Fond funciar. Decizia nr. 695/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 695/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-08-2012 în dosarul nr. 695 RC
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 695 RC
Ședința publică din data de 28.08.2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - Judecător |
- M. C. | - Judecător | |
- C. M. | - Președinte Secție |
- N. T. - Grefier
La ordine a venit spre soluționare cererii de recurs formulată de petentul G. F. I., domiciliat în com. Ceahlău, ., împotriva sentinței civile nr. 504 pronunțată la data de 13.03.2012 de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a invederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- stadiul procesual este „recurs”,
- cererea de recurs a fost formulată și motivată în termenul legal, scutită de plata taxei de timbru;
- s-a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței la data de 28.06.2012, adresa nr. 8270/21.06.2012 emisă de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în care arată că își menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind de formulate alte cereri și de administrat probe, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 504 pronunțată la data de 13.03.2012 de Judecătoria B. a fost respinsă plângerea formulată de petentul G. F. I. în contradictoriu cu C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva hotărârii nr. 9001/26.09.2011 a Comisiei Județene N., ca neîntemeiată.
P. a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că petentul a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei județene N. nr. 9001 din 26.09.2011 prin care i-a fost respinsă cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș. A motivat că a formulat cerere de constituire pentru terenul la care era îndreptățit defunctul, U. C.. C. L. Grințieș i-a admis cererea, hotărâre invalidată de C. Județeană, motivat de faptul că nu se face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945, iar cererea este tardivă.
Intimatele au fost legal citate, au formulat întâmpinare, C. Județeană solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 148/15.12.2008, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră. Prin hotărârea nr. 5/14.03.2011 C. L. Grințieș a admis cererea, propunere invalidată prin hotărârea nr. 9001/26.09.2011 a Comisiei Județene N., îndreptată prin hotărârea nr. 9002/26.09.2011, cu motivarea că solicitanții nu fac dovada cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că autorii lor au luptat pe front, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945. În plus, cererea este tardivă.
Instanța, analizând hotărârea atacată prin plângere, a constatat că aceasta este legală, menținând-o pentru următoarele motive:
Cererea formulată de petent a fost fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu scopul de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea 187/1945 să ceară, în condițiile Legii 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Cererea fiind depusă la data de 15.12.2008 se încadrează în termenul legal de introducere al cererilor de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, precum și din cererea de constituire depusă de petent, rezultă că acesta a înțeles să ceară constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la lotul tip de 5 ha având în vedere că anterior a primit după același autor suprafața de 2 ha, în baza tabelului îndreptățiților la împroprietărire întocmit în baza legii reformei agrare 187/1945. Acest fapt a fost arătat în mod expres prin declarația depusă la fila 14. Așadar, petentul solicită constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la 5 ha în baza aceluiași text de lege, respectiv art. 36 din Legea 1/2000 și după același autor. Față de această împrejurare, în mod corect C. județeană a respins cererea de constituire, întrucât pentru același temei și după același autor petentului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren. Mai mult, petentul nu a depus acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării care să ateste că autorul său a luptat efectiv pe front. În procesul-verbal eliberat de UM Piatra N., pe baza declarației a două persoane, s-a constatat că autorul petentului a avut calitate de premilitar; însă premilitarii nu au luptat efectiv pe front, executând doar lucrări la diverse obiective militare. Ei nu puteau fi împroprietăriți întrucât la data respectivă erau minori.
Față de considerentele expuse, prima instanță a constatat că hotărârea atacată este legală și a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul, solicitând admiterea plângerii sale și constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră. C. județeană i-a invalidat cererea pe considerentul că nu a făcut dovada cu acte de la arhivele militare că bunicul său a luptat pe front și că în anexa 1 a hotărârii nr. 5/14.03.2011 a Comisiei locale Grințieș ar exista mențiunea reconstituirii anterioare a dreptului după același autor, pentru suprafața de 2 ha teren.
Din corespondența purtată de instanța de fond cu comisia locală a rezultat că această mențiune a fost rezultatul unei erori de analiză a Comisiei asupra identității autorului său, ce a fost confundat cu o altă persoană cu același nume. Așadar, instanța de fond a reținut în mod netemeinic existența unei constituiri a dreptului în privința sa după același autor pentru 2 ha, în condițiile în care aceasta nu a avut loc niciodată.
S-a mai reținut și împrejurarea că petentul nu ar fi depus acte eliberate de Ministerul Apărării Naționale, din care să rezulte că bunicul său a luptat pe front, iar față de adeverința eliberată de U.M Piatra N. instanța o apreciază ca fiind neconcludentă, întrucât calitatea de premilitar sub care a fost mobilizat bunicul său în timpul războiului nu ar fi compatibilă cu cea de îndreptățit la împroprietărire conform Legii 187/1945. Prin aceste două motive, instanța de fond a depășit cadrul procesual, analizând hotărârea Comisiei județene nr. 9001/2011 peste limitele cu care a fost învestită, stabilind motive ce nu au fost inserate în hotărârea atacată.
Nu s-a ținut cont de calitatea de îndreptățit la împroprietărire dobândită de bunicul său prin inserarea în tabelul cu îndreptățiți din anul 1945, redactat de comisiile abilitate de atunci. Voința reală a legiuitorului la momentul completării dispozițiilor art. 36 din Legea 1/2000 prin Legea 212/2008 a fost de a repune pentru prima oară în drepturi această categorie de persoane care au beneficiat de dreptul născut prin Legea 187/1945, care nu au fost puși în posesie, dar care pot face dovada că au participat la războiul din 1940-1945 și că îndeplineau condițiile stabilite prin legea de împroprietărire. Consideră că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada întrunirii condițiilor cerute de lege, iar prima instanță s-a aflat în eroare când a reținut existența unei constituiri anterioare a dreptului pentru același autor pentru 2 ha teren.
Intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus o precizare prin care a arătat că își menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea depusă la instanța de fond. A solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se poate reține nicio culpă în sarcina lor în prezenta cauză, comisia județeană nefiind persoană juridică în sensul prevederilor art. 187 și art. 188 din Codul civil și nici în conformitate cu reglementările legii speciale privind fondul funciar.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Este de remarcat, în primul rând, faptul că recurentul este inconsecvent în cererea sa de recurs, argumentându-și solicitarea atât pe împrejurarea că autorul său ar fi fost înscris pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire în urma reformei agrare potrivit Legii 187/1945, cât și pe împrejurarea că situația sa ar cădea sub incidența dispozițiilor art. 36 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea 212/2008, ceea ce presupune situația celor care fac dovada că au luptat pe front însă au fost omiși de pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire.
Dispozițiile art. 36 din Legea 1/2000, în forma sa inițială, enumerau ca beneficiari ai dreptului la constituirea proprietății, persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Aceste categorii de persoane au beneficiat de la apariția Legii 1/2000 de un termen de formulare a cererii, reglementat de art. 33 din lege, potrivit căruia persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Ulterior, prin Legea nr. 193/2007 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.06.2007, art. 36 din Legea 1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii 187/1945. P. aceste persoane, termenul de 60 de zile în care puteau formula cererea nu putea începe să curgă decât de la momentul edictării acestei modificări legale, o altă interpretare nefiind conformă spiritului legii și ar fi lipsit de eficacitate forma nou introdusă a textului în cauză.
Prin Legea nr. 212/2008 publicată în Monitorul Oficial din data de 30.10.2008, art. 36 din Legea 1/2000 a suferit o nouă modificare, în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoștea dreptul la obținerea de terenuri, cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. P. identitatea motivelor expuse anterior cu privire la apariția Legii 193/2007, este firesc a considera că și această categorie de persoane nou introdusă beneficiază de un nou termen de 60 de zile în care să poată formula cereri, de la momentul apariției Legii 212/2008, pentru a nu lipsi de eficacitate textul nou introdus. Această modificare viza situația celor care ar fi fost îndreptățiți, teoretic, la împroprietărire în baza Legii 187/1945, dar care au fost omiși, nefigurând pe tabelele întocmite de autoritățile vremii.
Deși inițial recurentul-petent s-a folosit de tabelul îndreptățiților întocmit în baza Legii 187/1945 pentru ., comisia locală a arătat că persoana menționată în acele tabele este o altă persoană decât autorul recurentului, fiind vorba de o identitate de nume, autorul petentului fiind U. V. C., născut în anul 1926, iar persoana consemnată în tabelele de parcelare fiind U. I. C., născut în anul 1902, pentru terenul din respectivele tabele formulând cerere de constituire a dreptului de proprietate numitul A. N. I..
Prin urmare, situația petentului nu cădea sub incidența dispozițiilor Legii 193/2007, autorul său nefiind menționat pe tabelele cu propușii la împroprietărire, nefiind prin urmare incidentă nici argumentarea legată de netemeinicia solicitării diferenței de teren până la completarea lotului-tip de 5 ha, astfel cum era reglementat de Legea 187/1945.
Concluzionând asupra unicei variante posibile ca autorul recurentului să fie în situația vizată de Legea 212/2008, a celor omiși de pe tabele dar care fac dovada cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietăriți, tribunalul va analiza situația recurentului prin prisma acestei dispoziții legale.
Chiar dacă și C. județeană N. a fost în eroare când a argumentat soluția de respingere a cererii de constituire formulată de petent, plecând de la premisa că petentul solicită o diferență de teren față de cea cu care autorul său figura înscris în tabelul de îndreptățiți – cerere neîntemeiată, iar pentru terenul cu care figura înscris în tabel solicitarea este tardivă, premisă care s-a dovedit pe parcursul judecății că este eronată dată fiind confuzia de nume intervenită, nu se poate reține că analizând situația reală a petentului instanța de fond ar fi depășit limitele cu care ar fi fost învestită și că nu avea posibilitatea de a reține și alte motive decât cele reținute de C. județeană. Supunând controlului judecătoresc soluția dată în procedura administrativ-jurisdicțională, petentul a învestit instanța judecătorească, organ cu plenitudine de jurisdicție, cu analizarea situației sale reale dovedită prin probe, dincolo de erorile și confuziile care au putut surveni.
În mod netemeinic susține recurentul în contra evidențelor faptul că autorul său a fost menționat pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire întocmite în anul 1945, deși în cauză s-a demonstrat că acel document nu privea situația bunicului petentului.
Nici motivul de recurs referitor la interpretarea restrictivă a art. 36 din Legea 1/2000 nu poate fi reținut ca întemeiat, dată fiind necesitatea reglementată expres de acest text de lege, fără a lăsa loc la interpretări, de a face dovada cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că persoana în cauză sau autorul titularului cererii a luptat pe front. În cauză, recurentul nu a obținut acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării în acest sens, ci a depus doar procesul verbal nr. 35/6.01.2000 emis de C. de reconstituire de pe lângă U.M_ Piatra N., din care rezultă că bunicul său, U. C., născut în anul 1926, „în perioada 15.04.1944 – 5.05.1944 a activat în îndeplinirea obligațiilor militare în S.P.P N. în calitate de premilitar.” Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că recurentul nu a făcut dovada că autorul său a luptat efectiv pe front, faptul că a fost timp de trei săptămâni premilitar neechivalând cu situația mobilizării în zone operative care presupuneau condiții efective de luptă.
Față de cele expuse, apreciind că prima instanță a pronunțat în cauză o hotărâre temeinică și legală, tribunalul urmează a menține această soluție și a respinge, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, recursul promovat, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUM ELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G. F. I. domiciliat în com. Ceahlău, ., împotriva sentinței civile nr. 504/13.03.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimații C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28.08.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
O. E. M. C., C. M. N. T.
Red.O.E./12.09.2012
Tehn.N.T./12.09.2012
EX.2
Fond: M. A. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 727/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 738/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
