Fond funciar. Decizia nr. 902/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 902/RC
Dosar nr._ litigiu funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.902/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - judecător |
- C. M. | - președinte secție | |
- V. B. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursurile civile declarate de reclamanți C. M., C. A., domiciliați în satul Cut, . N. și de pârâtă C. locală D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar, împotriva sentinței civile nr. 6650 din 13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. G., M. M., domiciliați în satul Cut, . N. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 23.10.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 30.10.2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 6650 pronunțată la data de 13.12.2011 de Judecătoria Piatra N. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate, formulată de reclamanții C. M. și C. A. în contradictoriu cu pârâții C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. G. și M. M.. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților M. G. și M. M. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî acestea, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 28/319/21.09.1994 având ca titular pe pârâtul persoană fizică, astfel cum a fost modificat prin sentința civilă nr. 1342/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra N.. Au motivat că titlul de proprietate contestat a fost eliberat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de fals, iar conform dispozițiilor legii fondului funciar pârâții persoane fizice nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlu întrucât nu au fost membri CAP și nici nu au avut pământ pe raza comunei D. Roșie. Pârâtul a cumpărat în anul 1985 de la numita T. Clemansa o casă, iar terenul aferent acesteia a trecut în proprietatea statului ca efect al dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, în aceste condiții, ar fi avut dreptul doar la constituirea dreptului de proprietate în condițiile legii fondului funciar.
Titlul de proprietate a fost eliberat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de fals de către fostul primar al localității și nu a putut fi anulat în cadrul procesului penal întrucât fostul primar nu a putut fi trimis în judecată întrucât intervenise prescripția răspunderii penale, însă fapta reclamată a fost constată.
Interesul promovării cererii constă în protejarea dreptului lor de proprietate asupra construcțiilor pe care și le-au edificat în baza unei autorizații de construire emise în condițiile legii pe un teren concesionat de la autoritățile locale și cu privire la care pârâții persoane fizice pretind că face parte din suprafața de 5.000 mp teren înscrisă în titlul lor de proprietate emis în anul 1994.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. III al. 1, lit. a pct. i și pct. v din legea nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 58/1974, art. 23, art. 36 pct. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Pârâta C. L. D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare solicitând admiterea cererii reclamanților, întrucât susținerile acestora sunt reale, titlul fiind emis ca urmare a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și a infracțiunii de fals intelectual de către fostul primar al comunei. Primul vânzător proprietar al casei cumpărate în anul 1984 nu deținea mai mult de 1.000 mp teren, astfel că diferența de până la 5.000 mp înscrisă în titlul emis pârâtului, a fost atribuită din domeniul public al comunei.
Pârâta C. Județeană N. nu a formulat întâmpinare.
Pârâții M. G. și M. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamanților pe excepțiile puterii de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului legitim și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. M., iar pe fond ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției puterii de lucru judecat, au susținut că între aceleași părți s-a purtat anterior o judecată având același obiect și aceeași cauză, ce a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 214/RC/2006 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 293/RC/2006 prin care a fost modificată în totalitate sentința civilă nr. 4733 din 23.11.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți datorită lipsei interesului legitim al acestora de a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate având ca titular pe pârâtul M. G..
În motivarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamanților, a lipsei interesului legitim și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. M., pârâții au susținut că pârâta persoană fizică nu are calitatea de titulară în titlul de proprietate a cărei nulitate absolută se solicită iar nulitatea absolută a titlurilor de proprietate eliberate în aplicare legilor fondului funciar poate fi cerută doar de anumite autorități și persoane juridice și/sau fizice, în cazul acestora din urmă impunându-se condiția justificării unui interes legitim. Or, reclamanții nu fac parte din categoria acelor persoane ale căror drepturi sau interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului lor de proprietate de vreme ce nu au obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în condițiile legii fondului funciar.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au arătat că reclamanții au fost cei care în baza unui contract de concesiune încheiat nelegal (a cărei nulitate a fost ulterior constatată prin hotărâre judecătorească) și cu sprijinul autorităților locale au pătruns cu forța pe terenul proprietatea lor și au ocupat o suprafață de circa 2.000 mp teren, edificându-și o locuință cu nerespectarea unor hotărâri judecătorești de sistare a lucrărilor.
Eliberarea titlului de proprietate nr. 8349/2009 s-a făcut în baza sentinței civile nr. 1342/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra N., prin care s-a dispus în mod definitiv și irevocabil radierea mențiunii de moștenitor al defunctului Z. V. G. și înscrierea corectă a numelui M. în titlul de proprietate nr._ .
Primarul comunei D. Roșie, în calitate de Președinte al comisiei locale de fond funciar a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 8439/2009 (fost nr._ modificat prin sentința civilă nr. 1342/24.03.2008 a Judecătoriei Piatra N.) pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea pârâtei C. L. D. Roșie.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49 al. 2 Cod de procedură civilă ale art. III din Legea nr. 169/1997 și dispozițiile Legii nr. 213/1998.
La termenul de judecată din data de 13.12.2012 a fost pusă în discuție admisibilitatea de principiu a cererii de intervenție formulată și s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă. S-a avut în vedere faptul că între obiectul cererii de intervenție în interes propriu formulată de numitul G. I., în calitate de Primar și Președinte al Comisiei Locale D. Roșie, respectiv constatare nulitate absolută a titlului de proprietate nr. 8439/2009 și obiectul cererii de chemare în judecată principală dedusă judecății, respectiv constatare nulitate absolută titlu de proprietate nr._ , nu există o legătură suficientă.
În aplicarea dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod de procedură civilă, instanța de fond a analizat mai întâi excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții persoane fizice, cu privire la care a reținut următoarele:
Chiar dacă cererea reclamanților privește titlul de proprietate nr. 28/319 din 21.09.1994 care în fapt nu mai există la data soluționării cauzei ca și act juridic generator de consecințe juridice, a considerat că susținerile reclamanților trebuiesc analizate în legătură cu titlul de proprietate nr. 8439/12.10.2009 emis ca urmare a pronunțării de către Judecătoria Piatra N. a sentinței civile nr. 1342/24.03.2008. Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus rectificarea titlului de proprietate nr._ în sensul înscrierii pârâtului M. G. în calitate de titular și al radierii calității acestuia de moștenitor al defunctului Z. V. G., fără a se dispune vreo modificare cu privire la întinderea suprafeței de teren înscrise în titlu.
Prin sentința civilă nr. 4733/23.11.2005 a Judecătoriei Piatra N., s-a admis acțiunea de constatare nulitate absolută titlu de proprietate formulată de reclamanții din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză (cu excepția pârâtei M. M.) și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ . Prin decizia civilă nr. 214/RC/28.03.2006 a Tribunalului N., s-a admis recursul pârâtului M. G., a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii și s-a respins acțiunea acestora pe temeiul excepției lipsei de interes. P. a pronunța această decizie, Tribunalul N. a reținut că reclamanții C. au folosit cu rea credință și prin abuz drepturile lor și nu au justificat interes legitim în promovarea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate eliberat pârâtului persoană fizică întrucât din conținutul contractului de concesiune invocat de reclamanți ca reprezentând actul în baza căruia stăpânesc legal suprafața de 1.000 mp aferentă construcțiilor proprietate, nu rezultă că suprafața concesionată ar face parte din terenul înscris în titlul de proprietate având ca titular pe pârâtul-reclamant M. G.. Mai mult decât atât, la rubrica „obiectul contractului” este trecută generic „concesionarea suprafeței de teren din domeniul privat al comunei”, nu se face mențiune cu privire la întinderea terenului concesionat, la amplasamentul acestuia, nu s-a întocmit procesul-verbal de predare primire a terenului concesionat și nici nu s-a întocmit schița care să constituie corp comun cu contractul.
În aprecierea lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii, s-a mai reținut de către instanța de control judiciar că într-o altă cauză aflată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanții C. au arătat că cei 1.000 mp pentru care s-a încheiat contractul de concesiune și pe care și-au construit casa, nu sunt incluși în titlul de proprietate eliberat pârâtului M., susținere făcută cu scopul de a evita înscrierea în Cartea Funciară a interdicției de înstrăinare a terenului în litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate. S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cele trei condiții necesare și suficiente pentru existența autorității de lucru judecat, respectiv:
- părțile sunt aceleași, chiar dacă în prima cauză pârâta M. M. nu avut calitatea de parte întrucât nu figura în calitate de titulară în titlul de proprietate contestat;
- obiectul ambelor cereri constă în pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ (devenit nr. 8439/2009 ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1342/2008 de către Judecătoria Piatra N.) și
- cauza este aceeași, respectiv neîndeplinirea de către pârâtul M. G. a condițiilor impuse de legile fondului funciar pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului în suprafață de 5.000 mp teren.
P. ca instanța să poată analiza legalitatea titlului de proprietate al pârâtului persoană fizică din perspectiva incidenței dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, trebuie ca mai întâi reclamanții să justifice un interes legitim în promovarea cererii, interes ce este condiționat de recunoașterea în favoarea lor a unui drept de proprietate sau alt drept real asupra terenului în litigiu. Or, nejustificarea unui interes legitim de către aceștia în promovarea cererii pendinte impune soluționarea cauzei pe temeiul excepției autorității de lucru judecat, față de împrejurarea că interesul este una din condițiile de exercițiu ale oricărei acțiuni civile iar lipsa de legitimitate (respectiv conflictul cu legea) se sancționează prin respingerea cererii deduse judecății ca lipsită de interes.
P. motivele expuse, instanța de fond a constatat că excepția autorității de lucru de judecat este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate având ca titular pe pârâtul M. G..
În aplicarea dispozițiilor art. 274 al. 1 Cod de procedură civilă, prima instanță a obligat reclamanții, ca părți căzute în pretenții, să plătească pârâților persoane fizice cheltuielile de judecată efectuate în cauză, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții, precum și intervenienta în nume propriu C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin președintele său, primar I. G..
Reclamanții și-au motivat recursul pe considerentul că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat.
Au criticat, de asemenea, soluția și sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de primarul comunei D. Roșie, pe motiv că cererea principală face referire la nulitatea titlului de proprietate nr._, iar cererea de intervenție se referă la titlul de proprietate nr. 8439/2009. Or, prin precizarea cererii reconvenționale, dânșii au solicitat anularea titlului de proprietate nr._ modificat prin sentința civilă nr. 1342 din 24.03.2008, dispărând mențiunea „moștenitorul lui Z.” și noul titlu poartă numărul 8439/2009. Această mențiune a titlului modificat apare atât în cererea principală, a reclamanților, cât și în cererea de intervenție. În motivarea hotărârii, chiar instanța analizează titlul de proprietate 8439/2009, arătând că, deși cererea reclamanților privește titlul nr._ care în fapt nu mai există ca act juridic generator de consecințe juridice, consideră că susținerile reclamanților trebuie analizate în legătură cu titlul nr. 8439/2009.
În ce privește autoritatea de lucru judecat, au arătat că vechea hotărâre judecătorească a fost soluționată pe excepția lipsei interesului legitim, reținându-se că din conținutul contractului de concesiune invocat de reclamanți nu rezultă că suprafața concesionată ar face parte din terenul înscris în titlul de proprietate al pârâtului M. G.. Ulterior, în acțiunea în anulare contract concesiune s-a stabilit că cele 2 terenuri se suprapun, iar contractul de concesiune a fost anulat motivat de faptul că lipsește hotărârea Consiliului local, nu pentru că M. G. ar avea un titlu valabil.
În prezent, prin acțiunea în revendicare promovată de pârât s-a solicitat și obligarea lor la demolarea casei, astfel că nu se mai poate reține că nu justifică un interes legitim, atât timp cât se dorește demolarea casei lor de locuit.
Cererea lor de constatare nulitate absolută titlu a fost întemeiată și pe faptul că titlul de proprietate a fost eliberat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de fals și abuz în serviciu de către fostul Primar S. G., lucru constatat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 3065/P/2003.
Ca scurt istoric al litigiului, au arătat că în anul 1994 pârâtul M. G., cu ajutorul vechiului primar, a obținut titlul de proprietate în discuție, fără ca din punctul de vedere al prevederilor Legii 18/1991 el să aibă dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate. Acesta nu a avut niciodată calitate de membru cooperator, nu a fost înscris în CAP și nu a avut pământ pe raza . în care locuiește fiind cumpărat de el cu act autentic de vânzare cumpărare în anul 1985 împreună cu suprafața de 250 mp teren, astfel că putea beneficia doar de constituirea dreptului de proprietate, prin Ordinul Prefectului.
În anul 2003, Primarul comunei D. Roșie a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. cu plângere împotriva fostului primar, pentru săvârșirea infracțiunii de fals comisă cu ocazia eliberării acestui titlu de proprietate. În dosarul 3065/P/2003 s-a constatat săvârșirea infracțiunii, dar și că a intervenit prescripția răspunderii penale față de fapta comisă.
Au solicitat astfel admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționare pe fondul cauzei.
În dovedire, recurenții-reclamanți au depus în copie extras din portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N. și copia acțiunii având ca obiect anulare titluri de proprietate, promovată P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., ce formează obiectul antemenționatului dosar. După închiderea dezbaterilor și până la pronunțarea ce a fost amânată în temeiul art. 260 Cod de procedură civilă, la data de 25.10.2012, recurenta-reclamantă a depus la dosar o . înscrisuri care însă, față de dispozițiile art. 167 al. 2 Cod de procedură civilă, potrivit cărora dovezile vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, nu mai pot fi analizate.
Intervenienta în nume propriu C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a criticat respingerea cererii sale de intervenție pe motiv că nu ar exista o legătură suficientă între constatarea nulității titlului de proprietate nr. 8439/2009 și obiectul cererii de chemare în judecată, constatarea nulității titlului de proprietate nr._ . Reclamanții au solicitat instanței constatarea nulității titlului nr. 8439/2009, titlu cu numărul inițial_, ce a fost modificat doar în privința înscrierii corecte a numelui, prin sentința civilă nr. 1342 din 24.03.2008.
În cererea de intervenție s-a specificat că dorește constatarea nulității titlului nr. 8439/2009 (fost nr._ ) eliberat numitului M. G., atât reclamanții cât și intervenientul învederând instanței că fostul titlu nr._ este unul și același cu actualul 8439/2009. Obiectul cererii de intervenție este unul și același cu al reclamanților, existând nu doar legătură, ci identitate între obiectul cererii principale și al cererii de intervenție. Față de prevederile art. III din Legea 169/1997 și ale Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia, Primarul comunei și-a justificat atât interesul legitim, cât și calitatea procesual activă în vederea nulității titlului atacat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, a arătat că nu există triplă identitate, cauza nefiind aceeași – reclamanții au solicitat constatarea nulității titlului ca fiind emis în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 289 Cod penal, aspectul emiterii titlului în cauză urmare a săvârșirii de fapte penale, nemaifiind dedus anterior judecății.
A solicitat astfel, admiterea recursului.
Față de cele două recursuri promovate, intimații M. G. și M. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a ambelor recursuri, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Au argumentat că în mod corect Judecătoria Piatra N. a reținut că în cauză sunt îndeplinite cele trei condiții necesare și suficiente pentru existența autorității de lucru judecat, respectiv: părțile, obiectul și cauza.
P. ca instanța să poată analiza legalitatea titlului de proprietate al său din perspectiva incidenței dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, ar fi trebuit ca mai întâi recurenții-reclamanți să justifice un interes legitim în promovarea cererii, condiționat de recunoașterea în favoarea lor a unui drept de proprietate sau alt drept real asupra terenului în litigiu. Potrivit art. III al. 2 din Legea 169/1997, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim. Astfel de persoane sunt cele care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanei chemate în judecată. S-a decis în practica judiciară că are legitimare pentru a cere anularea unui titlu de proprietate emis în condițiile Legii 18/1991, orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului respectiv. Recurenții-reclamanți își pot justifica dreptul la acțiune numai printr-un alt titlu de proprietate emis în baza legii fondului funciar sau printr-un alt act prin care dovedesc că le-a fost recunoscut dreptul ce le-ar fi lezat prin titlul a cărui anulare o solicită. În condițiile în care recurenții-reclamanți nu au obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nu justifică interesul de a obține anularea titlului pârâtului, nedovedind afectarea unui drept al lor prin emiterea titlului pârâtului.
Consideră că în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, față de obiectul acesteia, de constatare nulitate absolută titlu de proprietate nr. 8439/2009, în raport de obiectul cererii dedusă judecății, respectiv constatare nulitate absolută titlu de proprietate nr._ . În lipsa unui recurs formulat de intervenientul în nume propriu, motivele de recurs invocate de recurenții-reclamanți în legătură cu respingerea cererii de intervenție sunt inadmisibile.
Pe fondul litigiului, au arătat că pentru o suprafață de 1000 mp înscrisă în titlul a cărui anulare se solicită, în absența unei hotărâri, Consiliul local al . a încheiat la data de 9.05.2003, cu nesocotirea dispozițiilor legale, un contract de concesiune în favoarea numitei C. M., contract cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută prin sentința civilă nr. 3633/5.10.2007 a Judecătoriei Piatra N.. În temeiul acestui contract, reclamanții C. A. și C. M. au pătruns pe terenul proprietatea intimaților și au distrus gardul împrejmuitor și pomii fructiferi, ocupând o suprafață totală de 2000 mp și edificându-și o locuință.
Consiliul local al . emis la data de 31.03.2009 H.C.L. nr. 25 prin care a aprobat trecerea din domeniul public în cel privat al . a unei suprafețe de 7200 mp teren, înscris în anexa 14, P:269. Terenul ce face obiectul respectivei hotărâri este în parte, pentru suprafața de 2000 mp, proprietatea intimatului, pentru acest motiv Tribunalul N. - Secția contencios administrativ dispunând anularea parțială a H.C.L. nr. 25/31.03.2009, pronunțând sentința civilă nr. 217/ CA/21.10.2010, irevocabilă.
Eliberarea titlului de proprietate nr. 8349/2009 s-a produs în urma modificării titlului de proprietate nr._ prin sentința civilă nr. 1342/2008 a Judecătoriei Piatra N.. Prin această hotărâre s-a arătat că în mod greșit în titlu s-a făcut mențiunea de moștenitor al respectivei persoane, întrucât nu a fost formulată niciodată o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în urma unui autor, ci o cerere de constituire a dreptului de proprietate în nume propriu, în condițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 și art. 22 din Legea nr. 18/1991 în vigoare la acea dată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul reclamanților a fi nefondat, iar al intervenientei a fi fondat, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, asupra recursului declarat de reclamanți, tribunalul constată că acțiunea acestora a fost respinsă pe considerentul existenței în cauză a autorității de lucru judecat, în raport cu cele hotărâte prin decizia civilă nr. 214/RC/2006 a Tribunalului N.. Recurenții consideră că excepția menționată nu are incidență în speța lor, dat fiind că interesul justificat de dânșii constă în aceea că împotriva lor soții M. au promovat pe rolul instanței o acțiune în revendicare teren, prin care se solicită și demolarea casei pe care o au edificată, că prin decizia civilă nr. 214/RC/2006, dosarul nr. 293/RC/2006 al Tribunalului N. a fost soluționat pe o excepție, a lipsei de interes, iar soluționarea pe excepție nu poate avea putere de lucru judecat într-un nou litigiu, iar în plus, în prezenta cerere de chemare în judecată au invocat o împrejurare nouă, aceea că titlul contestat a fost eliberat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de fals și abuz în serviciu de către fostul primar, lucru constatat de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 3065/P/2003.
Analizând punctual aceste motive, se concluzionează că, deși prin acțiunea prezentă reclamanții și-au întemeiat cererea de constatare nulitate titlu de proprietate pe invocarea unei infracțiuni de fals care ar sta la baza eliberării lui, comisă de autorități, împrejurare care nu ar fi fost invocată în litigiul anterior, premergător analizării cauzei unei acțiuni civile, ce reprezintă unul din elementele acesteia, judecătorul trebuie să verifice mai întâi dacă sunt îndeplinite condițiile de exercițiu ale oricărei acțiuni civile, printre acestea enumerându-se și interesul.
Decizia civilă nr. 214/RC/28.03.2006 a Tribunalului N. a reținut că reclamanții – aceiași și în cauza de față – nu justifică interes în a solicita constatarea nulității titlului de proprietate al pârâtului, întrucât din conținutul contractului de concesiune pe care-l prezintă pentru stăpânirea unei suprafețe de 1.000 mp aferentă construcțiilor proprietate, nu rezultă că suprafața concesionată ar face parte din terenul înscris în titlul de proprietate al pârâtului. De asemenea, s-a mai reținut că într-o altă cauză, reclamanții au susținut că acei 1.000 mp pentru care s-a încheiat contractul de concesiune nu sunt incluși în titlul de proprietate eliberat pârâtului M..
Această decizie, chiar dacă a fost soluționată în baza unei excepții, poate avea autoritate de lucru judecat într-o nouă acțiune având același obiect, atât timp cât coordonatele situației de fapt și de drept a reclamanților au rămas neschimbate. În concret, se reține că de la momentul respingerii acțiunii reclamanților C. A. și M. prin decizia civilă nr. 214/RC/28.03.2006 a Tribunalului N., reclamanții nu au obținut vreun titlu sau vreo recunoaștere a unui drept de proprietate concurent cu dreptul de proprietate contestat pârâtului. La momentul judecării dosarului nr. 293/RC/2006 al Tribunalului N., recurenții își justificau acțiunea pe contractul de concesiune încheiat la data de 9.05.2003, prin care arătau că au concesionat o suprafață de 1000 mp teren care este înscrisă și în titlul de proprietate al pârâtului M. G.. Actualmente, recurenții-reclamanți nu mai au în vigoare nici acest contract de concesiune, acesta fiind constatat nul absolut prin sentința civilă nr. 3633/5.10.2007 a Judecătoriei Piatra N., definitivă și irevocabilă, aflată în copie la filele 51-54 dosar fond.
Faptul că actualmente ar fi fost acționați în judecată de intimatul-pârât într-o acțiune în revendicare și obligație de a face – demolare construcție, nu poate determina nașterea unui interes legitim al recurenților, atât timp cât simpla promovare a unei cereri de chemare în judecată nu echivalează cu temeinicia acesteia. De altfel, în cuvântul la instanța de fond asupra excepției invocate de pârâții persoane fizice, apărătorul reclamanților a arătat că se solicită demolarea casei de către o persoană care nu are acest drept, având în vedere și împrejurarea că pământul reclamanților nu se suprapune cu terenurile din titlul de proprietate al pârâtului M. (fila 116 verso dosar fond) – aceeași susținere (formulată în altă cauză pe rolul instanțelor) care a fost avută în vedere și de decizia civilă nr. 214/RC/2006 în argumentarea lipsei interesului reclamanților de a solicita constatarea nulității titlului pârâtului.
Apreciind că, sub aspectul justificării interesului legitim, situația reclamanților nu a dobândit nimic în plus față de momentul pronunțării deciziei civile nr. 214/RC/2006, ba chiar dimpotrivă, tribunalul apreciază că excepția lipsei de interes subzistă în continuare, astfel că în mod corect instanța de fond a soluționat cererea principală pe temeiul excepției autorității de lucru judecat. Analiza motivelor pentru care se solicită din nou instanței constatarea nulității titlului de proprietate al pârâtului, nu poate fi decât subsidiară justificării unui interes legitim, astfel că împrejurarea că se motivează cererea pe faptul emiterii titlului atacat ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, nu poate schimba soluția pronunțată de instanța de fond.
În manifestarea sa de excepție procesuală, instituția juridică a puterii lucrului judecat are un efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată. Legiuitorul a avut în vedere, în reglementarea acestei excepții peremptorii și absolute, respectarea unuia din efectele fundamentale ale unei hotărâri judecătorești, acela potrivit căruia o cerere să nu poată fi judecată definitiv decât o singură dată. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Motivele de recurs formulate de reclamanți în privința respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată în cauză, nu pot fi analizate, dat fiind că un intervenient principal tinde la valorificarea unei pretenții proprii, cererea sa are independență procesuală, iar reclamanții nu justifică, procedural vorbind, interes a contesta decât soluția primită în propria lor cerere.
În analiza în continuare a recursului formulat de intervenientă, acesta se reține a fi fondat. Intervenția principală formulată la instanța de fond anterior ultimului termen de judecată, la data de 13.12.2011, nu a fost încuviințată în principiu, considerându-se inadmisibilă întrucât nu ar avea legătură cu cererea principală ce se afla în curs de judecată. Instanța de fond consideră că obiectul acțiunii principale îl constituia constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._, iar obiectul cererii de intervenție este diferit, constituindu-l cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8439/2009. Însăși intervenienta, în cererea sa, face precizarea expresă a obiectului cererii ca fiind nulitatea titlului nr. 8439/2009, arătat ca fiind fostul titlu nr._, modificat prin sentința civilă nr. 1342/24.03.2008.
Mai mult decât atât, chiar instanța reține în partea inițială a considerentelor că reclamanții au solicitat nulitatea titlului pârâtului astfel cum a fost modificat prin sentința 1342/2008 a Judecătoriei Piatra N., iar la începutul expunerii argumentației pentru care consideră întemeiată excepția invocată în cauză, interpretează că acțiunea reclamanților, deși privește titlul nr._, întrucât acesta nu mai există ca act juridic generator de consecințe juridice, trebuie analizată în legătură cu titlul de proprietate nr. 8439/12.10.2009 emis ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești de rectificare titlu de proprietate. Prin urmare, instanța de fond a fost inconsecventă în raționamentul său, operând cu unități de măsură diferite, întrucât deși analizează cererea reclamanților ca privind titlul nr. 8439/2009, consideră că intervenția principală, vizând același titlu 8439/2009, nu ar avea legătură cu cererea principală.
Apreciind că în mod nelegal cererea de intervenție principală a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât în temeiul art. 52 Cod de procedură civilă, aceasta trebuia încuviințată în principiu, având deplină legătură cu cauza, terțul justificând interes, iar intervenția voluntară fiind admisibilă în raport cu natura litigiului dintre părți, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, recursul intervenientei urmează a fi admis, iar sentința recurată va fi casată în parte, doar sub aspectul soluției date cererii de intervenție în interes propriu, care va fi trimisă spre rejudecare instanței de fond. Aceasta a fost în mod greșit respinsă ca inadmisibilă, fără ca instanța a intra în cercetarea ei.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate, în urma respingerii recursului reclamanților, vor fi menținute ca valabile.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, cererea intimaților-pârâți M. G. și M. M. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, având în vedere că recurenții-reclamanți sunt părți căzute în pretenții, aceștia urmând a fi obligați a plăti intimaților jumătate din onorariul achitat potrivit chitanței depuse la dosar, dat fiind că apărările formulate de avocat au vizat și recursul intervenientei, care a fost admis, iar cheltuielile din cererea de intervenție vor fi suportate de partea care în urma rejudecării va cădea în pretenții.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. M. și C. A. împotriva sentinței civile nr. 6650 pronunțată la data de 13.12.2011 de Judecătoria Piatra N..
Admite recursul declarat de intervenienta în nume propriu C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin președinte – Primar I. G. împotriva aceleiași sentințe.
Casează în parte sentința civilă recurată, doar sub aspectul soluției date cererii de intervenție în interes propriu și trimite spre rejudecare instanței de fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin președinte – Primar I. G. în contradictoriu cu pârâții C. M., C. A., M. G., M. M. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenții-reclamanți C. M. și C. A. să plătească intimaților-pârâți M. G. și M. M. suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
O. E. C. M. și V. B. R. L.
Red. O. E./29.11.2012;
Tehnored. R. L./ 03._;
Ex.2;
Fond A. M. U.
Dosar nr._ Emisă la 26.11.2012 |
CĂTRE,
Judecătoria Piatra N.
Vă înaintăm, alăturat, dosarul cu nr. mai sus menționat privind pe recurenții-reclamanți C. M., C. A. și pe recurenta-pârâtă C. locală D. Roșie pentru aplicarea legilor fondului funciar, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. G., M. M. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întrucât prin decizia civilă nr. 902/RC din data de 30.10.2012, s-a respins recursul declarat de reclamanții C. M., C. A. și s-a admis recursul declarat de intervenienta în nume propriu C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin președinte – Primar I. G., s-a casat, în parte sentința civilă recurată, doar sub aspectul soluției date cererii de intervenție în interes propriu și s-a trimis instanței dumneavoastră spre rejudecare cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin președinte – Primar I. G..
Dosarul este sigilat și conține un număr de file, la el fiind atașat dosarul nr. _ al Judecătoria Piatra N..
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. E. R. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 897/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 1031/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
