Fond funciar. Decizia nr. 897/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 897/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 24.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 897/RC
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. – judecător
C. B. – judecător
D. M. - judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-pârât G. Gh. G., domiciliat în . Cetățuii, ., . județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 4225 din data de 02.09.2011 a Judecătoriei Piatra N., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. N. M. și S. I., domiciliați în . Cut, .. 280, județul N., S. C., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat I. R. din Piatra N., .. B6, . județul N. și intimații-pârâți M. A., N. M., G. E., C. C., G. I. N., A. A., B. E., V. Z., G. I. I. – toți domiciliați în comuna D. Roșie, ., C. locală D. Roșei pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 17.10.2012 și apoi la 24.10.2012 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4225 din 02.09.2011 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4225/02.09.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de către pârâtul G. Gh. G., sens în care s-a admis acțiunea formulată de reclamanții D. N M., S. C., și S. I., în contradictoriu cu pârâții G. Gh. G., M. I. A., V. Z., N. M., G. E., C. C., G. I. N., A. A., B. E., G. I. I., C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Astfel, s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 28/473/07.04.1995 emis în favoarea moștenitorilor defunctei G. I. M., în sensul radierii suprafeței de 1609 m.p. teren situată în intravilanul satului Cut, .. N., în tarlaua 9, . vecinătățile: N – L. Gh. G., E – drum sătesc, S – S. Gh. V. și V – S. V. N., identificată în schița anexă a raportului de expertiză efectuat în cauză de domnul expert A. C. (f.111 ds.vol.II), între punctele A-B-C-D-A.
Au fost obligați în solidar pârâții (persoane fizice) și pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie, să le achite reclamanților suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Autorul reclamanților, defunctul S. Gh. V. N. a avut în proprietate, conform registrului agricol, o suprafață de 0,91 ha, din care în intravilan suprafața de 0,12 ha teren arabil, situat în „vatra satului” și 0,07 ha teren curți construcții (f.105 ds.vol.I), teren cu care s-a înscris în GAC 1 Mai D. Roșie, conform cererii din data de 28.02.1962 (f.104 ds. vol. I).
P. această suprafață de teren, autorul reclamanților a formulat, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 314/11.03.1991 (f.106 ds. vol. I), fiind validat, de către comisia locală cu suprafața de 0,91 ha și înscris la poziția nr. 239 din tabelul nominal pe care l-a întocmit în acest sens (f.107 ds.vol.I).
Ulterior, autorul reclamanților a formulat și în instanță o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dar pentru o altă suprafață de teren, respectiv pentru suprafața de 36 prăjini teren agricol situat în punctele „Sub Coastă” (20 de prăjini) și „Vatra satului” (16 prăjini), despre care a afirmat că a fost primită ca zestre și că nu a fost înscrisă în rolul agricol, motiv pentru care comisia locală nici nu i-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acesteia. În legătură cu aceste suprafețe de teren petentul a indicat și vecinătățile, pentru a putea fi identificate.
Acțiunea formulată a fost admisă de către instanță prin sentința civilă nr. 5579/03.05.1994 pronunțată în dosarul nr._/1993 al Judecătoriei Piatra N. (f.6 și 62 ds.vol.I), instanță care a constatat că susținerile petentului corespund realității, în acest sens fiind administrată proba testimonială și în consecință numitului S. Gh. V. N. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 36 prăjini teren agricol situat pe raza comunei D. Roșie, jud. N..
În acest sens, instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtul G. Gh. G. la ultimul termen de judecată, dată de faptul că reclamanții nu ar fi parcurs procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de dispozițiile Legii nr. 18/1991, este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că, așa cum au arătat și pârâții în apărare, în dispozitivul sentinței civile sus-menționate nu este specificat amplasamentul terenului reconstituit, despre care s-a menționat doar că este teren agricol și că este situat pe raza comunei D. Roșie, jud. N., din considerentele sentinței rezultă în mod indubitabil că s-a avut în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate amplasamentul indicat de către petent și identificat în prezenta cauză de către expertul topograf. În acest sens, s-a constatat că instanța s-a preocupat să verifice dacă amplasamentul solicitat de către petent este liber sau este ocupat de alte persoane, solicitând relații comisiei locale, la care aceasta a răspuns prin adresa nr. 1027/1994.
S-a mai reținut de instanța de fond că autoarea pârâților, defuncta G. I. M. figura în registrul agricol din anii 1959-1961 cu suprafața de 2,05 ha pe raza comunei D. Roșie, jud. N. (f.86 ds.vol.I), iar în anul 1962 s-a înscris în G.A.C 1 Mai, D. Roșie cu suprafața de teren ce figura în rolul său agricol, mai puțin grădina din vatra satului, pe care și-a rezervat-o ca parte socială, suprafața de 9 prăjini pe care i-a dat-o lui S. V. N. și 20 de prăjini pe care i le-a dat lui A. I. N. A..
Ulterior apariției Legii nr. 18/1991, pârâții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren cu care figura autoarea lor în registrul agricol (f.87-89 ds.vol.I) și astfel, în favoarea acestora a fost emis titlul de proprietate nr. 28/473/07.04.1995 pentru suprafața de 1,5909 ha (f.5 ds.vol.I), la eliberarea căruia a fost avută în vedere întreaga suprafață cu care figura defuncta G. I. M. în registrul agricol, suprafața reconstituită fiind mai mică în urma aplicării coeficientului de reducere de 20% de către C. locală D. Roșie. Astfel, în titlul de proprietate eliberat figurează și suprafața de teren solicitată de către reclamanți, respectiv cele 9 prăjini despre care a făcut vorbire numita G. I. M. în cererea de înscriere în GAC.
În ciuda susținerilor pârâților în sensul că acea suprafață de 9 prăjini a fost „dată” de către numita G. I. M. autorului reclamanților ca lot în folosință și că astfel, acesta din urmă nu ar fi îndreptățit la reconstituirea acestei suprafețe, prin sentința civilă nr. 5579/03.05.1994 pronunțată în dosarul nr._/1993 al Judecătoriei Piatra N. s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra regimului juridic al acestei suprafețe de teren, cât și asupra persoanei îndreptățite la reconstituire.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către domnul expert A. C. a rezultat faptul că suprafața de teren menționată în sentința civilă nr. 5579/03.05.1994 a Judecătoriei Piatra N. și cu care, de altfel, numitul S. Gh. V. N. a fost pus în posesie, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 371/22.06.1995 - f.170 ds.vol.I (chiar de către C. locală D. Roșie, care în prezent îi neagă dreptul de proprietate asupra acestui teren și afirmă că sentința civilă sus-menționată este imposibil de pus în aplicare) este înscrisă în titlul de proprietate a cărui anulare parțială se solicită.
S-a reținut de asemenea, că martorii audiați în cauză au confirmat susținerile reclamanților în sensul că suprafața de teren în litigiu a fost stăpânită atât în timpul cooperativizării, cât și ulterior, până în prezent, de către autorul reclamanților și ulterior decesului acestuia, de către reclamanți.
Potrivit art. 3 al. 1 lit. ii din Legea nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută ”actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane”.
Față de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale sus-menționate, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 28/473/07.04.1995, este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, dispunându-se, în consecință, anularea parțială a titlului de proprietate sus-menționat, cu privire la suprafața de 1609 m.p. teren situată în intravilanul satului Cut, .. N., în tarlaua 9, . în schița anexă a raportului de expertiză efectuat în cauză (f.111 ds.vol.II), între punctele A-B-C-D-A.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs pârâtul G. G. criticând sentința ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Un prim motiv vizează faptul că instanța a respins în mod nejustificat excepția inadmisibilității acțiunii pe care a promovat-o. Astfel, a susținut că reclamanții nu au respectat procedura prealabila obligatorie prevăzută de legile fondului funciar, deoarece autorul acestora nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, teren care nu a fost înregistrat în rolul agricol in perioada anterioara cooperativizării.
Exista o cerere de reconstituire formulata de S. N. depusa la fila 106 vol. l, dar aceasta se refera doar la terenurile înscrise în registrul agricol, nefăcându-se dovada ca s-a formulat plângere împotriva Comisiei Județene prin care s-a validat doar suprafața de 0,91 ha.
Cererea de reconstituire pentru terenul in litigiu, care face parte din suprafața obținuta prin sentința civila nr.5579/03.05.1994, a fost formulata direct in instanța, așa cum s-a reținut si in considerentele sentinței recurate, ceea ce este inadmisibil.
Recurentul a arătat că nu contestă hotărârea sus menționata având in vedere ca este definitiva si irevocabila, însă este important ca instanța de recurs sa verifice în ce condiții a fost obținuta, sa aprecieze forța probanta a dovezilor administrate si aceasta cu atât mai mult cu cât soluția nu s-a pronunțat în contradictoriu cu adevăratul proprietar al terenului, care nu a avut posibilitatea sa își facă aparerile necesare.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat ca cererea reclamanților este întemeiata si a admis-o ca atare, fără să o aprecieze corect si sa cenzureze probele propuse de aceștia.
A criticat faptul că instanța de fond a adoptat susținerea ambigua și contradictorie a reclamanților în ceea ce privește proveniența terenului reconstituit prin hotărârea judecătoreasca. Astfel, în acțiunea introductivă se afirmă că terenul solicitat de autorul reclamanților a fost cumpărat, de la bunica acestuia, G. M., în momentul în care aceasta s-a înscris în CAP. S-a invocat în acest sens cererea înregistrata sub nr. 170/19.02.1962, prin care G. M. preda toate terenurile înregistrate în rol la GAC 1 Mai, iar in finalul cererii se face mențiunea "dau lui S. V. N. 9 prăjini".
Prin întâmpinarea depusa a contestat o așa-zisa vânzare, deoarece o asemenea tranzacție ar fi fost imposibila in contextul social-politic din vremea respectiva, mai ales ca, anterior, aceasta predase toate terenurile care deja se aflau in perimetrul „întovărășirii 8 Martie" Cut, conform mențiunilor din cerere.
In realitate, s-a consemnat doar acordul ei cu privire la darea terenului ca lot în folosința în favoarea lui S. N., fiind evident ca din punct de vedere juridic-o vânzare nu se probează cu o cerere de înscriere în C.A.P.
Judecătoria Piatra N. nu a accepta însă acest punct de vedere, considerând "vânzarea" valabila pentru 9 prăjini, deși lipsesc elementele esențiale pentru validitatea unui atare contract, cum ar fi, de exemplu, prețul, cu toate caracteristicile sale. Ca argument infailibil, instanța de fond a invocat faptul ca prin sentința civilă nr. 14.893/1994 “s-a statuat cu autoritate de lucru judecai asupra regimului juridic al acestei suprafețe de teren, cat si asupra persoanei îndreptățite la reconstituire. Verificând însă hotărârea invocata, recurentul a arătat că se poate constata ca instanța s-a pronunțat numai cu privire la terenul primit de zestre de petent (situație confirmata si de probele administrate in acea cauza) si ca nu s-a solicitat si nu s-a recunoscut un drept de proprietate pentru un teren cumpărat de petent, așa încât persoana îndreptățita la reconstituire era într-adevăr petentul, dar numai pentru înzestrările primite in anul 1946, fiind încă o dovada ca terenul obținut prin hotărâre judecătoreasca, este altu1 decât cel care a fost proprietatea autoarei noastre în perioada premergătoare cooperativizării.
Pe de alta parte, recurentul a arătat că s-a dovedit faptul ca tatăl reclamanților a stăpânit terenul în litigiu ca lot în folosința, invocând ca unic mod de dobândire a proprietarii aceasta vânzare, reclamanții au depus ca temei al plângerii hotărârea judecătoreasca de reconstituire pentru suprafețele solicitate.
In considerentele sentinței se retine susținerea petentului S. N. potrivit căreia terenurile ce au făcut obiectul plângerii (inclusiv terenul - paraților) a fost dat de zestre de părinții săi în anul 1946,
Instanța de fond, nu numai ca nu a lămurit aceasta contradicție privind proveniența terenului, dar și-a însușit aceasta poziție oscilanta, fără să taxeze reaua-credința a reclamanților.
In concluzie, recurentul a arătat că reclamanții nu au dovedit un drept de proprietate pentru suprafața radiata din titlul lor pentru că: ori ascendentul lor a primit terenul de zestre în anul 1946 si l-a stăpânit pana la cooperativizare, caz în care nu se suprapune cu terenul meu deoarece a fost stăpânit netulburat de defuncta G. M. în aceeași perioada, ori a fost cumpărat de la aceasta în anul 1962 si atunci nu poate fi vorba de terenul reconstituit prin hotărâre judecătoreasca.
Al doilea motiv invocat este că terenul de 16 prăjini sau 2.900 mp. reconstituit lui Stahig V. Ghe. N. nu se suprapune (nici parțial) cu terenul proprietatea sa, deși si expertul ajunge la o concluzie contrarie.
A arătat că a contestat permanent constatările expertului, obiecțiunile fiind depuse în termen de fiecare data.
Având în vedere ca expertul nu a dorit sa fie prezent la identificarea în teren si nici nu a răspuns la obiecțiunile formulate pentru termenul din data de 19.02.2010, a solicitat în scris efectuarea unei contraexpertize, conform dispozițiilor art. 212 pct. 2 Cod procedură civilă, dar cererea i-a fost respinsă.
A treia oara a fost anunțat însă s-a prezentat procuratorul său, iar expertul si-a menținut în totalitate poziția exprimata anterior, fără a răspunde punctual la toate obiecțiunile formulate de mine.
Astfel, recurentul a susținut că identificarea terenului - proprietatea sa a fost efectuata eronat din următoarele motive:
Dimensiunile terenului în suprafața de 1.609 m.p (așa cum sunt înscrise în schița anexa la expertiza) nu corespund cu cele din documentația cadastrala anexata la dosar, ce a stat la baza intabulării în cartea funciara.
Astfel, în documentația cadastrala, lățimea terenului la .,80 m, iar în capătul opus este 14,01 m. In schița anexa, cele doua lățimi sunt de 27 m, respectiv 25,62 m ceea ce duce la concluzia ca si lungimea terenului diferă. Prin urmare, identificarea terenului in litigiu nu s-a făcut în mod corect, deși la dosar era depusa copie de pe documentația cadastrala.
Totodată, la identificarea terenurilor proprietatea sa de 1.609 m.p nu s-a ținut seama nici de procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 14.02.1995 privind pe Giroveami M.;
- expertul a afirmat că a identificat suprafața de 2900 m.p pretinsa de reclamanți având în vedere procesul-verbal de punere în posesie nr. 371/22.06.1995, eliberat autorului reclamanților si depus la fila 170.
In realitate, nu a ținut seama de vecinătățile din actul respectiv raportate la punctele cardinale specificate, poziționând terenul astfel încât sa se suprapună cu terenul proprietatea sa de 1600 m.p.
Așa fiind, conform procesului verbal susmenționat vecinii terenului sunt: N-S. N.; E- L. G.; S- Drum sătesc, iar la V - S. M..
Pe schița anexa întocmită de expert apar aceeași vecini, dar la alte puncte cardinale: N - L. G.; E- drum sătesc S- S. V.; V-S. N., iar dacă terenurile s-ar suprapune ar trebui sa aibă vecinii identici, situați la aceleași puncte cardinale.
De asemenea, expertul susține ca s-a identificat terenul reclamanților si conform sentinței civile nr. 5579/1994 având ca obiect Legea nr.18/1991, ceea ce este complet eronat.
Recurentul a arătat că dacă s-ar lua totuși în considerare susținerea petentului S. din considerentele hotărârii respective, atunci terenul solicitat de acesta s-ar afla în continuarea terenului său, deoarece nu se învecinează cu drumul sătesc, ci doar cu L. G. si S. M., mai ales ca la N se afla chiar proprietatea acestuia (S. V. N.).
Deși, în toate cele trei cereri prin care a formulat obiecțiuni la expertiza, a solicitat expres aceasta varianta de amplasament al terenului său, de fiecare data expertul a refuzat sa procedeze în aceasta manieră, fiind aproape sigur ca terenul acestuia, aflat în continuarea terenului său, sa fie chiar terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea din anul 1994, întrucât nu s-a stabilit care este întinderea suprafeței stăpânită de acesta.
Un alt motiv de recurs se referă la concluzia instanței de fond că: în mod greșit a fost reconstituit dreptul de proprietate defunctei G. M. pentru toate terenurile solicitate, care este în totala contradicție cu dispozițiile legale in materie.
Astfel, s-a dovedit și nu s-a contestat faptul ca terenul în litigiu a fost înscris în rolul agricol în perioada 1959-1962 pe numele G. M..
S-a dovedit ca aceasta s-a înscris în G.A.C 1 Mai cu suprafața de teren conform registrului agricol, deci, inclusiv cu cel radiat din titlu, în schimb, S. V. Ghe. N. nu a predat acest teren la G.A.C (cererea acestuia se afla la fila 104).
S-a formulat cerere de reconstituire în termenul legal pentru aceasta suprafața, iar C. Județeana a validat cererea, aceasta hotărâre nefiind modificata ulterior.
Instanța de fond a fost de părere ca în mod greșit s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toata suprafața avuta în rol (deși aceasta este regula de baza) și ca nu ar fi fost îndreptățita si la cele 9 prăjini care au fost folosite de S. V. Ghe. N., cu acceptul ei, cu titlu de lot în folosință.
In acest mod, se da eficienta juridica unui fapt fără valoare juridica, deși acesta a fost contestat, considerând că titlul bunicii sale a fost eliberat în mod corect, cu respectarea tuturor cerințelor legale de fond si de procedura.
Al patrulea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea, considerând că în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. 1 lit. ii din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de aceștia, în termen legal libere la data solicitării.
Astfel, a arătat că bunicii sale nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,16 ha pe un amplasament ce ar fi aparținut fostului proprietar S. V. Ghe. N. înainte de cooperativizare, ci pe vechiul amplasament pe care l-a avut si stăpânit anterior predării terenului fostului G.A.C.
Aceasta susținere se coroborează cu afirmația reclamanților ca terenul a fost dat autorului lor în anul 1962, dovada și cererea de înscriere în GAC.
De asemenea, si martorii audiați au confirmat ca S. N. a stăpânit terenul atât în timpul cooperativizării (ca lot în folosința), cat si după revoluție.
Pe de alta parte, terenul nu era „liber” (în sensul legii) la data solicitării (în anul 1994 când a obținut reconstituirea dreptului în instanța), deoarece cererea de reconstituire formulata de G. M. fusese validata anterior, respectiv în anul 1991 prin hotărârea Comisiei Județene. Prin urmare, terenul în litigiu era recunoscut ca fiind proprietatea altei persoane la data pronunțării sentinței civile nr. 5579/03.05.1994.
F. de aceasta situație este nerelevantă adresa emisă de C. Locala D. Roșie sub nr. 1027/1994, prin care se confirma ca terenul nu este deținut de alta persoană.
Și procesul-verbal de punere în posesie nr. 65 întocmit de C. Locala D. Roșie pentru G. M. este anterior celui întocmit pentru S. N.. Astfel, primul act datează din data de 14.02.1995, iar al doilea, este încheiat la data de 22.06.1995.
Prin urmare, temeiul în drept invocat de instanța este inaplicabil în speța.
Recurentul a precizat că în prezent este proprietarul acestui teren, obținut în baza sentinței civile de partaj succesoral nr. 1860/04.05.2007 pronunțata de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ si este intabulat în Cartea Funciara conform extrasului depus la dosar și întrucât locuiește în Iași, fiind angajat în munca nu a exercitat o posesie continua asupra terenului și, de fiecare data când mergeam să-și ia în stăpânire terenul era agresat de reclamanți, deși aceștia știau ca terenul este proprietatea sa. Totodată, a mai arătat că nu este reala susținerea acestora că au făcut numeroase demersuri pentru rezolvarea situației juridice a terenului sau ca nu au avut „nici un fel de litigii cu nici o persoana".
F. de motivele arătate a solicitat admiterea recursului si pe fond respingerea acțiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Intimații-reclamanți D. M., S. C-tin. și S. I. prin întâmpinarea formulată la filele 31-34 au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul G. G. pentru următoarele argumentele, urmând ca instanța de judecata sa aprecieze că din cei 11 moștenitori care au avut calitatea de parați, singurul care formulează recurs este G. G..
Astfel, au arătat că soluția este legala și temeinica pentru ca instanța a apreciat în mod just și a dat eficienta juridica tuturor probelor administrate în prezenta cauza civila, ajungând la concluzia ca suprafața de 1609 mp teren cu categoria de folosința arabil si care potrivit harții cadastrale se afla in . mod nelegal si fără nici un temei a fost trecuta în TP al recurentului si a celorlalți moștenitori intimați, in calitatea lor de moștenitori ai defunctei G. I. M..
Tribunalul, analizând hotărârea sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, potrivit registrului agricol din perioada anilor 1959-1963 defunctul S. GH. V. N. – autorul reclamanților figurează pe raza comunei D.-Roșie cu o suprafață totală de 0,91 ha în următoarele puncte: 0,36 ha în punctul „Boțoaia”, 0,12 ha în Vatra Satului și la punctul „D.” 0,36 ha – suprafețe cu care a fost înscris în G.A.C, astfel cum reiese din cererea acestuia depusă la fila 104 - vol. I dosar nr._ .
Ulterior, la . Legii nr. 18/1991 autorul reclamanților a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,91 ha – cum reiese din cererea acestuia de la fila 106 - vol. I dosar nr._, însă în loc de 0,36 ha situat la punctul „D.” a solicitat suprafața de 0,43 ha în punctul „F. lui C.” – nefiind emis titlu de proprietate.
La data de 22.06.1995 C. comunală de aplicare a legii fondului funciar D.-Roșie i-a eliberat petentului S. Ghe. V. N. procesul-verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 371/22.06.1995, fila 170, vol. I dosar nr._ pentru suprafața totală de 2900 m.p situată în intravilanului satului Cut, . la N cu - S. N., S- drum sătesc, E – L. G. și V – S. M..
Totodată, prin sentința civilă nr. 5579 (fila 62 vol. I dosar nr._ ) pronunțată la data de 03.05.1994, Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._/1993 a reconstituit în favoarea reclamantului S. Ghe. V. N. dreptul de proprietate pentru suprafața de 36 prăjini teren agricol pe raza comunei D.-Roșie, printre care suprafața de 16 prăjini învecinată cu L. Ghe. G. și S. M..
Deși a existat o hotărâre judecătorească irevocabilă care a consacrat dreptul de proprietate a petentului S. Ghe. N. pentru suprafața de 36 prăjini, C. comunală D.-Roșie pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a arătat prin întâmpinările formulate (fila 74 vol. I dosar nr._ ) că nu poate fi pusă în aplicare, întrucât nu este specificat amplasamentul terenului reconstituit, deși aceștia au stăpânit-o din 1990 și până în prezent.
În ceea ce privește autoarea reclamanților G. I. M. – aceasta s-a înscris în G.A.C cu suprafața de 2,5 ha, așa cum rezultă atât din cererea înregistrată sub nr. 1434/19.02.1962 (fila 170 vol. I dosar nr._ ) și copia registrului agricol de la fila 86 vol. I dosar nr._ .
Întrucât după . Legii nr. 18/1991 moștenitorii acesteia au formulat cerere de reconstituire, i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._ /1995 pe numele defunctei pentru toți moștenitorii așa cum apar înscriși în înscrisul de la fila 80 vol. I dosar nr._, pentru suprafața totală de 1 ha și 5909 m.p în satului Cut, . aplicat coeficientul de reducere de 20 % specific deficitului de teren cu care s-a înregistrat această unitate administrativ teritorială. În anul 2007, G. Ghe. G. fiul defunctei G. I. M. a formulat acțiunea civilă având ca obiect partaj succesoral, iar prin sentința civilă nr. 1806 din 04.05.2007 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Piatra N. (rămasă definitivă și irevocabilă) s-a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma acestei defuncte se compune din suprafața de 1,5909 ha, pârâtul G. Ghe. G. primind în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1609 m.p teren arabil situat în .”, învecinat cu L. Ghe. G., drumul sătesc, S. V. și S. N..
Față de cele expuse, Tribunalul urmează să respingă motivul de recurs invocat de recurent pe cale de excepție, întrucât așa cum a reținut și instanța de fond reclamanții au parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 18/1991, atât prin faptul că autoarea petenților a făcut cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, dar și acțiune în justiție ulterioară acestui demers, nicio instanță nu mai poate verifica condițiile legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile și intrată în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv că instanța s-a pronunțat numai cu privire la terenul primit de zestre de petent și că nu s-ar fi solicitat și recunoașterea dreptului de proprietate pentru terenul cumpărat de petent, fiind o dovadă că terenul obținut prin sentința civilă nr. 5579/03.05.1994 este altul decât cel care a fost în proprietatea autoarei lor G. M., în perioada premergătoare, Tribunalul urmează a-l respinge.
Astfel, așa cum au arătat atât reclamanții, dar și expertul tehnic A. C. în raportul de expertiză de la filele 108-111 (vol. II dosar nr._ ) terenul din titlul de proprietate nr._ emis moștenitorilor defunctei Girovenu I. M. în suprafață de 0,1609 ha delimitat prin punctele: A,B.C,D,A este deținut de aceștia; terenul înscris în sentința civilă nr. 5579/03.05.1994 prin care S. Ghe. V. N. a revendicat suprafața de 16 prăjini (2900 m.p) în care este inclusă și suprafața în litigiu de 1609 m.p este delimitată prin punctele: A,B,E,F,C,D,A; iar suprafața de teren de 2900 m.p, astfel cum a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 371/22.06.1995 pentru S. Ghe. V. N. este delimitat prin punctele: A,B,E,F,C,D,A.
Coroborând situația de fapt evidențiată de expert, cât și cu sentința civilă nr.5579/03.05.1994 – hotărâre judecătorească irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat și în circuitul civil, reiese că două vecinătăți ale terenului de 2900 m.p se întâlnesc și în procesul-verbal nr. 371/22.06.1995 respectiv: L. G. și S. M.. Totodată, expertul după cele trei deplasări în teren în prezența părților a concluzionat că terenul în suprafață de 1609 m.p se află pe raza satului Cut, . nu în satul Brășăuți cum apare în rolul agricol al autoarei recurentei G. I. M..
Nici criticile recurentului cu privire la lucrarea expertului nu sunt pertinente – urmând a fi respinse, întrucât expertul a fost de trei ori în teren identificând terenul în litigiu, a răspuns la toate obiecțiunile formulate, mai mult de atât așa cum rezultă din consemnările acestuia de la fila 108 Vol. II, recurentul a fost prezent la efectuarea lucrării din data de 27.10.2010 prin mandatarul P. E. – care a avut o poziție activă, „luându-l chiar la rost” pe expert, însă i-a fost explicat acesteia motivul pentru care forma terenului în litigiu din documentația cadastrală nu este aceeași cu cea realizată de către expert, respectiv că în documentație drumul este drept, pe când în schița efectuată de expert acesta cotește așa cum apare în realitate; că vecinul din partea de V nu este S. M., ci S. V. (întrucât S. M. este soția supraviețuitoare a lui S. V. care între timp a decedat), motiv pentru care este normal să fie trecută aceasta în schiță.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, instanța de fond în mod corect a reținut că din cererea formulată de G. I. M. la fila 53 Vol. I, reiese cu certitudine că din suprafața totală cu care aceasta s-a înscris în G.A.C la data de 19.02.1962, „… a dat lui S. V. N. 9 prăjini și fiicei sale A. I. N. A. 20 de prăjini…” – fiind înscrisul care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 5579/1994 – hotărâre intrată în puterea lucrului judecat și în circuitul civil și întrucât nu a fost modificată până în prezent, a statuat irevocabil asupra regimului juridic acestei suprafețe de teren – motiv pentru care Tribunalul îl va respinge ca nefondat.
Al patrulea motiv de recurs invocat de recurent se referă la faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. 1 lit. ii din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de aceștia, în termen legal libere la data solicitării.
Tribunalul constată că recurentul este în eroare, întrucât Legea nr. 169/1997 se aplică tuturor proceselor de fond funciar, atât pentru titlurile de proprietate emise înainte de anul 1997, cât și după ., fiind temeiul în care se verifică respectarea condițiilor legale de la momentul eliberării unui titlu de proprietate, cât și a celor de la momentul aplicării legii, neexistând o dispoziție corelativă în Legea nr. 18/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 18/1991, alin. (1): „Terenurile cooperativelor agricole de producție situate în extravilanul localităților devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, corespunzător suprafețelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperative.
(2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție”.
Față de cele reținute, Tribunalul constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus anularea parțială a titlului pentru suprafața de 1609 m.p situată în intravilanul satului Cut, . între punctele A,B,C,D,A ca fiind proprietatea autorului reclamanților S. Ghe. V. N., motiv pentru care în temeiul art. 312, alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G. Ghe. G..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă fiind în culpă procesuală va obliga pârâtul să plătească recurenților cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul G. G., domiciliat în . Cetățuii, ., . județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 4225 din 02.09.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. N. M. și S. I., domiciliați în . Cut, .. 280, județul N., S. C., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat I. R. din Piatra N., .. B6, . județul N. și intimații-pârâți M. A., N. M., G. E., C. C., G. I. N., A. A., B. E., V. Z., G. I. I. – toți domiciliați în comuna D. Roșie, ., C. locală D. Roșei pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Obligă recurentul să plătească intimaților D. N. M., S. C. și S. I. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
V. BaciuCristian B. D. L.
D. M.
Red/V.B./08.01.2013
Tehnored/D. L./16.01.2013
Fond/C. D.
Ex. 2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 378/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 902/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
