Fond funciar. Decizia nr. 171/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-02-2012 în dosarul nr. 171/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIIVLĂ NR. 171/RC
Ședința publică din 20.02.2012
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | - judecător |
D. S. | - judecător | |
D. M. | - judecător | |
F. R. | - grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul-petent Bârsănuc M., domiciliat în satul Topoliceni, . N., împotriva sentinței civile nr. 788 din data de 10.05.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat Mehera M. pentru recurentul-petent Bârsănuc M., lipsind reprezentanții comisiilor de fond funciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs, al II - lea termen de judecată;
- la data de 16.02.2012 s-a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, de către C. locală P. T. – Adresa nr. 1031 din 14.02.2012, la care a anexat în copie, următoarele înscrisuri: cererea din data de 07.01.2009certificat de naștere, buletin de identitate, certificat de deces, precum și extrasul registrului de intrări/ieșiri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat Mehera M., pentru recurentul-petent Bârsănuc M., arată că din registrul intrări/ieșiri depus la dosar de către C. locală P. T. rezultă fără echivoc faptul că cererea a fost formulată la data de 07.01.2009, iar instanța de fond a respins-o ca fiind tardiv formulată, pronunțându-se astfel numai pe excepția tardivității, celelalte aspecte nemaifiind analizate. Mai arată că a făcut dovada că autorul petentului a luptat pe front în calitate de combatant, nu a primit nicio suprafață de teren, întrucât a decedat după ce a venit de pe front. Solicită admiterea recursului, respingerea excepției tardivității invocată, întrucât plângerea a fost introdusă în termen de două luni, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dezbaterile s-au declarat închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 788 din data de 10.05.2011, pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă excepția tardivității introducerii cererii de constituire. A fost respinsă cererea de constituire ca tardivă și, de asemenea, a fost respinsă plângerea formulată de petentul Bârsănuc M., în contradictoriu cu intimatele C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate, având ca obiect fond funciar plângere la Legea nr.1/2000.
P. soluționarea cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numarul de mai sus, petentul Bârsănuc M. a solicitat, în baza art. 5 ș.u din Legea nr.18/1991 și a Legii nr.1/2000, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. comunală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea în ceea ce îl privește a Hotărârii Comisiei Județene nr.8732/18.03.2011.
În exercitarea rolului activ conferit de art.129, coroborat cu art.84 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că în dreptul material cererea de reconstituire înregistrată la comisia locală se întemeiază pe art.36 din Legea nr.1/2000 și are natura juridică a unei cereri de constituire.
Plângerea este scutită de taxă de timbru și de timbru judiciar potrivit art.42 din Legea nr.1/2000, modificată.
În dovedire au fost depuse la dosar în fotocopie înscrisuri.
S-a invocat excepția tardivității introducerii cererii de constituire, pe care, examinând-o cu prioritate conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis-o apreciind-o întemeiată deoarece nu sunt întrunite conditiile prev art 13 legea 18/1991, cererea nefiind introdusă in termen la Comisa Locala .În lipsa unui termen special de acceptare a succesiunii, prevăzut in Legea 1/2000 cu modificările si completările ulterioare, se impune aplicarea dreptului comun în materie, art 700 Cod civil.Modificarea adusă Legii nr. 1/2000 prin Legea nr. 212/2008 a fost în sensul includerii în categoria îndreptățiților a persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite. Instanța de fond a apreciat că, dacă autorul se încadrează în această categorie, cererea de reconstituire se poate formula, cu respectarea termenului legal, in maxim 6 luni de la data modificarii survenite in lege. În cauza cererea a fost introdusă in luna iulie 2009, depășindu-se cu mult termenul de acceptare a succesiunii.
Instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Petentul Bârsănuc N. a declarat recurs împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că, în mod greșit instanța de fond a constatat tardivitatea depunerii cererii de constituire a dreptului de proprietate, întrucât Legea nr.212/2008, prin care s-a extins cadrul persoanelor îndreptățite la împroprietărire și care este un act normativ de interpretare a Legii nr.1/2000, ce nu prevede un termen special de depunere a cererii de constituire, repunerea în termen operând de drept în condițiile legii și în temeiul art.103 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, cererea de constituire a fost depusă la data de 07.01.2009, cu respectarea termenului de două luni precizat de legea cadru, însă la dosar a fost depusă o cerere de constituire ce poartă data de 07.09.2009.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul nu este motivat în drept.
Conform prevederilor art.42 din Legea nr.1/2000 republicată, prezenta cale de atac este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, arătând în motivare că petentul nu a făcut dovada calității de luptător pe front a autorului și a îndeplinirii cerințelor impuse de Legea nr.187/1945 pentru împroprietărire, iar cererea de constituire depusă la data de 7.07.2009 este tardivă în raport cu data limită, de 30.11.2005, stabilită prin Legea nr.247/2005.
Mai arată intimata că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu este persoană juridică în sensul prevederilor art.26 alin.1 din Decretul nr.32/1954.
La solicitarea instanței, intimata C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar a depus copia cererii de constituire formulată de petent și copia actelor de stare civilă.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta nu este legală și temeinică.
Astfel, prin Legea nr. 212/2008, intrată în vigoare la data de 02.11.2008, a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 republicată, în sensul introducerii unei noi categorii de beneficiari ai constituirii dreptului de proprietate, respectiv a acelora care fac dovada calității de luptător pe front și a îndeplinirii cerințelor Legii nr. 187/1945 pentru împroprietărire. În condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu cuprinde prevederi derogatorii, tribunalul constată că și cererile formulate în baza acestui act normativ sunt supuse procedurii cadru de constituire și reconstituire reglementată de legile fondului funciar, procedură ce reglementează termenul de depunere a cererilor, etapele de soluționare și cazurile în care beneficiarii se pot adresa instanței.
Prin urmare, un prim aspect care trebuie verificat în soluționarea unei astfel de cereri este respectarea termenului de depunere a acestora la comisiile comunale, locale sau orășenești. În acest sens, tribunalul constată că ultima reglementare a termenului de depunere a cererilor este art. 33 din Legea nr. 1/2000, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, prin care stabilește un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ. Acest termen se aplică tuturor actelor normative ulterioare prin care sunt prevăzute noi categorii de beneficiari, cu excepția cazului în care prin aceste acte normative nu se stabilește un nou termen. Ori, așa cum s-a arătat, Legea nr. 212/2008 nu prevede un alt termen de depunere a cererilor de constituire, motiv pentru care verificarea respectării termenului de către acești beneficiari se face în raport cu art. 33 din Legea nr. 1/2000 anterior modificării prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Această concluzie se impune și față de modificarea art. 33 din Legea nr. 1/2000 adusă prin Legea nr. 247/2005 prin care se stabilește ca ultim termen data de 30.11.2005, dată care evident nu poate fi impusă unor beneficiari vizați prin acte normative ulterioare.
În prezenta cauză, față de data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000 anterior modificării prin Legea nr. 247/2005 expiră la data de 03.01.2009 și a fost depășit de către petenta care a depus cererea de constituire la data de 7.01.2009 – conform actelor depuse de recurent (și nu la data de 7.07.2009, cum rezultă din cererea de constituire depusă la fond).
Asupra cererii de repunere în termen, tribunalul o va aprecia ca nefondată, deoarece termenul de 60 de zile de depunere a cererii este reglementat tocmai în scopul oferirii părții interesate a unui interval suficient pentru a verifica dacă este vizată de actul normativ și pentru obținerea dovezilor necesare, astfel că identificarea de către petentă a îndeplinirii cerințelor impuse de Legea nr. 212/2008 cu mult peste termenul legal de depunere a cererii nu constituie o împrejurare mai presus de voința ei care să poată determina repunerea în termen conform art. 103 Cod procedură civilă.
Tribunalul va mai constata că instanța de fond a procedat la verificarea termenului de depunere a cererii cu greșita aplicare a legii, întrucât acesta nu se analizează în raport cu prevederile art. 700 Cod civil, ci în raport cu prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au aparținut autorului lor, fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, cerere care trebuia depusă în cadrul termenului de decădere prevăzut de lege – textul coroborându-se astfel cu prevederea legală privitoare la termenul de depunere a cererii.
Tribunalul mai constată că, deși instanța a reținut tardivitatea depunerii cererii de constituire și a respins, pentru acest motiv plângerea împotriva hotărârii Comisiei județene N., a dispus în mod expres asupra excepției tardivității depunerii acestei cereri, fără a observa că respectarea termenului de depunere este o chestiune legată de fondul constituirii asupra căreia C. județeană s-a pronunțat prin hotărârea contestată și pe care instanța l-a soluționat prin respingerea plângerii.
Întrucât dispoziția expresă asupra excepției tardivității cererii de constituire nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului, tribunalul va admite recursul petentului, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3041 Cod procedură civilă și va modifica în parte sentința atacată conform dispozitivului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul Bârsănuc M., domiciliat în satul Topoliceni, . N., împotriva sentinței civile nr. 788 din 10.05.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței mențiunile privind admiterea excepției de tardivitate a cererii de constituire a dreptului de proprietate și de respingere ca tardivă a acesteia, și în consecință:
Respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 8732/18.03.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. D. S. și D. M. F. R.
Red./D..; Tehnored./F.R./07.03.2012;
Fond: M. O. – G.; 3ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 31/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 169/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
