.2004, prin care Judecătoria Piatra N. a respins cererea cu același obiect iar hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civila nr. 181/RC/2006 a Tribunalului N..
În legătură cu cealaltă excepție,s‑a reținut că, în cauză, nu operează dispozițiile privind prescripția generală de trei ani de zile, petitul acțiunii cuprinzând cererea de anulare absolută parțială a actului de proprietate, caz în care dreptul la acțiune este imprescriptibil.
Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că terenul în litigiu a aparținut defunctului A. V. V., în baza unui schimb de terenuri, efectuat prin actul de schimb autentificat de notariatul de Stat al raionului Piatra N., sub nr. 2019/13.10.1953.
Cum, potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, de prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în C.A.P. ori pe care l‑au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, și cum în cauză nu sunt întrunite condițiile enunțate, instanța a conchis că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Sentința a fost, însă, casată cu trimitere aceleiași instanțe spre rejudecare, Tribunalul N. pronunțând în acest sens decizia civilă nr. 1171 RC din 5.12.2011, în ale cărei considerente s‑a reținut că, potrivit art. 11 alin. (5) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile, funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în procesele de fond funciar, competența teritorială a comisiilor locale revine comisiei de la locul unde este supus terenul supus retrocedării.
Cum satul Chintinici aparține administrativ de orașul R., reiese că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu C. locală Borlești, deși intimata C. județeană N. a solicitat stabilirea corectă a cadrului procesual cu privire la persoanele fizice și juridice implicate în acest proces.
Pe cale de consecință, și soluția de admitere a excepției de autoritate de lucru judecat este greșită, deoarece între prezentul litigiu și cel soluționat de Judecătoria Piatra N., prin sentința civilă nr. 4529 din 2.12.2004, și de Tribunalul N., prin decizia civilă nr. 181/RC/2006 nu există – cu referire strictă doar la comisia locală de fond funciar – identitate de părți, din moment ce în primul litigiu a figurat C. orășenească R., iar în cel de față,C. locală Borlești.
Reiese, așadar, că în mod greșit prima instanță a soluționat cererea pe excepția autorității de lucru judecat, deși nu erau întrunite cerințele referitoare la identitatea de părți, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II‑a și alin. 5 teza I din Codul de procedură civilă,tribunalul a admis recursul reclamanților și a casat în totalitate sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urma să stabilească, mai întâi, care comisie locală are calitate procesuală pasivă în cauză, și abia ulterior să se pronunțe asupra excepțiilor procesuale invocate de părți.
P. rejudecare, dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Piatra neamț sub nr._ *, și soluționat prin sentința civilă nr. 1926 din 27.03.2012, după ce, dată fiind necesitatea respectării în aceeași măsură atât a principiului disponibilității părților în procesul civil, cât și a dispozițiilor instanței de control judiciar, în rejudecare, l-a cererea reclamantei A. V. a fost introdusă în cauză și citată în calitate de pârâtă C. locală R. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1)din Codul de procedură civilă, conform cărora „instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii“, la termenul de judecată din data de 6.07.2010, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția autorității de lucru judecat,cu privire la care a reținut că, prin sentința civilă nr. 2783 din 7.07.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 5942/2003, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții C. A., A. D., M. C., A. M., A. M. și A. I. împotriva pârâtei A. V., care a fost obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1.774 mp situat în extravilanul orașului R., județul N., în tarlaua 9, .>
Prin aceeași hotărâre, instanța a dispus anularea ca netimbrată a cererii reclamanților având ca obiect pretenții bănești și a respins ca nefondată cererea reconvențională de modificare a titlului de proprietate nr.14/42 din 8.05.2003, având ca titular pe defunctul A. V. V., formulată de pârâta A. C. V., în contradictoriu cu reclamanții și pârâtele C. locală R., C. comunală Borlești și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin decizia civilă nr. 181 RC din 15.03.2006, Tribunalul N. a respins recursul pârâtei‑reclamante A. V. și a menținut dispoziția instanței de fond cu privire la respingerea cererii reconvenționale.
P. a pronunța sentința civilă nr. 2783 din 7.07.2005, Judecătoria Piatra N. a reținut că cererea pârâtei‑reclamante de modificare a titlului de proprietate în discuție, în sensul radierii suprafeței de 1.774 mp teren cu nr. topo 9/275/1 nu poate primi o soluționare favorabilă, deoarece suprafața de teren în litigiu a fost inclusă în mod legal în titlul de proprietate a cărei modificare s‑a cerut, iar acesta a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în timp ce pârâta‑reclamantă nu deține un act de proprietate asupra terenului revendicat.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 1201 din Codul civil, există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit dispozițiilor art. 166 din Codul de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice fază a judecății.
Ca atare, instanța de rejudecare a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite cele trei condiții necesare și suficiente pentru existența autorității de lucru judecat, respectiv:
- părțile sunt aceleași, respectiv cele trei pârâte comisii de fond funciar, pârâții persoane fizice, în calitate de moștenitori ai defunctului A. V. V., și reclamanta A. V.; chiar dacă în primul proces numiții A. M. V. și A. M. G. nu au avut calitatea de părți, legitimarea procesuală activă a fost justificată în cea de a doua cerere pe calitatea lor de moștenitori ai defunctului autor A. C., calitate în care a acționat și mama acestora, reclamanta A. V., în prima judecată;
- obiectul ambelor cereri constă în pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea parțială a titlului de proprietate nr.14/42 din 8.05.2003, în sensul radierii suprafeței de 1.774 mp teren, sola 9, .>
- cauza este identică, respectiv neîndeplinirea de către defunctul A. V. V., autorul reclamanților, a condițiilor impuse de legile fondului funciar pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în litigiu.
Așa fiind, instanța constată că excepția autorității de lucru de judecat este întemeiată, motiv pentru care a admis‑o și a respins cererea reclamanților ca inadmisibilă.
Reclamanții au atacat cu recurs sentința civilă astfel pronunțată, recurs soluționat de Secția I civilă a Tribunalului N. prin decizia civilă nr. 1007 RC din 29.11.2012, prin care, față de împrejurarea că recurenții A. V. și A. G. au fost citați cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea, sub sancțiunea anulării ei în ceea ce îi privește, obligație pe care nu și‑au îndeplinit‑o, ba, mai mult, prin memoriul depus la dosar au învederat instanței că nu pot fi prezenți la proces din motive obiective. Prin urmare, cum semnătura este prevăzută de art. 302 ind. 1 alin. (1) lit. c) Cod procedură civilă, drept condiție obligatorie pentru verificarea pe fond a recursului declarat, instanța de control judiciar, făcând aplicarea dispozițiilor art. 133 alin. (2) Cod procedură civilă, a dispus anularea recursului declarat de cei doi reclamanți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate de reclamanta A. V., dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, același tribunal a constatat că nu este fondat și că trebuie respins ca atare, pentru considerentele prezentate în cele ce urmează.
În fapt, în recursul declarat, reclamanta A. V., ca și fiii acesteia, A. V. și A. G., au criticat sentința pronunțată de Judecătoria Piatra N. invocând aspecte de fond, deși prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat, în raport cu sentința civilă nr. 2783 din 7.07.2005, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 5942/2003.
Raportat la obiectul acțiunii, tribunalul a găsit corectă aprecierea instanței de fond, potrivit căreia, ambele cauze deduse judecății au avut ca obiect modificarea parțială a titlului de proprietate nr. 14/42/8.05.2003, în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 1.774 mp teren, situată în sola 9, . mult, tribunalul a constatat că, atât în cauza soluționată anterior irevocabil, cât și în cauza de față, au fost invocate și analizate exact aceleași motive de nulitate.
Tribunalul a reținut că, în sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată, se include nu numai obiectul material – pretenția concretă, ci și dreptul subiectiv, ce poartă asupra obiectului material, raportat la scopul final urmărit de reclamanți, care, în cauza de față, este același cu cel din judecata anterioară, și anume modificare titlului de proprietate, pentru aceleași motive, apreciate de reclamanți ca fiind concomitente cu încheierea actului în formă autentică și, respectiv, transferul dreptului de proprietate. Așadar, prima instanță a reținut în mod legal existența identității de obiect, dată fiind identitatea solicitării supuse analizei instanțelor, cu atât mai mult, cu cât, pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor și analizelor efectuate în procedura contencioasă să rezulte că este același.
În legătură cu cauza, instanța de recurs a subliniat că ceea ce interesează în aprecierea identității este causa petendi, care constă în neîndeplinirea de către defunctul A. V. V., autorul recurenților‑reclamanți, a condițiilor impuse de legile fondului funciar pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în litigiu, deci există identitate și în privința cauzei acțiunilor din cele două dosare.
A mai constatat tribunalul că și părțile litigante din cauza de față sunt identice cu cele din cererea reconvențională soluționată în dosarul nr. 5942/2003, cu excepția reclamanților A. V. și A. G., care sunt, însă, alături de coreclamanta A. V., moștenitorii aceluiași autor, ale cărui drepturi au fost analizate în cadrul judecății anterioare. Mai mult, reclamanta A. V. a acționat în cauza anterioară tot în calitate de moștenitoare a aceluiași autor, ceea ce determină existența identității de părți, cu atât mai mult, cu cât, noțiunea de părți în cadrul unui proces trebuie privită în sens larg, deoarece include și unele persoane care nu au figurat personal la judecată, categorie din care fac parte și succesorii universali sau cu titlu universal ai aceluiași autor, ca în prezenta cauză.
Referitor la susținerile reclamantei din cererea de recurs, care vizează fondul pretențiilor deduse judecății, tribunalul a arătat că ele nu pot fi analizate direct în cale de atac, în considerarea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, care prevede că, în cazul existenței autorității de lucru judecat, ca excepție procesuală de fond absolută și dirimantă, nu mai este necesară o soluționare a cauzei cu antamarea fondului acesteia, tocmai în virtutea puterii de lucru judecat, care împiedică analizarea, pentru a doua oară, a aceleiași cereri, cu privire la care se constată că există identitate de părți, obiect și cauză.
P. motivele arătate mai sus, tribunalul a anulat pentru nesemnare recursul declarat de reclamanții A. V. și A. G. împotriva sentinței civile nr. 1926 din 27.03.2012 a Judecătoriei Piatra N. și a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. V. împotriva aceleiași sentințe.
La data de 15.01.2013, această reclamantă a intrat – la cerere, în posesia deciziei instanței de recurs, iar la 28.01.2013 a depus la arhiva tribunalului un nou recurs, în numele atât al său, cât și al celor doi fii. Desigur, o astfel de cale de atac este inadmisibilă, dar, după ce la primul termen de judecată li s‑a pus în vedere, sub sancțiunea nulității cererii, conform dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. b), să precizeze care este hotărârea judecătorească recurată și instanța care a pronunțat‑o, prin memoriul depus la dosar la termenul din 29.04, A. V. a arătat că cererea formulată este contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1007 RC din29.11.2012 a Tribunalului N. și are ca temei juridic prevederile art. 318 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă.
În realitate, art. 318 Cod procedură civilă are un singur alineat, încă de la adoptarea O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, iar potrivit tezei finale a textului, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație „când instanța, respingând recursul (…) a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare“.
Întrucât textul citat este de strictă interpretare, motiv pentru care nu poate fi extins la nicio altă situație, contestația în anulare de față nu este întemeiată, toată motivarea făcută de contestatori reprezentând doar aspecte legate de fondul pricinii, ca și în cererea de recurs, de altfel. Ori, dacă recursul nu este fondat și s‑a făcut doar o expunere a situației de fapt, fără nicio încadrare în vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304 din Codul de procedură civilă, nu se poate invoca, pe calea contestației în anulare, că instanța a omis să‑l cerceteze.
De altfel, fondul pricinii, reprezentat de valabilitatea titlului de proprietate deținut de intimații‑pârâți persoane fizice nu a fost examinat nici în primă instanță și nici la instanța de recurs, deoarece cauza a fost soluționat pe excepția autorității de lucru judecat, iar tribunalul a procedat corect la examinarea doar la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1201 din Codul civil și art. 166 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, la incidența respectivei excepții. În atare situație, pretențiile contestatorilor de a se examina cauza pe fond și a se stabili dacă intimații stăpânesc terenul în litigiu cu un titlu legal emis nu pot forma obiectul contestației în anulare speciale, de care recurenții‑reclamanți au uzat, într‑o nouă încercare de a obține modificarea unei situații de fapt și de drept stabilite de instanțele judecătorești în mod irevocabil.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de recurenții‑reclamanți A. V., A. G. și A. V. împotriva deciziei civile nr. 1007 RC din 29.11.2012 a Tribunalului N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. D.M. 17.08.2013
Thred. R.C. 23.08.2013
2 ex
Fond: D.Mgd. – L.F. – D..>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 538/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
