Contestaţie la executare. Decizia nr. 792/2012. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 792/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 792/RC

Dosar nr._ - contestație la executare -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 03.10.2012

DECIZIA CIIVLĂ NR. 792/RC

Instanța constituită din:

Președinte: D. M. – judecător

V. B. – judecător

C. B. - judecător

D. L. – grefier

La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat recurenta-contestatoare Direcția G. a Finanțelor P. N., cu sediul în Piatra N., . bis, județul N. împotriva sentinței civile nr. 6546 din 09.12.2011 a Judecătoriei Piatra N., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. E. prin mandatar P. M., domiciliată în Piatra N., ., ., județul N., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.09.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 03.10.2012 când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6546 din 09.12.2011 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 6546 din 09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestator Direcția G. a Finanțelor P. N., cu sediul în Piatra N., bulevardul T., numărul 19 bis, județul N., în contradictoriu cu intimata P. E. (prin procurator P. M.), domiciliată în Piatra N., bulevardul T., ., apartamentul 8, județul N..

A fost obligată contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. N. să plătească intimatei P. E. suma de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele considerente:

P. cererea înregistrată la Judecătoria Piatra N. sub nr._ din 18 ianuarie 2011 Direcția G. a Finanțelor P. N., în contradictoriu cu intimat P. M., a formulat contestație împotriva executării silite prin poprire pornită împotriva sa de către Biroul Executorului Judecătoresc M. I. pentru realizarea unui debit în sumă de 504.557,86 lei, solicitând (filele 2 - 4 dosar):

- desființarea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 465/2010 al executorului judecătoresc menționat.

- suspendarea provizorie a executării silite în condițiile art. 6 alin. 5 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

- suspendarea executării silite în condițiile art. 6 alin.4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

P. încheierea pronunțată în prezenta cauză civilă la data de 02 septembrie 2011, pentru considerentele expuse în încheierea indicată, au fost respinse, ca inadmisibile, atât cererea formulată de contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. N. pentru suspendarea provizorie a executării silite începută în dosarul nr. 456/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I., în condițiile art. 6 alin. 5 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cât și cererea formulată de contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. N. pentru suspendarea executării silite începută în dosarul nr. 456/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I., în condițiile art. 6 alin. 4 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii (filele 70 - 71 dosar).

Contestatoarea, prin cererea ce face obiectul cauzei, a invocat excepția lipsei calității sale de debitor, susținând că, potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I., debitor al creditoarei P. E. este Ministerul Finanțelor P., iar nu Direcția G. a Finanțelor P. N., cum greșit s-a indicat în adresa de înființare a popririi.

A susținut, totodată, contestatoarea că, în baza mandatului nr._/18 mai 2009, a reprezentat Ministerul Finanțelor P. în cadrul procesului penal finalizat prin sentința penală nr. 125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., activitatea contestatoarei limitându-se la reprezentarea în instanță și la întreprinderea tuturor actelor procedurale până la soluționarea irevocabilă a cauzei, inclusiv exercitarea căilor de atac. În acest contest, arată contestatoarea, după rămânerea irevocabilă a sentinței penale nr. 125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. mandatul dat Direcției Generale a Finanțelor P. N. de către Ministerul Finanțelor P. a încetat, contestatoarea neputându-se substitui Ministerului Finanțelor P. în executarea hotărârii judecătorești indicate.

Întrucât, nu a avut în nume propriu calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, Direcția G. a Finanțelor P. N. nu poate fi debitoare urmărită în executarea silită inițiată de către P. E., debitor urmărit, conform prevederilor Codului de procedură civilă, neputând fi decât cel indicat în titlul executoriu. Acesta fapt rezultă, în opinia contestatoarei, și din prevederile art. 12 alin. 1 din OUG nr. 4/2009, potrivit căruia cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor P. în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Finanțelor P., pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.

În aplicarea prevederilor legale anterior indicate Ministerul Finanțelor P. a instituit o procedură specială prin Ordinul nr. 2626/2010, conform căreia direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale le revine doar rolul de întocmire și transmitere spre aprobare a documentației necesare executării obligațiilor statului constând în despăgubiri, stabilite prin hotărâri ale instanțelor judecătorești. Rezultă deci că și în situația în care ar fi fost obligată nemijlocit la plata vreunei sume de bani către creditoarea P. E. prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. Direcția G. a Finanțelor P. N., nu ar fi putut dispune plata debitului din alocațiile bugetare proprii decât cu aprobarea Ministerului Finanțelor P..

În motivarea cererii formulate, depusă la filele 2 - 4, 59 și 118 - 121 dosar, contestatoarea a arătat că prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penalănr.1399/11.12.2009 a Curții de Apel Bacău și irevocabilă prin decizia penală nr.2673/15.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligată la plata către intimată a următoarelor sume: 316.727,49 lei în solidar cu inculpatele A. D. M. și C. (fostă C.) D., cu dobânda legală începând cu data de 01.09.2007 și până la data plății, 44.263,30 lei despăgubiri, în solidar inculpata A. D. M., cu dobânda legală începând cu data de 01.09.2007 și până la data plății, 2.316,25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în solidar cu cele două inculpate.

A mai arătat contestatoarea că prin adresele nr. 8622/IE/CC din 05.08.2010 și din 02.11.2010 a solicitat creditoarei, prin mandatar, să depună actele necesare în vederea întocmirii documentației pentru aprobarea plății, oferindu-se la executarea voluntară a creanței și că pe data de 05.11.2010 a fost depusă o cerere în acest sens, însoțită de o parte din documentele necesare, cu promisiunea de a se completa documentația solicitată. A mai învederat că în timp ce pregătea documentația necesară plății, la data de 10.11.2010 a fost înregistrată somația nr.465/2010/09.11.2010 a B. M., prin care se solicita plata tuturor obligațiilor bănești, potrivit titlului executoriu, solicitându-se și cheltuieli de executare în sumă de 11.221,39 lei, din care 11.105,44 lei cu titlu de onorariu executor. Arată totodată contestatoarea că a întocmit documentația necesară obținerii avizului de legalitate și ordonanțarea plății către creditoare, de către Ministerul Finanțelor P., însă Direcția G. Juridică din cadrul ministerului a respins propunerea contestatoarei motivat de nedepunerea de către creditor, în original, a sentinței penale nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. și a procurii prin care P. E. mandata pe M. P. pentru a solicita sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile prin hotărârea judecătorească indicată.

La data de 25 mai 2011, arată contestatoarea, executorul judecătoresc M. I. i-a comunicat, prin adresa nr. 465/2010/19 mai 2010, că a înființat poprire pe veniturile Direcției Generale a Finanțelor P. N. ca reprezentant al Ministerului Finanțelor P., până la concurența sumei de 504.587,86 lei, constând în creanța creditoarei P. E. stabilită prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., actualizată, și în cheltuieli de executare efectuate în dosar nr. 465/2010 al executorului judecătoresc. Susține contestatoarea că executorul judecătoresc, prin procesul verbal de stabilire sumă” din 19 mai 2011, a calculat eronat nivelul dobânzii legale pentru obligațiile stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor P. prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., în sensul că acesta nu a aplicat reducerea de 20 % prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, și a aplicat la calculul despăgubirilor acordate dobânda legală concomitent cu reactualizarea sumei cu indicele de inflație, stabilind astfel ca debit în plus peste suma efectiv datorată suma de 40.027,84 lei. S-a mai arătat, totodată, că Ministerul Finanțelor P. a ordonanțat plata către creditoarea P. E. a sumei totale de 454.148 lei și a sumei de 2.574,45 lei, reprezentând totalul sumelor datorate acesteia în temeiul sentinței penale nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., sume ce au fost consemnate la CEC Bank, la dispoziția executorului judecătoresc.

Contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. N. și-a fundamentat cererea formulată pe dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă și ale OG nr. 22/2002.

În dovedirea cererii formulate contestatoarea a depus la dosar, în fotocopie (filele 5 - 52, 60 - 70 și 82 - 87 dosar):

- sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N.;

- cererea formulată de creditor P. E. (prin procurator P. M.) la data de 05 noiembrie 2010, prin care aceasta solicita Direcției Generale a Finanțelor P. N. plata despăgubirilor acordate prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N.;

- adresele nr. 863/IE/CC/30 mai 2011, nr. 8622/IE/CC/03 ianuarie 2011, nr._/IE/CC/24 noiembrie 2010, nr. 8622/IE/CC/02 noiembrie 2010, nr. 8622/IE/CC/23 noiembrie 2010 și nr. 8622/IE/CC/05 august 2010 emise de către Direcția General a Finanțelor P. N.;

- adresele nr._/18 mai 2009 și nr. 8622/30 decembrie 2010 emise de către Direcția G. Juridică din cadrul Ministerului Finanțelor P.;

- referate întocmite de Serviciul Juridic al Direcției Generale a Finanțelor P. N. cu privire la titlul executoriu sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N.;

- „proces verbal de stabilire sumă, de calcul al dobânzii legale și de actualizare sumă” întocmit de către executor Judecătoresc M. I. la data de 19 mai 2011 în dosar executare nr. 465/2010, precum și dovada comunicării acestuia către contestatoare;

- adresă emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc M. I. contestatoarei, prin care se notifica înființarea popririi pe conturile acesteia deschise la terțul poprit Trezoreria municipiului Piatra N. până la concurența sumei de 504.587,86 lei;

- Ordinul nr. 2626/2010 emis de Ministerul Finanțelor P.;

- „proces verbal de eliberare sumă” întocmit de către Executor Judecătoresc M. I. la data de 26 august 2011 în dosar executare nr. 465/2010;

- „proces verbal de calcul al dobânzii legale, de stabilire sumă și de distribuire sumă” întocmit de către Executor Judecătoresc M. I. la data de 10 august 2011 în dosar executare nr. 465/2010;

- aviz privind legalitatea procedurii de punere în executare a sentinței penale nr. 125/P/15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ ;

- adresa Direcției Generale a Finanțelor P. N. nr. 8061/27 mai 2011 cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii legale la suma datorată creditoarei P. E.;

Contestația la executare formulată de contestator Direcția G. a Finanțelor P. N., potrivit prevederilor art.17 din legea nr.146/1997, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, fiind formulată de o instituție publică și vizând venituri publice.

Intimata- creditoare P. E., prin apărător ales, respectiv prin procurator P. M., a formulat „întâmpinare”, prin care a solicitat respingerea contestației. Aceasta a arătat că (filele 79 - 81, 103 - 105 și 114 - 116 dosar);

- în ceea ce privește legalitatea începerii executării silite și a actelor întocmite de către executorul judecătoresc M. I., precum și cu privire la onorariul executorului judecătoresc și la calitatea de debitor a Direcției Generale a Finanțelor P. N. există autoritate de lucru judecat, respectiv sentința civilă nr. 2499/04 mai 2011 a Judecătoriei Piatra N.;

- debitor Ministerul Finanțelor P., a achitat în timpul executării silite o parte din debitul datorat, ceea ce nu echivalează cu achitarea integrală a debitului;

- în timpul executării silite executorul judecătoresc a procedat la recalcularea dobânzii legale pentru obligațiile stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor P. prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., în sensul că acesta a aplicat reducerea de 20 % prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 - astfel că nu mai subzistă critica adusă de către contestatoare „procesului verbal de stabilire sumă, de calcul al dobânzii legale și de actualizare sumă” întocmit de către Executor Judecătoresc M. I. la data de 19 mai 2011 în dosar executare nr. 465/2010;

- potrivit prevederilor art.371² alin. 3 Cod procedură civilă debitoarea Direcția G. a Finanțelor P. N. este ținută atât la plata valorii actualizate a sumelor acordate creditoarei P. E. prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., cât și la plata dobânzii legale la aceleași sume de bani, aspect de altfel confirmat și prin o expertiză contabilă efectuată la cererea intimatei de către un expert contabil agreat și de contestatoare;

În dovedirea susținerilor exprimate în cuprinsul întâmpinărilor formulate în cauză intimat P. E., prin procurator P. M., a depus la dosar copie a deciziei civile nr. 886/RC din 21 septembrie 2011 a Tribunalului N. - Secția Civilă (filele 106 - 109 dosar).

P. cererea înregistrată la Judecătoria Piatra N. sub nr._ din 17 august 2011, debitoarea Direcția G. a Finanțelor P. N., în contradictoriu cu intimat P. E., reprezentată prin procurator P. M., a formulat contestație împotriva „procesului verbal de calcul al dobânzii legale, de stabilire sumă și de distribuire sumă” întocmit de către Executor Judecătoresc M. I. la data de 10 august 2011 în dosar executare nr. 465/2010 anularea actului de executare contestat și distribuirea întregii sume ce face obiectul acestuia către creditoarea P. E. cu titlu de despăgubiri, dobânda legală aferentă acestora și cheltuieli de executare.

În motivarea cererii formulate, depusă la filele 2- 4 dosar, după ce a detaliat demersurile întreprinse de către creditor P. E. pentru executarea sumelor acordate prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. cu titlu de despăgubiri civile precum și măsurile dispuse în acest sens de către Ministerul Finanțelor P., contestatoarea arată că executorul judecătoresc a aplicat la calculul despăgubirilor acordate creditoarei menționate dobânda legală concomitent cu reactualizarea sumei cu indicele de inflație, stabilind astfel ca debit în plus peste suma efectiv datorată suma de 40.027,84 lei. Se arată totodată că Ministerul Finanțelor P. a ordonanțat plata către creditoarea P. E. a sumei totale de 454.148 lei și a sumei de 2.574,45 lei, reprezentând totalul sumelor datorate acesteia în temeiul sentinței penale nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., sume ce au fost consemnate la CEC Bank, la dispoziția executorului judecătoresc.

Intimata P. E., prin procurator P. M., nu a formulat întâmpinare, depunând însă la dosar o expertiză contabilă întocmită de către expert N. I., în dovedirea faptului că executorul judecătoresc a stabilit corect sumele ce i-au fost acordate cu titlu de despăgubiri civile prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. (filele 22 - 36 dosar).

În aplicarea prevederilor art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc M. I. copie certificată a dosarului de executare silită nr. 465/2010, aceasta fiind înaintată la 27 octombrie 201.

În ședință publică, la data de 25 noiembrie 2011, în baza art.164 Cod procedură civilă, reținând că între cauzele înregistrate la Judecătoria Piatra N. sub nr._ și sub nr._ există o strânsă legătură (în cauzele civile menționate se contestă acte întocmite în același dosar de executare silită), instanța a admis excepția de conexitate a cauzelor civile indicate și a dispus reunirea acestora.

După conexare, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse de acestea la dosar (inclusiv expertiza contabilă efectuată de către expert N. I.), apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.

Instanța, ținând seama de data înregistrării contestațiilor la executare ce fac obiectul prezentei cauze civile (08 iunie 2011 - fila 1 dosar_ ; 17 august 2011 - filele 1 și 2 dosar_ ) și de data când au fost comunicate contestatoarei de către intimată actele de executare contestate (25 mai 2011 - fila 10 dosar nr._ ; 10 august 2011 - fila 61 dosar nr._ ), reține că acestea au fost formulate în termenul prevăzut de art.401 alin.1 lit. a Cod procedură civilă.

Analizând susținerile părților în raport de înscrisurile depuse de acestea la dosar cum și de actele întocmite în dosarul de executare silită nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I., instanța de fond a reținut, în fapt, că:

P. sentința penală nr. 125/P din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.1399/11decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, și irevocabilă prin decizia penală nr.2673/15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor P., reprezentat de Direcția G. a Finanțelor P. N., a fost obligat la plata către intimat P. E. a următoarelor sume de bani - 316.727,49 lei în solidar cu inculpatele A. D. M. și C. (fostă C.) D., cu dobânda legală începând cu data de 01.09.2007 și până la data plății; 44.263,30 lei despăgubiri, în solidar inculpata A. D. M., cu dobânda legală începând cu data de 01.09.2007 și până la data plății; 2.316,25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în solidar cu cele două inculpate.

La data de 14 octombrie 2010, întrucât debitorii nu au executat voluntar obligația stabilită în sarcina lor prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., creditoarea P. E., prin procurator P. M., a adresat Biroului Executorului Judecătoresc M. I. o cerere prin care solicita executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu indicat. La data de 09 noiembrie 2010 au fost întocmite de către B. M. I. „somația” nr. 465/2010, prin care contestatoarei i se punea în vedere să achite sumele de bani la plata cărora era obligată prin sentința penală nr .125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., la care se adăugau și cheltuielile de executare, precum și „proces verbal de stabilire sumă”, în care erau detaliate sumele indicate.

La data de 19 mai 2011 Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a emis în dosarul de executare nr. 465/2010 un nou „proces verbal de stabilire sumă, de calcul al dobânzii legale și de actualizare sumă” în care erau detaliate sumele la plata cărora fusese obligată contestatoarea prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., acesta emițând totodată și adresă de înființare a popririi cu privire la sumele datorate contestatoarei de către Trezoreria municipiului Piatra N..

În data de 25 iulie 2011, respectiv la data de 26 iulie 2011, contestatoarea a consemnat la CEC suma de 454.148,50 lei și suma de 2.571,45 lei din debitul datorat creditoarei P. E.. La data de 10 august 2011 Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a emis în dosarul de executare nr. 465/2010 un nou „proces verbal de calcul al dobânzii legale, de stabilire sumă și de distribuire sumă” prin care executorul judecătoresc a aplicat reducerea de 20 % prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 la calculul dobânzii legale datorată de contestatoare la despăgubirile acordate creditoarei P. E. prin sentința penală nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. începând cu data de 01 septembrie 2007 până la data plății debitului, acesta procedând totodată și la actualizarea sumelor indicate cu indicele de inflație pentru perioada de după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești indicate, și stabilind ca debit final suma de 486.753,85 lei, din care se achitase deja suma de 454.148,50 lei și suma de 2.571,45 lei la data de 25 iulie 2011, respectiv la data de 26 iulie 2011.

Instanța a reținut ca fiind apărări de fond, iar nu excepții, atât susținerea contestatoarei potrivit căreia executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I. a vizat o persoană ce nu avea calitatea de debitor (executarea silită a vizat în calitate de debitor Direcția G. a Finanțelor P. N., iar nu Ministerul Finanțelor P., cum s-ar fi impus), cât și susținerea intimatei că în ceea ce privește legalitatea începerii executării silite și a actelor întocmite de către executorul judecătoresc M. I., precum și cu privire la onorariul executorului judecătoresc și la calitatea de debitor a Direcției Generale a Finanțelor P. N. există autoritate de lucru judecat (contestația la executare vizează și alte acte de executare decât cele ce au făcut obiectul analizei în dosarul soluționat prin sentința civilă nr. 2499/2011 a Judecătoriei Piatra N., iar onorariul perceput de executorul judecătoresc a fost modificat ulterior pronunțării sentinței civile indicate, impunându-se deci analizarea susținerilor contestatoarei în raport de noua sumă percepută acesteia cu titlu de cheltuieli de executare).

Instanța de fond a reținut totodată ca nefiind întemeiate susținerile contestatoarei cu privire la faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I. a vizat altă persoană decât debitorul indicat în titlul executoriu, cu privire la calculul greșit al onorariului cuvenit executorului judecătoresc în dosarul indicat și cu privire la calculul greșit de către executorul judecătoresc al sumelor datorate creditoarei P. E. în temeiul sentinței penale nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N.. Astfel:

- prin sentința civilă nr. 2499/2011 a Judecătoriei Piatra N. (irevocabilă prin decizia civilă nr. 886/RC/2011 a Tribunalului N.)s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că Direcția G. a Finanțelor P. N., în calitate de instituție subordonată Ministerului Finanțelor P., are calitate de debitor în dosarul execuțional nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I.;

- potrivit prevederilor art. 371¹ alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii, iar dacă titlul executoriu nu conține criterii în funcție de care organul de executare să poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective a obligației. Rezultă, potrivit prevederilor legale enunțate, că dobânda legală la sumele la plata cărora o persoană a fost obligată prin o hotărâre judecătorească, respectiv actualizarea în raport cu indicele de inflație a sumei la plata căreia o persoană a fost obligată prin o hotărâre judecătorească, reprezintă operațiuni distincte și au ca obiectiv, în viziunea legiuitorului, a acoperi integral obligația stabilită în sarcina debitorului prin titlul executoriu, respectiv atât folosul de care creditorul a fost lipsit prin imposibilitatea utilizării sumei datorate pentru o perioadă de timp determinată, cât și prevenirea eventualei pierderi ce ar putea fi cauzată debitorului ca efect al inflației.

- astfel cum rezultă din chiar susținerile contestatoarei și din raportul de expertiză contabilă întocmit de către expert N. I. executorul judecătoresc M. I. a stabilit în mod corect prin „procesul verbal de calcul al dobânzii legale, stabilire sumă și de distribuire sumă” întocmit la data de 10 august 2011 sumele cuvenite creditoarei P. E. în temeiul sentinței penale nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. (calculat la întreg debitul urmărit - filele 65 și 82 - 87 din dosar nr._ ; filele 22 - 36 dosar nr._ ).

- potrivit prevederilor art. 39 alin.1 lit. d din Legea nr. 188/2000 republicată - executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de Ministrul Justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect o creanță în valoare de peste 100.000 lei onorariul maxim cuvenit executorului judecătoresc este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Rezultă, ținând seama de prevederile legale enunțate cum și de cuantumul creanței ce face obiectul dosarului execuțional nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I. (474.064,95 lei), că acesta a calculat corect suma ce i se cuvenea cu titlu de onorariu (12.444,31 lei cu TVA).

Având în vedere toate cele expuse instanța de fond a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a contestației la executare formulată de contestator Direcția G. a Finanțelor P. N. în contradictoriu cu intimat P. E. (prin procurator P. M.).

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. N., ca parte căzută în pretenții și din culpa căreia a fost promovată această acțiune, să plătească intimatei P. E., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2.250 lei, reprezentând onorariu expert și onorariu apărător ales (fila 112 dosar_ ; fila 21 dosar nr._ ).

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. N., cu sediul în Piatra N., aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, desființarea popririi și modificarea procesului verbal de distribuire sumă, în sensul celor dezvoltate în motivele de recurs, respectiv concluziile scrise formulate.

În motivarea recursului declarat, recurenta arată că prin hotărârea atacata instanța a dispus respingerea ca neîntemeiata a contestației la executare formulata de această instituție și obligarea la plata sumei de 2250 lei drept cheltuieli de judecată.

Arată recurenta că recursul său nu privește suma de 456.722 lei consemnată în contul creditoarei P. E. indicat de executorul judecătoresc, deschis la CEC Bank, conform extraselor de cont din data de 22.07.2011 și 25.07.2011 depuse la dosar, în condițiile în care petenta ar recunoaște că prin încasarea sumei se sting obligațiile MFP privind creanțele decurgând din titlul executoriu (sentința penală nr. 125/P/15.06.2009), respectiv suma de 316.727,49 lei despăgubiri stabilite în sarcina Ministerului Finanțelor P. în solidar cu inculpatele A. D. M. și C. D., suma de 44.263,60 lei despăgubiri datorate în solidar de Ministerul Finanțelor P. și inculpata A. D. M., suma de 88.528 lei dobânda legală conform OG nr. 9/2000 calculată pentru perioada 01.09._11 (data virării sumei) și suma de 4.632,5 lei cheltuieli de judecată.

În esență, solicită ca destinația sumelor achitate de Ministerul Finanțelor P. să corespundă destinației stabilite prin Avizul privind legalitatea procedurii de punere în executare a sentinței penale nr. 125/P/15.06.2009 emis în baza prevederilor art. 12 din OUG nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, aviz aprobat de Ministrul Finanțelor P. sub nr. 245.291/16.06.2011, depus la dosar. Până la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate prin cererea de față, nu acceptă plata cheltuielilor cu executarea silită (inclusiv onorariul cerut de executor și nici plata unor datorii suplimentare cerute de creditoare și stabilite prin aceasta hotărâre, plata acestora fiind stabilită în condiții legale.

Din motivarea hotărârii instanței de fond rezultă că instituția recurentă ar fi obligată la plata următoarelor sume față de petentă, peste cele virate deja în contul creditoarei:

- onorariu executor - 12.444,31 lei;

- diferență actualizare sumă pentru neplata în termen - 30.033,90 lei.

Recurenta consideră hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a prevederilor art. 12 alin (1) din OUG 1/2009 și a prevederilor art. 17 alin. (3) din Codul de procedura fiscală republicat și modificat;

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Instanța nu s-a pronunțat asupra cuantumului obligațiilor pe care MFP le datorează petentei.

Considerentele pentru cele afirmate sunt următoarele:

În urma reunirii celor două dosare având ca obiect contestație la poprire și contestație împotriva unui proces verbal de distribuire sumă, consideră că era firesc ca să se stabilească cu certitudine obligația pe care o datorează creditoarei, lucru care nu s-a întâmplat, motiv pentru care nu cunosc la această data cuantumul obligației MFP, pentru a putea cere aprobarea eliberării sumei.

Susține în continuare excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor P. N. în cadrul executării silite pornite de creditoare, pentru considerentele expuse la fond și consideră tratarea soluției din dosarul nr._/279/2010 (dec. civ. nr. 886/RC/21.09.2011) ca autoritate de lucru judecat, drept neîntemeiată, instanța în situația de față, neavând la dispoziție decât un certificat de soluție și nu o decizie motivată.

Deși, din încheierea din 25.11.2011, cât și din motivarea hotărârii, rezultă cu claritate culpa executorului judecătoresc angajat de creditoare în stabilirea cuantumului obligațiilor, instanța considera doar pe recurentă vinovată de promovarea contestației la executare și o obligă în mod nejustificat la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Intimata P. E., prin procurator P. M., a formulat întâmpinare la recursul declarat de contestatoare, solicitând următoarele:

l. Să se constate nulitatea recursului promovat de DGFP N., deoarece nu cuprinde motive de nelegalitate, în sensul art. 302 indice 1 pct. c C.. Totodată, DGFP nu a invocat nici un motiv de casare ori modificare a hotărârii, dintre cele limitativ prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă. Recurenta trebuia să indice, pe de o parte, motivele de recurs prin încadrarea acestora în unele dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă și, pe de alta parte, dezvoltarea acestor motive, în sensul formulării unor critici privind modul de judecata al instanței, raportat la motivele de recurs invocate. În prezenta cauză, DGFP N. nu a respectat dispozițiile art. 302 ind. 1 și 304 Cod procedură civilă întrucât, în declarația de recurs, nu au indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. În speță, criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres si limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. l Cod procedură civilă solicitam să se constate nul recursul.

2. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP consideră că în mod corect a fost tratat ca autoritate de lucru judecat, a atâta vreme cât prin sentința civilă nr. 2499/2011, menținută în recurs prin Decizia civilă nr. 886/RC/2011 ambele pronunțate în dosarul conex nr._/279/2010 a fost o dată respinsă această excepție, menținându-se astfel obligația de plată a DGFP N. către creditoarea P. E., prin procurator P. M.. Anexează la dosarul cauzei Decizia civilă 886/RC/2011 evocată mai sus, pentru ca instanța să aibă la dosar mai mult decât certificatul de soluție, așa cum arata recurenta. Astfel, consideră că instanța a respectat prevederile art. 12 al 1 din OUG 4/2009 și art. 17 al 3 CPF.

Totodată, în mod greșit recurenta susține că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, atâta vreme cât instanța de fond a detaliat și argumentat în cele l0 pag. motivele ce au dus la respingerea contestației cu indicarea textelor de lege.

P. prezentul recurs însă, DGFP urmărește să obțină practic mai mult decât a cerut prin contestația la executare prin neacceptarea la plată a debitului constând în cheltuielile de executare. Faptul că avizul privind legalitatea procedurii de punere în executare a Sentinței penale nr. 125 P/2011 nu include și cheltuielile de executare este o chestiune firească atâta vreme cât cheltuielile de executare apar odată cu începerea executării și nu când o sentința rămâne definitivă și irevocabilă. Dacă DGFP și-ar fi executat de bună voie și integral obligația de plată, fie prin consemnarea sumei la CEC, fie prin notificarea intimatei privind virarea debitului într-un anumit cont, în aceste condiții, arată intimata, nu ar mai fi fost nevoită să pună în executare sentința prin intermediul executorului judecătoresc.

Mai mult decât atât, nu poate fi primit motivul prin care se arată că instanța de fond să stabilească în mod cert suma datorată creditoarei, atâta vreme cât sentința penală nr. 125P/2009 stabilește pe de o parte debitul, iar pe de altă parte în cadrul dosarului de executare au fost calculate în mod corect și cu respectarea prevederilor legale atât a onorariului executorului, a diferențelor de actualizare sumă, aplicându-se totodată în mod corect chiar și coeficientul de reducere de 20% la calculul dobânzii legale datorată de recurentă, aspecte confirmate și de expertiza contabila N. aflată la dosar, la care recurenta nu s-a opus.

Dacă recurenta susține că aceste calcule au fost eronate sau că suma reținută spre plata nu este corectă, ar fi trebuit să ceară ca și probă o noua expertiză contabilă, însă cum în recurs nu se pot administra aceste probe, aceasta susținere este nedovedită.

P. concluziile scrise formulate, recurenta Direcția G. a Finanțelor P. N., arată că, în urma conexării dosarului nr._ la dosarul de față, obiectul contestației este constituit din contestația acestei instituții împotriva popririi înființate de pârâtă prin executorul judecătoresc, asupra sumelor de bani, în lei și valută, pe care DGFP N. ca reprezentanta a debitorului Ministerului Finanțelor P. le-ar deține în conturile Trezoreriei Piatra N. și, pe de altă parte, împotriva procesului verbal de distribuire sume întocmit de executorul judecătoresc în numele creditoarei, comunicat sub nr. 465/2010/28.07.2011.

1.Cu privire la contestația la poprire, solicită să se constate că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea următoarelor dispoziții legale:

P. OG nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, au fost instituite mai multe măsuri normative derogatorii de la procedura comună de executare silită, prevăzută în Codul de procedura civilă, măsuri ce stabilesc atât asupra căror resurse bănești ale instituțiilor publice se poate face executare silită (art. 1), cât și momentul de la care se poate efectua urmărirea silită (art. 2) fără ca între cele două momente să existe o legătură de interdependență.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din actul normativ indicat mai sus, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație, prin bugetele acestora sau după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, textul statuând fără echivoc, faptul că aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.

Cu privire la prevederile art. 1 din OG nr. 22/2002, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a analizat acest text legal și care, printr-o . decizii, a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, s-a reținut că instituirea anumitor limitări ale executării creanțelor stabilite în sarcina instituțiilor publice nu este neconstituțională.

În motivarea Deciziei nr. 444/20.11.2003, se arată că interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop, nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, ci o normă de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii unor alte cheltuieli decât cele stabilite prin titlu executoriu.

P. Decizia nr. 161/2003, Curtea retine că ,,ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva acestora în condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității, care constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții.”

În scopul aplicării in mod unitar, de către toate unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit, a prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, prin OMFP nr. 2336/2011, a fost implementată procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, a căror incidență consideră că nu este limitată în timp și nici condiționată de trecerea termenului de 6 luni, stipulat la art. 2 din OG nr. 22/2002.

De altfel, arată că nici în situația în care instanța de judecată ar fi validat poprirea, după trecerea termenului de 6 luni, nu se poate concluziona că executarea poate avea ca obiect orice suma deținută sau datorata debitorului de terțul poprit, ci trebuie reținut că, sub imperiul art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli din care, potrivit limitărilor instituite prin O.G. nr. 22/2002, pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice.

În spiritul prevederilor analizate anterior vine și textul art. 12 alin. (1) din OUG nr. 4/2009 pentru reglementarea unor masuri in domeniul bugetar, conform căruia cheltuielile privind despăgubirile, stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor P. în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către MFP, pe baza documentelor legale, din sumele prevăzute cu aceasta destinație în bugetul de stat.

Așa cum a arătat atât la fond cât și în recursul de față, DGFP N. nu are la dispoziția sa în conturile de trezorerie, decât sume alocate prin bugetul aprobat, decât pentru, organizare, funcționare și plata drepturilor salariale.

Sumele colectate prin unitățile Trezoreriei Statului din impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului de stat aparțin acestuia și nu pot fi poprite conform prevederilor art. 139 din Codul de procedura fiscala republicat, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora “impozitele, taxele, contribuțiile și orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită”.

Prevederile de mai sus, sunt întărite si de cele ale art. 452 alin. (2) lit. a) din Codul de procedura civila:

“ Nu sunt supuse executării silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectațiune speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție” (în cazul recurentei, Trezoreria Piatra N.).

F. de cele arătate anterior consideră că soluția corecta a instanței de fond, ar fi fost admiterea contestației și desființarea popririi.

2. Referitor la procesul verbal de distribuire sume contestat, consideră că soluția corectă ar fi fost desființarea acestuia, suma de 458.719,95 lei, aprobata de Ministerul Finanțelor P. în condițiile art. 12.alin (1) din OUG nr. 4/2009, conform adresei nr._/16.06.2011, urmând a fi distribuită exclusiv creditoarei.

Analizând recursul declarat de contestatoarea Direcția Generala a Finanțelor P. N. împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate în termenul legale de declarare a recursului (15 zile de la comunicarea sentinței instanței de fond), dar și sub alte aspecte în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, prin întâmpinare la motivele de recurs intimata solicitat să se constate nulitatea recursului declarat de către debitoarea – contestatoare Direcția Generala a Finanțelor P. N., pentru motivul că nu cuprinde motive de nelegalitate, în sensul art. 302 indice 1 pct. c Cod procedură civilă. Tribunalul reține ca fiind neîntemeiată cererea de a se constata nulitatea recursului declarat în cauză, deoarece conform dispozițiilor art. 305 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Recurenta susține prin motivele de recurs că în mod greșit nu a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP considerând ca fiind neîntemeiată autoritatea de lucru judecat care s-a reținut de instanța de fond, deoarece aceasta s-a bazat pe un simplu certificat de soluție pronunțată în dosarul nr._/279/2010 și nu pe o hotărâre motivată.

Aceste motive sunt neîntemeiate, deoarece prin sentința civilă nr. 2499 din 04.05.2011 a Judecătoriei Piatra N. (irevocabilă prin decizia civilă nr. 886/RC/2011 a Tribunalului N.)s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că Direcția G. a Finanțelor P. N., în calitate de instituție subordonată Ministerului Finanțelor P., are calitate de debitor în dosarul execuțional nr. 465/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I., instanța de fond reținând întemeiat aceste considerente după ce, în prealabil, a constatat în mod justificat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta – contestatoare, în cadrul procesual specific al contestației la executare se consideră apărare de fond și nu excepție.

Asupra aceluiași aspect, se rețin și motivele formulate de către intimata P. E. prin întâmpinare, în sensul că a anexat la întâmpinarea formulată la instanța de fond sentința civilă nr. 2499/ din 4.05.2011 a Judecătoriei Piatra N., precum și decizia civilă nr. 886/RC din 21.09.2011 a Tribunalului N., care a menținut în recurs sentința respectivă, ( filele 91-93 și 106-109 ), în integralitatea lor, astfel că nu sunt fondate susținerile recurentei că instanța nu a analizat și motivele sentinței civile nr. 2499 din 4.05.2011, pentru a statua asupra autorității de lucru judecat.

Recurenta susține fără nici un temei că sentința recurată nu este motivată sub aspectul soluției pe care a pronunțat-o, prin considerentele sentinței deoarece, în mod evident, în considerentele sentinței au fost formulate motivațiile și argumentele pentru fiecare aspecte în fapt și în drept ale executării deduse judecății prin contestația la executare. Astfel, a fost analizată legalitatea emiterii titlului executoriu, respectiv sentința penală nr. 125/P din 15.06.2009 a Tribunalului N., Secția Penală, definitivă și investită cu formulă executorie, cuantumul creanțelor bănești stabilite prin titlul executoriu, legalitatea și corectitudinea „proceselor verbale de stabilire sumă, de calcul a dobânzilor legale și de actualizare sumă” precum și a „procesul verbal de calcul al dobânzii legale, stabilire sumă și de distribuire sumă” întocmit la data de 10 august 2011 sumele cuvenite creditoarei P. E. în temeiul sentinței penale nr.125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N. (calculat la întreg debitul urmărit - filele 65 și 82 - 87 din dosar nr._ ; filele 22 - 36 dosar nr._ ).

Pentru aceleași considerații, sunt neîntemeiate motivele recurentei prin care pretinde că instanța nu a analizat și nu a stabilit asupra cuantumului obligației bănești, deși a formulat contestație și împotriva procesului verbal de distribuire a sumei.

De altfel, și asupra acestor aspecte considerentele sentinței sunt pe cât de clare pe atât de concrete, atunci când se reține că:

La data de 26 august 2011 Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a emis în dosarul de executare nr. 465/2010 „proces verbal de distribuire sumă” prin care executorul judecătoresc a stabilit ca debit final neexecutat datorat creditoarei P. E. de către contestatoare în baza sentinței penale nr. 125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului N., suma de 30.033,90 lei. Pe de altă parte se rețin ca întemeiate și motivele întâmpinării la recurs formulate de intimata P. E., care susține ca fiind nefondate susținerile recurentei, atâta vreme cât, pe de o parte, sentința penală nr. 125P/2009 stabilește cuantumul creanței, iar pe de altă parte în cadrul în dosarului de executare nr. 456/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I. au fost calculate în mod corect și cu respectarea prevederilor legale atât cheltuielile de executare, cât și diferențele de actualizare sumă, aplicându-se totodată în mod corect și coeficientul de reducere de 20% la calculul dobânzii legale datorată de recurentă, aspecte confirmate și de expertiza contabila N. aflată la dosar, cu privire la care recurenta nu a formulat obiecțiuni în instanța de fond.

Așa cum s-a analizat anterior, prin note de concluzii scrise a susținut și nelegalitatea sentinței atacate cu recurs, precizând că în urma conexării dosarului nr._ la dosarul de față, obiectul contestației sale la executare este constituit din contestația împotriva popririi înființate de pârâtă prin executorul judecătoresc, asupra sumelor de bani, în lei și valută, pe care DGFP N. ca reprezentantă a debitorului Ministerului Finanțelor P. le-ar deține în conturile Trezoreriei Piatra N.. În acest sens, a invocat dispoziții ale OG nr. 22/2002, și OMFP nr. 2336/2011, prin care a fost implementată procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului.

Asupra acestor motive susținute prin notele de concluzii scrise depuse la dosar pentru termenul din 18.07.2012, tribunalul reține că acestea sunt distincte de motivele de recurs înregistrate la data de 12.03.2012 și sunt formulate cu depășirea netă a termenului de recurs de 15 zile de la comunicare, în condițiile în care conform dovezii de comunicare a sentinței ( fila 139, ds. fond), aceasta a fost comunicată recurentei la data de 21.02.2012.

Astfel, tribunalul nu poate fi ținut să treacă la analiza motivelor din notele de concluzii scrise, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2. De asemenea, acestea nu constituie nici motive de ordine publică, deoarece recurenta nu a făcut dovada că au fost supuse executării silite în cadrul popririi înființate în dosarul de executare nr. 456/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I. sumele care să fie destinate unei afectațiune speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.

În consecință, pentru considerentele analizate în recurs în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 și art. 204/1 Cod procedură civilă se va respinge ca fiind neîntemeiat recursul declarat de contestatoarea - debitoare Direcția G. a Finanțelor P. N., cu sediul în Piatra N., bulevardul T., numărul 19 bis, județul N., în contradictoriu cu intimata P. E. (prin procurator P. M.), domiciliată în Piatra N., bulevardul T., ., apartamentul 8, județul N., împotriva sentinței civile nr. 6546 din 09.12.2011 a Judecătoriei Piatra N. și se va menține sentința ca fiind temeinică și legală.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta, ca parte aflată în culpă procesuală prin respingerea recursului la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată suportate în recurs, în favoarea intimatei P. E..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către Direcția G. a Finanțelor P. N. cu sediul în Piatra N., . bis, județul N. împotriva sentinței civile nr. 6546/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimata P. E. prin mandatar P. M., domiciliată în Piatra N., ., ., județul N..

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.10.2012.

Președinte,Judecători,Grefier,

D. MitrofanValentina B. D. L.

C. B.

Red.și tehnored/D.M./09.11.2012

Tehnored/D.L./13.11.2012

Fond/Mirecea A.

Ex. 2

← Fond funciar. Decizia nr. 799/2012. Tribunalul NEAMŢ		Pretenţii. Decizia nr. 714/2012. Tribunalul NEAMŢ →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 792/2012. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 792/2012. Tribunalul NEAMŢ