Fond funciar. Decizia nr. 339/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-04-2012 în dosarul nr. 339/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/RC
Ședința publică din 19.04.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. M. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - petent T. G., domiciliat în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1370 din 20.09.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. C. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - petent T. G., lipsind intimatele - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat la fond și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și îi înmânează recurentului - petent T. G. un exemplar de pe punctul de vedere comunicat de C. județeană N..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurentul - petent T. G. solicită admiterea recursului și arată că a mai primit 2 ha teren, solicitând în cauza de față diferența de 3 ha.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1370 din 20.09.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 21.07.2011 petentul T. M. G. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. și C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârii nr. 8828/31.05.2011, emisă de prima intimată, prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren forestier.
În motivare a arătat că tatăl său, defunctul T. M. M., a luptat în cel de-al doilea război mondial și, în baza Legii nr. 187/1945, a fost împroprietărit cu suprafața de 2 ha teren. În baza legislației funciare actuale i s-a retrocedat această suprafață de teren și a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren forestier, pe care autorul său era îndreptățit să îl primească.
Prin Hotărârea nr. 3/11.03.2011 C. locală Grințieș a propus admiterea cererii sale, însă C. județeană N., prin Hotărârea nr. 8828/31.05.2011, a invalidat-o cu motivarea că autorul său nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 și pentru că ar fi formulat tardiv cererea de constituire a dreptului de proprietate.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar, în copie, comunicarea Hotărârii nr. 8828/31.05.2011, Hotărârea nr. 3/11.03.2011 a Comisiei locale Grințieș, cererea de constituire a dreptului de proprietate, tabelul cu terenul expropriat, acte de stare civilă și livretul militar al autorului său.
Intimata C. județeană N. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece nu sunt întrunite cerințele art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, pentru admisibilitatea cererii de constituire a dreptului de proprietate. Chiar dacă s-ar aprecia că petentul ar fi făcut dovada că autorul său a luptat pe front, nu a făcut dovada că ar fi fost îndreptățit la împroprietărire, întrucât la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că acesta nu deținea, la nivelul anului 1945, terenuri în proprietate sau, dacă avea în proprietate terenuri, suprafața acestora era mai mică de 5 ha.
De asemenea, a invocat faptul că cererea a fost tardiv introdusă.
Prin sentința civilă nr. 1370 din 20.09.2011 Judecătoria B. a respins ca nefondată plângerea petentului, reținând în motivare că acesta și-a fundamentat cererea de constituire a dreptului de proprietate pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care trebuiau să îl primească cu titlu de împroprietărire, dar care, din diverse motive, nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
În speță, petentului i s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha în calitate de moștenitor al tatălui său, iar în prezent solicită constituirea dreptului de proprietate după același autor, în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, pe considerentul că autorul său a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial și era îndreptățit să i se atribuie la împroprietărire un lot tip de 5 ha.
Însă, potrivit art. 14 și art. 15 din Legea nr. 187/1945, mărimea loturilor gospodăriilor noi create și ale loturilor gospodăriilor mici se determina în raport cu rezerva de pământ existentă în raza plasei, fără a depăși suprafața de 5 ha. Rezultă că împroprietărirea nu se realiza obligatoriu în limita lotului tip de 5 ha, ci în raport cu terenul disponibil existent. Dovadă în acest sens sunt tabelele de împroprietărire întocmite la nivelul fiecărei comune, potrivit cărora împroprietărirea în baza reformei agrare s-a realizat cu suprafețe care, însumate cu cele deținute deja de persoanele îndreptățite, nu depășeau 5 ha.
În consecință, instanța de fond a apreciat că în mod corect C. județeană N. a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petent, invalidând astfel propunerea comisiei locale, în condițiile în care pe același temei și după același autor petentului i s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestieră.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petentul T. M. G., care a invocat faptul că prima instanță și-a întemeiat soluția pe prezumția că la nivelul anului 1945 în . teren suficient pentru ca toți îndreptățiții la împroprietărire să dețină în proprietate 5 ha, fără a face verificări în acest sens, în condițiile în care Legea nr. 187/1945 a instituit regula generală a vocației la cele 5 ha teren.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata C. județeană N., prin Adresa nr. 3030/13.03.2012 (fila 7), a arătat că își menține punctul de vedere exprimat în întâmpinarea depusă la judecata în fond în sensul că plângerea petentului nu este fondată.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Din tabelul cu persoanele împroprietărite în baza Legii nr. 187/1945 (fila 49 dosar fond) reiese că autorul petentului, defunctul T. M. M., a fost împroprietărit în anul 1945 cu suprafața de 2 ha teren.
Întrucât în timpul regimului comunist acest teren a fost preluat în fondul forestier național, în baza legislației funciare actuale terenul a fost retrocedat petentului, fapt menționat de acesta în „Declarația” de la fila 46 a dosarului de fond.
În consecință – așa cum în mod corect a reținut și prima instanță – după autorul T. M. M. s-a retrocedat întreaga suprafață de teren cu care acesta a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945.
Cum actuala redactare a art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu prevede posibilitatea constituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor ce au fost împroprietărite în baza Legii nr. 187/1945 și cărora li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul, în mod just prima instanță a apreciat că plângerea petentului nu este fondată, deoarece el a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren dintre suprafața de 2 ha, cu care a fost împroprietărit autorul său, și suprafața de 5 ha teren, care reprezenta suprafața maximă ce se putea acorda în baza Legii nr. 187/1945.
Din prevederile Legii nr. 187/1945 și ale regulamentelor ei de aplicare Tribunalul reține însă că înfăptuirea reformei agrare nu se rezuma la o simplă operație aritmetică de stabilire a diferenței de teren necesare până la lotul tip de 5 ha, urmată de punerea efectivă în posesie cu această suprafață, ci presupunea înainte de toate determinarea suprafeței de teren aflată la dispoziția comisiei de împroprietărire (art. 14 din lege) și stabilirea persoanelor care se încadrau în acele categorii ce aveau întâietate la împroprietărire (art. 12 din lege).
Reiese că exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Realitatea de după înfăptuirea acestei reforme agrare a dovedit că terenul disponibil a fost cu totul insuficient pentru realizarea dezideratului ca fiecare gospodărie țărănească să dețină suprafața minimă de 5 ha teren agricol, considerată suficientă pentru ca o familie să își asigure traiul din recolta obținută de pe terenul propriu.
Așa cum s-a arătat mai sus, întrucât autorul petentului a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945 cu suprafața de 2 ha teren, reiese că situația acestuia a fost, la vremea respectivă, analizată, și s-a considerat că, față de rezerva de teren existentă la nivelul comisiei de împroprietărire, acestuia nu i se poate acorda lotul tip de 5 ha teren.
În consecință, soluția primei instanțe nu s-a bazat pe o prezumție și nici nu era necesar să se verifice dacă în anul 1945, la nivelul comunei Grințieș, ar fi fost teren suficient în acest sens, din moment ce această analiză s-a făcut la acea vreme.
P. considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură, civilă Tribunalul va respinge ca nefondat acest recurs.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T. G., domiciliat în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1370/20.09.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. C. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.04.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. M., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. D.Mgd. – 08.05.2012
Tehnored. C.A. – 11.05.2012
2 ex.
Fond: S. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 411/2012. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune confesorie. Decizia nr. 997/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
