Uzucapiune. Decizia nr. 181/2012. Tribunalul NEAMŢ

S-a constatat că reclamanta a devenit, ca urmare a prescripției achizitive, proprietara suprafeței de 2 ha. 3.000 m.p., teren curți construcții, împădurit și netrebnic, situată în intravilan .. C., jud. N., teren identificat în anexa 1 a raportului de expertiză, care face parte integrantă din prezenta sentință, suprafață compusă din 1 ha. 2.400 m.p., teren curți construcții aferent bisericii, casei de prăznuire și cimitir, 4.800 m.p., teren împădurit și 5.800 m.p., teren fânețe și netrebnic.

Au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate pentru suprafețe de 3 ha., teren intravilan .. C., jud. N., identificate în anexa 2 și 4 a raportului de expertiză și 7 ha. teren fânețe situat în extravilan .. C., jud. N., identificat în anexa 3 a raportului de expertiză

A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu și s-a constatat dreptul de proprietate dobândit ca urmare a prescripției achizitive, pentru următoarele suprafețe de teren situate în intravilan .. C. jud. N., identificate în anexa 2 și 4 a raportului de expertiză după cum urmează:

Intervenienta S. N. este proprietara suprafeței de 4300 mp teren fânețe, situat în . construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- Raclaru V. și M. I., S- drum comunal, V- A. C.;

Intervenienta A. C. este proprietarul suprafeței de 4300 mp. teren fânețe,, situat în . de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- S. N., S- drum comunal, V- M. D. V.;

Intervenienții M. Meresiev, M. V., R. M., Z. M. și R. I., moștenitorii def. M. D. V. sunt proprietarii suprafeței de 4.400 m.p., teren fânețe, situat în ., din care 1000 mp. teren curți construcții 7/1 pe care sunt amplasate casa de locuit edificată în anul 1956, grajd edificat în anul 1961, bucătărie de vară edificată în anul 1986 o fânărie din lemn și suprafața de 3400 mp. teren fânețe – 7/2- este liber de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- A. C., S- drum comunal, V- Raclaru V.;

Intervenienții B. A., B. M. și M. E., moștenitorii def. T. A. B. sunt proprietarii suprafeței de 4.000 m.p., teren fânețe, situat în ., din care 500 mp. teren curți construcții 8/1 pe care este amplasat un grajd din lemn edificat în anul 1990 și suprafața de 3.500 m.p., teren fânețe – 8/2- este liber de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- M. D. V., S- drum comunal, V- B. I. și a suprafeței de 2.500 m.p., teren fânețe, . de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- B. V., S- M. I., V- S. N.

Intervenienții B. P. și A. V., sunt proprietarele suprafeței de 4.000 m.p., teren fânețe, terenul provine de la B. P., situat în ., din care 700 mp. teren curți construcții 9/1 pe care este amplasat un grajd din lemn edificat în anul 1990 și suprafața de 3.300 m.p., teren fânețe – 9/2- este liber de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- Raclaru V., S- drum comunal, V- C. M.;

A fost obligată reclamanta să plătească intervenienților cu excepția intervenientului C. M., suma de 865 lei taxă de timbru f.266-270 și 1500 lei onorariu avocat.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta P. „Sf. G.” din C. N., a solicitat în contradictoriu cu pârâta . dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că stăpânește suprafețele de 2,30 ha., teren curți construcții, împădurit și netrebnic, situat în intravilanul satului C. N., ., împrejmuit de peste 100 de ani, teren pe care se află biserica nouă, casa de prăznuire și cimitirul, 3 ha., teren fânețe intravilan C. N., . și 7 ha. teren fânețe și netrebnic, situat în extravilan .. „Ploștină” reprezentând completarea diferenței de teren din titlul de proprietate nr. 22/167/06.07.1995, până la suprafața de 13,5 ha., pentru care este proprietară și le-a stăpânit în mod continuu, mai mult de 30 de ani, exercitând o posesie continuă, publică și sub nume de proprietar fiind întrunite condițiile prescripției achizitive.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar inventarul întocmit de Ministerul Avuțiilor Publice din data de 31.12.1948, schițe terenuri, TP. nr. 22/167/06.07.1995 a solicitata audierea martorilor B. I. I. și B. Ș..

Pârâta ., prin întâmpinarea depusă, a arătat că în baza Legii nr. 247/2005 reclamanta a solicitat suprafața de 16,93 ha., teren, deține în proprietate suprafața de 6 ha. 4.714 M.P., înscris în TP. nr. 22/167/06.07.1995, pentru suprafața de 3 ha. 5286 m.p. i s-a oferit un alt amplasament în perimetru ., ofertă refuzată, iar pentru suprafața de 6,94 ha., s-a propus acordarea de despăgubiri.

Se mai arată că din cele trei suprafețe solicitată de reclamantă, se poate constata dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 2,30 ha., teren pe care se află biserica și cimitirul, celelalte suprafețe, respectiv 3 ha., teren situat în intravilanul satului C. N., și 7 ha., situat în extravilan . în proprietatea unor cetățeni din comună încă din perioada anilor 1954-1960 și doar aceștia ar putea invoca uzucapiunea. S-a atașat întâmpinării propunere și refuzul atribuirii de teren pe alt amplasament.

La primul termen de judecată, S. N., A. C., B. I. T., B. P., A. V., Maicii Meresiev, Zait M., Ropotica M.,, R. I., B. A., B. M., M. E., C. M. și C. M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei în ce privește suprafața de 3 ha., teren fânețe situat în intravilan .. C., Jud. N., și constatarea dreptului lor de proprietate pentru această suprafață.

În motivarea cererii, se arată că acest teren nu a fost niciodată în proprietatea reclamantei, intervenienții fiind cei care au stăpânit și stăpânesc acest teren, fiind înscris în registrele agricole ale lor, terenul fiind dobândit prin moștenire.

În anul 1954 între Statul Român și moștenitorii def. I. Ghe. A. a intervenit un act de schimb, prin care primul a dat în schimbul unui teren din . 3 ha., teren situat în intravilan ., cu vecinătățile N- drum exploatare, S- șosea, E- I. P. M., V- drum exploatare, teren asupra căruia au exercitat o posesie utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar încă din anul 1954.

Mai mult, reclamanta solicită includerea acestei suprafețe fără a avea un just titlu în baza căruia să revendice această suprafață.

În drept, s-au invocat disp. art. 49-56 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, intervenienții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse în copie actul de schimb, hotărâri judecătorești, acte de proprietate ale persoanelor strămutate, copii după registre agricole, certificate de atestare a posesiei sub nume de proprietar, certificate de moștenitor, acte de stare civilă, autorizație de construcție.

În completarea probatoriului, instanța a solicitat și obținut de la pârâta . primar, (f.72 ds.) actele de proprietate și registrele agricole în baza cărora cetățenii acestei comune stăpânesc terenul în suprafață de 7 ha. în pct. „Ploștină”, înscrisuri atașate la acest dosar și s-a dispus audierea martorilor B. G., N. I., I. C., C. M., T. C., D. C., D. I., D. P., care au prezentat instanței și actele lor de proprietate pentru terenul în litigiu.

În cauză, a fost desemnat să efectueze expertiza topografică dl. expert A. F., care a identificat terenul în litigiu. Raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză se află atașate la fl.169-175, 198-200, 261-262 ale dosarului.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

În fapt, prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive pentru suprafețele de 2,30 ha., teren curți-construcții, împădurit si netrebnic, situat în intravilanul satului Cracaul N., ., împrejmuit de peste 100 ani, teren pe care se află biserica nouă, casa de prăznuire și cimitirul, 3 ha., teren curți-construcții și fânețe, intravilan C. N., . ha., teren fânețe și netrebnic, situat în extravilanul satului Mitocul B., pct. "Ploștină", reprezentând completarea diferenței de teren din titlul de proprietate nr. 22/167/06.07.1995, până la suprafața de 13,5 ha., pentru care reclamanta este proprietară potrivit inventarului vechi al imobilelor Parohiei C. N..

La rândul lor, intervenienții S. N., A. C., B. I. T., B. P., A. V., Maicii Meresiev, Zait M., Ropotica M.,, R. I., B. A., B. M. și M. E. au solicitat respingerea acțiunii reclamantei în ce privește suprafața de 3 ha., teren fânețe, situat în intravilan .. C. și constatarea dreptului lor de proprietate pentru această suprafață, tot ca urmare a uzucapiunii.

Intervenientul C. M. a solicitat doar respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată pentru suprafața de 1.800 m.p., teren situat în intravilan .. C., jud. N., cu vecinii B. V., B. I., drum comunal, drum sătesc, al cărui proprietar este în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 7244/06.04.1995

Pentru stabilirea cadrului legal al cauzei, instanța a reținut că în sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art.1890 cod civil este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.

În acest sens, art.1846 alin. 1 Cod civil prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 Cod civil ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

În raport cu aceste cerințe legale ale prescripției achizitive, ceea ce trebuie să dovedească reclamanta, respectiv intervenienții, care invocă efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

A. Din raportul de expertiza topografică și celelalte probe administrate în cauză, rezultă că reclamanta stăpânește suprafața de 2 ha. 3.000 m.p., teren curți construcții, împădurit și netrebnic, situată în intravilan .. C., jud. N., teren identificat în anexa 1 a raportului de expertiză (f. 71 ds.), suprafață compusă din 1 ha. 2.400 m.p., teren curți construcții aferent bisericii, casei de prăznuire și cimitir, 4.800 m.p., teren împădurit, și 5.800 m.p., teren fânețe și netrebnic.

B. Rezultă de asemenea, că, suprafața de 3 ha., real identificat 2 ha. 7.500 m.p., teren curți construcții și fânețe, situată în intravilan .. C., jud. N., reprezentată pe schița anexă 2 și 4 ( f. 172 și 200 ds.) se compune din următoarele suprafețe:

Suprafața de 2.500 mp., teren fânețe, stăpânit de Raclaru V., pentru care deține certificat de atestare a posesie sub nume de proprietar, terenul provine de la T. A. B., . de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- B. V., S- M. I., V- S. N.;

Suprafața de 4.300 m.p., teren fânețe, stăpânit de S. N., pentru care deține sentința civilă nr. 5157/10.11.1986 a Judecătoriei Piatra N., terenul provine de la B. Ș., . de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- Raclaru V. și M. I., S- drum comunal, V- A. C.;

Suprafața de 4.300 m.p., teren fânețe, stăpânit de A. C., pt. care deține certificat de atestare a posesie sub nume de proprietar, terenul provine de la A. I., . de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- S. N., S- drum comunal, V- M. D. V.;

Suprafața de 4.400 m.p., teren fânețe, stăpânit de moștenitorii def. M. D. V., pt. care deține certificat de atestare a posesie sub nume de proprietar, terenul provine de la M. D., ., din care 1000 mp. teren curți construcții 7/1 pe care sunt amplasate casa de locuit edificată în anul 1956, grajd edificat în anul 1961, bucătărie de vară edificată în anul 1986 o fânărie din lemn și suprafața de 3400 mp. teren fânețe – 7/2- este liber de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- A. C., S- drum comunal, V- Raclaru V.;

Suprafața de 4.000 m.p., teren fânețe, stăpânit de Raclaru V., pt. care deține certificat de atestare a posesie sub nume de proprietar, terenul provine de la T. A. B., ., din care 500 mp. teren curți construcții 8/1 pe care este amplasat un grajd din lemn edificat în anul 1990 și suprafața de 3500 mp. teren fânețe – 8/2- este liber de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- M. D. V., S- drum comunal, V- B. I.;

Suprafața de 4.000 m.p., teren fânețe, stăpânit de B. I., pt. care deține certificat de atestare a posesie sub nume de proprietar, terenul provine de la B. P., ., din care 700 mp. teren curți construcții 9/1 pe care este amplasat un grajd din lemn edificat în anul 1990 și suprafața de 3300 mp. teren fânețe – 9/2- este liber de construcții și se învecinează la N- drum sătesc, E- Raclaru V., S- drum comunal, V- C. M.;

Această suprafață totală de 2 ha. 7.500 m.p., este stăpânită de către moștenitori ai def. I. Gh. A. zis B. și M. din anul 1954 când s-a încheiat actul de schimb nr. 108/1954 (f.31 ds. a se vedea rolurile agricole atașate și sentința de partaj succesoral nr. 5157/1986 a Judecătorie Piatra N. f. 34-36), pentru care nu sunt eliberate titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar, deoarece ., nu a fost zonă colectivizată.

C. Referitor la suprafața de 7 ha., teren fânețe situat în extravilan .. C. jud. N., identificată prin schița anexa 3 a raportului de expertiză de la f. 173, situată în pct. „Ploștina”, este stăpânită de către B. G. – 2 ha. 5.600 m.p., în baza deciziei civile nr. 861/22.09.1992 a Tribunalului N. - fl. 73-74, moșt. def. P. I., strămutat – 1 ha. 5.000 m.p. în baza actului de proprietate nr. 769/768/03.06.1960- f. 78-79, N. I., persoană strămutată - suprafața de 1, 61 ha. în baza actului de proprietate nr. 1891 din 18.07.1966, proces verbal de schimb din 15.09.1986 și rol agricol – f.80-83, I. C. – 8.500 m.p., conf. rolului agricol, fl. 84 și 3.600 m.p., teren stăpânit de B. V. în baza rolului agricol –f.85.

În ce privește cererea principală, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, constatând că aceasta a dobândit în proprietate, suprafața de 2 ha. 3.000 m.p., ca urmare a posesiei acestui teren de peste 30 de ani în condițiile art. 1846-1847 și 1890 Cod civil aspect confirmat atât de pârâtă cât și de martorii audiați

Instanța a respins capetele de cerere pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, pentru suprafețele de 3 ha. și 7 ha., ca nefondată, deoarece, reclamanta nu a exercitat o posesie utilă, continuă și neîntreruptă de peste 30 de ani a celor două suprafețe de teren.

Cu privire la cererea intervenție în interes propriu, instanța a constatat că suprafața de 2 ha. 3.500 m.p. a fost stăpânită în mod continuu de către intervenienți, fără intermitențe anormale privind posesia acestora, care s-a dovedit a fi una neîntreruptă natural sau civil, fiind și netulburată, că reclamanta a rămas în pasivitate în ceea ce privește dreptul de proprietate cu privire la acest teren. Autorii intervenienților și, ulterior, aceștia au avut posesia acestor imobile, încă din anul 1954 și în prezent, aspect confirmat si de înscrisurile existente la dosarul cauzei și de martorii audiați în cauză, comportându-se ca niște adevărați proprietari. Atâta timp cât codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesiei drept condiție necesară pentru a prescrie (1847 Cod civil), nu se poate pot împiedica unul sau mai mulți moștenitori, să-și consolideze dreptul de proprietate, prin constatarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii de 30 de ani în condițiile art. 1859, 1860 Cod civil privind joncțiunea posesiilor. Aceste imobile au fost stăpânite în aceasta formă, configurațiile suprafețelor nefiind niciodată modificate, terenul fiind îngrădit, neexistând nici un fel de litigiu cu vreo altă persoană până în prezent.

În baza art. 274 al. 1 și art. 276 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta, ca parte parțial căzută în pretenții, să plătească intervenienților, cheltuielile de judecată ce constau în taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta P. Sfântul G., prin reprezentantul sau legal, preot paroh A. I., solicitând admiterea recursului, admiterea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate, dobândit prin uzucapiune și pentru terenurile în suprafață de 3 ha., teren fânețe situat în intravilanul satului C. N., . 7 ha., teren fânețe și netrebnic situat în satul Mitocul B., pct. „Ploștină”.

În prealabil, recurenta a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel, susținând că obiectul litigiului depășește suma de 100.000 lei RON.

Tribunalul a constatat că cererea de recalificare aste nefondată, întrucât valoare obiectului litigiului nu depășește suma de 100.000 lei RON, în raport cu cerințele art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, dimpotrivă valoare însumată a terenurilor ce fac obiectul constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune, este în valoare de 26.850 lei.

Cu privire la fondul cererii de recurs formulată, reclamanta a invocat următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința pronunțată este nelegală pentru că a fost data cu aplicarea greșită a legii și implicit prin încălcarea ei.

Motivele de netemeinicie a aceleiași sentințe civile urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în care se stipulează în mod expres că în situația în care o sentință civilă nu poate fi atacată cu apel, motivele de recurs nu se limitează la motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de judecată având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele.

Pe cale de consecință, în examinarea sentinței civile recurate instanța are posibilitatea să aplice dispozițiile celor două texte de lege, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și 304 indice 1 Cod procedură civilă, urmând a reține și motive de nelegalitate și motive de netemeinicie.

Cu privire la capătul de cerere respins de instanța de judecată, și anume cel referitor la constatarea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 3 ha. teren intravilan ., identificate în anexa 2 și 4 a raportului de expertiză, și 7 ha., teren, fânețe situat în . în anexa 3 a raportului de expertiză, soluția este vădit netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha., teren - real identificat 27.500 m.p. - curți, construcții, fânaț, situat în intravilanul localității C. N. reținând că intervenienții, care stăpânesc aceste terenuri, au exercitat o posesie continuă, fără intermitențe anormale, pe de o parte, iar de cealaltă parte motivând și reținând ca P. S. G. a stat în pasivitate și nu și-a valorificat în niciun fel dreptul său de proprietate pe acest teren.

Instanța de fond nu a analizat în mod temeinic înscrisurile, actele, precum și probele testimoniale administrate de recurenta P. Sfântul G., dar și exercitarea cu rea credință, precaritate și viclenie a posesiei pretinsă neîntreruptă și sub nume de proprietar.

De reținut că intervenienții sunt moștenitorii defunctului A. I. C.. Aceștia, în baza legilor fondului funciar și uzând de dispozițiile ei, formulează cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,19 ha., teren aflat pe teritoriu comunei Bârgăoani, pct. B. M., Jud. N., se întocmește fișa premergătoare eliberării titlului de proprietate și obțin titlul de proprietate, despre care, de altfel, face vorbire și expertul A. F. în raportul de expertiză întocmit, indicând numărul acestui T.P. 11/3426 din 30 mai 2005, eliberat pe numele A. I. C., în calitate de moștenitor al defunctului A. G. I..

Același expert, în raportul de expertiza fila 2 dosar, face mențiunea, referindu-se la adresa nr. 2368 din 16.09.2009, că suprafața de 3,22 ha., teren ce a făcut obiectul actului de schimb nr. 479 din 17 aprilie 1954, este identică cu suprafața de 3,19 ha., teren situată pe teritoriul comunei Birgaoani, pct. „B. M.”. În acest fel, intervenienții, pe teritoriul comunei Bârgăoani își reconstituie dreptul de proprietate pentru 3,19 ha., teren, ce a făcut obiectul actului de schimb nr. 479 din 17.04.1954, dețin și stăpânesc acest teren, iar pe teritoriul comunei Cracaoani, uzând de același act de schimb, obțin, prin invocarea uzucapiunii, un drept de proprietate pentru o suprafață aproape egală cu cea care a făcut obiectul actului de schimb.

În acest fel, în baza dispozițiilor art.1890 Cod civil și a legilor fondului funciar, își dublează proprietatea devenind proprietari pe suprafața de 6 ha. și 19oo m.p. teren.

În aceste condiții, se poate vorbi de o posesie precară, exercitată cu rea credință, exercitată pentru a frauda proprietatea parohiei recurente, care abia în anul 2005, 2006 a aflat de faptul că intervenienții dețin teren și pe teritoriul comunei Bârgăoani, Jud. N., pct. „B. M.”.

În sprijinul afirmației făcute și a dovezii, recurenta a invocat fișa premergătoarea titlului de proprietate, precum și indicarea de către expertul A. F. a numărului titlului de proprietate obținut de intervenienți, toți moștenitori ai defunctului A. I. C.. Instanța trebuie să sancționeze conduita intervenienților intimați, care în prezenta cauză, uzează de actul de schimb nr. 479 din 17 aprilie 1954 și de dispozițiile art. 1890 Cod civil, dar care au grijă să obțină și un drept de proprietate pentru terenul dat la schimb.

Recurenta susține că instanța trebuie să țină seama și de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au făcut cunoscut instanței de judecată că terenul în suprafață de 27.500 m.p., intravilan „C. N.” a aparținut Parohiei S. G.. În motivarea sentinței, respectiv în cuprinsul hotărârii nici măcar nu se vorbește de conținutul declarațiilor acestor martori, trebuind ca instanța să dea eficiență juridică declarațiilor lor sau să le îndepărteze.

De asemenea, instanța de judecată nu dă eficiență juridică inventarului parohiei C. N. din 1948, tabelul din dosarul 503/1939 a Prefecturii N. din anul 1939 și schițelor anexe. În acest fel, în tabelul în care sunt înscrise suprafețele de teren se regăsește suprafața de 3 ha., teren în vatra satului, la pct. „Ploștina” regăsindu-se suprafața de 9 ha., teren.

Înscrisurile prezentat și invocate sunt însoțite și de schițele terenurilor, dar instanța de fond nu a adat eficiență juridică probelor administrate de recurentă și permite intervenienților să-și dubleze proprietatea lăsată de autorul comun, înșelând Comisia de fond funciar Bîrgăoani și uzând în fața instanței de judecată de un act de schimb nerespectat de ei, în primul rând.

În ceea ce privește suprafața de 7 ha., teren fânețe, pentru care recurenta a invocat aceleași înscrisuri, inventar, schițe, o deposedare abuzivă din parte autorităților de la acea vreme în defavoarea recurentei și o posesie precară exercitată de pârâții intimați, ,,așezați” fără drept pe acest teren, recurenta a precizat că argumentele și motivele de recurs invocate pentru terenul în suprafață de 3 ha., teren, sunt identice și pentru suprafața de 7 ha., teren fânețe de la pct. „Ploștina”, . class="Style7"> Intimații – intervenienți S. N., A. C., B. I T., B. P., Maicii Meresiev, Z. M., R. M., R. I., M. V., B. A., A. V., M. E., B. M., au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, pentru următoarele motive:

Apreciază solutia pronuntata de instanta de fond ca fiind una temeinică și legală, în motivarea sa instanța de fond dând eficiență întregului material probator administrat în cauză.

În ceea ce priveste primul motiv invocat in cadrul cererii de recurs cu privire la recalificarea caii de atac, intimații au solicitat respingerea acestuia, în condițiile în care, potrivit dispozitiilor art. 282 indice 1 Cod procedură civilă alin. 1 “Nu sunt supuse apelului hotărârile judecatorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensiile de intreținere, în litigii al caror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială (....)”, iar în speța dedusă judecății valoarea terenurilor fiind în cuantum de 26.850 lei, în atare imprejuruare calea de atac a recursului prevăzută în cadrul sentinței pronunțate de instanța de fond fiind în mod corect stipulată.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se precizează faptul că instanța de fond nu a dat eficiență juridică materialului probator administrat în cauză, faptul că posesia exercitată de către intervenienții din prezenta cauză a fost viciată, în condițiile în care a fost exercitată cu rea credință de către intimații – intervenienți.

Ori, aceste aspecte reținute în motivarea cererii de recurs sunt neadevărate, fiind înlăturate de întregul material probator administrat în cauză, respectiv proba testimonială coroborată cu proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate. În ceea ce privește suprafata de 3 ha., teren curți construcții și fânețe, situată în intravilanul localității C. N., ., recurenta din prezenta cauză, în cererea de chemare în judecată și pe parcursul derulării litigiului la instanța de fond, a susținut că ar fi exercitat o posesie utilă, continuă și neîntreruptă cu privire la suprafata de 3 ha., fără a exista vreun litigiu cu privire la acest teren și, față de aceasta situație, a fost nevoită să promoveze prezenta cerere pentru a se constata, prin uzucapiunea de peste 30 de ani, dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren.

Ori, această situație este într-un fel contrazisă prin motivele expuse în cadrul cererii de recurs, în condițiile în care s-a susținut în prima fază procesuală faptul că însăși reclamanta-recurentă a avut posesia utilaă, ulterior prin întocmirea raportului de expertiză topocadastru întocmit în cauză și depozitiile martorilor răsturnându-se această situație de fapt, iar în recurs recurenta-reclamantă înțelegând să facă precizări cu privire la viicile posesiei exercitate de intimați.

Mai mult decât atât, așa cum s-a susținut și la instanta de fond și în recurs, se încearcă inducerea în eroare a instanței cu privire la o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv prin eliberarea titlului de proprietate nr.11/3426/30.05.2005 pe numele lui A. C., intervenient în prezenta cauză. Ori, această susținere invocată prin motivarea recursului, ar fi trebuit să fie lămuritoare nu neapărat prin adresa eliberată de Primaria comunei Bîrgauani, care a eliberat pe parcursul derulării procesului, atât o adeverință prin care infirma această situație de fapt, ulterior prin diligențele depuse din partea Parohiei Mitocu B., eliberându-se un alt răspuns la aceeași situație, ci prin sentința civilă nr.1001/20.03.2003 a Judecătoriei Piatra N. din care rezultă, fără echivoc, actele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acestora.

S-a invocat faptul că au solicitat intimații, în calitate de intervenienți, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din punctul “B. M.”, pe raza comunei Bîrgaoani, Jud. N., formulând în acest sens cerere de reconstituire. Infirmă intimații această situație expusă în cadrul motivelor de recurs, în condițiile în care, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă, faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a solicitat de către A. C. pentru o suprafață de teren ce provine de la autorii comuni ai acestuia, respectiv de la defuncții A. I. Ș. și A. Gh.I..

Intimații arată că nu au solicitat niciodată reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, ce face obiectul prezentului litigiu și, nicidecum, nu au stăpânit această suprafață în compensare pentru suprafața din ..

Mai mult decât atât, intimații au mai precizat că pârâta Comisia Locală a comunei C., jud. N., a formulat întâmpinare în prezenta cauză, prin care a adus la cunoștiința instanței faptul că acest teren de peste 30 de ani se află în posesia acestora, că au fost edificate construcții pe această suprafață de teren și că reclamanta P. C. N. nu a stăpânit această suprafață de teren niciodată și nici nu a încercat în vreun mod sau altul până în prezent să intre în posesia acestui teren, astfel că în această situatie se întreabă cum a fost exercitată posesia de catre intimați cu precaritate, în condițiile în care nu s-au depus diligențe de către recurentă pentru nicio parte din surpafata totala de 3 ha teren.

Din expertiza topocadastru întocmită în cauză au rezultat aspectele precizate în cadrul cererii de intervenție, expertul concluzionând faptul că, pentru suprafețele de teren prezentate în cadrul raportului de expertiză depus la termenul din data de 08.06.2010 de la ., nu sunt eliberate titluri de proprietate persoanelor ce le stăpânesc, deoarece ., nu a fost cooperativizată, aceste persoane -intervenienții-intimați din prezenta cauză- dețin aceste terenuri prin transmitere de la autorii acestora, pe baza evidențelor agricole și a certificatelor de atestare a posesiei sub nume de proprietar.

Apreciază că instanța de fond, în mod întemeiat, pe baza analizei probelor administrate în cauză, a admis cererea de intervenție, intervenienții făcând dovada deplină a dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii. Potrivit dispozitiilor art.1890 și urm.C.civil referitoare la prescripția achizitivă, pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de peste 30 de ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții:

-să posede bunul în tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani;

-posesia să fie una utilă, adică neafectată de nici un viciu;

Ori, în speța dedusă judecații, recurenta-reclamantă nu întrunește cumulativ cele două condiții prevăzute de dispozițiile legale, neexercitând o posesie utilă, continuă și neîntreruptă asupra suprafeței totale de 3 ha., pentru care solicită constatarea dreptului de proprietate potrivit prescripției achizitive. Intervenienții-intimați din prezenta cauză au făcut dovada posesiei și succesiunii dobândirii în timp a suprafetelor de teren ce fac obiectul prezentului litigiu.

Pentru suprafața de 27.500 m.p., teren ce face parte integrantă din suprafața totală de 3 ha., pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin cererea de intervenție formulată în cauză, figurează ca titulari de rol intervenientii-intimați din prezenta cauză, uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietății asupra unui imobil, prin simpla posesie exercitată asupra imobilului în tot timpul și în condițiile prevazute de lege, reprezintă în acelasi timp o sancțiune ce se aplică proprietarului imobilului nediligent cu bunul său în timpul prevăzut de lege.

De altfel, și martorii audiați în cauză au arătat că această suprafață de teren a fost stăpânită în mod continuu de către intervenienți, neexistând intermitențe anormale privind posesia acestora, care s-a dovedit a fi una neîntreruptă natural sau civil, fiind și netulburată, că reclamanta a fost într-o vădită pasivitate în ceea ce priveste dreptul de proprietate cu privire la acest teren. Autorii intervenienților-intimați și ulterior aceștia au avut posesia acestor imobile, încă din anul 1954 și în prezent, aspect confirmat și de înscrisurile existente la dosarul cauzei și de martorii audiați în cauză, comportându-se ca niște adevarați proprietari.

De asemenea, atâta timp cât Codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesiei drept condiție necesară pentru a prescrie (1847 C.civ), practica și doctrina nu pot impiedica unul sau mai mulți moștenitori, să-și consolideze dreptul de proprietate prin constatarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii de 30 de ani. Având în vedere aceste susțineri, intimații consideră că au făcut dovada deplină a posesiei utile pentru o perioadă mai mare de 30 de ani, fiind aplicabile dispozițiile art.1859, 1860 C.civ privind joncțiunea posesiilor. Mai mult decât atât, aceste imobile au fost stăpânite exact în această formă, ca suprafețe, nefiind niciodată modificate, terenul fiind îngrădit, neexistând niciun fel de litigiu cu vreun vecin, consătean sau cu vreo altă persoană până în prezent, după o perioadă de peste 50 de ani, când reclamanta P. Cracaul N. a înțeles să ridice pretenții cu privire la această suprafață.

Analizând recursul declarat de reclamanta P. „Sf. G.” din .. C., jud. N. împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate, și examinând cauza sub toate aspectele în cadrul dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 752 din 18.03.2011 a Judecătoriei Tg. N., atacată în cauză:

Astfel, în mod legal, pentru stabilirea cadrului legal al cauzei, instanța a reținut că în sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

De asemenea, pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat în art.1890 Cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.

În acest sens, art.1846 alin. 1 Cod civil prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 Cod civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

În aceste condiții, instanța de fond a considerat că, în raport cu aceste cerințe legale ale prescripției achizitive, ceea ce trebuie să dovedească reclamanta, respectiv intervenienții, care invocă efectele uzucapiunii de 30 de ani, este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

În ce privește cererea principală, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, constatând că aceasta a dobândit în proprietate, suprafața de 2 ha. 3.000 m.p., ca urmare a posesiei acestui teren de peste 30 de ani în condițiile art. 1846-1847 și 1890 Cod civil, aspect confirmat atât de pârâtă cât și de martorii audiați și necontestat în cauză nici de către părțile interveniente.

Însă, instanța de fond a pronunțat respingerea capetelor de cerere pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, pentru suprafețele de 3 ha. și 7 ha., ca nefondată, deoarece, reclamanta nu a exercitat o posesie utilă, continuă și neîntreruptă de peste 30 de ani a celor două suprafețe de teren.

În ceea ce privește suprafata de 3 ha., teren curți construcții și fânețe, situată în intravilanul localității C. N., ., recurenta din prezenta cauză, în cererea de chemare în judecată, dar și pe parcursul derulării litigiului la instanța de fond, a susținut că ar fi exercitat o posesie utilă, continuă și neîntreruptă cu privire la suprafata de 3 ha., fără a exista vreun litigiu cu privire la acest teren și, față de aceasta situație, a fost nevoită să promoveze prezenta cerere pentru a se constata, prin uzucapiunea de peste 30 de ani, dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren.

Ori, din concluziile raportului de expertiză topocadastru întocmit în cauză și din declarațiile martorilor, precum și din întâmpinarea pârâtei Comisia Locală a comunei C., jud. N., coroborată și cu înscrisurile prezentate la dosar, nu se confirmă această situație de fapt, dimpotrivă rezultând fără echivoc că acest teren de peste 30 de ani se află în posesia intervenienților - intimați, că au fost edificate construcții pe această suprafață de teren și că reclamanta P. C. N. nu a stăpânit această suprafață de teren niciodată și nici nu a încercat în vreun mod sau altul până în prezent să intre în posesia acestui teren. Autorii intervenienților-intimați și ulterior aceștia au avut posesia acestor imobile, încă din anul 1954 și în prezent, aspect confirmat și de înscrisurile existente la dosarul cauzei și de martorii audiați în cauză, aceștia comportându-se ca niște adevarați proprietari.

De altfel, susținerile reclamantei – recurente de la instanța de fond sunt contrazise chiar prin motivele susținute în cadrul cererii de recurs, aceasta înțelegând să facă doar precizări cu privire la viicile posesiei exercitate de intimați, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, în primul rând, recurenta – reclamantă are sarcina probei în dovedirea propriilor pretenții de a se constata îndeplinite condițiile prescripției achizitive, în cadrul acțiunii sale civile, astfel cum a fost dedusă judecății.

De asemenea, și pentru suprafața de 7 ha., teren fânețe situat în extravilan .. C. jud. N., identificată prin schița anexa 3 a raportului de expertiză de la f. 173, situată în pct. „Ploștina”, în mod întemeiat potrivit determinărilor raportului de expertiză, instanța de fond a stabilit că este stăpânită după cum urmează: de către B. G. – 2 ha. 5.600 m.p., în baza dec. civ. nr. 861/22.09.1992 a Tribunalului N. - fl. 73-74, moșt. def. P. I., strămutat – 1 ha. 5.000 m.p. în baza actului de proprietate nr. 769/768/03.06.1960- f. 78-79, N. I., persoană strămutată - suprafața de 1, 61 ha. în baza actului de proprietate nr. 1891 din 18.07.1966, proces verbal de schimb din 15.09.1986 și rol agricol – f.80-83, I. C. – 8.500 m.p., conf. rolului agricol, fl. 84 și 3.600 m.p., teren stăpânit de B. V. în baza rolului agricol –f.85.

Și cu privire la acest teren, reclamantă – recurentă nu a putut dovedi că exercită stăpânirea efectivă a terenului, ca o cerință elementară pentru stabilirea elementelor posesiei utile, iar obiecțiile exprimate în recurs cu privire la precaritatea posesiei exercitate de către intimații – intervenienți menționați, sau cu privire la îndreptățirea acestora de a dobândi proprietatea acestor suprafețe de teren nu pot fi de natură să scutească reclamanta de a face probele necesare în dovedirea acțiunii sale în constatarea uzucapiunii și cu privire la suprafața de 7 ha., teren, extravilan.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă se va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de către reclamanta P. „Sf. G.” din .>jud. N., declarat împotriva sentinței civile nr. 752 din 18.03.2011 a Judecătoriei Târgu N. și se va menține această sentință ca fiind temeinică și legală.

De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată reclamanta – recurentă să plătească suma de 1.600 lei, cheltuieli de judecată suportate în recurs, ca parte aflată în culpă procesuală fiind căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE, MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P. „Sf. G.”, . împotriva sentinței civile nr. 752 din 18 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu N., județul N. în contradictoriu cu intimata – pârâtă . reprezentant legal primarul și intimații – intervenienți S. N., domiciliată în Piatra N., .. E10, ., M. V., B. A., B. M., M. E., B. P., A. V., toți domiciliați în comuna C., . N., A. C., în comuna C., . N., M. Mereșiev, în comuna Viișoara, ., Ropotivă M., în Piatra N., ., ., ., județul N., R. I., Piatra N., ., ., ., Z. M., în Focșani, ., ., C. M. și C. I., ambii domiciliați în comuna C., .,